╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Confesiunile unor iubareti

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 13 Ian 2013 - 18:11

    Să inspir, să expir şi să încerc să nu ţip Laugh
    Femeie, eşti uimitoare!
    Pot să spun că mai cucerit cu totul şi mi-a plăcut la nebunie. Mda, nu am recunoscut chiar nimic şi îmi vine să o bat pe Britney pentru vorbele dure care şi le adresează singură. Sunt sigură că arăta divin şi îşi va găsi un partener şi nu va sta singură într-o casă cu pisici
    De asemenea unele momente dintre Sasuke şi Sakura mi-au adus aminte de ceva, în special scena din separeu . Bon, nu am putut să nu observ partea cu îngheţata, televizorul şi "toţi sunteţi la fel. Mincinosule!" Mi-am adus aminte Laughing şi mă bucur că ai pus-o.

    Vaiii, deci să mor eu! A fost absolut criminal! Am apreciat enorm faptul că nu au facut-o chiar din prima, mă refer la momentul din separeu. Adică tu le-ai mai pus nişte piedici şi sincer a meritat aşteptarea, pentru că momentul dintre ei a fost mirific. Ai folosit o descriere amplă şi am ajuns şi eu în mijlocul acţiuni, am simţit emoţiile alea. Felicitări! Sincer, m-au luat şi căldurile.
    Da, Sasuke a fost un bădăran jumate, iar Shun un şmecher în toată firea Laugh
    Stai aşa! Ce accident? o.O Cine şi ce să îşi revină? Bre, am cumva amnezie şi am uitat părţi importante ale ficului? Noo, deci tu ai pregătit pentru noi ceva ce ne va ucide cu totul. Poţi să te faci scriitoare. Sunt sigură că vei avea mare succes, pentru că se vede că îţi face plăcere când scrii.
    Când ai timp, oferă un edit şi corectează greşelile care sunt în text, pentru că e păcat.
    Şi nu pot să cred că s-a terminat capitolul. Eu mai vreau
    Să mai faci asemenea capitole, lungi şi frumoase Love it
    Te pupăcesc şi spor la scris! Abia aştept să văd ce îţi mai coace mintea ta inocentă.
    Bye.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 13 Ian 2013 - 19:14

    Bună ! Mă bucur enorm de mult că ai postat next-ul ăsta, îl asteptam de ceva vreme. Îmi pare rău că n-am lăsat comentariu şi data trecută, însă am uitat că n-am dat. Capitolul ăsta a fost bestial, se vede o mare deosebire între penultimul şi acesta. Mi-a plăcut şi font-ul folosit, chiar dacă mi-a luat puţin să mă acomodez că unele semne de punctuaţie sunt mai sus decât ar trebui. Mi-a plăcut la nebunie, chiar dacă a trebui să citesc o zi întreagă - ba intra mama, ba tata şi tot aşa.
    Capitolul a fost bestial, şi Doamne, cât de mult mi-a plăcut. Am avut nevoie şi de traducere, cum ar fi handjob şi joint, crede-mă că n-am mai dat de astfel de cuvinte.
    Ţi-au scăpat şi greşeli de tastare, dar nu-i nimic, se mai întâmplă.
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie !

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 19 Ian 2013 - 15:18

    Claudia femeie, a fost un capitol care te lasa fara cuvinte. Pur si simplu am ramas: WOW Love
    Deci asta era supriza celor doi Think O idee geniala *hehe*
    Nu-mi vine sa cred. A fost asa de amuzant mai ales la faza cand Sasuke i-a trimis mesaj si a spus ca stie de la Shun ca ea se uita la filme siropoase si ca arunca cu inghetata in tv spunand: "Minti! Toti sunteti niste mincinosi!": Vai de mine ce am ras la faza aceea. Si mai erau parca niste faze la care am ras, dar ma stii eu=memorie scurta.

    Si sa nu mai zic de momentul acela special dister Sasuke si Sakura. Ai descris totul asa cu amanunt de iti vine sa mai citesti o data. Eu cred ca il voi mai citit inca o data capitolul saptamana care vine Think
    Au facut in sfarsit dragoste dupa atata palavragit. Un moment care numa Claudia noastra poate sa-l descrie asa de bine

    Soo amazing. Scuze ca am intarziat cu commul, dar cu parintii in camera nu pot citii >.<
    Vaii, a fost asa AAA. Mai vreau, mai vreau , Sa pui nextul rapid si sa ma anubti si pe mine[pe mess poti sa-mi lasi mesaj daca nu iti merge Mp]
    Si sa nu uiti sa ma treci pe lista de fani numarul 1 Love it
    Te-am Kiss si spor la scris si scoala Big Hug

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Dum 10 Feb 2013 - 15:30

    Caρitσℓuℓ 8
    Cσηηєct мє tσ yσuя sєxy bσdy

    Confesiunea Sakurei: In noaptea rece am venit la tine pe neasteptate si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Am aparut de nicaieri si fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingandu-mi trupul gol. Mi-ai simtit frica si m-ai muscat cu pofta. Ne-am zvarcolit toata noaptea intr-un joc nebunesc.

    De cateva zile incoace aveam parte de o predica dura, ca la carte. Devenise chiar enervant si iritant, parca era taica-miu. De fapt mai rau ca el. Deidara se plimba dintr-o parte in alta a camerei de zi, in timp ce mai aveam putin si ne luam campii de pe canapeaua unde eram sechestrati si obligati sa ascultam gura blondului[space]care nu mai tacea. Sasuke, iubitul meu, mi-a dat mesaj acum cateva minute spunandu-mi ca nu poate sa vina sa ma ia de la vila din cauza unei probleme delicate - am incercat sa aflu ce se intamplase dar nu a vrut sa imi spuna - si mi-a transmis ca ma iubeste mult si ca ne vedem la club la ora stabilita in separeul nostru special. Asa ca, in loc sa fiu in camera mea, sa probez absolut toate hainele din dulap, dupa care sa sfarsesc in fata oglinzii detestandu-mi toate tinutele, sunt nevoita sa ascult predicile lui Deidara.
    Am oftat zgomotos, lasandu-mi capul pe spate stiind ca avea sa ne puna aceeasi intrebare care o tot repeta de o saptamana incoace. Ceva imi spune ca nu voi avea un Craciun prea linsitit.
    - Cum ati putut fi atat de neglijenti?
    De ce Daidara vorbeste la plural? Ei bine, - aici trebuie o virgulă - dupa seara incendiara de la petrecere, in care Shun practic si-a facut de cap cu doua gemene, a aflat ca lui Ino i s-au aprins calcaiele dupa el. - și...? După formularea făcută de tine trebuia să mai urmeze măcar un „iar eu m-am sărutat cu Sasuke, avea motiv să ne țină predică.” E doar un exemplu, dar cum ai terminat tu propoziția, nu sună bine. Se încheie prea brusc. - Blondul a fost foarte incantat de asta, mai ales ca inca din copilarie lui Shun i-a placut de Ino. Asa ca blondul - repetiție ; Ai fi putut să formulezi din nou cu numele lui, Shun. Plus de asta, dacă te hotărăști să adaugi ce ți-am corectat eu ultima dată, va trebui să reformulezi și aceste propoziții - si-a luat inima in dinti, a invitat-o pe Ino la o intalnire - una destul de romantica din cate mi-a povestit - si asa au ajuns impreuna. Insa dupa cum stau lucrurile, Deidara nu e incantat de niciuna dintre relatii.
    - De ce te porti mai rau ca o femei? - „femeie” - In plus e un lucru bun ca ne-am atasat de ei, a spus Shun exasperat.
    - Dar stiti foarte bine ce ne-a ordonat "el", a continuat Deidara.

    Evident incerca sa ne sperie. Acest "el" nu era nimeni altul decat direcotrul - „directorul” - liceului de arte din fata scolii unde invata Sasuke. Acesta o ura foarte mult pe Lady Tsunade, insa nu stim ce l-a determinat sa faca asta. El vrea sa o "distruga" pe Tsunade pe toate planurile, doar ca eu si Shun incepusem sa facem cu totul altceva decat - „decât” se folosește numai în propoziții negative ; ai putea reformula astfel: „față de ce era plănuit” Wink - ce era planuit.
    - Iar cu toate astea sti si tu prea bine ce ne-a rugat Lady Tsunade, sa fim noi insine si sa nu ii ranim, am continuat eu.
    - Si asa vreti sa va tineti voi doi de cuvant?
    - Si ce vrei? Sa fiu salbatic? De fapt stai, de la tine trebuie sa ma astept la orice avand in vedere faptul ca m-ai obligat sa pretind ca sunt un ciudat! A trebuit sa ma prefact - „prefac” - in fata lui Ino, iubirea mea, - nu uita de virgulă! - ca sunt pe invers! Ai idee cum m-am simtit?! A tipat Shun, ridicandu-se de pe canapea.
    - Shun, - din nou, ai grijă să nu mai uiți de virgulă! - calmeaza-te! Am spus prinzandu-l de brat pe blond care mai avea putin si sarea la bataie.
    Acesta il privea pe Deidara incordat, cu o ura in el de nedescris in timp ce blondul din fata sa se uita calm la amandoi, cu mainile in san, fara sa tresara vreun pic la reactia brusca a lui Shun. Atitudinea sa indiferenta il starnea mai tare pe blond care abea - „abia” - il mai tineam in frau.
    - Nu va inteleg! De ce nu puteti fi ca si Naruto? El nu s-a lasat purtat de sentimente, a spus Deidara aratand spre subsemnat.
    - Sa mori tu?! Nu ti-am dat marea veste inca? Am spus abordand un ton mieros si impreunandu-mi palmele. Naruto si Hinata sunt impreuna! Nu-i asa ca e minunat?
    - Sakura! a tipat Naruto panicat apropiindu-se cativa pasi. Ai promis ca...
    - Scuze Naruto, dar ori suntem toti pentru unul si unul pentru toti ori nu! Acum va rog sa ma scuzati dar eu ma duc sus sa ma pregatesc. Nu am de gand sa mai irosesc timp pretios!
    Am urcat la etaj furioasa pana peste cap. Am trantit usa dupa mine si am vrut sa tip si sa arunc ceva intr-un perete, dar m-am oprit cand am vazut-o pe Tenten in camera vorbind la telefon. S-a oprit cand ma observa, - „m-a observat” ; Dacă începi cu un timp, du-l până la capăt. - dupa care imi intinse mobilul meu informandu-ma ca la capatul celalalt era tatal meu. In sfarsit cineva care ma va intelege... de fapt stai, tata inca nu stie. Numai de as putea sa ii spun lui si mamei despre "el" si ce vrea sa facem. Poate ca l-ar putea convinge sa se linisteasca, dar nu pot. Atat Deidara cat si "el" ne reamintesc mereu ca daca vom face un pas gresit... ceva rau li se va intampla lor, cei pe care i-am vrea din tot sufletul sa fie cum au fost odata. Dar stiam ca asta e imposibil. Mi-am scuturat capul, am luat telefonul si i-am raspuns tatei.
    - Scumpo ce bine imi pare sa te aud, am auzit vocea tatalui meu.
    - Tati! Ce mult timp a trecut de cand nu ti-am mai auzit vocea, am spus surazand automat.
    Tatal meu, un om de afaceri renumit, mereu se duce in calatorii foarte lungi, in locuri cu un nume care de care - nu sună bine ; ai putea reformula astfel: „în locuri cu fel de fel de nume mai ciudate și mai greu de pronunțat” A fost doar o sugestie. Dacă găsești ceva mai bun, nu ezita să modifici! Smile - mai ciudat si mai greu de pronuntat, unde trebuie sa te urci in copac ca sa prinzi o urma de semnal. Nu am inteles niciodata ce cauta in locuri uitate de lume, in timp ce in orasele mari, afacerea lui e la mare cautare. Cu toate astea ma bucur ca mama se duce in locuri mai civilizate si pot vorbi regulat cu ea.
    - Sa stii ca o pasarica, mama ta te-a turnat, mi-a spus ca iesi cu un baiat de o vreme, a spus el devenind serios.
    - Serios drague, - presupun că ai vrut să zici „dragă” Big smile - nu mai speria fata degeaba, am auzit vocea mamei in fundal.
    - Esti cu mama? Am intrebat in timp ce auzeam cum ea ii smulge telefonul tatei.
    - Sakura, scumpo, sa nu te ingrijorezi. Tatal tau si cu mine suntem bucurosi sa Sasuke e acel baiat special pentru tine. Cei drept, s-a cam aprins cand i-am spus, dar s-a linistit cand a aflat cine este. Il stim pe Sasuke de cand erati amandoi mici. E adevarat ca nu l-am mai vazut de mai bine de cinci ani, dar sunt sigura ca a ramas acelasi baiat cuminte si dulce. Ma intreb ce mai face Mitsuo. Draga mea cand il vezi trebuie neaparat sa ii spui ca il salutam.
    - Bine, asa am sa fac. Trebuie sa inchid, va iubesc.
    - Si noi te iubim. Ne auzim curand.
    Am inchis telefonul si l-am aruncat pe pat. Mi-am ridicat privirea pe ceasul de pe perete si am vazut ca era ora sase, dupa care... Stai putin, e ora sase?! Adica eu trebuie sa fiu gata si sa mai ajung si la club in numai trei ore? Scad jumate de ora, atat imi i-a sa ajung la club, deci imi raman doua ore si jumatate. Nu am timp suficient si asta e numai din vina lui Deidara! Ticalosul mi-o va plati intr-o zi, jur asta! Am zbughit-o in baia camerei, mi-am dat jos hainele in fuga, dupa care m-am bagat in cabina de dus. Jetul de apa calda se izbea de corpul meu obosit, agitata - „agitat” - si stresat. In loc sa fiu relaxata si sa ma bucur de dusul meu, trebuie sa fac o multime de lucruri contra[space]timp. Am samponat parul, apoi am luat gelul de dus. Mireasma dulce si imbietoare de mere verzi imi alunga orice problema din minte, iar asta e tot ce conteaza. Am inspirat din nou parfumul mangaietor si placut si - ar suna mai bine dacă ai scrie „apoi” în loc de „și” - am zambit. Dupa ce m-am clatit mi-am infasurat trupul gol intr-un prosop, mi-am luat altul si am inceput sa imi frec parul. Dupa ce am considerat ca am frecat destul bietul par, am aruncat pe jos prosopul si am inceput sa umblu prin camera ca un titirez, nestiind cu ce anume sa incep mai intai. Parul mi-l faceam bucle, asta era clar, dar trebuia sa il mai las putin sa se usuce calumea. - „ca lumea” deoarece nu e în sensul de „frumos” , „mișto” sau orice alt adjectiv sinonim cu exemplele date - Am deschis dulapul si am inceput sa imi examinez toate rochiile si toate fustele si corsetele, si am ajuns la concluzia ca jumatate dintre tinute Sasuke ma vazuse purtandu-le, iar cealalta jumatate contineau haine care nu le suportam. - Această frază nu sună bine din cauza a prea multor „și”. O poți reforuma, de exemplu. așa: „Am deschis dulapul și am început să îmi examinez toate rochiile, fustele și corsetele, însă ajung la concluzia ca cu jumătate dintre aceastea am mai fost văzută de Sasuke, iar cealaltă jumătate erau haine pe care nu le suportam.” - Cand am cumparat eu o bluza cu imprimeu floral?! Urasc hainele inflorate, le detest! Minunat, nu am cu ce sa ma imbrac, e un dezastru. O bataie in usa ma facu sa tresar, apoi l-am surprins pe Shun - care nu a asteptat permisiunea mea - intrant - „intrând” - la fel de zbuciumat cu un brat de camasi dupa el. A inchis usa, a aruncat hainele pe pat, dupa care a luat doua umerase si m-a intrebat.
    - Spune-mi Sakura, cea neagra sau cea rosie?
    - Shun si eu am problemele mele, nu am timp sa stau si sa te privesc cum tu te hotarasti ce camasa sa porti. Nici eu nu stiu cu ce sa ma imbrac si sunt intr-o disperata criza de timp.
    - Si am mai venit cu un scop aici. Mai tii minte mixajul de Craciun de acum doi ani?
    - Da, mi-l amintesc, cel mai bun mixaj al tau.
    - Exact! Ce ar fi daca...

    ***

    Uneori chiar nu stiu ce m-as face fara Shun. Era perfect! Din josul scenei, dupa copertina de culoarea cerului noptii priveam cu coada ochiului cum Sam si Kiba ii imping pe Sasuke si Naruto la o masa speciala pentru ei. Shun s-a asigurat personal ca cei doi sa aiba o vedere excelenta spre scena. Am suras cand am vazut cum iubitul meu si amicul sau blond s-au enervat de toata tacerea prietenilor lor si cum nu aveau sa afle prea curand ce ii asteapta. Am dat drumul cortinei si m-am dus sa imi analizez tinuta pentru a mia oara. Trebuia sa recunosc ca nu e tinuta la care ma asteptam, nu era chiar pe gustul meu... iar eu nu stiu de ce ma plang atat. Trebuia sa vad si partile bune ale costumatiei mele, cum ar fi ca sunt imbracata ca o craciunita si una destul de sexy. Purtam un top format din cupele sutienului care erau rosii si doua fasii de material negru strans sub bust sa dea impresia ca sanii sunt o idee mai mari. Fusta era si ea de asemenea rosie, stransa la talie cu o curea neagra avand la baza puf alb sa fie specific sezonului. In picioare aveam o pereche de pantofi cu platforma si toc cui, negrii, decupati in varf, fiind foarte sclipitori. Am luat caciulita de mos craciun - „Moș Crăciun” - si mi-am pus-o pe cap avand grija sa nu imi stric parul. Imi placea ceea ce vedeam in oglinda. O tipa sexy si rea care avea sa isi impresioneze iubitul. As fi vrut ca tinuta mea sa aiba si o nota de eleganta, dar nu am avut destul timp la dispozitie avand in vedere cat de tarziu se trezise Shun sa imi impartaseasca micul sau plan.
    - Esti sigura ca e o idee buna? Sincer nu ma simt deloc confartabil in rochia asta... daca se poate numi rochie ce port pe mine.
    M-am intors si am surprins-o pe Britney tragand in jos rochita cu bretele destul de scurtuta. Tinuta ei era tot de craciunita si ii avantaja corpul subtirel. Numai ca, din cauza complexului ei ca nu are forme deloc, ea credea contrariul si anume ca nu ii sta bine cu haine scurte, lungi, mulate, largi sau orice altceva.
    - Nu fii fraiera. Iti sta bine mai ales ca pantofii tai cu toc si rochita scurta iti pun in evidenta picioarele lungi si slabe.
    M-am intors la oglinda sa imi verific machiajul si sa imi aplic un nou strat de luciu, cand mi-am dat seama cat de rautacioasa am fost. Ar fi trebuit sa imi aleg mai bine cuvintele mai ales ca il folosisem pe cel"interzis".
    - Britney imi pare rau, nu am vrut...
    - Normal nimeni nu a vrut niciodata sa ma afaca - „facă” - slaba cu intentie, toti au vrut doar sa afirme asta, numai ca de fiecare data o fac cu voce tare si cu un ton de parca ar fi vazut orice altceva dar nici decum o persoana firava, mi-a taiat-o ea evident jignita.
    - Britney ne cunoastem de putin timp dar sa stii ca te consider ca o sora mai mica si nu as vrea niciodata sa te ranesc cu intentie, ba din contra ii voi rupe gatul celui care o va face. Sincer nu am vrut, sunt doar foarte emotionata din cauza show-ului.
    - Tot nu am inteles de ce m-ai chemat si pe mine. Adica tu si Hinata cantati, Ino urca pe scena doar pentru ca Shun e DJ. Eu ce treaba am cu spectacolul vostru?
    - Pentru ca mai am nevoie de inca doua persoane ca scena sa nu fie chiar goala. Tu si Ino veti dansa alaturi de noi.
    - Minunat, a spus blonda sarcastic.
    Fix atunci Hinata si Ino au intrat in micuta camera palavragind despre cat de tare va fi seara asta. Bruneta purta o rochita foarte scurta, fara bretele, accesorizata cu o curea neagra la talie si avand puf alb la bust, care fie vorba intre noi mai avea putin si dadea pe dinafara. In urma ei venea Ino toata un zambet purtand o rochie mulata, taiata pe lateral oferind o priveliste minunata asupra taliei sale de viespe. In timp ce eu ma gandeam la ceva care sa o inveselesc - „înveselească” - pe Britney, gura Hinatei vorbise fara ea.
    - Off, fetelor mi-au scazut sanii! - Nu e nimic greșit, dar o mică întrebare? Se poate așa ceva? o.O - Sper ca Naruto sa...
    - Bine, gata cu vorbaria, trebuie sa urcam pe scena, am spus rapid impingand-o pe Britney afara din cabina ca nu cumva discutia sa i-a amploare si sa o fac - „facă” - sa se simta si mai aiurea.
    I-am facut lui Shun semn ca poate dea drumul la spectacol. Acesta incepuse sa vorbeasca la microfon despre ce eu si Hinata le-am pregatit "puiutului" ei si "ursuletului" meu, cum ii alintam noi pe baieti, ceva la care nu se asteptau. De aici blondul incepuse sa palavrageasca incontinuu despre ce show incendiar vom face eu si bruneta. Bineinteles ca Shun luase cateva pahare la bord, asta era unul la mana, iar doi la mana, blondul profita de ocazie sa ii faca pe cei doi de ras tot spunandu-le pui si ursulet, avand in vedere ca era plin clubul, spre disperarea celor doi. Ii puteam vedea cum abea - „abia” Ai grijă că nu e prima dată ori singurul capitol în care văd greșeala asta! - se mai stapanesc sa nu sara la gatul blondului.
    -Vrei sa treci odata la subiect? A tipat Sasuke ridicandu-se in picioare si dand cu pumnul in masa.
    - Bine, bine nu trebuie sa te enervezi... ursulet, a spus Shun ranjind.
    Iubitul meu apucase unul din paharele din fata sa si era in stare sa arunce in Shun daca Sam nu i l-ar fi luat din mana si convingandu-l sa se aseze jos. Acesta a facut cum i s-a spus, bosumflandu-se si punandu-si mainile in san. Era asa de dulce cand se supara! Blondul a dat drumul mixajului, luminile devenind mai slabe in jurul scenei. M-am asezat in mijlocul ei si am luat o gura mare de aer inainte sa se ridice cortina. Cand a venit momentul, luminile scenei s-au aprins aratandu-ma in toata splendoarea. Am inceput sa cant timp in care coboram cele cateva trepte de pe scena in cel mai senzual si elegant mod de care eram in stare. Zambeam strengar dupa fiecare vers care parca il descria pe Sasuke, apropiindu-ma de public care nu se mai opreau din fluierat si sa imi arunce priviri desfranate. Cu toate astea mi-au dat curaj sa ma uit spre masa de la etaj unde se afla Sasuke. Puteam vedea in privirea sa marea mirare. Nu schita niciun gest desi eu continuam sa cant.
    Dupa ce mi-am terminat partea, a intrat Hinata pe scena si a inceput sa cante facandu-l pe Naruto sa caste si el gura de uimire. S-a apropiat de mine si incepusem amandoua sa cantam refrenul in timp ce ne lasam in jos miscandu-ne lasciv bazinul si apoi ridicandu-ne provocator. Hinata ma intreba prin priviri care e problema lor, de ce nu zambesc si ei. Eu de unde sa stiu femeie? Temerile brunetei se evaporasera brusc cand Naruto incepuse sa fluiere ca un descrierat. - „descreierat” - Multimea de adolescenti devenisera mai entuziasmata cand intrasera si fetele pe scena si incepuseram sa dansam toate cat mai incitant. Pana la finalul piesei totul a mers conform planului, am dat fantezii intregului club. - aici trebuie să pui virgulă, nu punct - Insa sunt cam ingrijorata pentru ca Sasuke pare ca nu s-a distrat absolut deloc. Nu mai schitase niciun gest spre deosebire de blond care o manca din priviri pe Hinata. La final am facut toate cate o plecaciue si am plecat inainte ca publicul sa ne ceara un bis, pentru ca la ce reactie a facut Sasuke nu mai eram in stare sa cant inca o data.


    Cateva minute mai tarziu eram in incaperea micuta schimbandu-ma in rochia de seara. Britney se schimbase si ea intr-o pereche de blugi si o bluzita rosie tip barcuta si in picioare pastrand pantofii cu platforma si toc, negrii - „negri” - cu rosu pe margini care i-a avut si pe scena si statea pe un scaun asteptandu-ma sa ies din cabina de proba. Eu am luat pe mine o rochie scurta sclipitoare, rosie cu tente spre roz, fara bretele, fiind prinsa sub bust cu o panglica roz. In picioare mi-am luat o pereche de pantofi rosii facuti dintr-un material cu reflexii aurii, avand platforma si toc.
    - Nu inteleg. Am fost chiar atat de josnica pe scena? De ce nu a reactionat?
    - Nu te mai vaicarii atat! Parca ai o nevasta - are o nevastă? o.O Poate ai vrut să zici „parcă ai fi o nevastă” Tongue - disperata. Eu cred ca Sasuke a fost atat de socat cand a descoperit ca iubita lui poate aduce la extraz un club intreg incat nu mai apucat - „nu a mai apucat” - sa reactioneze.
    - Chiar crezi asta? Am intrebat-o plina de sperante.
    - Sigur ca da! Sasuke nu e genu' care se supara asa de usor, mai ales pe persoanele la care tine foarte mult. Sicer, ar trebui sa te consideri norocoasa pentru ca baieti buni ca Sasuke nu mai sunt. Eu voi muri singura si trista.
    Brusc am dat la o parte perdeaua cabinei si am vrut sa o plesnesc pe blonda pentru prostia pe care a spus-o dar m-am oprit. Stateam acolo, nemiscata privind-o pe blonda cum respira adanc abtinandu-se din rasputeri sa nu planga. Am stat asa cateva momente bune, privind-o cum se zbatea sa se gandeasca la ceva frumos, sa scape de sentimentul de singuratate pana cand nu a mai rezistat si a cedat psihic lasand lacrimile sarate sa curga pe obrajii ei fini. Atunci a fost momentul cand m-am dezmeticit si am luat-o in brate. O strangeam cu putere incercand sa ii dau senzatia de siguranta si de incredere si sa alung toate gandurile astea rele din mintea ei. Nici nu stiam ce sa fac mai intai, sa ii dau pachetul de servetele sau sa incerc sa o opresc din plans. Am ales sa incep cu prima optiune asa ca am intins mana dupa poseta si am scos pachetelul si l-am intins blondinei.
    - Haide nu mai plange, se presupune ca ar trebui sa ne distram, am spus eu schitand un zambet. Stai linistita, acea persoana speciala va veni la timpul potrivit.
    - Hai scuteste-ma. Asa ceva nu exista si chiar daca ar fi cred ca acea persoana speciala pentru mine a fost lovita mortal de un autobuz sau ceva asemanator, a spus ea printre sughituri inca plangand.
    Pe cat de amuzanta a fost remarca ei, pe atat m-am abtinut sa nu rad. Nu mi-am permis nici sa zambesc pentru ca stiam ca voi agrava situatia si asa delicata. In momente ca astea nu aveam cum s-o inteleg, sa inteleg ce simte, sa inteleg la ce se gandeste, asa cum nici ea nu intelege momentele mele cand ma supar ca Sasuke amana o intalnire. Nimeni nu intelege cu adevarat prin ce trece cineva pana cand persoana respectiva nu trece prin aceleasi circumstante, dar cu toate astea incerc sa ma adaptez. Nu voi spune lucruri de genu' "Stiu cum e" chiar daca pentru cateva luni am trait cum traieste ea, adica eram inconjurata de cupluri pentru ca ar suna prea ca si cand le-as stii si le-as fi trait pe toate. Nu, e cu totul altfel de durere sa implinesti acusi optsprezece ani, sa nu fi trait experienta primului sarut si sa incepi ca crezi ca nu exista nimeni pentru tine si alta durere cand esti single - „singură” Nu sună bine dacă faci fraza în română și introduci cuvinte în engleză - doar pentru o perioada de cateva luni si stii ca asta e doar o chestiune de timp. Trebuie sa ma gandesc numai si numai la ea in momentul de fata si sa imi aleg cuvintele cu cea mai mare grija.
    - Britney... uite, inteleg ca esti trista dar trebuie sa...
    - Sa ce?! Sa sper la un print pe cal alb? Sakura eu nu imi doresc iubire ca in telenovele, cu tot felul de drame si intrigi. Alea sunt doar aberatii, nu exista asa ceva. Imi dorec - „doresc” - ca o persoana de pe planeta asta sa ma iubeasca asa cum sunt, adica o schiloada. Cer prea mult?! Se pare ca da, avand in vedere ca baietii din ziua de azi se uita la cat de mare e fundul tau si cat de adanc e decolteu. - „decolteul / decolteu' ” -
    - Sa te intreb altfel. Vrei sa stai langa unu care nu stie sa te aprecieze si care e un obsedat?
    - Nu! Cum sa vreau asa ceva?
    - Si eu ce tot incerc sa iti spun? Cel care te va aprecia va veni cand te astepti mai putin.
    - Cu cat imi spui sa ma astept mai putin, cu atat ma astept mai mult. Plus ca deja ti-am spus. Baieti buni care stiu sa aprecieze o fata, cum e Sasuke, au disparut de mult. El e singurul din specie care a mai ramas. Eu voi ramane singura intr-o casa plina cu pisici.
    - Asculta aici. Te bag cu capu' in zapada daca mai spui asta inca odata, am spus punandu-mi mainile in sold.
    Intr-un final, dupa o ora de lacrimi am reusit sa aduc un zambet palid pe fata ei. Am strans-o din nou in brate si i-am spus.
    - Ai sa vezi ca pana la urma se va rezolva totul. Mai bine mai tarziu decat prea devreme.
    - Multumesc Sakura, sper sa ai dreptate. Mai bine te duci sus, Sasuke cred ca te asteapta de ceva vreme. Eu cred ca am sa ma duc acasa.
    Sa plece acasa? Da sigur, vezi sa nu. I-am spus ca nu pleaca nicaieri si inainte sa mai poata sa mai spuna ceva am apucat-o de mana si am iesit din camera aceea mica. Am iesit si din spatele scenei dand langa bar. La o masa mai retrasa i-am zarit pe Gaara si Tenten discutand. Am zambit satisfacuta ca am cu cine sa o las pe Britney si am pornit spre ei. I-am salutat in fuga si am trecut direct la subiect spunandu-le ca blonda tocmai isi revine dupa ce a dat afara tot pranzul ei si ca are nevoie de cineva cu care sa stea. Au fost incantati sa ii tina companiei fetei asa ca am asezat-o pe canapea langa cei doi, i-am facut cu ochiul apoi am plecat spre etaj. Acum incepusem sa ma ingrijorez din nou pentru show-ul pe care l-am facut. Serios ce baiat intreg la minte nu s-ar fi bucurat de o asemena interpretare din partea iubitei lor. - „lui” Ai spus mai devreme „ ce băiat întreg la minte...” adică te-ai referit doar la un singur băiat, nu la mai mulți pentru a spune „lor” Big smile - Am intrat in separeul mic si intim, special doar pentru mine si Sasuke si l-am surprins pe acesta stand pe canapea cu capul pe spate, cu o mana pe ochi, iar in cealalta avand un pahar de Jack Daniel's.
    - Sakura ce mi-ai facut? M-ai adus in asemenea hal incat sa trebuiasca sa ma satisfac singur, a spus el dupa care a dat pe gat taria.
    - Deci asta e efectul pe care il am asupra ta? Am intrebat chicotind.
    A sarit ca ars de pe canapea scuipand toata bautura. Sigur nu se astepta sa il fi auzit. A vrut sa spuna ceva, dar cand a dat cu ochii de mine si-a inghitit cuvintele. Statea in aceeasi pozitie aplecata, cu mainile putin departate de corp, analizandu-ma de cateva ori din cap pana in picioare, in timp ce eu statea cu o mana in sold si cu una pusa pe tocul usii. S-a uitat chioras la paharul sau gol, l-a pus pe masuta din apropiere dupa care s-a frecat la ochi si m-a privit din nou.
    - Acum sunt sigur ca nu am baut asa de mult incat sa am haluciinatii cu o tipa marfa, a spus surazand. I-a vin-o tu aici, a continuat facandu-mi semn cu doua degete sa ma apropii.
    M-am supus dorintei sale si mi-am croit drum spre el, fara sa imi las mana din sold, facand pasi marunti, dar senzuali. Cand am ajuns in dreptul sau, a dat sa ma apuce de talie si sa ma traga mai aproape sa ma sarute, dar inainte sa apuce sa faca unul din gesturile lui mi-am pus mainile pe pieptul sau si l-am impins. Acesta s-a dezechilibrat si a cazut pe canapea, dupa care m-am asezat langa el. Brunetul mi-a luat intr-o mana picioarele si le-a pus peste ale lui, iar cu cealalta mi-a prins barbia astfel incat sa nu mai pot face nicio miscare brusca. A zambit smecher, urmarindu-mi privirea provocatoare care chema disperata buzelele sale pline la joaca. Nu a durat mult si Sasuke mi-a apropiat chipul de al lui sa ii pot inhala cat pofteam aroma parfumului sau PlayBoy care ma innebunea si sa ii pot admira in voie pieptul sau lucrat care ma duceau cu gandul la vise interzise. Am inchis lenes ochii iar la scurt timp mi-am simtit buzele mangaiate de ceva fin ca un - asta nu mai are ce căuta aici - o pana si dulceag ca mierea. Mi-a prins buza de jos, a trecut cu limba usor si lent peste ea, dupa care i-a dat drumul si a trecut lejer de bariera buzelor. Si-a strecurat limbuta in lacasul umed si a invitat-o pe a mea la "dans". Asa au inceput sa se managie, - „mângâie” - sa se joace una cu alta ca intr-un dans adevarat. A adancit sarutul si m-a facut sa gem infundat si sa il prind de cravata sa, sa il trag mai aproape. A rupt sarutul brusc si mi-a dat voie sa imi pun picioarele de o parte si de alta a bazinului sau ca eu sa pot sta intr-o pozitie mai confortabila. A pornit din nou la atac prinzandu-mi gurita si chemandu-mi limbuta din nou la joaca. De data asta sarutul s-a transformat intr-un joc pervers, limbile noastre intrecandu-se in gesturi care de care mai nebunatice. Mainile sale fiind acum libere si-au luat avant si au inceput sa imi mangaie delicat spatele, trecand la talie ca mai apoi sa sfarseasca pe coapse, reluand la final traseul de la capat. Din pozitia in care stateam acum devenea din ce in ce mai entuziasmat amicul sau din pantaloni, dar trebuia sa il opresc pentru ca pe langa asta incepuse sa traga de rochita, care si asa abia statea pe mine. M-am ridicat de pe el si m-am indepartat cativa pasi.
    - Ce ar fi sa... sa mergem sa dansam, am sugerat eu.
    - Haide mai iubi de ce esti asa rea? a spus el suparat aratand ca i se urcasera la cap gesturile de mai devreme. Sincer, nu prea am de gand sa raman in seara asta doar cu un handjob, a continuat devenind brusc iritat.
    - Imi pare rau ursulet, dar nu cred ca e o idee buna.
    - O, nu. Sunt prea indispus sa ma iei cu ursulet. Care e problema ta? a spun el ridicand tonul.
    - Sasuke... de ce esti asa? am intrebat incepand sa tremur.
    - De ce?! Pentru ca am sperat ca vom petrece ceva timp impreuna, bucurandu-ne unul de altul, dar nu!
    - De ce vrei asta asa de mult? Chiar nu poti trai si fara?! Si daca vrei asa de mult sa afli de ce motivul este pentru ca sunt inca virgina! Am tipat la randul meu.
    - Dintre toate motivele asta e singurul pe care l-ai gasit? A spus el dupa ce a stat putin pe ganduri. Dupa ce ai facut pe scena imi e tare greu sa cred una ca asta. Atunci pe mine m-ai dus cu gandul la o... o... o animatoate plina de viata.
    -Adica o curva? Hai scuteste-ma stiu foarte bine ca asta ai vrut sa spui de fapt. Deci daca incerc sa ii fac o surpriza iubitului meu devin o curva?
    - Nu am spus asta. Doar ca nu pot sa imi imaginez dupa dansul de pe scena si toate gesturile pe care le-am facut.
    - Deci mai nou sunt si mincinoasa? Faorte bine atunci.
    Mi-am luat poseta, am pus esarfa dupa gat, mi-am luat paltonul si am plecat. Imi faceam loc printre multimea de tineri, asta pana cand Sasuke m-a prins din urma. A incercat sa imi explice, dar eu eram satula pana peste cap de impresiile lui bruste asa ca m-am intors. Muzica de - „se” - oprise, marea majoritate a clubului era cu ochii atintiti spre noi, privind obrazul inrosit al lui Sasuke si mana mea deasupra capului sau. Am inceput sa plang, asa ca m-am smucit sa imi eliberez incheietura, iar cand am reusit l-am impins. Am coborat in graba scarile si am iesit prin spate. Din urma ma ajunsese Britney care ma tot intreba ingrijorata ce a fost cu scena de mai devreme. Eram asa de suparata si plangeam asa de tare incat nu am fost in stare sa spun nimic, asa ca blondina m-a dus acasa in acea seara.

    ***


    De trei zile refuzam sa ma dau jos din pat. Deidara fusese foarte incantat ca relatia mea cu Sasuke se ducea de rapa spre deosebire de ceilalti care erau ingrijorati. In acea noapte Britney a stat cu mine pana a doua zi cand le-a chemat pe Ino si Hinata. Ele au venit echipate cu pachetele de servetele si inghetata si se adunasera toate, inclusiv Tenten si Temari si si-au petrecut ziua stand cu mine si ascultandu-ma cum plang si cum il fac pe nenorocitul ala in toate felurile, ele aprobandu-ma cu fermitate. In acea seara Shun si Naruto imi spusesera ca ei, Kiba si Sam au fost la Sasuke acasa si l-au gasit pe acesta cerand un sfat de la tatal sau. Pentru un moment m-a uimit lucrul asta, dar nu am aratat niciun gest baietilor pentru ca stiam ca il tin pe Sasuke la curent cu starea mea si nu voiam sa par ca nu pot trai fara el. Le-am spus scurt si la obiect ca sunt foarte suparata pe el, nimic mai mult. Totusi toata tarasenia asta nu ma lasa sa inchid vreun ochi noaptea.Tot timpul ma gandeam la el... cel care ma saruta cu foc indiferent unde sau cu cine ne aflam, cel care ma imbratisa mereu, facandu-ma sa ma simt in siguranta, cel care mi-a facut inima sa bata asa cum nimeni nu mai reusise inainte. Imi verificam telefonul in fiecare moment in speranta ca ma va suna, dar era in zadar. Constatasem ca se tinea tare, amandoi o faceam, dar nu aveam de gand sa cedez, in fond el e cel care mi-a gresit. Incepusem sa ma intreb daca Sasuke chiar isi doreste sa incheiem totul daca tot nu imi mai da niciun semn de viata, iar Shun care se ducea regulat la el, nu imi spunea nimic chiar daca il intrebam. Toate aceste indoieli imi invadasera mintea pana in aceasta dupa-amiaza cand telefonul imi vibrase. Ma aruncasem dupa el ca dupa ultima pereche de pantofi de la reduceri, si l-am privit. Primisem un mesaj... de la el. Inima mi se ridicase in gat, palmele imi transpirau iar degetele imi tremurau asa de tare, incat abia am fost in stare sa imi scriu parola de la telefon.

    "Draga mea Sakura, probabil nici nu ar trebui sa imi mai permit sa iti spun asa dupa felul grosolan in care m-am puratat - „purtat” - in acea seara. Sunt sigur ca te intrebi de ce imi fac curaj asa de tarziu sa iau legatura cu tine. Stiu ca Shun ti-a spus ca el si baietii m-au gasit cerand un sfat parintesc, si asa este. Tata mi-a spus sa astept cateva zile sa te linistesti, poate ca a avut dreptate si vei citi tot mesajul. Ei bine nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Desi nu sunt de ajuns - aici ai uitat să pui o virgulă - vreau sa imi cer mii de scuze pentru toate cuvintele pe care le-am aruncat pur si simplu. Desi bausem cateva pahare bune de tarie nu am sa dau vina pe asta pentru ca ar fi trebuit sa fiu constient ca frumoasei mele nu i-ar face placere sa stea in compania iubitului ei pilit. Shun m-a tinut zilele astea la curent[space]cu statea ta. Mi-a spus ca nu te-ai dat jos din pat de atunci, ca plangi inainte de culcare, te uiti la filme siropoase si arunci cu cutia de inghetata spre televizor si tipi: "Minti! Toti sunteti niste mincinosi!" spre ecran cand tipul ii spune tipei ca o iubeste. Ma simt ca ultimul om de pe planeta de cand mi-a spus. Vreau sa stii ca eu nu te mint si iti spun din toata inima mea ca te iubesc nespus de mult. In aceste zile cand am urmat sfatul tatei, muream de dorul tau si abia m-am abtinut sa nu te sun. Imi era dor de zilele cand te tineam in brate si iti confeream siguranta si incredere, tanjeam dupa buzele tale pline presandu-se de ale mele, voiam sa gust din dulceata lor care imi e ca un drog. Sincer imi pare nespus de rau, iar daca exista ceva care ar putea sa te convinga ca regret pentru toate cele intamplate atunci spune-mi si il voi face."


    A fost un mesaj asa de dulce din partea lui. E asa de dra... revino-ti in fire femeie! Trebuie sa ii arati ca nu te duce cu zaharelul, dar in acelasi timp sa fii rezonabila, macar isi recunoaste greseala si vrea sa o indrepte cumva. Am inspirat adanc si am inceput sa tastez.

    "Sasuke, vreau sa stii ca am fost foarte furioasa pe tine, dar ma bucur ca esti constient de asta si iti pare rau. Acum poate ca vei citi pana la capat mesajul meu. Vreau sa iti impartasesc toate lucrurile pe care voiam sa ti le spun in acea seara dar nu am mai apucat. In primul rand am vorbit foarte serios cand am spus ca sunt virgina, nu am niciun motiv sa mint despre un lucru atat de delicat si intim. In al doilea rand ceea ce nu stii este faptul ca eu imi doresc sa facem dragoste, imi doresc ca tu sa fii primul si din nou vorbesc la modul cel mai serios. Probabil crezi ca aberez dar sunt foarte serioasa, chiar simt ca tu esti cea mai potrivita persoana pentru asta. Dar dupa toate cele intamplate nu mai stiu ce sa cred..."


    Aveam un nod in gat cand am apasat pe trimitere. Speramsem - „Sperasem” - atat de mult ca toate acele lucrui - „lucruri” - sa fi fost spune in alte circumstante. Tot ce puteam face acum era sa astept reactia lui. Peste cateva momente telefonul incepuse sa sune. Stiam foarte bine cine era, asa ca am inspirat adanc, dupa care am raspuns. Sasuke mi-a spus scurt ca doreste sa ne vedem si sa discutam. Am fost de acord, mai ales ca voiam asa de mult sa il vad dupa toate zilele astea care parca nu se mai terminau. S-a oferit sa vina sa ma i-a cu masina dar l-am refuzat politicos, spunandu-i ca vreau sa merg singura. Chiar daca a insistat de cateva ori l-am convis ca voi fi bine.


    Fata in fata. Ca doi straini. Acelasi aspect, aceeasi ochi migdalati si misteriosi care ma fac de fiecare data sa ma pierd in ei. Totul era la fel dar in acelasi timp atat de schimbat. Dupa ce ne-am uitat unul la altul momente bune, a inghitit in sec si si-a facut curaj sa imi vorbeasca sa ma invite inauntru. Am pasit sfioasa in holul micut dupa care mi-am dat jos paltonul si cizmuletele pentru ca nu era politicos sa intru incaltata in casele oamenilor. Cand si-a pus mana pe spatele meu sa ma conduca in sufragerie, am simtit un fior de gheata pe sira spinarii si un gol neobisnuit in stomac. M-a invitata - „invitat” - sa stau jos si sa ma fac cat mai comoda. M-am asezat pe canapea, intr-un colt mititel, in timp ce Sasuke s-a asezat si el in celalalt capat cu capul sprijinit de mana sa. Am stat cred ca mai bine de zece minute in tacere, fara sa scoatem un cuvant palmele incepand sa ma doara la cat de mult imi infingeam unghiile in carne. Dintr-o data l-am zarit cu coada ochiului pe brunet cum trase adanc aer in piept, semn ca avea sa isi deschida odata gura aia. Eram gata sa imi intorc capul si sa ascult ce are de spus, in timp ce il priveam cu o privire suparat - „supărată” - si serioasa, dar gestul sau brusc m-a luat prin surprindere. S-a ridicat in picioare, a venit in fata mea, mi-a luat cu grija mainile reci, ca si cand ar fi avut de a face cu cele mai fragile lucruri din lume, tinandu-le in palmele sale fierbinti, dupa care s-a asezat in genunchi. Am putut simti greutatea privirii lui asupra ochilor mei verzi. Dumnezeule, Sasuke ce e in capul tau?!
    - Sakura, nici nu iti poti inchipui cat de vinovat ma simt pentru toate cele intamplate. De cateva zile nu pot inchide un ochi pentru ca imi revin in minte scenele din separeu.
    - Sasuke, ce tot faci? Te rog, ridica-te, spun fara sa-mi iau mainile din ale lui.
    - Stiu ca am gresit, Sakura. Stiu ca m-am comportant ca un fraier si ca nu poti uita asta. Si mai stiu ca te iubesc, Sakura, asa cum nu am mai iubit pe nimeni inainte. Si daca trebuie sa stau in genunchi in fata ta cerandu-mi iertare ca sa te intorci la mine, atunci am s-o fac.
    Mi-a strans puternic mainile fine, ca si cum nu le-ar mai fi putut da drumul vreodata. Durerea din vorbele lui m-a izbit precum un ciocan si am simtit cum vederea mi se impaienjenea, iar lacrimile incepeau sa curga nestingherite. Pur si simplu nu m-am putut stapani, iar Sasuke care observase micile picaturi pline de sentimente - aici își avea loc o virgulă - mi-a eliberam - „eliberat” - mainile si a inceput sa imi stearga obrajii cu grija cu degetela sale. I-am zambit sincer, m-am ridicat in picioare, practic l-am obligat si pe el sa o faca si i-am spus ca totul e in regula si ca se agita mult prea mult sa il iert. Nu ca nu mi-ar place toata atentia asta din partea lui - din nou trebuie o virgulă - dar trebuia sa fiu cinstita cu el pentru ca situatia in care ne aflam nu era asa de grava. Bause cam multe pahare, ii placuse foarte mult prestatia mea pe scena astefel - „astfel” - incat a trebuit neaparat sa isi "faca treaba" pana cand mi-am facut aparitia in separeu, plus acele gesturi indecente, toate i s-au cam urcat la cap si astfel gura lui a vorbit fara el. Asta a fost tot, nu e ca si cand m-ar fi inselat sau ceva asemanator. Brunetul inca ma privea speriat si ca sa ii alung temerile l-am prins de tricou si l-am tras rapid spre mine. In sfarsit dupa atatea zile negre si lacrimi amre - „amare” - imi primesc lucrul mult asteptat si atat de dulce. I-am cuprins gurita usor intredeschisa si l-am invitat la joaca. Acesta nu a reactionat imediat, dar dupa ce s-a dezmeticit m-a apucat putin mai jos de fese ca sa ma poata ridica iar eu sa imi pot pune picioarele in jurul mijlocului sau. M-a asezat pe canapea si a inceput sa ma sarute cu fac - nu înțeleg ce ai vrut să zici prin „ cu fac” - parca vrand sa-mi smulga buzele si sa recupereze toate acele zile pierdute. Continua sa ma innebuneasca, sa imi dea senzatia de betie, administrandu-mi acelasi drog atat de periculos si in acelasi timp dupa care eram asa de disperata sa il obtin, incepand sa cred ca acest tratament va dura o vesnicie asta pana cand am inceput sa raman fara aer in piept. L-am impins usor facandu-l sa se opreasca la timp avand in vedere ca raza sarutului sau incepuse sa se extinda si in alte parti ale corpului.
    - Sper ca asta sa iti fi alungat toate indoielile, dar sa stii ca nu am terminta - „terminat” - discutia, am spus punandu-i un deget pe buze.
    - Ai dreptate chiar vreau sa vorbim serios legat de asta, mi-a raspuns ridicandu-se in sezut. E numai vina mea si imi pare tare rau ca ti-am bagat in cap ideea asta cu sexu', dar vreau sa stii ca nu e deloc necesar. Am sa te astept pana cand consideri ca e momentul potrivit, a continuat privindu-ma adanc in ochi.
    - Ma bucur ca ma intelegi Sasuke, dar nu m-ai corupt in niciun fel. Aveam de mai demult ideea ca tu sa fii primul, doar ca s-a nimerit prost momentul sa iti impartasesc acest lucru. Asta e decizia luata de mine, nu de tine, a depins complet de mine, intelegi? Chiar sunt pregatita pentru pasul asta, am incredere in tine ca stii ce anume trebuie facut si ca o vei face bine.
    - Shun chiar stie ce vorbeste.
    Inainte sa intreb ce legatura are blondul in toata povestea asta m-a indemnat sa mergem in camera lui. Nu m-am impotrivit asa ca l-am urmat pana acolo. M-a incurajat sa deschis - „deschid” - usa...

    Romantic nu era de ajuns sa descrie incaperea. Lumina era data de lumanarile parfumate puse pe alocuri sa dea impresia de sanctuar al linistii si al intimitatii. M-am apropiat incet de pat si am vazut pe asternuturile albe ca prima zapada din an petale catifelate de trandafiri de culoare grena - de altfel culoarea mea preferata la aceste flori - care te duceau cu gandul la senzualitate si erotism. Mi-am intors privirea spre geamurile largi si am vazut draperiile de culoarea cerului noptii trase pana la jumatate lasand luna sa raspandeasca lumina in taoata - „toată” - splendoarea si misterul ei. Ei bine puteam spune ca e noaptea perfecta sa ti-o petreci alaturi de iubitul tau printre asternuturile moi, incalziti de caldura care o emana trupurile, imbatati de iubirea si pasiunea gesturilor si atingerilor departe de cerul senin si gerul aspru de afara. Doua brate puternice m-au cuprins de mijloc, iar buzele sale mi-au sarutat tandru gatul, facandu-ma sa tresar. Dupa si-a pus mainile pe umerii mei si a inceput sa ii maseze usor, dandu-mi de inteles ca a simtit ca sunt incordata.
    - Linisteste-te iubire, ce zici de ceva dulce inainte?
    - Cu siguranta ceva dulce mi-ar prinde bine acum. Apropo ce ai vrut sa spui prin "Shun chiar stie ce vorbeste"?
    - Pai sincer sa fiu, el m-a indemnat sa aranjez totul. Eu eram convins ca nu vei - „vrei” - sa o facem, dar vad ca el te cunoaste mult mai bine, ceea ce ma cam pune pe ganduri.
    M-am intorsc - „întors” - spre el sa il sarut scurt si sa ii alung orice idee ciudata cu mine si Shun din capsorul ala al lui, dar nu l-am mai vazut. Am privit in jur dar nu l-am detectat ca mai apoi sa il zaresc pe jos. Abia atunci observasem cele cateva perne asezate langa o masuta joasa. Mi-a facut semn sa ma alatur lui in timp ce arata spre perna de langa el.
    - Avem capsuni si ciocolata, a spus zambind.
    - Sper ca glumesti, am raspuns inghitind in sec. Nu vreau sa intelegi gresit dar nu suport capsunile cu ciocolata sau orice alt fruct cu ciocolata. Imi plac fructele, sunt pline de vitamine si imi place si ciocolata, cui nu ii place dar niciodata in aceeasi combinatie.
    - Avem capsuni, a spus brunetul confuz aratand spre bolul cu delicioasele fructe cu frisca, si ciocolata, a continuat chicotind mutandu-si mana spre tabletele de ciocolata alba si neagra.
    Na ca ai facut o gafa Sakura! Acum va crede ca esti si mai agitata pentru ce va urma, ceea ce nu e chiar asa. Sunt destul de calma, il stiu pe Sasuke din scoala generala, ne-am placut inca de atunci si am incredere in el. Incercam din rasputeri sa ajungem macar la jumatatea nivelului unde se aflau extraordinarii nostrii parinti. Imi voi aminti mereu munca depusa, stresul, nervii cu care ne confruntam zi de zi pentru a ajunge la performanta dorita. Sasuke era cel mai ambitios din noi insa avea si cel mai intemeiat motiv. Tatal sau era baza, daca nu era el atunci nici parintii mei, sau ai Hinatei, sau al lui Sam sau ai oricarui altcineva din gasca nu ar fi fost. Asa era si cu Sasuke, daca nu era el nici eu, nici Brinety, nici Kiba nici nimeni altcineva nu eram unde suntem acum. Asta pana la accident... de atunci s-au schimbat radical, puteai spune ca nu stiau pe ce lume traiau. Numai lucrurile de baza[space]si le mai aminteau, iar parintii lor au fost in culmea disperarii, poate de aceea au decis sa nu forteze lucrurile si sa se increada in vorbele medicilor care pana acum niciun cuvant de al lor nu s-a adeverit. Mi-a fost estrem - „extrem” - de greu cand l-am revazut dupa o perioada de mai bine de cinci ani. Crescuse, se maturizase, nu mai era acelasi pusti care il avusesem in minte tot acest timp. Ma atragea si mai mult si m-am bucurat si mai tare cand am descoperit ca nici sentimentele lui fata de mine nu s-au schimbat. L-am luat usurel sa nu ii creez vreun soc si intr-un final, tot apropiindu-ma de el, am ajuns unde suntem acum, eu traind in continuare cu speranta ca intr-o zi isi va reveni. Mi-am scuturat capul si m-am asezat langa el. Nu era deloc momentul sa imi amintesc asa ceva pentru ca acum totul este asa cum ar trebui sa fie.
    A luat una din capsunile din bol, a dat-o prin frisca dupa care a intins-o spre mine. Am zambit si m-am apropiat de el, deschizand usor gurita permitandu-i sa ma hraneasca. Am muscat din fruct usor si lent si am gemut cand papilele mele gustative au detectat dulceata capsunii suculente, facandu-l pe brunet sa isi muste buza de jos. Fara sa mestec jumatatea din gura, am scos limba si am lins frisca de pe degetele in care brunetul tinea caspuna. Cu limba si dintii de sus am apucat jumatatea ramasa, privindu-l provocator si ranjind cu subinteles, trimitandu-l pe brunet in vise interzise. Ne-am privit halal de senzual cateva momente, apoi brusc am muscat sa i-au bucatica - nu sună tocmai în regulă - de fruct captiva in degetele lui astfel incat i-am prins si din piele. A gemut scurt, inchizand ochii si tresarind in zona bazinului. Puteam spune ca eu eram la comanda acum. Dupa ce am inghitit fructul am rupt un rand din tableta cu ciocolata alba si am bagat-o in gura pana la jumatate. Odata ce aceasta a ajuns unde trebuie savoarea ei s-a raspandit rapid ca o otrava in tot corpul meu indemanandu-ma sa ma apropii de Sasuke, sa imi pun una din mainii - „mâini” - pe piciorul sau, mai exact in apropierea punctului forte, sprijindu-ma, - „spijinindu-mă” - iar cu doua degete de la cealalta sa ii ridic incet tricoul. Acesta a deschis imediat ochii dand de privirea mea care ii indica ciocolata. A apucat cu dintii cealalta jumatate, a rupt-o, s-a lasat pe spate sprijinindu-se de maini si a inceput sa savureze desertul dulce. Eu am profitat de ocazie astfel incat cand am terminat bucatica mea m-am instalat deasupra sa, stand pe picioarele sale.
    Am inceput sa ii ling si musc buzele particica cu particica transmitandu-i ca jointul injectat pe canapea isi terminase efectul si ca aveam nevoie de o doza noua cat mai curand si intr-o cantitate cat mai mare. Gemea scurt, dar cu o dorinta animalica sa nu il mai tachinez cand incepusem sa il musc mai tare de buze. Fara sa imi dau seama cand a intrat, am simtiti cum limba sa o cauta disperata pe a mea, iar cand a gasint-o - „găsit-o” - intr-un final, se frecau una de alta intr-un joc cat se poate de pervers. Si-a pus mainile pe spatele meu, miscandu-le frenetic de sus in jos, mutandu-si mai apoi raza de actiune mai jos, - repetiție - pe fund, coapse si gambe ca la final sa revina din nou la spate si sa repete exercitiul. In acest timp eu continuam sa tin sechestru pe buzele sale, strangand in pumn tricoul sau iar cu cealalta mana strangeam parul sau si il trageam din cand in cand auzindu-l cum geme, cum ma roaga din toata firea sa nu il mai pun pe jar. Ranjeam de fiecare data cand il auzeam si parca nu ma mai saturam sa il vad chinuit. La un moment dat, cand a scapat de buzele mele m-a lasat pe spate fara sa ating podeaua, astfel incat sa ii permit si alte locuri in care sa ma sarute. Il tineam strans de tricou ca nu cumva sa ma scape in timp ce petalele sale de trandafiri imi strabateau delicat gatul si imi musca cu pofta pielea sanilor, facandu-ma sa imi arcuiesc mai tare spatele, sa gem si sa simt cat de nerabdator devenea. Cu degetele sale imi facuse conturul buzelor apoi al barbiei trecand de curbura gatului, din ce in ce mai jos, spre golul dintre sani, pana ajunsese la destinatie adica la nastureii bluzitei. Ii desfacea cu precizie, sarutandu-mi gatul dupa fiecare nasture parca cerandu-mi permisiunea sa mearga mai departe. La final ma readuse in pozitia initiala, stand dreapta pe picioarele sale, punandu-si mainile fierbinti pe talia mea, urcand lin pe abdomenul meu, facand conturul sanilor, ajungand la umeri si incepand sa dea jos bluzita pana cand a devenit istorie. A vrut sa ma ia in brate, sa ma duca in pat dar nu l-am lasat pana cand nu i-am dat jos tricul, - „tricoul” - aruncandu-l intr-un colt de camera.

    In noaptea geroasa, in camera sa ne-am lasat in voia aventurii delicioase de cunoastere a trupului celuilalt. Odata ramasi in lenjerie si odata ajunsi in pat, simtind prospetimea asternuturilor curate, pernele moi care imi sustineau capul, caldura emanata de trupul iubitului meu care statea deasupra lipit de mine si petalele catifelate de trandafiri care imi atingeau fin pielea, am avut senzatia aceea de implinire, de inchidere a cercului. Cu degetele sale mari imi mangaia obrajii imbujorati - de la expunerea trupului meu aproape gol in fata lui - si imi zambea gingas si bland, insa privirea il trada. Ochii sai aveau o urma de ingrijorare si vinovatie, ceea ce ma facu sa imi crispez buzele si sa ma incrunt usor.
    - Esti sigura suta la suta de asta? Te rog sa imi raspunzi sincer, acum cat ma mai pot potoli.
    - Sasuke incepi sa ma calci pe codita. Mai sigura in viata mea n-am fost de asta. Am incredere ca vei fi bland cu mine. Vrei sa iti dau asa - „asta” - si in scris? L-am intrebat sarcastic, recapatandu-mi zambetul.
    A zambit si el, dar mai mult fortat. Mi-a luat capul in palmele sale si mi-a pupat cu mare grija fruntea, semn ca ma iubeste mult. Am inchis ochii, asteptand reactiile brunetului pentru a imi da jos si piesele lenjeriei. Mi-am lasat bratele pe umerii sai, iar ale lui mi-au inconjurat trupul, mainile sale umbland usor la incuietoarea sutienului, in timp ce in fata aveam parte de saruturile, atingerile si muscaturile sale. Din nefericire toate astea erau reci, cu indiferenta, ca si cand brusc nu ii mai pasa pe cine are in pat si ca sunt o oarecare. Nu intelegeam schimbarea asta brusca a lui, de ce dintr-o data a devenit asa rigid fata de mine. Am tras adanc aer in piept sa nu incep sa dau apa la soareci, apoi mi-am pus o mana pe pieptul sa - „său” - si l-am impins destul de tare incat sa se opreasca si sa imi intoarca aceeasi privire fixa. S-a ridicat in sezut, a mutat privirea si a inceput sa isi scarpine ceafa. Doar nu...
    - Sasuke... e prima oara si pentru tine? Am intrebat timid.
    - Ce?! Nu e adevarat, a raspuns aproape razand. Cine ti-a spus asta? Kiba, nu-i asa? Sau Sam, ca sa par un idiot nu? E ridicol, a continuat chicotind.
    - Atunci care e problema ta?
    A evitat sa deschida gura si sa isi miste buzele, in schimb mi-a laut mainile intrale - „într-ale” - sale, tinandu-le strans ca si cand nu ar mai fi vrut sa le dea drumul vreodata, fixandu-si privirea intr-un anumit punct. Am stat asa un timp crezand ca imi va spune ca il deranjeaza, alegandu-si cuvintele potrivite insa el nu facea nimic, pur si simplu statea acolo si se uita in gol. Iritata, mi-am smuls mainile din stransoarea sa, facandu-l sa tresara.
    - Sasuke devii foarte enervant. Parca era vorba sa petrecem o noapte minunata impreuna, fara sa ne gandim la nimic, dar se pare ca tu ai planuri sa ma stresezi pana imi sare toata placerea si tot cheful si sa ma duc acasa. Nu pricep, ce tot te uiti in gol? Imi spui ca nu mai esti virgin dar te porti ca unul si...
    - Nu mai sunt de la saispe ani! Eram la club, la petrecerea de ziua mea. Dai cu bautura, dai cu drogurile din bautura care nu stii cine le-a pus si du-te si te fute in spatele clubului cu o curva care nu face nici doi bani. La asta ma toto - „tot” - gandesc, multumita?
    A tipat asa de tare la mine ca mi s-a facut instantaneu pielea de gaina. M-am ridicat si eu in sezut, m-am departat de el, mi-am adus genunchii la piept si mi-am ingropat fata in palme gata sa plang, deja incepand sa tremur toata. Dar nici bine nu s-au adunat lacrimile in ochii ca brunetul m-a luat in brate, tinandu-ma atat de strans ca nu mai puteam respira. A reusit sa ma audca - „aducă” - la pozitia initiala, adica eu intinsa si el deasupra, mangaiandu-mi fata si privind-ma ingrijorat.
    - Imi pare tare rau pentru reactia mea violenta. Sincer, nu sunt deloc mandru de modul in care mi-am pierdut virginitatea, de aceea ma stresez cu tine. Sa fiu sigur ca esti pregatita si ca totul sa iasa perfect.
    - Iubire, am spus punandu-mi mana pe obrazul meu, - și-a pus singură mâna pe obraz? Think Nu cred că ast ai vrut să zici... - faptul ca ai aranjat totul pentru noi doi si te straduiesti ca totul sa fie asa cum ar - nu văd legătura - trebuie - aici trebuia o virgulă, urmată de „ este” - mai mult decat perfect. Nu te mai gandi cum si ce sa faci sa nu ma doara, fiindca stim amandoi ca e imposibil, asa ca ce ar fi sa continuam de unde am ramas? Am spus apropiindu-l de mine si privindu-l provocator.
    - Sa inteleg ca putem merge mai departe, a continuat punandu-si mana peste a mea, intorcandu-si capul sa poata stampila un sarut in palma, dupa ca - „care” - mi-a intors o privire seducatoare si un zambet strengar.
    Ca oricare alta fata ai mici retineri cand vine vorba de prima noapte de dragoste. Chiar si atunci cand esti deja in pat cu respectivul, este ceva in interiorul tau, care parca nu te lasa sa faci acest pas. Cu toate astea dorinta pura iti domina tot corpul si ajungi sa nu mai ai niciun fel de inhibitii prin siguranta si increderea pe care ti-o confera iubitul tau asigurandu-te ca stie ce face si ca o face bine. Eu sunt una din acelel fete, am incredere in Sasuke in acest moment cand a pus stapanire pe buzele mele. A scapat repede de sutien, fara sa intrerupa sarutul si am inceput sa savurez masajul bland, dar apasat, al mainilor brunetului asupra sanilor mei. Gemeam si il trageam de par de fiecare datat - „dată” - cand palmele sale apasau usor pe pieptul meu, provocandu-mi placere. Mi-am lasat capul pe spate, lasandu-l sa ma linga pe gat, in timp ce acesta incepuse sa mimeze sexul, amicul sau impingandu-mi locsorul acela stramt dintre picioarele mele prin tesatura lenjeriei. Sincera sa fiu gestul imi parea unul foarte sexy, desi stiam ca face asta sa ma obisnuiasca cu miscarea. A continuat asa pana cand a considerant ca a fost suficient, dupa care a scapat rapid si de boxerii mei si ai lui. Mi-am bagat in cap ideea ca totul va fi bine, asa ca am inceput sa il accept pe el nu ca un obiect strain, ci ca pe o sursa de placere. Atunci a fost momentul crucial al partidei noastre, intalnirea dintre mine si el.
    Probabil ca nicio fata nu poate sa uite durerea care te strapunge prima oara cand il simti in tine, cand te apuca de mana si te tine strans imediat ce tu ti-ai arcuit spatele si incepe sa te sarute, sa te convinga sa te pui la loc intinsa si sa te asigure ca totul e in regula si absolut normal. Inainte sa continue m-a sfatuit, sau mai bine spun, m-a indemnat sa imi relaxez tot corpul, in special zona bazinului ca sa mai atenueze din durere. Dupa care a inceput cu miscarile de du-te-vin-o lent, usor, mangaindu-mi corpul neincetat sa imi creeze acea stare de caldura si placere in mine. Chiar daca ma durea, o suportam pentru ca el era cel care mi-o provoca, cel de care m-am indragostit nebuneste si cel pe care as vrea sa fie numai al meu pentru totdeauna. Incetasem sa mai gem din simplul gand ca il deranjeaza pe Sasuke sa ma auda, chiar daca marise un pic viteza cu care se impingea in mine. Dupa cateva momente, acesta imi soptise la ureche sa nu imi infund sunetele pentru ca ii place la nebunie sa imi auda gemetele provocatoare. Mi-am strans mainile in pumn, zgariindu-l pe brunet pe spate, constatand dintr-o data cat de bine ma simteam, apoi senzatia ca trupurile noastre disparusera, ca lumea se topise si viata insasi parea sa se fi concentrat in acea frecare a moleculelor care ducea la o explozie de placere intre mine si Sasuke. Era uimitor, amandoi savuram miracolul a doua elemente care se potriveau perfect si formau un intreg.
    Nu stiu cat timp a trecut, minute bune poate chiar ore, tot ce stiu e ca s-a terminat prea repede si a durat mult prea putin. Nu dau vina pe Sasuke pentru ca simteam ca facea miscarile de ceva vreme, doar ca mi-ar fi placut ca acest moment sa nu se termine, ca noaptea asta sa dureze o vesnicie. Dar lucrul asta era imposibil, eram mult prea extenuati sa mai mai miscam un deget, asa ca atunci cand s-a terminta, - „terminat” - Sasuke a ramas nemiscat sprijint in maini, respirand alert pe gura, in timp ce si eu faceam aceleasi lucru si simteam cateva fire de par lipite de fata uda. S-a apropait - „apropiat” - de mine, mi-a cuprind - „cuprins” - buzele in ultimul sarut patimas din aceasta noapte, s-a asezat pe o parte langa mine iar eu i-am urmat exemplul. Statul subtirel de traspiratie incepuse sa se raceasca, dar nu ne pasa. Am adormit imbratisati, impacata cu gandul ca noaptea ce tocmai trecuse... fusese una putin spun - „spus” - perfecta!

    Ok, Clau, cam asta am avut de corectat la ultimul tău capitol. Smile
    A durat ceva timp având îm vedere școala și viața socială, dar așa cum am promis. îți voi critica ficul. Big smile
    Să începem: Think

    Titlul: Se potrivește cu conținutul, pot spune că m-a atras, având în vedere că din toate ficurile pe care ți le puteam critica l-am ales pe acesta, deși e cel mai lung, dar nu în ulțimul rând, acel monolog de la fiecare început de capitol îi dă o anumită sclipire și încă.... ceva. Smile

    Ideea / Originalitatea: Acțiunea, unele personaje, dar și acel monolog de la fiecare capitol îți fac ficul mai original și diferit de altele. Ești abia la început, deci încă ai timp să ne surprinzi cu ceva și mai neașteptat. Wink

    Narațiunea: Nu doar în acest capitol, ci și în altele, ai mici scăpări în ceea ce privește potrivirea timpului la care povestești. Tu narezi la persoana întâi, destul de des întâlnit, dar parcă ai un alt stil diferit de a o face spre deosebire de alții. De fapt, toată lumea are ceva diferit, dar pot spune că felul tău de a o face mi-a plăcut în mod special. Nu mă întreba de ce, nu am nici cea mai vagă idee. Angel

    Dialogul: De obicei nu-l folosești decât doar dacă sunt fraze destul de amble, ceea ce e bine, dar țin minte că am sesizat într-un capitol din urmă că l-ai fi putut elimina în întregime. Nu știu în care, acele capitole le-am citit cu vreo 2-3 săptămâni în urmă. Chiar și așa, nu mă pot plânge că ai prea mult sau prea puțin. E perfect așa cum e. Agrement

    Descrierea: În acest capitol te-ai axat puțin pe descrierea vestimentară, dar mă bucur că cea sentimentală și a împrejurimilor nu a lipsit. În general, fiecare tip de descriere are cantitatea potrivită. Mi-a plăcut nespus cum ai descris sentimentele Sakurei și indirect pe ale lui Sasuke din acest capitol. Puteam simții și eu starea aceea de singurătate a lui Britney, acel nod în gât pe care Sakura îl avea, nerăbdarea lui Sasuke și nu în ultimul rând, acel sentiment de extaz datorită descrierii amănunțite pe care ne-ai oferit-o în ultima parte a capitolului, destul de lung pot spune. C-am atât am avut de zis... deocamdată. Evil

    Greșeli de tastare / ortografie / puctuație: Ți le-am înșirat pe toate. Ai grijă te rog la cele de ortografie, în mod special. „Într-ale” se scrie cu cratimă deoarece de acolo lipsește un sunet și anime „e”. Original ar fi trebui să fie ”între ale”. Ai grijă! Am sesizat și în alte capitole că greșești cuvântul „abia” care se scrie cu „i” nu cu „e”. Greșelile de punctuație nu ți le-am corectat pe toate. Trebuie să fi atentă unde trebuie pusă virgula. Ca la orice critică, spun că ar trebui să îți recitești de mai multe ori capitolul, chiar dacă e lung, și să vezi ce intonație ai, pentru a îți da seama unde lipsește vreun semn, iar cu ocazia asta îți corectezi și greșelile de tastare. Răbdarea e totul! Big smile

    Estetică: Ar fi arătat și mai frumos dacă ai fi centrat titlurile și nu ai mai schimba fontul într-un mai neobișnuit. Mie mi-a fost greu să citesc acest capitol pe pagină, iar la un moment am dat copy - paste la el într-o pagină de Word și ți-am corectat acolo capitolul. Pe scurt, eu zic să renunți la schimbarea fontului și să centrezi titlul. Whistling

    Acțiune: Se desfășoară destul de bine, dar parcă prea repede ai sărit de la seara când se sărută cei doi protagoniști la ziua în care ajung ei să se certe.

    ___________________________________________________________


    Aceasta a fost critica și sper să te ajute.
    Aștept să postezi următorul capitol. Stay cool!

    ♥ NEKKO ♥

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Lun 1 Iul 2013 - 10:37

    Fic inchis din cauza inactivitatii. Daca doresti sa il redeschizi, imi dai un pm si se rezolva. ^-^

    EDIT: Fic redeschis. ^^

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 1 Sept 2013 - 20:40

    ✰ Capitolul 9 ✰
    Cupidonul cu secrete


    Confesiunea lui Sasuke: Se spune că știm atât de puține lucruri despre cei ce îi iubim cel mai mult.




    Am închis robinetele, iar jetul fierbinte de apă, ce se izbea de părul ud dat pe spate, apoi picăturile prelingându-se pe tot corpul, slăbea în intensitate până nu a mai curs niciun strop. Mi-am ridicat greoi pleoapele, deschizându-mi ochii moleşiţi şi m-am sprijinit cu ajutorul mâinilor de peretele din faţa mea, unde era agăţat duşul, să îmi pot trage răsuflarea din cauza căldurii excesive adunată în micul spaţiu. Am deschis uşile glisante şi aburite ale cabinei de duş şi o stare de răcoare generală a pus stăpânire pe corpul meu, când degetele de la picioare au făcut contact cu gresia ca de gheaţă. Am luat un prosop şi l-am înfăşurat în jurul bazinului, iar cu altul îmi frecam energic părul. Am ieşit din baie gândindu-mă ce ar trebui să pregătesc la micul dejun pentru mine şi Sakura cât timp aceasta avea să faca un duş. În timp ce mă îndreptam spre camera mea, de pe culoarul îngust, am auzit soneria unui telefon, fiind sâcâitor de insistentă, semn că persoanade la celălalt capăt nu se lăsa uşor până când cineva nu va răspunde. Când am intrat în cameră am surprins-o pe tânără întinzându-şi leneş mâna către noptiera de unde vibra şi suna enervant, telefonul. L-a luat, după care s-a întors cu faţa în sus, a privit chiorâş ecranul şi a răspuns pe un ton somnoros şi uşor răguşit.
    - 'Neaţa Britney!
    Am privit drăgăstos spre iubita mea, zâmbindu-i cu afecţiune, transmiţându-i mesajul că ador să o văd ciufulită şi somnoroasă, ea răspunzându-mi cu un zâmbet ironic, dar adorabil.
    - Cum adică „neaţa” la ora asta? Dar cât e ceasul?
    Din instinct mi-am ridicat privirea spre ceasul de pe perete. Am văzut cum acele sale erau fixate pe ora doisprezece şi zece minute. Hmm, oare ar trebui să las baltă micul dejun şi să mă gândesc la ceva pentru prânz? Am luat pe mine o pereche de boxeri şi una de pantaloni şi judecând după privirile fugare ale subsemnatei goală puşcă din pat, era suficient. Mi-am târât leneş picioarele până la bucătărie, unde mă aştepta o harababură totală. Seara trecută, Sakura ajunsese mult mai devreme decât mă aşteptasem, abia ce apucasem să pregătesc camera la insistenţele sâcâitoare ale lui Shun. Astfel că în bucătărie erau împrăştiate peste tot ambalaje sfăşiate de la tabletele de ciocolată, cutii de la lumânările parfumate rupte brutal, frunze, spini şi tulpini de la trandafiri şi in ultimul rând, dar nu cele din urmă tuburile de la frişcă, a căror consisitentă cremoasă, uşoară şi dulce reuşise să ajungă împroşcată şi pe faianţa din bucătărie. Am mârâit printre dinţi şi oftând zgomotos am luat dintr-unul din sertare un sac menajer, începând să îndes în el tot ce îmi cădea în mână. După ce totul fusese aruncat în sac, am luat o lavetă şi am început să frec faianţa de pe pereti. Frişca se întărise până acum, aşa că trebuia acordată o atenţie specială fiecărui metru pătrat, spre fericirea mea. După ce terminasem şi cu frecatul pereţilor, m+am apucat să mătur pe jos, iar în scurt timp totul era aranjat şi pus la locul lui. Am deschis frigiderul să văd dacă puteam găsi ceva în el, apoi mi+am amintit. Am fost foarte inspirat să comand  nişte mâncare cu o zi în urmă, sunt sigur că era lihnită ca şi mine de altfel. M-am întors în cameră, să o întreb pe tânără ce i-ar face plăcere să mănânce, dar spre uimirea mea am găsit-o tot în pat, întinsă, cu telefonul încă la ureche, pălăvrăgind cu Britney. Nu vreau să par că fac pe şeful casei, dar ar fi fost mult mai bine dacă până acum ar fi terminat de vorbit, s-ar fi ridicat şi ar fi făcut şi un duş. M-am lăsat uşor peste ea şi am vrut să o sărut, dar nici bine nu i-am atins buzele, că aceasta mă împinsese, rugându-mă în şoaptă să o mai las puţin. Nu aveam de gând să mă las una-două, aşa că am mai incercat şi a doua oară, iar de data asta i-am prins buza de jos, făcând-o să scoată un sunet înfundat. Am surâs şi am continuat să ţin sechestru asupra ei un timp, apoi i-am dat drumul smulgându-i telefonul din mână, anuntând-o pe blondina de la celălalt capăt al firului că Sakura e cam ocupată acum şi că o va suna ea ceva mai târziu. Am pus telefonul pe noptieră, gata să trec la lucruri mai importante şi incitante, dar părea că Sakurei i se acrise de toate.
    - Mureai dacă mai aşteptai câteva minute? A întrebat indignată, împingându-mă  de pe ea şi dând să se ridice din pat.
    - O, acum vrei să te dai jos. Nu înţeleg de ce te-ai supărat, poţi vorbi cu ea şi mai târziu.
    - E supărată, bine? Si avea nevoie cineva care să o asculte, iar tu ce te-ai gandit? Să îmi iei telefonul şi să îi închizi lui Britney în nas, că doar ce se poate întâmpla? A spus ea începând să ridice tonul puţin prea sus, trăgând cu putere cearceaful de sub mine, până mai aveam puţin şi cădeam pe podea.
    - În primul rând nu i-am închis în nas, i-am spus că o vei suna tu mai târziu. În al doilea rând eu de unde era să ştiu că e supărată?
    - Ştiu şi eu, ai fi putut să mă întrebi de ce stau atăt de mult la telefon, nu să mi-l smulgi de la ureche.
    - O să mă mai baţi mult la cap cu chestia asta? Nu am vrut, bine? Si de ce e supărată până la urmă?
    - Păi ştii, tu şi cu mine, Naruto cu Hinata, Shun cu Ino, iar judecând după flirtul evident, în curând va fi cel mai probabil şi Kiba cu Temari şi ei bine...
    - Cred ca înţeleg unde baţi.
    - Se simte singură şi abandonată, iar mie nu îmi place să o văd aşa, a spus Sakura revenind brusc la tonul ei normal, aşezându-se pe marginea patului lângă mine. M-am ataşat mult de ea, o consider o soră mai mică şi vreau să o scot din starea, vreau să o văd veselă, să nu se simtă în plus, că uneori vorbeşte singură sau că nu este niciodată observată.
    - Nu că ai avea ce să observi la ea, am spus chicotind, încercând să fac o mică glumă.
    Totuşi intenţia mea nu a fost apreciată şi de Sakura, care îşi schimbă radical expresia feţei. Nu mai avea acelaşi chip radios şi usor somnoros cu care mă cucerise în această dimineaţă, acum sprâncenele îi erau unite într-o încruntătură de speriat, privirea dulce îi fusese înlocuită cu una plină de furie, iar colţurile buzelor erau arcuite în jos, semn că nu a fost tocmai cea mai bună idee a mea să încep să comentez aiurea.
    - Şi eu care credeam că mai măgar şi nesimţit de atât nu puteai fi.
    S-a ridicat nervoasă, acoperindu-şi trupul cu cearceaful, apoi ieşind din cameră trântind uşa după ea. I-am putut auzi paşii apăsaţi şi repeziţi de pe hol, apoi o altă uşă închisă cu putere şi în final jetul de apă în surdină. M-am  sprijinit de pernă, întorcând capul spre fereastră să pot vedea dintrolo de sticlă. Acolo, în gerul năprasnic de dimineaţă, roiul de albine ale gheţii dansau într-un balet ireal. Mă uitam inconştient la ele, urmărindu-le cu privirea performanţa de pe scena oraşului pe strazile căruia mişunau ca nişte furnici, oamenii, fiecare dorind din ce în ce mai mult să ajungă la destinaţia finală, unde îi aştepta o binemeritată încălzire fiindcă avuseseră curajul să iasă pe vremea afară.
    Oare Sakura avea dreptate? Gândisem acel lucru, însă asta mi-a fost învăţătură de minte să nu mai spun toate lucrurile care îmi trec prin minte. Anumite chestii trebuiau păstrate pentru mine, dar... ce tot vorbesc aici? Eu nu sunt aşa. De ce spusesem cea mai mare tâmpenie din lume? Britney e una dintre puţinele persoane care le ştiu de când eram mai mic. Cum am putut să fiu atât de răutăcios? Clar, gura se deschisese şi rostise acele cuvinte fără voia mea, totul a fost din impuls. Sakura avea dreptate, fusesem un măgar. Britney avea nevoie de singură persoană care e dispusă să o asculte mereu, indiferent care era motivul, de sora ei mai mare care ar fi făcut orice să nu o mai vadă tristă, iar eu ce făcusem? Îi smulsesem unica şansă de a se descărca de toate gândurile rele care îi umpleau din ce în ce mai mult mintea şi o bântuiau din ce în ce mai des. Mă simţeam oribil şi voiam să repar ce stricasem. Tocmai atunci Sakura intră în cameră înfăşurată într-un prosop, începând să îşi caute hainele. Am înghiţit în sec şi am rugat-o  să se aşeze pe pat, rezemată de marginea lui, lângă mine. A stat puţin pe gânduri, privindu-mă fix, până câ,d a acceptat într+un final.
    - Îmi pare rău, iubire. Nu am vrut să par un nesimţit, pur si simplu am vorbit fără mine, dacă mă înţelegi, am spus umil luându-i mâinile într-ale mele.
    - Ştiam eu că nu eşti aşa, mi-a răspuns zâmbind până la urechi, lipindu-şi fruntea de a mea. Vreau doar să o înţelegi cât de cât, simt că îi este greu şi că începe să creadă ca nu există nimeni pentru ea.
    - Înţeleg ce vrei să spui şi să ştii că am să te ajut. Dacă stai să te gândeşti, lucrul ăsta i s-ar fi putut întâmpla oricăruia dintre noi, aşa că ce remediu crezi că i-ar trebui pacientei noastre, domnişoară Cupidon?
    Frumoasa mea şi-a mutat privirea spre fereastră, începând să urmărească şi ea dansul fulgilor pufoşi de nea, exact cum făusem şi eu cu câteva minute în urmă. Un lucru era sigur în toată treaba asta. Trebuia să îi impunem starea de singurătate şi abandon. Nu era ceva imposibil de realizat, am puteam să o scoatem mai des în oraş, să ieşim cu toţii, să nu îi mai dăm ocazia să se gândească profund la viaţa ei amoroasă, pe care o consideră un dezastru total, însă planul avea mici fisuri. În primul rând, Britney ar fi fost greu de convins să iasă ea singură printre cupluri, iar în al doilea rând nu ne puteam întâlni de fiecare dată când pe blondină o apucau starile astea. Ne trebuia ceva pe termen lung.
    - Ce spui dacă am găsi pe cineva cu care să o cuplăm? A întrebat fata din braţele mele parcă citindu-mi gândurile.
    Nu era chiar cel mai uşor plan de realizat, însă un posibil pretendent care i-ar fi putut astupa toate golurile din inima lui Britney şi ar fi şters din mintea ei toate acele imperfecţiuni pe care conştiinţa ei le crease, ar fi fost mult mai bun faţă de orice altceva.
    - Şi micuţa mea doctor Cupion cine crezi că ar fi mai potrivit pentru pacienta noastră?
    - Păi ne-am complica prea mult cu cineva necunoscut, plus cum ea e timidă nu ar ieşi mare lucru. Trebuie cineva cât de cât mai cunoscut, cum ar fi... Sam, a spus ea sclipindu-i ochii.
    Prima mea reacţie a fost să izbucnesc într-un râs isteric. Era mult prea ciudat, plus că Sam e un dobitoc jumate, nu s-ar potrivi cu Britney care e o romantică incurabilă. A doua mea reacţie a fost să îmi măresc ochii de uimire când mi-am dat seama, după expresia feţei, ca Sakura vorbeşte cât se poate de serios.
    - Pe bune, Sam?! Altcineva nu puteai găsi? Serios, Sam nu e îndeajuns de bun pentru Britney. Dar Gaara? El pare mai potrivit.
    - Gaara nu ar fi interesat de ea.
    -Şi să înţeleg că Sam ar fi? Iubire, tu auzi ce spui?
    -Doar gândeşte-te puţin Sasuke. Sam e ceva mia uşor de manipulat şi controlat decât Gaara, plus că el nu ar sta prea mult cu Britney dacă nu ajunge rapid în pat, dacă mă înţelegi.
    - Cred că da, iar acum că stau să mă gândesc mai bine, Sam e o alegere mai inspirată. Şi cum te-ai gândit să procedăm?
    Aceasta începuse să îmi povestească în mare că vom avea nevoie de ajutorul găştii, care nu cred că ne-ar refuza. Eram surprins să constat că Sakura se gândise atât de repede la ceva care părea că  va da roade destul de rapid. Detaliile încă nu erau bine stabilite, dar important era faptul că în mare totul era planificat. Aşa că în timp ce ea avea să pregătească mâncarea, eu eram însărconat cu datul telefoanelor. Cu cât începem mai repede cu atât mai bine, îmi spusese Sakura înainte să iasă din cameră. Aşa că următoarea jumătate de oră am vorbit cu Shun, Naruto şi Kiba explicându-le care e situaţia şi planul de a-i apropia pe cei doi, aceştia arătându-se încântaţi că pot participa în povestea asta. Nici bine nu apucasem să închid telefonul că ţipătul scurt şi ascuţit al Sakurei mă făcu să sar ca ars de pe pat şi să mă îndrept spre bucătărie cu paşi repeziţi. Pot spune că am avut şi eu un mare şoc când îl văzusem în pragul uşii, analizând-o  pe tânăra de lângă frigider, îmbrăcată numai cu un tricou larg de al meu care îi venea ca o rochie mult prea scurtă. Aceasta începuse să mă săgeteze din priviri, roşie toată, neştiind cum să tragă mai mult şi mai jos de singura ei haină, pe lângă boxeri, să îşi poată acoperi cât de cât picioarele. Ce caută aşa de devreme acasă, abia în noaptea asta trebuia să ajungă. S-a întors cu faţa spre mine, sprijinindu-se cu spatele de tocul uşii, astfel încât să ne poată privi pe amândoi dintr-o răsucire a capului. Mă aţinti cu privirea, uitându-se cu un zâmbet uşor ironic, la uimirea care mi se putea citi de pe chip. A închis pentru un moment ochii, probabil sa analizeze situaţia, hotărând să spargă el primul gheaţa, realizând că nici eu şi nici tânăra nu aveam de gând să scoatem vreun sunet prea curând.
    - Care e treaba, amice?
    - Tată! Ce cauţi aşa de devreme acasă?
    - Sincer nu mă aşteptam la o asemenea întâmpinare, a continuat dând din cap spre Sakura, privirea lui fiind fixată încă pe mine. Nu te bucuri să îl vezi pe bătrânul tău tată, după o absenţă de câteva săptămâni bune?
    - Bineînţeles că mă bucur, dar era vorba că te întorci abia la noapte. De ce nu m-ai anunţat?
    - Dar am făcut-o, ţi-am lăsat mesaj pe telefonul fix, a spus arătând spre micuţul aparat negru, al cărui beculeţ roşu, care eu abia acum îl observ, sclipea insistent şi enervant.
    Am strâmbat din nas, străbătând camera până la telefon, apoi apăsând pe butonul de mesagerie când ajunsesem în dreptul lui. Imediat vocea feminină, robotică şi sâcâitoare mă anunţă că aveam un mesaj, apoi fusese înlocuită de cea a tatei care răsună prin difuzorul aparatului. Acesta  îmi spunea vesel că a găsit bilete de avion mult mai devreme şi că ajunge acasă  în dimineaţa din Ajunul Crăciunului. Da, se pare că planul meu de a petrece o dimineaţa minunată alături de Sakura fără să fim deranjaţi, s-a dus pe apa sâmbetei. Mi-am rotit ochii prin cameră până am dat de ea, stând încă nemişcată lângă frigider, dorindu-şi cel mai probabil ca privirea ei să mă poată ucide şi în acelaşi timp să intre în pământ de ruşine, în timp ce tata era tot sprijinit de tocul uşii, pe chipul său citindu-se amuzamentul situaţiei.
    - Şi Itachi unde este?
    - Păi l-am dus... adică a vrut foarte mult să rămână la Keny, colegul lui de joacă de la grădiniţă, încât nu l-am putut refuza.
    - Aşa deci, a răspuns el nu prea convins. Iar tu ai profitat la maxim de ocazie, nu?
    - Tată! Am spus indignat dându-mi seama la ce se referise când m-a întrebat dacă am profitat de ocazia de a fi singur în casă, fără ca nimeni să mă deranjeze.
    - Ce ar fi ca tu şi prietena ta să vă duceţi să puneti ceva mai multe haine pe voi, iar după să mai vorbim, bine?
    Am dat din cap şi am luat-o pe Sakura de mână. Aceasta cum s-a simţit uşor dezmeticită, s-a ascuns în spatele meu de privirile tatălui meu şi acolo a rămas până am intrat în camera mea şi am închis uşa. Imediat tânăra şi-a cules hainele de pe jos, dându-şi mai apoi jos tricoul meu vişiniu, începând să se îmbrace cu blugii ei, maeul şi pe deasupra bluziţa cu năsturei. Aş fi putut jura  că seara trecută nu avusese atâtea haine pe ea.
    - E atât de jenant. De ce nu te-ai uitat la nenorocitul ăla de telefon? Acum sigur nu mai ajungeam în situaţia asta.
    - Haide iubito, nu trebuie să îţi mai faci griji. Tata e mai de treabă decât crezi tu, încearcă doar să ne sperie, atâta tot. Ştiu că şi pentru el a fost o surpriză imensă şi nu se aştepta să mă găsească cu o fată ca tine pregătindu-mi mâncarea. Totuşi nu te mai stresa atât, nu e ca şi când te-ar fi văzut goală puşcă.
    M-am apropiat de ea şi i-am ştampilat un pupic pe obraz să o mai calmez puţin. Aceasta îşi încolăcise braţele în jurul gâtului meu, lăsăndu-le să se odihnească acolo, în timp ce distanţa dintre chipurile noastre devenea mai mică, iar ochii ei pe jumătate închişi îmi căutau privirea îmi căutau privirea într-un mod seducător şi buzele implorau atenţie. Am zâmbit ştrengar, apucându-i bărbia cu două degete şi ridicând-o ceva mai sus, să o pot analiza mai în detaliu în timp ce în timp ce mă chema disperată la joacă,. Îmi plăcea la nebunie să o văd că aproape ar muri doar ca să îmi poată atinge buzele, aşa că i-am încheiat chinul şi am apucat cu dinţii buza ei inferioară. A gemut uşor când am început să apăs de să îi las o mică amintire, apoi i-am dat drumul şi am trecut ceva mai sus, cuprinzându-i toată guriţa. Am simţit cum s-a lăsat moale în braţele mele, ştiind că aici era în siguranţă şi îi era cel mai bine, în timp ce am început să îmi aplic tratamentul asupra pacienţilor înfierbântaţi şi care pulsau încontinuu. Mi-am strecurat limba în templul sacru al plăcerii şi am dat de a ei, aşteptându-o nerăbdătoare pe a mea, ştiind foarte bine ce o aştepta. Ne apropiaserăm încetul cu încetul până ne atinseserăm, după care într-o fracţiune de secundă jocul pasiunii şi al perversitaţii începuse între noi doi, continuând să ne administrăm reciproc acelaşi drog periculos dar savuros dupa care Sakura nu mai putea rezista o zi fără, dar de care nici eu nu mă puteam lăsa prea uşor.
    Ne-am dezlipit uşor unul de altul, iar la scurt timp am văzut cum Sakura îşi recăpătase zâmbetul, semn că îşi mai revenise puţin şi îi dispăruse toată jena. Mi-am luat şi eu un tricou din dulap, după care am ieşit din cameră, îndreptându-ne spre bucătărie, Sakura aflându-se tot în spatele meu. Mă ţinea strâns de mână, având în vedere că trebuia să o prezint tatei şi amândoi simţeam că acest lucru ar fi trebuit făcut în alte circumstanţe, nicidecum în dimineaţa de după sex mai ales că tata ştia prea bine ce am putut face noi doi, singuri. L-am găsit aşezat la masa din bucătărie cu o ceaşcă de cafea lângă el, din care ieşeau aburi calzi care umpleau toată camera împrăştiind în acelaşi timp şi mirosul mirific al băuturii de culoare maronie. Se uita insistent la telefon, verificându-şi cel mai probabil e-mail-ul, până am tuşit din instinct, făcându-l să îşi ridice chipul, să ne privească cu subînţeles şi să îşi afişeze acelaşi zâmbet amuzat.
    - Să presupunem că scena de acum câteva minute nu s-a întâmplat... tată, ea e prietena mea, Sakura.
    - Mă bucur să te întâlnesc în sfărşit Sakura, a spus făcându-ne semn să ne aşezăm jos cât timp el punea cafea în ceşti. Să ştii că nu e prima oară când îl aud rostindu-ţi numele. Cel puţin în ultima lună numai numele tău îl auzeam prin toată casa, a continuat chicotind, cât timp eu nu ştiam cum să îi transmit să fie ceva mai discret.
    - Şi mie îmi face plăcere să vă cunosc domnule Uchiha, să ştiți că la mine acasă e cam aceeaşi situaţie, a răspuns tânăra timid, toată un zâmbet când mi-am pus braţul după talia ei şi am pupat-o pe obraz pentru a doua oară. Sper că nu v-a deranjat prea tare modul în care ne-aţi găsit pe amândoi.
    - Stai liniştită Sakura, ar fi trebuit să mă aştept de acum la aşa ceva. Deja mi se părea dubios că până la şaptesprezece ani Sasuke a fost destul de cuminte şi începeam să intru la bănuieli, a spus acesta râzând. Sasuke, ar trebui să îl întrebi pe bunicul tău în ce ipostaze mă găseau el şi bunica ta, când eram eu de vârsta ta.
    - Sincer nu cred că vreau să aflu, i-am spus imaginându-mi-l, fără să vreau, pe tata în tinereţe cu o tipă întrerupţi de bunicul şi bunica în mijlocul unui sex nebun pe masa din bucătăria lor. Şi să ştii că nu o vei impresiona pe Sakura cu aerele astea de fost gigolo, am răspuns izbucnit toti în râs la scurt timp.
    Tata mereu îmi povestea, se lăuda prea mult în opinia mea, cât de mult succes avusese la femei cât fusese în liceu, în timp ce eu îl ascultam plictisit, cu ochii aţintiţi spre el, însă cu gândul cu totul în altă parte. Îl întrebasem odată cum fusese cu Akio, însă el a strâmbat din nas dându-şi seama cam unde voiam să ajung, şi mi-a spus scurt că lucrurile au fost diferite cu ea. Aşa că am decis să tac. Totuşi, revenind în prezent, eram uimit că tata nu făcuse caz de modul în care mă găsise, mă rog, o găsise pe Sakura. Mă bucuram că tata o acceptase destul de rapid, mult prea rapid spre uimirea mea, şi îi vorbea ca unui vechi amic, ceea ce era destul de dubios. Ce era şi mai ciudat era faptul ca iubita mea nu părea să fi observat acest lucru, ba din potrivă şi ea vorbea cu tata ca şi când l-ar fi cunoscut de câţiva ani buni. Ceva nu era bine. M-am ridicat, scuzându-mă şi anunţându-i că mă duc până la baie. Trebuia să îmi revin. Era o nebunie, cum să cred pentru o secundă că tata si Sakura s-ar cunoaşte? Asta e cea mai mare tâmpenie pe care am putut-o crede pentru un moment. M-am sprijinit de uşa băii, repirând cu greu, dintr-o dată parcă având senzaţia ciudată de deja-vu. Mi-am dus mâinile la ochi, mintea începând să îmi joace feste şi să îmi arate flash-uri de imagini albe din care nu puteam distinge nimic, ci mă orbeau. Am continuat să respir adânc, luând guri mari de oxigen să ajungă şi la creier. Am stat aşa câteva minute bune, respirând din greu, până când flash-urile de imagini care îmi tot fugeau rapid prin faţa ochilor de nu aveam timp să recunosc ceva, dispăruseră şi în locul lor apăru o durere insuportabilă de cap. Nu era ca oricare altă durere obişnuită de cap. Cea pe care o aveam eu era de zece ori mai puternică, simţind că abia îmi mai ţin capul pe umeri la cât de greu aveam impresia că e, plus că pulsa încontinuu ca şi când nu ar mai fi avut mult şi ar fi pocnit. Mi-am luat încet mâinile de la ochi, deschizându-i uşor să mă pot obişnui cu lumina neoanelor puternice. Totuşi a fost o greşeală să le privesc fix pe ele prima oară, fiindcă imediat am simţit cum am un nod în gât şi stomacul mi se întoarce pe dos.
    În ciuda genunchilor care îmi tremurau groaznic, m-am repezit la chiuvetă, sprijinindu-mă cu coatele deasupra ei, cu spatele cocoşar şi capul aplecat fiind gata oricând să dau pe afară. Din cauza mişcărilor bruşte executate, am simţit cum din adâncul stomacului urca cu repeziciune dea lungul gâtului, nerăbdătoare să iasă la lumină. Am spuipat toată apa care o avea stomacul meu şi o dăduse afară. Tremuratul se diminuă considerabil şi am putut să îmi mai îndrept spatele, să mă pot privi în oglindă. Încă arătam mai ceva ca un mort, cu chipul alb ca varul, buzele uşor vineţii care ieşeau în evidenţă şi în acelaşi timp păreau că se pierdeau în culoarea pielii şi ochii obosiţi parcă ieşiţi din orbită cu pupilele dilatate în ultimul hal. Am mutat robinetul spre apa rece şi i-am dat drumul. Mi-am udat mai întâi mâinile, având iniţial impulsul de a-mi băga tot capul sub jetul de apă, apoi mi-am clătit de câteva ori chipul şters în speranţa că îmi voi mai reveni şi în final mi-am curăţat gura. Am închis robinetul, am luat un prosop din apropiere şi mi-am şters faţa. Când m-am uitat pentru a doua oară în oglindă, am putut observa că începusem încet să capăt culoare în obraji, semn că îmi reveam treptat, sau ar putea fi din cauza apei reci ca de gheaţă care îmi pusese sângele în mişcare.  Am pus la loc prosopul şi mi-am dat câteva palme uşoare peste obraji să fiu mă mai înviorez şi că nu mă mai apucă leşinul. Totul se întâmplase atât de repede încât nu am avut timp să reacţionez imediat. Ce naiba se întâmplase cu mine? Cui i se face rău din adis fără niciun motiv concret? Şi ce naiba fusese cu acele flash-uri de lumină care aproape m-au orbit? Ce e în neregulă cu creierul meu în dimineaţa asta? Înainte să ies din baie, m-am uitat în oglindă să fiu sigur că arătam cât de cât normal, mi-am scuturat capul intr-o parte şi alta capul să mă conving că acum eram total în regulă. Totul părea că revenise la normal, aşa că m-am îndreptat spre bucătărie înainte ca Sakura şi tata să  înceapă să se întrebe de ce durează atât de mult şi ce aş putea face în baie încât să mă reţină aşa de mult timp. Am decis să las pe mai târziu micul incident din baie şi pentru un moment să mă bucur de timpul petrecut în compania iubitei mele şi a tatălui meu care îmi lipsise. Oricât de mult mi-aş fi dorit să fac acest lucru, conversaţia lor care o puteam auzi cu uşurinţă de pe culoar, mă făcu să mă opresc fix înainte de a da colţul camerei şi de a intra în bucătărie.
    - Eşti sigură, Sakura? Poate că şi-a revenit şi îi e frică să spună.
    - Îmi pare rău domnule Uchiha, să ştiţi că şi eu mi-aş fi dorit ca atunci când îl revăzusem să îşi revină, dar nu a arătat vreun semn că ar face asta. Nici Sasuke, nici ceilalţi.
    - Înseamnă că nu mai este nicio şansă să îşi revină înapoi la normal de la sine. Poate că a trecut prea mult timp pentru el.
    - Dar asta nu înseamnă că noi nu am putea face nimic. Poate dacă am începe să...
    - Sakura, ce rost ar mai avea? Au trecut deja cinci ani de atunci, nu cred că i-ar afecta foarte mult prezentul. Plus că vreau să scap de acele lucruri care îl obsedau pe Sasuke de mic copil. Nu vreau să treacă prin dezamăgirea prin care am trecut şi noi când eram de vârsta voastră şi tot ce aveam erau visurile noastre şi sunt sigur că şi părinţii tăi mi-ar da dreptate.
    - Da, aşa e... că tot veni vorba de ei, să ştiţi că vă salută şi ar vrea să vă mai vedeţi.
    - Serios? Ce mai fac Hiro şi Kitty-Kat... adică Kita, a spus tata uşor jenat.
    - Sunt bine amândoi, lucrează din greu şi sper să ajungă acasă de Crăciun. Să ştiţi că am să îi spun tatei că i-aţi spus mamei cum obişnuiaţi să o strigaţi când eraţi împreună, a chicotit Sakura.
    - Deci ar trebui să mă aştept la un telefon nu prea drăguţ din partea lui Hiro?
    Cred că creierul meu a luat-o razna de tot. Cu siguranţă tata şi Sakura vorbeau altceva, iar mintea mea îmi juca feste, transmiţând urechilor să aud un fel de conversaţie ciudată. Mi-am dat uşor capul de după perete să îi pot vedea şi i-am zărit pe amândoi cu capetele tepene, privirea plecată, întreagă lor fiinţă exprimând o dezamăgire profundă şi un regret imens. Ce mama dracu’ se petrece aici? După feţele lor pare că disucţia este reală, asta înseamnă că tot ce au spus e adevărat. Cum naiba s-a întâmplat asta? Cum de cei doi se cunosc aşa de bine încât să vorbească despre lucururi total necunoscute pentru mine. Şi de când tata i-ar ştii pe parinţii Sakurei, nici măcar eu nu ii cunosc, iar tata deja ştie cam cu cine ar avea de a face? Iar ce este cu cel lucru îngrozitor care s-a întâmplat acum cinci ani? Nu îmi aduc aminte să se fi întâmplat ceva atât de oribil încât să îmi marcheze viaţa, aşa cum li s-a întâmplat lor. Şi de ce lucruri vrea să scape tata care, după spusele lui, mă obsedau? Singurul lucru care îmi vine în minte este munca mea cu şcoala pe care o depuneam pe vremea când încercam să o satisfac pe Akio, dar nu îmi pare cine ştie ce. Ăsta e singurul lucru pe care îl ţin minte de acum cinci ani. Însă după tonul grav pe care tata îl avusese, tind să cred că era vorba despre cu totul altceva. Nu înţeleg ce se întâmplă aici. Am lipsit doar câteva minute, în ce univers paralel am fost teleportat misterios?
    - Cred că nu ar trebui să ne gândim la asta acum. Poate că aşa a fost să fie, ar trebui să ne bucurăm că e aici cu noi şi să lăsam acele lucruri în urmă, în plus mai bine am înceta discuţia înainte ca Sasuke să apară şi să ne ia la întrebări, a spus tata pe un ton ceva mai vesel.
    - Da, aveti dreptate.
    - Deci, ce ai făcut tu cu Sasuke singuri, numai voi doi, fără ca nimeni să vă deranjeze?
    Am putea reveni la duscuţia de dinainte? Am putut observa cum Sakura începe să se imbujoreze din ce în ce mai tare, iar tata bate tot mai multe apropouri. Era momentul oportun să îmi fac apariţia şi să o salvez pe tânără din această situaţie cam jenantă, deşi nici eu nu ştiam ce aveam să îi spun tatei, având în vedere că el nu se lasă prea uşor convins să renunţe la o întrebare la care aşteaptă nerăbdător un răspuns.



    ***



    Câteva ore mai târziu mă plimbam liniștit, ținând-o stâns de mână pe Sakura, în timp ce ne îndreptam încet spre casa ei. Tata m-a pus să o conduc până acasă, să nu pățească nimic având în vedere că se întunecase afară. Mda, mulțumesc tată ca m-ai luminat, nici nu știam că trebuie să fac asta. Cu toate astea de când plecasem, amândoi abia scosesem trei vorbe. Eu nu știam ce să îi mai spun, nu voiam să acord atenție acelei conversații pe care am auzit-o accidental, însă începuse să mă macine rău tot felul de întrebări și simțeam că Sakura ar avea răspunsuri. Poate nu chair la toate întrebările, dar la marea majoritate măcar. Voiam să deschid cumva subiectul ăsta cât mai subtil posibil, dar simțeam că și-ar fi dat seama imediat unde aș fi vrut să ajung. Din câte înțelesesem din discuția lor, se presupune că eu nu știu nimic și că nu am revenit. De unde să revin, ei bine asta e una din multele întrebări care îmi tot invadează mintea.  Așa că dacă aș aduce vorba, cel mai probabil ei ar crede că totul e în regulă și mi-am revenit, ceea ce nu e așa. Tot ce voiam eu să știu este ce a fost cu discuția de azi dimineață și de ce mi s-a făcut brusc rău? Mi-am scuturat capul și am tras adânc aerul tare și rece al iernii. Nu cred că era cel mai potrivit moment să mă frământ cu asemena lucruri mai ales în preajma Crăciunului. Presimțeam că Itachi abia așteapta momentul când tata aducea bradul artificial, îl monta, după care eu îl lăsam să-l împodobească cu globuri, iar eu ajutam la pusul ghirlandelor și al instalației, așa cum facem în fiecare an. Dar cu toate astea, câteva întrebări discrete nu fac rău nimănui, nu-i așa?
    - Iubito... mă bucur mult că mă mai ajuți și urci pe scenă în club. Adică nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu erați tu și gașca.
    - Să înțeleg că am fost pentru tine ca o gură de aer.
    - Și încă cum. Totuși mă tot întreb. Aveți niște voci superbe, mereu cântați live, nu faceți playback, totuși de ce v-ați transferat tocmai în același liceu în care învăț și eu când peste drum este cel mai bun liceu de arte din oraș?
    - Sasuke, pentru noi cântatul este mai mult un hobby. Dacă o facem bine asta nu înseamnă și că vream să excelăm în acel domeniu. E alegerea noastră dacă o facem sau nu, a răspuns aceasta nu prea convinsă.
    Tonul pe care îl abordase și felul cum tot gesticula îmi lăsa impresia că abia crede și ea ceea ce spune, dar totodată a fost și un semnal pentru mine să nu mai continui cu întrebările astea, înainte să își dea seama că eu aș știi ceva. Am dat doar din cap și am continuat să mergem spre vilă. Poate că tata vea dreptate și era mai bine să las totul deoparte, așa cum făcuseră și ei. Deși îmi doream nespuns de mult să știu ce anume se întâmplase și  ce se presupune că ar trebui să îmi amintesc, trebuia să le las deoparte. Totul se petrecuse în trecut și nu văd în ce fel acele lucruri mi-au afectat prezentul. În afara faptului că nu îmi amintesc cine e mama mea reală și mi-aș fi dorit să știu de ce plecase inexplicabil, totul era în regulă. Aveam un tată iubitor, un frațior plin de energie, o iubită minunată și o gașcă de prieteni care îmi sar în ajutor de fiecare dată când am nevoie, iar pe lângă asta peste puțin timp voi deveni și patronul legal al unui club. Nu văd nimic în neregulă cu mine, așa că ar trebui să nu mă mai gândesc la asta și să îmi continui viața, care nu e una atât de rea. Cu toate astea, aveam un presentiment ciudat. Nu știam exact ce e, dar simțeam că nu mă va lăsa în pace așa de ușor.


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 13:14, editata de 8 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 1 Sept 2013 - 20:40

    edit

    În sfârşit am terminat şi acum dau şi eu comentariu.
    Mi-a plăcut! Normal, ca şi celelalte ficuri ale tale de altfel. Ador rolul personajelor. Am senzaţia, de fapt sunt sigură, că joacă anumite roluri ale unor persoane din viaţa reală - cu mici modificări. Britney, zici? Păi acea Britney merită o bună bătaie   şi va da Cupidon peste ea. Se va cupla cu Sam Laugh  E mişto partea cu "Domnişoara Cupidon" şi cu "pacienta", "doamna doctor" - bine gândit.
    A venit tac'su acasă o.o şi a văzut-o aproximativ goală o.o Ce moment... jenant   Dar e bine. Adică e un tată de treabă şi a înţeles asta. Spre uimirea mea o cunoaşte pe Sakura. Deci povestea ta devine tot mai interesantă   . De unde o ştie pe Sakura? Ce ascund cei doi? Tatăl lui Sasuke împreună cu mama Sakurei? o.O Nu cred aşa ceva. Geniule! Băh, e clar un lucru: Sasuke are pierderi de memorie şi după cum se pare începe să îşi amintească - nu mare lucru. Şi totuşi de ce are astfel de goluri? Ce s-a întâmplat aşa de grav? o.o Multe secrete ne mai ascunzi şi presimt că am să am un uriaş şoc când se vor descoperi.
    Deci faza cu "ce ai făcut cu Sasuke, voi doi singuri?" a fost prea penală. Cum să îţi întrebi nora de aşa ceva? Laugh  Eh, să îţi imagineze şi dânsul. În ce ipostaze îl găseau pe el părinţii Laughing  Doamne! Nu cred aşa ceva şi nu vreau să îmi închipui. Oricum modul în care ai spus-o m-a făcut să râd, nu glumă Laugh  Fabulos!

    Claudia îţi urez spor la scris şi multe idei. Aştept cu nerăbdare următorul capitol.
    Pupici pisic!


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Lun 2 Sept 2013 - 21:29, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 1 Sept 2013 - 21:49

    Clau
    Party fratilor 
    Se pare că sunt pusă pe citit ficuri, ştiu că am întârziat cu comm-ul. Sorry. În seara aia am citit la ficuri de mi-a venit rău. Ah, mă bucur că l-am nimerit şi pe al tău. E super, dear :3 Ar trebui să scri mai des la el, îl iubesc la fel de mult ca pe Dr Feel Good sau Leaving Paradise :3 
    Primul capitol a fost aşa de ASDFGHJKL:bakk24: la puterea a doua. Pedepse? În biroul directoarei înainte de ore? Şi ce mai alerga săracul, era să-şi rupă oasele, urâââât. Mişto oricum, a fost o introducere a naibii de bună. :3 Şi da, trebuia să spun asta, nu dormeam împacată dacă nu o făceam. 
    Fiecare moment a fost aşa de.... uff, nu cred că m-am săturat, am savurat fiecare cuvinţel şi ete că tot nu mi-a ajuns.
    Super Erou Laughing Caini fără teamă Laughing Am crezut că mor atunci, mă durea burta de la atâta râs. 
    Uuu, ce-mi place că la începutul fiecărui capitol pui câte o confesiune, he he :3 Love 
    Ce mult se gandeste Sasuke la Sakura Think Adica nu chiar, adica... uuff, vreau să spun că-mi place că se gândeşte la ea şi-şi face griji. Apoi a fost momentul cu cearta în familie, auch auch, deşi ai descris cum nu se putea mai bine, tot auch. Nasol să ai o mama de genu' ăla :-s Mă sperie, trecem peste. Da, ăsta, capitolul 6, a fost foarte, foarte trist, şi eu mă simt tristă, ai transmis bine sentimentele de  acolo. 
    La 7 mi-au plăcut mai multe Think Lungimea, asta e primul lucru, a fost maaaare :3 Eu chiar am pică pe capitolele mici, deci e foarte bine, mă bucur. Şiii uuuuuuu, un fic în care personajul vorbeşte cu cititorii, aleluia! De când aşteptam eu să văd asta, Sfinte Inorog! Şi blondul ăla disperat: "Vreau să mi-o trag cu una! "   Laughing Era în călduri omu'  . - Abţinându-mă de la alte comentarii - 
    CAPITOL +18 ! A fost dragostea vieţii mele capitolul tău, ah, cât a putut să-mi placă. Eşti un geniu când vine vorba de aşa ceva :3 Te pricepi maxim la asta, nu mă aşteptam, sigur rămâne scena mea preferată până aduci alta :3 He he, + 18 Love it   Şi luuung, cum era să uit asta, mare :3 Aşa da, dar s-a terminat   şi eu eram aşa prinsă de acţiune şi tu nuuuuu, ai terminat capitolul [-( Urât din partea ta. 
    Domnişoara Cupidon, mrrrrrrrr, mă faci să mă gândesc la prostioare. 
    Tăticul Uchiha cu mămica Haruno? Nu eşti normală :3 Te ador, în niciun fic n-am mai văzut asta şi am citit destule <3 Ei, aşa te vreau, idei originale, baby. Şi am impresia că tu ne ascunzi ceva Think Hmmm Think Lasă că te pui pe scris şi vedem în capitolul următor şi pentru că am obosit o să-mi termin comm-ul aşa urât, promit că data viitoare îl fac mai frumos. O să mă anunţi de next, da? Poate o să o iau înaintea lui Rose ca să-i fac în ciudă  . 
    Bye, my dear inoaroagă!  


    Ultima editare efectuata de catre Cocktail:) in Mier 4 Sept 2013 - 18:38, editata de 1 ori

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 2 Sept 2013 - 22:59


    Ce drăguuuuţ. După aproape nouă luni te-ai gândit să postezi şi tu. Cred că înţeleg ce se întâmplă. Acum nouă luni Sakura şi Sasuke au facut-o, iar Sakura a rămas însărcinată. În condiţiile astea, nu putea continua să fie unul dintre personajele principale ale ficului tău. Deci ea şi Sakuke au luat o pauză până Sakura a născut o ciudăţenie de băiat care are ochii lui Sasuke şi părul Sakurei, adică roz. Bine, am aberat destul. Dar, recunoaşte, coincidenţa e foarte amuzantă Laugh. Revenind la lucruri mai serioase, trebuie să spun că sunt geloasă pe relaţia celor doi, e aproape perfectă. Mă rog, fără să punem la socoteală faptul că Sakura ascunde ceva. Ah, de ce se înţeleg atât de bine? Mă oftiiiic. Pe lângă asta, partea cu tatăl lui Sasuke a fost ge-ni-a-lă. Genială îţi spun. Trebuia să ne spui mai multe despre cât de jenată a fost Sakura şi cât de prost s-a simţit, mai ales că ea îl şi cunoştea pe tatăl lui Sasuke. Şi momentul cu Britney a fost surprinzător. Mă bucur că Sakura se gândeşte atât de mult la biata Britney, care ar putea şi ea să gândească mai pozitiv, nu să aştepte ca ceilalţi să îi facă lipeala cu cineva. Dar nu, e crede că va muri singură, nu? Spune-i blondei să fugă dacă mă vede, căci dacă o prind o omor. If you know what I mean. Totuşi ideea noilor cupidoni este foarte drăguţă. Sam e un tip de treabă şi cred că ar fi şi el fericit alături de Britney. M-am foarte amuzat când Sasuke a numit-o pe Sakura „domnişoara Cupidon”. Şi apoi tachinările care au urmat între cei doi au fost drăguţe şi romantice. Totul a devenit mai trist către sfârşit, când cred că Sasuke începea să îşi amintească orice a uitat el. Ai descris bine momentul *hmm*. Abia aştept să aflu ce s-a întâmplat în trecut. Chiar mă omoară suspansul. Cum în capitolul ăsta Sasuke şi Sakura nu au făcut nimic, sper că nu va mai trebui să aşteptăm nouă luni. 

    Îmi pare rău că nu am fost prima care a dat comentariul, însă măcar de data asta mi-a luat o zi să citesc, nu o lună ca data trecută. Deci, dragă Prăji, te aşteptăm cu nextul cât mai curând. Te pupă Jean, ăăăă adică Ayumi.


    Ultima editare efectuata de catre Chemaţi poliţia! in Joi 20 Feb 2014 - 20:44, editata de 1 ori

    mikydeeuk23
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 9

    Data de înscriere : 13/12/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de mikydeeuk23 la data de Mier 4 Sept 2013 - 22:15

    Tu femeie... TU geniule... Am sa mor cu tine de gat, tu Laugh
    In primul rand, m-ai bagat intr-o ceata mai ceva decat aia in care e Sasuke. Vreau detalii! Deja totul se pipereaza. Imi place la nebunie ca lucrurile incep incet incet sa se dezvaluie. Chiar nu mai pot astepta sa vad restul! 
    Ma bucur ca Sasuke a prins oparte din conversatie. Poateca nu intelege multe, dar macar are o piesa din puzzle, la fel ca noi toti. Sper sa gaseasca si altele cat de curand, ca totul sa se lege frumos ^^
    Am murit de ras pe parcursul capitolului. Abia m-am putut abtine sa spun ceva despre asta mai devreme. Pur si simplu am iubit scena in care tatal lui Sasuke ( alias Marcel Toade Laugh ) si-a facut aparitia. In plus, faza cu Kitty-Kat si replicile ce au urmat au fost AWESOME! Am ras suficient cat pentru toata saptamana. Oh, si insistentele tatalui au fost... EPICE. Epice am zis! Laughing
    Stii ca ador modul in care scri. Iubesc secventele pe care le descrii si iubesc expresiile pe care le folosesti. Nu ti-as putea reprosa nimic niciodata Kiss
    Lots of LOVE,
    Miky.

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 26 Oct 2013 - 10:04

    Fic inchis.

    Edit: Fic redeschis.

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 5 Ian 2014 - 18:40

    Capitolul 10
    Fără implucații emoționale


    Confesiunea lui Britney: Femeia este toată un suflet, chiar și mintea ei.


    Treceam rapid ochii peste posturile neinteresante și care nu mă caracterizau deloc și peste pozele fetelor care își etalau mândre și fără inhibiții decolteele generoase, cerșetoare de like-uri și comentarii, cum le numesc eu, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap și să pufnesc silențios. Am decis să îmi închid cât mai repede posibil pagina de net și mă rugam de telefon să se miște mai repede să nu mă enervez mai mult decât era nevoie. Nu era deloc locul potrivit pentru a face o criză și să mă cuprindă starea melancolică. În ultimul timp, văzând că mai toată lumea își găsește pe cineva, m-a făcut să îmi pun întrebarea: "Eu cum de nu găsesc pe cineva?" Dar, apoi, răspunsul era procesat în doar câteva secunde de creierul meu. Cine dracu' m-ar vrea pe mine? Era o întrebare așa de simplă cu un răspuns și mai simplu. Totul era atât de evident în ceea ce mă privește pe mine și ce anume preferă băieții din ziua de azi. Trebuia să fiu sinceră cu mine însămi și să nu mai sper degeaba. Prima impresie este mereu legată de aspectul fizic. Oricât de mult aș fi încercat să neg asta, îmi era imposibil. Abia după ”inspecția” corpului se trece și la lucruri precum personalitatea sau caracterul. Eram conștientă că pe fiecare dintre noi ne atrage mai mult omul frumos și aranjat, cum este și vorba aia: Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place.
    Mie una îmi era greu să ajung și la celelalte etape când aspectul meu lăsa de dorit. Dintre toate persoanele existente pe această planetă, nu puteam găsi explicația logică de ce tocmai eu. Nu puteam spune că eram o ciudățenie a naturii, dar era destul de rușinos ca o tânără de aproape optsprezece ani să aibă greutatea unei fete de clasa a opta, care ducea inevitabil și la un corp dezvoltat mai puțin decât ar fi normal la această vârstă. Nu eram anorexică și nici nu sufeream de depresie. Pur și simplu așa am fost și sunt eu de când mă știu. Mereu am fost o fetiță slăbuță și foarte timidă, iar asta nu mi-a afectat copilăria prea mult, dar adolescența și pubertatea lovesc crunt și fără milă.  Pe unii într-un mod pozitiv, iar pentru alții, printre care și eu, nu într-un mod fericit. De aici rezultau problemele mele care mă complexau și cel mai probabil mă vor bântui tot restul vieții. Nu eram mândră de faptul că trebuia să umplu sutienul cu vată. Eram convinsă ca nu eram singura fată care făcea asta, dar pentru mine ăsta era un lucru indispensabil ca totul să pară normal. Iar de aici rezulta o altă problemă și anume cea a hainelor decoltate. Nu că nu aș vrea să le port, chiar mi-aș dori să o fac, dar era imposibil. De asta nu suportam nici să stau în apropierea persoanelor cu haine decoltate care arată mai mult decât e nevoie. Mă făceau să mă simt incomod, inferioară și mai ales urâtă. Eram o cauză pierdută, asta era clar. Ușa se deschise cu un clinchet enervant.
    - Haide, iubita, intră.
    Mi-am ridicat cu greu ochii, am oftat învinsă și am făcut efortul uriaș de a mă ridica de pe scaun. Am închis ușa după mine și am pășit mărunt pe holul îngust care mă purtă spre camera de la capătul acestuia. Încăperea era scăldată de lumina puternică a neoanelor care te oboseau și mai mult. Am salutat automat persoanele obișnuite care se aflau acolo și mă așteptau. M-am prăbușit pe scaunul pus fix în mijlocul camerei și am așteptat câteva momente, exact cum se întâmpla de fiecare dată. De parcă nu era de ajuns cât stătusem în sala de așteptare. Mi s-a pus ”babețica” de rigoare, așa cum îi spun eu, în timp ce din spatele meu se auzea foșnetul enervant al mănușilor chirurgicale. Și-a tras scaunul cu rotile lângă mine, îl setă pe al meu să mă poată examina mai bine, după care aprinse lumina atașată de acesta și o reglă pe fața mea, în special zona gurii. Mi-am rotit ochii prin cameră, apoi privind din nou la doctoriță am dat în spatele ei de perechea de ochi albaștri ca de husky care mă făceau să mă înmoi pe acel scaun. Iar el se uita așa de insistent la mine... mă rog, nu chiar la mine.
    - Merge bine, a spus doctorița dându-se brusc în spate. Îi vei schimba doar ligamentul de sus, jos îi vei scoate sârmele și îi vei pune elastice.
    L-a lăsat pe scaun, iar ea s-a pus în apropiere să îl poată urmări. Acesta se echipase cu indispensabilele mănuși chirurgicale, își luase instrumentele și începuse să îmi dea jos toate sârmele aparatului dentar cu mare grijă și precizie, în timp ce eu încercam să nu îl mai privesc atât de mult. Cu degetele sale în acele mănuși pline de saliva mea și eu având gura larg deschisă, nu puteam spune că aveam parte de cea mai romantică întâlnire. Tipul chiar era drăguț, rezident la cabinetul doctoriței și cam atât. Dar cu toate astea, mă făcea să mă simt mai bine, iar alt motiv ar fi acela că și el purta aparat dentar ca și mine. Până la urmă nu toată lumea s-a născut cu un zâmbet perfect și cu dinți drepți. După un sfert de oră am fost liberă să plec. Din păcate nu mă puteam duce acasă, să mă înfășor în păturica mea lila și foarte pufoasă și să mă uit la un film sau chiar la desene animate. Trebuia să mă întâlnesc cu fetele la mall pentru o ieșire numai a noastră. De când toată lumea era cuplată, eu evitam să ies cu ei în oraș fiindcă știam prea bine că m-aș fi simțit și mai rău ca deobicei văzându-i ținându-se de mână și sărutându-se, în timp ce eu aș fi oftat pe dinafară știind că voi muri singură și tristă. Nu știu dacă fetele și-au dat seama de acest lucru și vor să facă ceva drăguț pentru prietena lor sau vor doar o zi fără băieți. Preferam să cred prima opțiune. Nu mai vorbisem cu nimeni de la petrecerea din club când Sakura și Hinata au cântat pentru iubiții lor. Încă nu îmi vine să cred că urcasem și eu pe scenă alături de ele și dansasem... cică dansasem. Fusese mai mult o fâțâială de colo-colo, în mintea mea implorând toate zeitățile și divinitățile posibile și imposibile să îmi încheie tortura la care fusesem obligată să particip. Mă simțisem oribil și ca ultimul om de pe planetă. În primul rând mai toată lumea  și-a concentrat atenția asupra Sakurei, Hinatei și a lui Ino. Eu eram de decor. Cu toate astea simțeam că fusese lume care mă privise și pe mine, cel mai probabil întrebându-se eu ce caut pe scenă lângă tipele marfă care cântă, iar în ultimul rând rochia, dacă se putea numi acea bucată de material rochie care fusese pusă pe mine cu forța, nu mă avantaja în niciun fel. Stătea pe mine ca pe gard. Începusem să cred că acele cinci minute vor dura o veșnicie și nu voi mai vedea vreodată și spatele scenei. Când miracolul se produse, iar lumea terminase cu bătutul din palme și cu fluieratul, fusesem prima care fugise, la propriu, spre cabinele din spate să mă pot schimba în ceva în care mă simțeam  mult mai confortabil. De atunci, din câte auzisem, Sakura avusese parte de prima ei noapte de amor cu Sasuke. Îmi dădusem seama în Ajunul Crăciunului când o sunasem, cerând ascultare din partea persoanei care o consider ca o soră mai mare, dar brunetul avea alte planuri cu Sakura. În prima zi de Crăciun, Kiba și Temari ieșiseră la o plimbare și la finalul ei se sărutaseră precum în filme și inevitabil se cuplaseră. Tot în aceeași zi, Ino îl prezentă pe Shun părinților ei, iar Naruto îi oferise Hinatei un lănțișor cu inițialele lor și luaseră masa împreună cu părinții blondului. Spre deosebire de ei, eu îmi petrecusem ziua cu totul diferită. Părinții mei plecaseră la nașii lor de cununie, eu preferând să stau acasă decât înconjurată de adulți, în pijămăluțe, înfășurată bine în pătura mea, băgând sărățele, fistic, prăjituri și Pepsi în timp ce verificam facebook-ul și aflam toate informațiile ”minunate și picante” ale găștii.
    Restul vacanței a fost petrecut cam în aceeași manieră, alături de părinții mei. Acum, după o săptămână de la începutul școlii, fetele practic m-au obligat să ies cu ele în oraș. Stabilisem să ne întâlnim la mall, la etajul cu mâncare, să ne luăm câte o prăjitură și un suc și să ne așezăm la o bârfă. Din cauza faptului că ajunsesem ceva mai devreme decât ora stabilită, și nu doream să aștept afară în frig, am înaintat rapid spre intrarea principală. Odată ajunsă înăuntru m-am putut bucura de căldura specifică unui centru comercial în sezonul rece, așa că mi-am dat jos paltonașul și eșarfa, urcând la etajul al doilea. Pășeam apăsat, vrând să scap cât mai rapid de imaginea cuplurilor care se țineau de mână și se sărutau, enervându-mă tot mai tare, și de portretele de familie cu copii mici în cărucior sau care abia învățaseră să meargă pe piciorușele lor, care îmi aminteau că eu voi muri singură și tristă. Mi-am scos telefonul să verific ora și constatasem că mai aveam de așteptat după fete cam un sfert de oră. Ce se presupune că ar trebui să fac timp de cincisprezece minute să îmi umplu timpul? Mi-am rotit ochii prin tot etajul, aria mea vizuală zărind un magazin plin de cărți. Am expirat ușurată și mi-am croit drum până la el, devenind deodată mai luminoasă. Am intrat înăuntru și am fost întâmpinată cu liniștea obișnuită unui astfel de magazin care mă calmă instant. Am privit cei câțiva tineri prezenți înăuntru, care răsfoiau cărțile din mâinile lor, simțindu-se în largul lor, iar asta se întâmplase și cu mine când ajunsesem la secțiunea ficțiune și pusesem mâna pe o carte cu îngeri căzuți. Lângă cărțile de acest gen, cu vampiri, vârcolaci, îngeri căzuți și mulți alții, mă simțeam în elementul meu, era genul de senzație extremă pentru mine. Cărțile și visatul cu ochii deschiși erau singura mea alinare și refugiu de sumbra realitate și de lumea rea și plină de ură, care nu se oprea niciodată din vorbit. După un timp în care analizasem suficiente coperți și prefețe, mi-am concentrat atenția asupra unei anumite cărți de pe un raft. O știam pe dinafară și îmi doream să o cumpăr, dar cum fondurile erau insuficiente, voiam să îi privesc coperta criminală și să îi mai citesc scurtul rezuma. Cu toate că îmi doream toate astea nu puteam ajunge cu mâna la ea, deși purtam cizmulițele cu platformă. Totuși nu m-am lăsat bătuta și am mai încercat de câteva ori până când am auzit pași în apropierea mea și niște șușoteli insistente ca apoi idiotul respectiv să țipe de să se audă în tot magazinul.
    - Da' ce sunt eu? Scară pentru rafturi înalte?
    Ce mama naibii? M-am întors pe călcâie, având mâna încă în aer și am fost surprinsă să dau de Sasuke care îl privea încruntat pe Sam, aflat în stânga sa, iar în spatele lor erau Shun, Naruto și Kiba. Toți mă priviră, probabil crezând că nu îi observasem. Îmi pare rău să vă dezamăgesc băieți, dar tot magazinul va observat. Le-am expus o față ironică, ei dându-și seama ce voiam să spun așa ca Sasuke își afișă un zâmbet tâmp începând să îmi facă cu mâna, în timp ce blondul lui Ino îi dăduse roșcatului o palmă zdravănă peste ceafă.
    - Au! Asta pentru ce a mai fost?
    Poate ca să nu mai țipi ca un idiot în tot magazinul? Îmi stătea pe vârful limbii să îi spun asta, dar Shun luă cuvântul, spunându-i să nu se mai zbiere ca un apucat scăpat de la spitalul de nebuni pentru că eram într-un magazin cu cărți unde trebuie să fie liniște. I-am mulțumit din priviri lui Shun, care îmi răspunse printr-un zâmbet înțelegător. După această scenă, tot ce îmi doream era să mă ascund acasă, departe de toți. Cu toate astea trebuia să mă întâlnesc cu fetele, iar băieții păreau că aveau și ei o ieșire numai a lor, însă nu înțelegeam de ce stau, se uita la mine și așteaptă. Mi-am ridicat o sprânceană, încercând să înțeleg situația, apoi când am auzit și glasurile prietenelor mele, mi-am dat seama ce anume se petrecea aici. Se pare că mi-au făcut-o și au aranjat astfel încât să iasă toată gașca. Nu înțeleg de ce au făcut una ca asta, mai ales că știu cât de incomod mă voi simți în preajma lor și cât de ciudat voi arăta pe lângă ei. Am oftat învinsă, privindu-i cum fiecare sare la gâtul iubitului și îl sărută cu foc. Minunat! Asta e tot ce îmi lipsea! O seară în compania cuplurilor. Mi-am lăsat privirea în jos, spre cărțile din apropiere încercând să par că mă interesau, doar să nu îi mai privesc giugiulindu-se. După terminarea sesiunii de săruturi i-am auzit spunând ceva de genu că ei se duc să ocupe o masă până noi ne terminăm treaba. Care noi? Ce treabă? Mi-am ridicat privirea și i-am văzut pe băieți cum îl împing pe Sam și nu îi dau voie să iasă din magazin. Ce naiba voiau să facă ăștia?! L-am zărit mai apoi pe roșcat fierbând de nervi, respirând adânc de două ori, apoi făcând pași repezi  spre mine. Începuse să mă sperie privirea lui furioasă, acei ochi verzi și sălbatici, pumnii încleștați puternic și pașii apăsați mă făcură pe mine însămi să mă dau câțiva pași înapoi la câtă furie putea emana un singur om. Ajuns în apropierea mea, acesta ridică mâna și cu ușurință luă o carte de pe un raft destul de înalt pentru mine, apoi mi-o întinse ceva mai relaxat.
    - Asta e cartea pe care o voiai?
    M-am uitat buimacă la el, neînțelegând ce voia de la mine, apoi am privit cartea din mâna lui și am zâmbit la vedea coperții. Am luat-o în propriile mele mâini și am savurat imaginea care mi se arăta înaintea ochilor. Damnare era titlul care îmi străbătea mintea ori de câte ori apuca, cartea sau mai bine spus cele trei volume din serie pe care mi le doream nespus de mult, dar niciodată nu le găseam pe toate sau nu aveam bani suficienți. Am întors-o pe spate și am citit cele câteva rânduri care erau pe post de descriere a cărții și mă făcură să zâmbesc în sinea mea, realizând ca eu deja știam pe de rost fiecare cuvânt și fiecare virgulă. Mi-am ridicat privirea fiind gata să îl rog pe Sam să o pună înapoi, însă am dat de o expresie ironică fixată pe mine, urmată de o pufneală de amuzament și un zâmbet tâmp.
    - Tu ți-ai dat seama că rânjeai ca o toantă când citeai ce scria pe spatele cărții ăleia?
    - Toantă?! am repetat ofensată. Faci și tu câteva nopți pe DJ-ul și deja te crezi mare șmecher.
    L-am lovit cu cartea peste piept, obligându-l să o prindă și să o pună la loc căci eu îi dădusem drumul, îndreptându-mă cu pași repezi spre ieșirea din magazin. Deci chiar ajunsesem bătaia de joc a tuturor. Nu puteam să cred că până și așa zișii mei prieteni au început să facă glume de prost gust pe seama mea. Îmi ajunsese până peste cap toată șarada asta, așa că aveam de gând să plec naibii acasă și să nu îmi pese de ce aveau să spună ceilalți, oricum știam că nu avea să fie ceva drăguț. Totuși fix înainte să ies din magazin mâna mea fusese prinsă astfel încât să nu mai pot face niciun pas. Nu știu de ce, dar simțisem o oarecare căldură care se revărsa peste mine și mii de fiori îmi străbat corpul când m-am întors și observasem că Sam mă oprise și mă privea trist, încercând să imite fața unui cățeluș plouat și fără apărare. Bineînțeles că era o imitație foarte proastă care mă ducea cu gândul mai mult la o persoană constipată, decât la o față drăgălașă și adorabilă pe care nu puteai să te superi deloc.
    - Iartă-mă Britney. Nu am vrut să par rău, doar că băieții îmi promiseseră că vom ieși numai noi. Îmi promiseseră că vom avea o seară fără fete, doar noi.
    - Ce coincidență, nu-i așa? Fix același lucru mi s-a întâmplat și mie. Ce prieteni mai avem și noi, să ne păcălească în halul ăsta.
    - Știu, acum va trebui să îi suport o seară întreagă. Nu voi putea discuta normal cu cineva că fix în mijlocul conversației, gagică-sa se va găsi să îi întoarcă capul să îl sărute. Frate, ce dracu' mai e și asta? Moare dacă nu o pupă câteva minute?
    Roșcatul era așa de revoltat și supărat, încât și-a pus mâinile în cap la propriu, apoi și-a dat jos fesul cel mai probabil din cauza căldurii excesive care se revărsase odată cu nervii lui, făcându-l să acționeze ca un personaj din desene animate, stârnindu-mi astfel râsul. A încetat brusc să se mai văicărească și a adoptat figura de gânditor profund, în timp ce eu nu îmi puteam stăpâni chicotitul la cât de comic putea să fie. Deodată mă prinse de umeri, făcându-mă să mă opresc imediat din râs și să îl privesc cu semne de întrebare, încercând să îmi stăpânesc valul de căldură care mă cuprindea încet și să ascund roșeața ușoară din obraji. Nu înțelegeam de ce corpul meu reacționa în modul ăsta când Sam se apropiase de mine și mă atinsese. Era pentru prima oară când un tip era așa de aproape de mine și mă privea destul de insistent, dar să fiu serioasă, până la urmă era Sam. Tipul de băiat care vrea să pară foarte șmecher, să dea impresia de bărbat care are orice fată dorește el, dar eu îl cunoșteam de ceva ani și știam că nu se putea ridica la un astfel de nivel, însă îl lăsam să viseze în continuare. Până la urmă și eu visam în marea majoritate la timpului și îmi imaginam tot felul de scenarii care nu se vor întâmpla niciodată, deci eram chit. Roșcatul m-a zguduit puțin de umeri să mă readucă înapoi pe pământ și să poată vorbi cu mine, după care întoarse capul spre locul în care se instalase gașca.
    - Crezi că avem vreo șansă să fugim mâncând pământul și să scăpăm de infernul care ne așteaptă?
    - Cred că tocmai am ratat-o, am spus când am văzut cum toți ne fac semn să ne alăturăm lor.
    - Fantastic! Pe lângă faptul că va trebui să ne facem că plouă de fiecare dată când se sărută, va trebui să suportăm și privirile curioșilor legate de noi doi.
    - La ce te referi?
    - Păi stând pe lângă un grup așa de mare de cupluri o să pară că și noi ne întâlnim și că suntem ”supărați” unul pe altul, iar prietenii noștri dragi încearcă printr-un mod ciudat să ne împace, când de fapt am fost blestemați să petrecem o seară alături de ei.
    Am dat aprobator din cap, afirmând cât de mult sens avusese ceea ce spuse. Am oftat la unison când ajunsesem lângă masa ocupată de prietenii noștri și deja ne rugam, mai ales eu, să se termine cât mai curând această ieşire. Nu voiam să fiu înţeleasă greșit, nu aveam nimic cu amicii mei, însă ar fi fost mult mai drăguț, dacă s-ar putea abţine măcar pentru o seară. Cu toate astea, am fost plăcut surprinsă, atât eu cât și Sam, că imediat ce ne aşezaserăm aceştia începură să discute cu noi. Sakura mă prinse de mâini, rugându-mă să o iert pentru faza din dimineața din Ajunul Crăciunului când Sasuke îmi închisese în nas. Brunetul a simţit nevoia de a interveni şi a adăuga unele detalii, cum ar fi că nu îmi închisese în nas, ci mă anunţase că Sakura mă va suna mai târziu - ceea ce nu s-a mai întâmplat - însă partenera acestuia ridică o mână, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva şi mă ruga din tot sufleţelul ei să o iert că mă lăsase cu ochii în soare, când aveam nevoie de cineva. Adevărul e că în acea dimineaţă chiar avusesem nevoie de cineva care să mă asculte, dar sfârşisem prin a-mi plânge singură de milă, consolându-mă cu scenarii imaginate de mine care bineînţeles nu se vor întâmpla niciodată. Totuşi situaţia de acum  mă amuză, realizând cam cine domina în relaţia asta. M-am uitat pe furiş la Sam, care era la capătul opus al mesei, surprinzân-du-l că mă priveşte şi el, făcându-l să tresară şi să se întoarcă la discuţia pe care o avea cu Shun, cel mai probabil legată de mixatul pieselor. Am zâmbit uşor, întrebându-mă imediat după de ce făcusem asta şi de ce iar simt că obrajii îmi iau foc. Mi-am ridicat ochii spre Sakura şi Sasuke, observându-i cum mă privesc miraţi şi curioşi, apoi rotindu-şi capul în aceeaşi direcţie în care mi-l întorsesem şi eu, ca la final să revină asupra mea şi să îmi zâmbească cu subînţeles. Nu! Nu, nu, nu! Nu mă îndrăgosteam de Sam. Pur şi simplu nu se putea întâmpla asta. Îl cunoşteam de atât de mult timp, iar conceptul ca eu să mă îndrăgostesc tocmai acum de el nu avea niciun sens. Era lipsit de orice logică şi raţiune.
    - De ce te temi aşa? Dragostea poate lovi în orice moment, îmi şopti Sakura la ureche să nu audă şi restul.
    - Dar e Sam! Îl ştiu de multă vreme și până acum nu a fost nimic.
    - Păi aţi avut timp să vă cunoaşteţi şi să vă apropiaţi.
    - Nici măcar nu suntem apropiaţi, am spus exasperată, negând în continuare ideea lor trăznită.
    - Asta nu înseamnă că de acum nu puteţi să deveniţi mai apropiaţi, continuă rozalia făcându-mi cu ochiul.
    - Britney, nu te mai îngrijora dacă crezi că sentimentul nu e reciproc. Nu e prima oară când îl prind că îşi întoarce pe furiş ochii spre tine, o completă Sasuke pe fată.
    - E doar politicos, nimic mai mult, am spus sperând să închei cu asta subiectul.


    Câteva ore mai târziu, când cele mai adânci temeri ale mele şi ale lui Sam legate de ieşitul cu grupul de cupluri se adeveriseră, m-am ridicat brusc de la masă şi m-am dus spre un magazin cât mai apropiat, cu gândul de a-mi lua un suc şi să mă gândesc la o scuză bună pentru a putea pleca. M-am sprijinit de tejgheaua mare a KFC-ului, abia ridicându-mi ochii la lista de sucuri, aşteptând în acelaşi timp să comande cei doi clienţi din faţa mea. Mă simţeam privită insistent şi ştiam asta fiindcă un fior puternic îmi străbătu şira spinării şi parcă ceva mă ţinea în ceafă. Am inspirat adânc, refuzând să mă întorc spre ei şi să văd dacă simţurile mele aveau dreptate, aşa că am înghiţit în sec şi am aşteptat în continuare. Nu peste mult timp, am simţit cum cineva îşi pune timid mâna pe talia mea, eu întorcându-mă alarmată spre respectiva persoană. Am clipit de mai multe ori, să fiu sigură că nu am vreo halucinaţie ciudată când am dat de perechea de ochi verzui ca frunzele vii ale copacilor în plină vară a lui Sam şi de zâmbetul său ştrengar şi... oh, Sfântă Macaroană! E aşa de aproape de mine! Mult mai aproape ca data trecută, iar chipurile noastre erau despărţite doar de câţiva centrimetri! Imediat cum am realizat acest lucru, am tresărit numaidecât şi m-am dat un pas în spate, astfel împiedicându-mă. Sam a acţionat rapid şi m-a prins imediat să nu cad pe spate.
    - Uşurel, a spus chicotind. Nu a fost intenţia mea să te sperii.
    Mă înfierbântasem instantaneu şi eram atât de roşie în obraji că eram sigură că se vedea şi prin stratul de fond de ten. Speram ca el să nu observe asta, că altfel m-am ars. Stai puţin, de ce mi-ar păsa? De ce i-ar păsa şi lui? M-a luat prin surprindere, iar corpul meu nu a ştiut cum să reacţioneze. Să nu mai spun şi că fusese prima oară când un tip se apropiase atât de mult de mine, încât dacă mă străduiam puţin şi mă ridicam pe vârfuri puteam ajunge la buzele sale. De ce am spus chestia asta?! De ce aş vrea să ajung la buzele lui Sam?! Nu mă îndrăgosteam de roşcat. Era mult prea ciudată toată situaţia, dar trebuia să recunosc că Sam avea nişte buze pline, numai bune de presat cu altele într-un joc nebun şi pervers. Tocmai am... cred că am luat-o razna. Cum m-am putut gândi la aşa ceva?!
    - Vreau acasă, am şoptit pentru mine, crezând că nu mă va auzi.
    - Ştiu, şi eu vreau. Cred că am o idee, dar trebuie să pari ceva mai palidă şi că îţi este rău.
    Roşcatul m-a luat de talie şi de mână, ducându-mă lângă un perete spunându-mi că se duce să ne aducă hainele şi gentuţa mea. M-am aplecat înainte, sprijinindu-mă cu mâinile de genunchi, respirând alert, simţind un mare gol în stomac ca şi când nu aş fi mâncat de o vreme. Am înghiţit în sec pentru a nu ştiu câta oară pe ziua asta, ca apoi să îmi ridic uşor privirea şi să dau de cea îngrijorată a roşcatului, care se apropia cu paşi repezi spre mine.
    - Ţie chiar îţi e rău!
    Mă aşteptam să se panicheze, cum făcea deobicei şi să îi cheme şi pe restul să vadă dacă e ceva grav. Am fost surprinsă să văd că mă ajută să îmi pun paltonul şi apoi să mă ţină cu grijă până la ieşirea din mall să pot lua o gură de aer proaspăt. Am respirat adânc de câteva ori, să îmi pot reveni. Ce mama naibii se întâmpla cu mine? De ce corpul meu o lua razna de fiecare dată când Sam se apropia prea mult de mine? Nu! Nu mă puteam îndrăgosti de el și aveam motive suficiente. În primul rând, ne cunoaștem de prea mult, știm de ce anume suntem în stare și nu ar ține. În al doilea rând niciodată nu am fost apropiați și nu pentru că nu ne suportam sau ceva asemănător, ci pentru că pur și simplu nu găseam subiect de conversație, iar în al treilea rând ce ar vedea el la mine? Sam e ca oricare alt băiat care se uită numai după corp. Deasta eu sunt ferm convinsă că voi muri singură și tristă, pentru că până și băieții mai prostuți și cu capul în nori, precum roșcatul, sunt interesați doar de aspectul fizic și nimic mai mult. Cu toate astea nu înțelegeam de ce mă ajută și de ce e așa de grijuliu cu mine. L-am privit cum și-a pus și el paltonul gros din cauza frigului crunt de ianuarie care îi intrase până și în vene, după care se asigură că mă simt mai bine, ca la final să decidă că e mai bine să mă ducă acasă, sfârșind prin a-mi oferi brațul său. M-am uitat chiorâș la el, dar l-am acceptat și nu pentru că m-aș fi simțit într-adevăr rău, ci pentru simplul fapt că nu mă împăcam cu gheața de pe stradă. În fiecare iarnă mă confruntam cu această problemă. Eu nu știam să alunec pe gheață, iar de aici rezulta că îmi era frică de ea ca de dracu'. Mergeam amândoi încet și lejer, la pas de plimbare, fără să scoatem vreun sunet, doar să respirăm adânc și să privim aburii calzi care ies pe nas.
    - Ești sigur că vrei să mă duci acasă? Serios, sunt bine, aerul rece m-a făcut să îmi revin. Mă simt mult mai bine.
    - Britney, e în regulă. Prefer să fiu împăcat cu gândul că te-am dus acasă, decât să stau în stres până vei ajunge singură. Dacă ți se face din nou rău pe stradă?
    - Dar... nu vreau să fiu rea Sam, chiar mă bucur că te îngrijorezi în privința mea, însă de ce faci asta?
    - Ce întrebare ciudată. Păi nu suntem prieteni? Prietenii se ajută între ei.
    - Dar noi doi nu am fost niciodată apropiați.
    - Ai dreptate, dar asta nu înseamnă că de acum nu putem să ne cunoaștem mai bine.
    S-a întors spre mine, și mi-a zâmbit larg și sincer, privindu-mă fix și adânc în ochi. Ce aici și până la o conversație între doi adolescenți normali nu a fost decât un pas. Deobicei eu aveam probleme în a lega orice fel de conversație deoarece nu îmi găseam cuvintele sau subiect de conversație, dar acum nu mi-am mai făcut griji în această privință. Sam punea tot felul de întrebări ceea ce mă făcu să mă simt mai relaxată ca într-un final să începem să vorbim tot felul de lucruri, să ne plângem de prietenii noștri care își iau relațiile prea în serios și să râdem pe săturate.  Începuse să îmi placă nespus de mult compania lui și felul său de a fi: amuzant,  dar în același timp și serios, ceea ce îl făcea și mai atrăgător. Ajunși în fața blocului, spre regretul meu, i-am mulțumit frumos roșcatului că și-a răpit din timp să mă conducă acasă, iar acesta m-a îndemnat să nu îmi fac griji pentru că a i s-a părut plăcută plimbarea noastră. Am insistat să sun pentru un taxi din cauza faptului că se întunecase afară, dar mi-a spus că e în regulă, că va lua autobuzul din stație și că îmi va da un mesaj când ajunge acasă să fiu cu inima împăcată. I-am eliberat brațul din strânsoarea mea, după care i-am făcut cu mâna când se îndepărtase și apoi se uită înapoi spre mine cu zâmbetul său ștrengar. Am oftat adânc simțind cum picioarele mi se dezlipesc de sol ca și când aș fi zburat. Oare chiar începeam să mă îndrăgostesc de Sam?



    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


    Ei bine, mi-am zis să sfârșesc weekend-ul și vacanța cum se cuvine, așa că nu știu cum de am avut inspirația de a scrie la un fic. E ieșit destul de scurt, dacă mă străduiam puțin mai mult ieșea mai lung, dar mi-am mai fi trebui o zi. Oricum sper să vă placă și vreau să vă anunț că voi începe și eu să practic ideea cu întrebările pentru personaje. Mi se pare o chestie foarte faină și interesantă, așa că dacă aveți întrebări pentru orice personaj le voi aștepta. ^^


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 13:22, editata de 2 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 5 Ian 2014 - 18:42

    eeeeeeeeeeeediiiiiiiiiiiiiiit

    Ai postat! Și sunt prima! Daaaaaaa :x Acum sunt fericită și plină de viață. Minunat! Fantastic :x Genial! Love it 
    Uite și un capitol din partea lui Britney. Uuuuuu, Cupidon lovește. Sam și Britney, chiar sună bine. Ooo da! Acușica văd: Sam și-a unit buzele cu ale ele. Acușica. Ar fi și imposibil să nu se întâmple. Se știu de atâta timp, acum vorbesc și mai mult, a condus-o acasă, și-a făcut griji pentru ea. Totul e perfect. Acum pasul următor: sărutul și relația. Sasuke și Sakura sunt geniali! Au avut cea mai bună idee din câte există. 
    Când i-oi da lui Britney vreo două cu singură și tristă... Bine măcar că nu a zis că o să stea singură într-o casă cu pisici. Mă miră faptul că nu a spus asta. Mama ei de păpădie, lasă că se schimbă situația cu Sam pe lângă ea. O să aibă mai multă încredere în ea și Sam o să o facă să se simtă specială - ceea ce e de fapt, dar ea e prea încăpățânată ca să priceapă. 
    Sasuke era cu ochii numai pe Sam Laugh și mamă ce palmă a primit săracu. Sincer îți zic ai avut un capitol chiar amuzant ce mi-a îndulcit seara. Să mai faci așa, pentru că e adorabil. 
    Ok, în capitolul acesta ai fost pe val. Faza cu „Da ce sunt eu? Scară pentru rafturi înalte?” a fost genială, am murit de râs. Laughing Și mai era și partea aia cu persoana constipată. Am încercat să îmi imaginez și a ieșit o chestie foarte ciudată. Apropo de imaginație, în mintea mea Britney arăta foarte comic când își punea atât de multe întrebări, și o vedeam și cu o față specifică. Laugh Ca în desene animate. Nu e cam repede să se îndrăgostească? Dar ce contează? Așa e dragostea, nu știi când te lovește și e atât de frumoasă... 

    Întrebări: 
    Sam:
    Sam, nu e așa că îți place Britney? Știam eu. Ce ar fi să sari pe ea? 
    Sasuke și Sakura: 
    V-am zis că sunteți geniali? Super ideea voastră și se pare că iese. O să avem un nepoțel... Aaaa. Nu mă băgați în seamă. 

    Claudia, în vacanța din februarie vreau un nou capitol și de data asta la toate ficurile. Ne-am înțeles? (d) Mă bucur că ai zis da. 
    Pupici! Kiss

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 7 Ian 2014 - 21:08

    Dau edit ^.^ In week-end -.-'

    Data trecuta nu mai apucasem sa dau comm Crying Dar iti dau acuma. M-am invatat minte. Trebuie sa dau mesaj cu edit si dupa accea nu mi se va mai intampla ca tu sa inchizi ficul chiar in ziua mea libera cand pot da commuri (D)

    Revenind la capitolul genial Love it Ce bine ca e luuuung si si Britney cu Sam? O.O Dragii de ei Love
    Prima data am crezut ca va fi ceva cu dentistul ala, imi faceam sperante -.-'
    Sakura si Sasuke, sunteti genii Wink I love you Kiss
    Britney te bat femeie. Nu mai spune ca esti urata. Toata lume e frumoasa in felul lui. Gusturile difera, deci taci si sari odata pe Sam. Vreau sa vad pupici Laugh

    De acord cu Rose. Foarte tare faza cu "- Da' ce sunt eu? Scară pentru rafturi înalte?" Si eu am ras la ea Laugh Si apropo, imi venea sa-l bat pe Sam cand i-a spus la Britney ca se uita ca o toanta sau ceva de genu'
    >.<

    Oricum, ma bucur ca ai adus next-ul. Acum trebuie sa am rabdare pana soseste urmatorul Crying
    Succes la scoala Big Hug

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 24 Feb 2014 - 14:50

    Confesiunea Andreei: Sunt o nemernică şi jumătate, dar ştiu că mă iubeşti oricum Laugh. Nu e ca şi cum am întârziat 4 săptămâni, deci totul e bineee. Cu ce încep, cu se să încep? M-ai spionat vreodată când eu stăteam pe facebook? Nu de alta, dar fac la fel ca "Brigitte", dacă îţi aminteşti. Şi răspunsul la întrebarea aia e simplu: nu găseşte pe cineva fiindcă nu caută unde trebuie! Visează după cai verzi pe pereţi în loc să observe că pe lângă ea dă târcoale Sam. Normal că se potrivesc ei doi. Că doar au nume englezeşti, lucru care îi diferenţiază de celelalte persoanje. Lăsând ironia,[totuşi, tu, deşteapto, cum ai putut să nu le pui nume japoneze? Cum? În fine, am avut deja discuţia asta la telefon:)). Da, trebuia să mă laud că la telefon.] chiar cred că cei doi se potrivesc foarte bine. Şi acum că draga noastră Britney nu mai are aparat dentar, sunt sigură că va avea mai multă încredere în sine. Şi să stea liniştită, că Sam nu e vreun pervers care să vrea ca prietena lui să poarte haine decoltate. 
    O, Doamne, ce Crăciun au avut oamenii ăştia! Ştii ce am făcut eu de Crăciun? Am stat în pat şi am mâncat prăjituri. De ce? Pentru că făt-frumos Ricky era plecat la un concert. Adică, nu e ca şi cum nu aveam cu cine să îmi petrec Crăciunul... Cu siguranţă nu e asta. Frate, eu sunt deprimată doar citind capitolul ăsta. Nici nu vreau să îmi imaginez ce e în sufletul lui Britney. Totuşi, ideea cu ieşitul doar cu fetele, respectiv băieţii, a fost malefică şi genială. Tot respectul pentru asta:)). Şi legat de faptul că până la urmă s-au întâlnit toţi, fraza lui Sam a fost genială: "Nu voi putea discuta normal cu cineva că fix în mijlocul conversației, gagică-sa se va găsi să îi întoarcă capul să îl sărute. Frate, ce dracu' mai e și asta? Moare dacă nu o pupă câteva minute?". Şi sunt perfect de acord cu el. Chiar ar putea să se abţină puţin. Ce naiba.
    Şi, şi, momentul în care Britney s-a uitat la Sam şi am observat că şi el se uita la ea, apoi şi-a întors capul a fost aşa drăguuuţ. Serioooos. Şi cum s-a oferit el să o ducă acasă. E clar că ei vor fi cel mai drăguţ cuplu. Who needs SasuSaku, NaruHina sau InoShun when you have SamBrit. Chiar nu ştiu cum se le fac un nume de cuplu, dar am să îmi dau silinţa până data viitoare. Laugh
    Acum, ai spus că vrei întrebări. 
    1. În câte capitole se vor cupla ăştia doi? Că dacă fac ca Pain şi Konan ai mei, o să îmbătrânesc aşteptând.
    2. Nu-i aşa că trece super repede luna ianuarie şi vine 14 februarie şi Sam o invită la un film?
    3. Nu am întârziat chiar aşa mult, nu? Laugh
    Ştiu că am zis de ceva vreme că am să las un comentariu şi nu am uitat. Am lăsat-o special pe ziua asta. Da, 24 februarie, Dragobete, bla bla, plictiseală. Pur şi simplu credeam că va fi mai ok să dau comentariul astăzi. Şi cum nu îmi pun la îndoială instinctele, uite-mă aici, azi, postând într-un final. 
    Cam asta ar fi. Sper că nu ne aduci următorul capitol peste 3 luni, bine? Acum am plecat, mai am ficuri care mă aşteaptă. Laugh

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Lun 23 Iun 2014 - 16:47

    A fost genial si in sfarsit am reusit sa'l termin. Laugh Ce capace isi ia Britney, las' ca vede ea. :-w Si presimt o relatie ca in filmele cu prosti. Laugh Cam asa cum au Sasuke si Sakura. Laugh Asa... ca tot veni vorba de ei... Really?! Prinsi de tatal lui Sasuke intr'un mod atat de... penal? Biata Sakura. x.x Aaaa... i s'a facut rau deodata pret de doar cateva minute? o.o Okay...straniu... o.o Ma intreb cand te gandesti sa nu ne mai fierbi in suc propriu si sa ne zici despre ce accident e vorba. (d) Din cate am observat, acel accident i'a afectat pe toti, nu doar pe Sasuke si asta ma pune pe ganduri. Think La fel si mama lui care a plecat pur si simplu, desi se intelegea bine cu tatal lui. Apoi... da, Sam e o scara pentru rafturi inalte. Laughing Dupa ficul tau se poate face un doujinshi hentai genial, pe bune. Think Eu zic sa te apuci de urmatorul capitol cat mai repede, ca te bat... la cap. Laugh

    Am si intrebari, se putea? Laugh
    Pentru Sam: Baiete, esti mai idiot ca mine si credeam ca asta'i imposibil. Laugh Urmeaza'i sfatu lui Rose si sari pe ea, da'i drumul! [-(
    Pentru Sasuke: Holy crap... Ce'ai patit omule? o.o Ma sperii. o.o
    Pentru Sakura: Ce accident?! M'ati innebunit! Vreau sa stiuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!  Very Angry 


    Spor la scris si sa ma anunti cand pui next! Pa, vaco! Laugh Big Hug

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Mar 24 Iun 2014 - 9:28

    Baaa...eu cred ca sunt proasta de bubui! X.x As putea sa jur ca am lasat comentariu la fic, dupa ce l-am terminat. O.o Deci, daca nu am dat com pana acum sunt o toanta. TT^TT Nu pot sa cred ca am uitat asa ceva si nu pot sa cred ca s-a intamplat tocmai aici, tocmai la ficul scumpei mele Clau. TT^TT
    Oricum, ca sa fiu mai precisa, ma voi revansa fata de tine Clau. Kiss :> Cine stie cum sau cand?! :-"
    Imi place mult sa-ti citesc fic-urile si de abia astept urmatorul capitol.
    Sa ma anunti cand il vei pune. Te-am Kiss Clau! :3 <3 :3

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mar 12 Aug 2014 - 17:46

    Capitolul 11
    Aventură sentimentală




    Confesiunea lui Sam: Sunt tânăr, am sângele fierbinte și la vârsta mea nu îmi permit să fiu cuminte.




       
    Ghiontul puternic mă făcu să înjur ușor printre dinți și să îmi ridic greoi și fără vlagă privirea spre cele patru personaje care îmi urmăreau fiecare mișcare cu mare interes. Sasuke, care stătea pe bancă, în fața mea, zâmbi subtil și cu mult subînțeles spre mine, după care arătă spre ușa clasei pe care intrară Sakura și Britney. Am oftat silențios la vederea blondei și am închis ochii pentru un moment, după care mi-am reluat postura ușor plictisită, înainte ca ceilalți să observe gesturile mele și să le dau de bănuit. Cât timp eu mi-am luat fața de sictirit, ca în oricare altă dimineață de vineri, fetele au ajuns în dreptul nostru. Neobișnuit de vesele și zâmbărețe, ceea ce Britney nu prea mai făcea de când își pusese aparatul dentar, ne-au salutat, iar blonda se asigurase că îmi acorda o atenție specială salutându-mă doar pe mine la final, așa cum făcea de o vreme încoace. Mi-am mutat atenția către ea și cu un zâmbet scurt, dar sincer, i-am răspuns politicos, timp în care privirea mea a analizat-o rapid din cap până în picioare. Din nou, erau mici schimbări. Nu era ceva ieșit din comun, sau cel puțin așa părea. Cu toate astea, de câteva săptămâni bune, Britney avea ceva schimbat la ea și vorbesc despre faptul că era mult mai vorbăreață, cel puțin cu mine, începuserăm să vorbim prin mesaje tot mai mult, cum remarcasem și o ușoară modificare a stilul ei, a atitudinii cu care mă aborda, dar și a posturii sale.
    Între reprizele noastre de vorbit prin mesaje, mă întrebam dacă e așa doar cu mine, și ceea ce probabil mă frământa cel mai mult era faptul că părea că ceilalți nu observau aceste detalii. Parcă eu eram singurul și nu puteam înțelege de ce. Din acea seară, în care eu și Britney am reușit să plecăm mai repede decât ne așteptaserăm, băieții au început să se comporte destul de ciudat și nu numai ei, ci toată gașca. Trecuseră patru luni și câteva zile de atunci și aveam senzația stranie că se întâmplaseră lucruri pe care eu unul le-am ratat. Era dubios faptul că de atunci băieții au început să mă scoată destul de des în oraș și îmi băteau tot felul de apropouri, cu toate că tot ceea ce făceam noi era să vorbim de relațiile lor stupide și enervante. Mai suspicios a fost faptul că weekend-ul trecut, când ei vorbeau ca de obicei cât de "împliniți" se simțeau și cât de roz li se păreau viețile lor de când le cunoscuseră pe fete, iar eu ca de obicei nu îi ascultam, numele lui Britney îmi atrase atenția. Mă oprisem din savurat sucul și mă uitasem ca prostul la ei, după care următoarea mea reacție a fost să izbucnesc într-un râs isteric. Asta era tot ce mai lipsea, să o bage aiurea pe Britney în discuțiile lor țăcănite și sâcâitoare. Iar ca tot scenariul să fie complet, pe la finalul întâlnirii, când toată lumea se pregătea să plece, Kiba nu s-a putut abține deloc și m-a întrebat scurt și la obiect dacă nu mă văd într-o relație cu Britney. Frate, ce dracu' a mai fost și cu întrebarea aia?! În primă fază, fusesem atât de șocat încât tot ce am putut face a fost să mă bâlbâi și să mă eschivez, ceea ce i-a făcut pe băieți să aibă şi mai multe bănuieli, când de fapt nu era absolut nimic de bănuit. Cu toate astea recunosc că atunci când am ajuns acasă, în loc să îmi fac rutina obişnuită - adică să găsesc un serial bun sau un film de acțiune pe măsură - m-am trezit întins pe pat şi rememorând toate discuţiile din acea zi. Nu înţelegeam de ce nu puteam să dau uitării ziua ce tocmai trecuse sau de ce mă sâcâie faptul că numele lui Britney era legat tot mai des de relaţiile lor. Ce legătură avea biata fată care - la fel ca mine - trebuia să se uite pe pereţi când îi apuca căldura pe vreo doi amorezi care nu mai aveau răbdare până la pauză, dapăi să mai caute un loc doar pentru ei. Cum eu şi ea eram singurii care nu aveau cu cine să îşi împărtăşească viaţa, asta ne-a făcut involuntar să ne apropiem, să ajungem în punctul acela al prieteniei în care puteam nestingheriţi să vorbim tot felul de prostii şi în ultimul timp să avem secretele noastre faţă de gaşcă, cum ar fi acela că în tăină amândoi ne doream ca unul dintre fericitele cupluri să se despartă. Am zâmbit pe sub mustăţi amintindu-mi nostalgic schimbul nostru de mesaje şi fazele în care ne prefăceam că amândoi eram un cuplu şi ne trimiteam mesaje lungi şi siropoase unul altuia. Cuplu. Ce cuvânt ciudat. Eu şi Britney un cuplu. O frază care îmi dădea fiori pe şira spinării, dar şi furnicături de emoţie în tot corpul. Oricât de normală, banală şi inofensivă părea propoziţia, simţeam că nu era tocmai naturală.
    Înainte ca eu şi băieții să ne despărțim, aceștia mi-au spus scurt că vor un răspuns promt şi la obiect până luni dimineaţa legat de întrebarea pusă de Kiba. Ce dracu'?! Acum viaţa mea şi a lui Britney a devenit subiect de bârfă pentru ei? Şi în al doilea rând, cum aş putea să le dau un răspuns la o asemena întrebare într-un timp aşa de scurt? Viaţa mea sentimentală e un subiect destul de delicat - pe care l-am abordat destul de des cu Britney -  și pe care nu sunt tocmai pregătit să îl discut cu prietenii mei şi nu pentru că nu aş avea încredere în ei, ci pentru simplul fapt că sunt şanse destul de mari să nu mă ia în serios niciunul dintre ei. Cu toate astea trebuie să recunosc că pe cât de tâmpită şi prost gândită a fost întrebarea pusă de şaten, pe atât m-a făcut să o iau oarecum în serios şi să mă gândesc bine la toate lucrurile care s-au întâmplat în ultimele luni.
    Cu mâinile aşezate sub cap, cu căştile în urechi, ochii aţintiţi pe tavan, totul acompaniat de mişcările piciorului meu pe ritmul melodiilor, am rememorat toate momentele dintre mine şi blondină. Am oftat nostalgic, amintindu-mi fiecare fază comică dintre noi şi cele câteva întâlniri cu toată gaşca unde ne dădeam ochii peste cap, privindu-ne cu subînţeles, amândoi gândindu-ne la acelaşi lucru. Nu mi se părea nimic ieşit din comun, din contră, după părerea mea erau gesturi normale pe care le fac doi prieteni buni. Nu înţelegeam unde tot încercau ei să bată, dar eram convins că avea legatură cu mine, Britney şi o posibilă relaţie. Am pufnit indignat, dând dezaprobator din cap, încercând să mă concentrez pentru un moment la melodie, dar eram mult prea dezamăgit de gândirea prietenilor mei. Pentru o relație e nevoie de mai mult decât schimbul de mesaje. E nevoie de o atractie către respectiva persoană, de glumiţele cu subînţeles, de acele vorbe pe care le poţi întoarce cu un "glumeam" în cazul în care nu primeşti răspunsul sperat şi de întâlnirile discrete şi ascunse faţă de cunoscuţi. Eu şi Britney nu am ieşit niciodată doar noi doi. Ţin minte că odată, aceasta a încercat cu subînţeles să facă o invitație în oraş, dar în ziua aia nu mă simţeam deloc în apele mele şi nu aveam chef de absolut nimeni, aşa că o refuzasem direct şi probabil mult prea serios şi irascibil dacă stau să mă gândesc mai bine acum. Probabil că din această cauză blonda nu a mai deschis subiectul sau şi-a dat seama cât de ridicol şi ciudat am fi arătat doar noi la o aşa zisă întâlnire.
    Preferam să cred că varianta corectă era a doua presupunere. Nu ştiu ce tot încearcă băieţii să facă, dar eu şi Britney eram doar buni prieteni şi îmi venea puțin cam greu să cred că ea ar putea fi atrasă de mine. Remarcasem schimbările ei minore, dar ar putea fi o neînţelegere la mijloc. Poate că ea vrea să atragă atenţia altui tip, unul din afara grupului nostru. Erau multe posibilităţi, iar dacă era vorba de un alt tip, ce ar putea avea el mai bun şi eu nu? Oare şi el vorbește cu ea la fel de mult şi des pe cât o fac eu? Discută tot felul de lucruri? O face să zâmbească şi să râdă când e supărată? Un oftat silenţios, dar lung, o masare apăsată a tâmplelor şi o scuturare a capului. Sam, băiete, revino-ţi în fire. Tu nu eşti gelos pe un tip care nici nu ştii dacă există cu adevărat în viaţa blondinei. Şi mai presus de asta, tu nu eşti îndrăgostit de Britney, ci sunteţi doar prieteni apropiaţi. Mi-am ridicat privirea spre profesorul de istorie, care preda deja de jumătate de oră şi pe care eu abia acum îl observam. Cât de adâncit în gânduri am putut să fiu şi oare au observat şi ceilalţi? Din a treia bancă de la geam, avându-l drept coleg pe Gaara care părea foarte interesat de lecţia de azi, având cartea larg deschisă, ascunzând de fapt o revistă Playboy, mi-am rotit capul prin întreaga clasă şi am văzut acelaşi tablou din fiecare zi. Cuplurile stăteau în aceeași bancă, ca de obicei, însă ce îmi atrase atenţia a fost rândul din mijloc, unde se aflau băncile de o singură persoană, şi anume ultimul loc care era ocupat de Britney. Părând că stă cuminte şi la locul ei, cu faţa machiată uşor îndrăzneţ care îi dădea un aer mai feminin şi cu bărbia sprijinită de podul palmei, fata privea inconștient într-un punct fix şi zâmbea tot mai larg. Domnul Cole, care povestea cu multă pasiune despre nu ştiu ce război, observase că tânăra era cu mintea în cu totul alt loc, aşa că se apropiase de banca ei şi o întrebă ce o amuza aşa de tare. Britney încă era în trasă, iar cum domnul Cole nu stătea deloc bine cu nervii în această dimineaţă, izbi cu putere arătătorul din lemn pe care îl ţinea în mână de banca fetei, facând-o pe aceasta să sară de pe scaun şi să scoată un icnet de uimire, uitându-se buimacă în jurul ei.
    - Domnişoară Satomi, îmi pare rău că te întrerup din visatul cu ochii deschişi care evident e mult mai interesant decât Războiul Rece, dar eu şi colegii tăi murim de curiozitate să ştim ce te binedispune, aşa ce ar fi să ne povesteşti şi nouă?
    - Păi vedeţi domnule Cole, nu era nimic interesant şi nu vreau să reţin minute preţioase din ora dumneavoastră, plus că nu cred că ar interesa vreun pic pe cineva ce gândesc eu, sau despre Războiul Rece.
    - Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte să îmi deranjezi ora. Acum ieşi afară şi să nu te întorci până nu vei fi dispusă să mă asculți și să fii atentă.
    La asta nu mă așteptam. Blonda își dăduse ochii peste cap, se ridicase cu greu de pe scaun, după care se îndreptă cu pași fermi și apăsați - semn că nu se lăsa intimidată de privirea furioasă a profesorului sau de faptul că fusese dată afară de la oră - spre ușă, ieșind cu capul sus.  Asta da schimbare a atitudinii. E pentru prima oară când o văd pe Britney că îi răspunde unui profesor și prima oară când e dată afară de la oră. Fata asta clar este în stare să atragă atenția cuiva, oricine o fi el.
    După interminabila oră de istorie, fetele au sărit pe biata fată să îi ceară socoteală pentru faza de acum câteva minute. Pe de altă parte, eu unul nu am fost așa de interesat de acest lucru - chiar dacă pe moment îmi atrase atenția - așa că am ieșit pe sală să mă dezmorțesc puțin. Inspectam rapid și indiferent aproximativ orice persoană care se ivea în aria mea vizuală, căutând ceva anume și nimic în mod special. M-am sprijinit de unul din multitudinea de dulapuri din apropierea ușii ca apoi să îi zăresc pe băieți cum ieșeau din clasă și erau foarte preocupați să își dea fiecare cu părerea  despre ceea ce tocmai se întâmplase. Oare de ce nu o lăsau pe Britney în pace? Recunosc că e ceva neobișnuit ce i s-a întâmplat, având în vedere că ea nu s-a mai întors înapoi la oră, dar toți prea dramatizează lucrurile, sau e numai imaginația mea? Am închis ochii pentru un moment și apoi am tresărit ușor când i-am deschis și am văzut cum fiecare își găsise un loc în apropierea mea. Nu din nou! Știam prea bine că dintr-un moment în altul vor deschide iar subiectul, de data asta intenționat de față cu mine, și vor întreba de părerea mea. Surprinzător, am observat că pentru prima oară în ultimele două luni, nu au scos nicio vorbă, ci pur și simplu stăteau și fiecare își vedea de treaba sa. Am oftat ușurat. Primul moment de liniște după multă vreme.
    - Nu mă așteptam să nu se întoarcă deloc la oră. Pe bune, credeam că nici bine n-o să ajungă la ușă și își va cere scuze, dar nici nu s-a uitat înapoi, pur și simplu a plecat. Îți vine să crezi? Că mie nu.
    - Știu. Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar pare că Britney se transformă într-o vulpiță focoasă.
    Am strâmbat din nas și am mijit ochii spre Gaara și Shun care abia acum ieșeau din clasă. Știam eu că era prea frumos ca să fie adevărat să am un moment de liniște. Am făcut efortul uriaș de a schimba privirea cu ei și de a părea interesat. Sincer, îmi stătea pe limbă să le spun să o lase odată pe Britney, e fix treaba ei ce face, dar riscam să ridic și mai multe suspiciuni, iar asta era tot ce îmi lipsea în momentul de față. Din fericire, acest subiect se epuizase rapid când ochii lui Gaara s-au mărit considerabil și își afișă zâmbetul acela enervant și tâmpit pe care el îl numește "cuceritorul", făcându-ne și pe noi restul să ne rotim capetele spre capătul celălalt al holului. Picioare lungi, un piept bogat, o cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. Myuki Yudara, Miss Boboc a liceului, era tipa care sucea mintea fiecărui elev de aici, fie că era de aceeași vârstă cu ea sau chiar din ultimul an.
    - Nu pot să cred că Myuki m-a respins. Cum a putut să refuze așa ceva! a spart gheața roșcatul, arătând spre fața sa, care în viziunea lui era întruchiparea perfecțiunii.
    Mi-am dat ochii peste cap, ușor amuzat de isteria narcisistului ăstuia. Am privit-o din nou pe Myuki, analizând-o amănunțit din cap până în picioare și mi-am mușcat inconștient buza inferioară. Tipa asta chiar te face să îți închipui cele mai nebunatice și perverse fantezii bine ascunse într-un colț din mintea ta. Spre deosebire de Gaara și ceilalți care o abordaseră pe Miss Boboc, și care o doreau doar pentru o noapte "furtunoasă", eu am admirat-o din umbră, gândindu-mă ce ar putea căuta ea cu un tip ca mine? Asta până acum. Știam că Sasuke a anunțat întreg liceul că în seara asta va fi o petrecere demențială la club și toată lumea e invitată, și astfel am găsit și biletul meu de intrare spre Myuki. Aveam de gând să îmi încerc și eu norocul și să o invit să mă însoțească la petrecere. Am tras aer în piept și mi-am croit drum spre ea, dar nici bine nu făcusem doi pași că toată lumea mă întrebă unde mă duc. Mi-am întors capul spre ei și le-am răspuns degajat că mă duc să o invit pe Myuki la petrecerea de diseară. La început nu au avut nicio reacție, dar brusc toți au început să râdă până la lacrimi de îndrăzneala mea și de faptul că aveam de gând să mă bag în vorbă cu ea, deși știam oricum care avea să fie răspunsul ei. M-am strâmbat la ei, cât timp ei se adunau de pe jos și tot comentau. Dar lasă că le arăt eu. Trag adânc aer în piept, îmi fac curaj, nu sunt un laș, trebuie să o iau cu mine. Mi-am băgat mâinile în buzunar, încercând să adopt o atitudine încrezătoare şi m-am îndreptat spre ea. M-am sprijinit cu umărul de unul dintre dulapuri să o pot privi din profil.
    - Bună domnişoară, i-a zi ce craci... ăăă, adică faci!
    Bravo, Sam! Tocmai ai atins pragul maxim al prostiei. Myuki se întoarse cu încetinitorul să îl poată vedea mai bine pe retardatul care a îndrăznit o asemenea abordare cu ea. Mai idiot de atât puteam să fiu?
    - Sam... eşti atât de drăguţ încât să îmi repeţi ce ai spus?
    Şi-a pus o mână în șold, în timp ce în cealaltă avea geanta aparent scumpă și cel mai probabil de firmă, şi bătu de mai multe ori talpa piciorului de betonul holului arătând faptul că era deranjată de replica mea de doi bani. Mă privea insistent, având sprâncenele pensate perfect arcuite într-o încruntătură şi colţurile buzelor date cu ruj roşu intens curbate în jos.
    - M-ai prins, am spus oftând. Am să fiu sincer cu tine şi am să îţi spun că am încercat să îţi atrag atenţia cum au făcut toţi obsedaţii, am continuat arătând spre Gaara şi observând cum toată lumea avea privirea aţintită spre noi. Dar trebuia să îmi dau seama că asemenea abordări ieftine şi de prost gust nu merg cu o fată aşa de splendidă şi delicată cum eşti tu.
    - Ei, acum chiar mi-ai atras atenția şi într-un mod pozitiv, a răspuns aceasta relaxându-şi expresia feţei şi afişându-şi un zâmbet fermecător.
    - Myuki, dragă, hai să nu ne mai ascundem. După cum bine știi, diseară e o petrecere bestială la Night şi sunt sigur că mi amigo, Sasuke, ne poate rezerva un separeu intim doar pentru noi doi, dacă îl rog frumos, am privit-o fix în ochi să dau impresia că aveam suficient tupeu în mine. Şi bineînțeles dacă îmi vei face onoarea de a mă însoți la petrecere.
    - Oh, Sammy! Câte fete ai mai abordat cu şarmul tău inegalabil?
    - Astăzi doar pe tine, am chicotit. Dar dacă accepţi îţi promit că voi fi doar al tău.
    Chicoti și ea, după care îmi făcu semn cu degetul arătător să mă apropii mai tare. M-am supus dorinței sale, iar în următoarea secundă aceasta m-a prins de cămașă și mă sărută lent și cu grație pe ambii obraji, șoptindu-mi la ureche că dacă voi fi la fel de încântător și diseară, săruturile ei ar putea ajunge și în alte locuri. Se desprinse de mine, îmi făcuse cu precizie conturul buzelor cu degetul ei fin și privi ștrengar cureaua și șlițul de la blugi, revenind la final la mine, făcându-mi cu ochiul și mușcându-și posesiv buza de jos, după care se întoarse și plecă cu acel mers al ei de divă, care te făcea involuntar să îi analizezi posteriorul. Am tras lozul cel mare! M-am întors pe călcâie după ce aceasta dispăruse după colț și m-am îndreptat zâmbind până la urechi spre gașcă care nu își găseau cuvintele. Nici bine nu ajunsesem în dreptul lor, că Gaara mă luă de gulerul cămășii și mă scutură de câteva ori, dar chiar și așa nu îmi putea șterge zâmbetul de învingător și faptul că îi rănisem extrem de mult orgoliul.
    - Cum?! Cum naiba ai reușit?! Cum ai făcut asta, oligofrenule?!
    - Ca de obicei, am făcut-o calculat și sigur pe mine, am răspuns având același rânjet.
    - Ai dat o dumă la început și miraculos toate forțele din univers s-au unit și tu ai reușit să vorbești cu cea mai populară și dorită tipă din liceu și pe lângă asta ea să accepte să meargă cu tine la petrecerea de diseară? a întrebat Sasuke sarcastic.
    Am dat frenetic din cap, realizând cât de ridicol păream, dar nu îmi păsa absolut deloc. Eram atât de fericit și de mândru de mine, încât mă simțeam în stare să fac orice și că nimeni și nimic nu îmi va strica dispoziția. Se pare că într-un final astrele au fost de partea și mi-au oferit o șansă, iar eu am profitat de ea la maxim. Fix în momentul în care roșcatul încă se plângea și înjura și repeta că așa ceva e imposibil și că la mijloc e ceva putred, Britney împreună cu Sakura, Hinata și Ino, ieșiseră din clasă și se uitau nedumerite când la expresia mea mult prea mândră, când la disperarea lui Gaara. Sasuke le-a explicat în mare toată faza, iar fețele lor puteau fi descrise doar într-un singur mod: uimire totală. O, haide! Doar pentru că până acum nu am avut nicio prietenă și nu mă dădeam la fiecare fată care îmi ieșea în ochi, asta nu înseamnă că eram un ratat. Cu toate astea simțeam în privirile fetelor aveau ceva mai mult decât uimire, iar în cea a blondei puteam observa o undă de tulburare. Părea că atmosfera se tensionase brusc de când roșcatul dispăruse, iar fetele apăruseră în peisaj. Nu dădeam vina pe ele, doar că nu înțelegeam de ce dintr-o dată toată lumea părea deprimată și nu mai vorbeau. Toți stăteau lipiți de dulapuri sau de pervazul geamurilor termopane și priveau în gol. Nu am îndrăznit să scot vreo vorbă așa că m-am alăturat lor și am stat în liniște următoarele momente, fiecare meditând pe cont propriu până când gândurile ale mele s-au îndreptat spre ora următoare. Am întrebat ce urmează, iar Kiba mi-a răspuns simplu că avem chimie și vom avea test.
    - Avem test?! a sărit Britney ușor panicată și luându-mi cuvintele din gură.
    - Da, și reprezintă jumătate din media noastră. Iar din câte am înțeles ție Sam ți-a pregătit ceva special, mai ales că tu dai bacul la chimie.
    - Băga-mi-aș!
    Mi-am dat o palmă peste frunte, amintindu-mi abia acum de faptul că profa avea să mă jupoaie de viu dacă nu fac bine la test. Nu lucrasem nimic toată săptămână așa că îmi mai ieșisem puțin din mână. Aveam să pic cu brio testul ăsta, iar profa mi-a spus că dacă nu mă pregătesc nu îmi va da media de trecere. Starea de euforie dispăruse la fel de repede cum apăruse. Am oftat zgomotos, trecându-mi mâna prin păr, deja imaginându-mi cele mai grele întrebări posibile. Singura soluție care mi-a mai rămas era să chiulesc. Știam un loc destul de drăguț și ferit de camerele de supraveghere și în care mă puteam ascunde timp de o oră. Din nefericire acest loc se afla în curtea școlii, iar vremea de acum nu era tocmai plăcută, așa că trebuia să mă echipez. Mi-am luat rapid geaca de piele pe mine, grăbindu-mă cât de mult am putut având în vedere că nu mai rămăseseră multe minute până avea să se sune de oră. Înainte să ies pe ușa clasei, brațul meu a fost oprit de Britney care mă ruga să o iau cu mine pentru că nici ea nu se pregătise deloc pentru test. Pentru un moment parcă totul se oprise, ca într-unul din acele filme dramatice, însă tot ce am putut să fac a fost să accept și să o îndemn să se grăbească să se îmbrace, fără să mă întorc spre ea și să mă uit în ochii ei. Dintr-un anumit motiv, acum parcă nu mai puteam să susțin privirea ei care era total schimbată. Ne-am strecurat rapid printre mulțimea de adolescenți care se grăbeau să ajungă în sala de clasă, apoi am deschis ușor ușa de urgență, strecurându-mi capul afară, însă înainte să spun că drumul e liber am observat sclipirea ledului roșu de la camera de supraveghere. Drace! Camera fusese înlocuită și pusă în funcțiune. Știam eu că Lady Tsunade ar fi observat mai devreme sau mai târziu. Blonda de lângă mine mă întrebă dacă e vreo problemă, așa că i-am explicat tot ce trebuia să știe, în timp ce urmăream mișcările camerei. Se pare că aveam o mică șansă. Aveam câteva secunde la dispoziție ca să putem trece colțul clădirii și să putem spune că suntem în siguranță. Am stat pe poziții, iar când am fost sigur am luat-o pe Britney de mână, am deschis larg ușa și am alergat amândoi cei câțiva metri până la locul special. Am inspirat ușurat aerul umed de aprilie când am constatat că eram în siguranță, nu aveam să fim priși și... încă mai strângeam cu putere mână firavă a fetei. I-am dat drumul ușor rușinat, apoi am privit spre teiul care începea să înmugurească. Abia așteptam să se mai încălzească afară, să înflorească teiul, să mă retrag de la orele plictisitoare și să vin aici să mă bucur de parfumul florilor și de căldura soarelui, după o iarnă care părea interminabilă.
    - Așadar, acesta e locul secret al lui Sam, a spus tânăra de lângă mine inspectând locul și privind în toate direcțiile. Nu am văzut niciodată partea asta din curtea liceului.
    - E destul de retrasă și aproape nimeni nu mai știe de ea. Probabil din motivul ăsta îmi place așa de mult, că e liniște și mă pot concentra aici, plus că este și un loc foarte bun pentru cazurile de urgență.
    - Cum ar fi testele la chimie.
    Am chicotit și ne-am așezat amândoi pe banca de sub copac. Am stat câteva minute în liniște, niciunul din noi neștiind ce să spună. Pentru prima oară în ultimele luni eram ca doi străini. Nu știam ce se întâmplase, dar eu și Britney nu mai avusesem până acum dificultăți în comunicare. Ce se schimbase?
    - Deci Myuki... se pare că până la urmă ai reușit să îi ceri o întâlnire.
    - Da, am răspuns absent. Hey, sunt surprins de ceea ce s-a întâmplat la ora de istorie. Pare că te străduiești din greu să atragi atenția cuiva.
    - Mda, păcat că nu observă și el asta.
    A întors privirea de la mine și a privit cerul acoperit de norii de ploaie. Cine naiba este acest el? Și cum de nu a putut să o observe când ea a reușit într-un timp așa de scurt să atragă atenția tuturor? Tipul ăla e chior sau ce?
    - Sam... nu știu cum să îți spun asta, dar în ultimul timp pare că toată lumea se poartă destul de ciudat. Ei bine, de fiecare dată când mă întâlnesc cu fetele prin oraș vorbesc foarte mult despre relațiile lor, doar că de curând au început să mă întrebe tot felul de lucruri dubioase gen dacă mă văd într-o relație cu tine și alte chestii asemănătoare. Și stai să vezi ce mi-au spus azi, mi-au spus că ești simpatic și de treabă și că aș fi o fraieră dacă te-aș pierde. Mai nou asta e treaba lor. Până la urmă e fix problema mea dacă te plac sau nu.
    Nu... Britney, ce ai făcut? Cât de prost și ignorant am putut să fiu? Cum de nu mi-am dat seama? Toate discuțiile noastre, toate amintirile și momentele noastre, tot ce a fost între noi, cum de nu mi-au dat de bănuit suficient de mult încât să insist și să aflu singur adevăratul lor înțeles. De ce au trebuit să mă lovească într-un asemenea moment? Am oftat adânc, lăsând la iveală aburi de căldură, gândindu-mă la un răspuns destul de inteligent și care să nu o rănească pe Britney, dar brusc toate forțele misterioase care mă ajutaseră cu câteva minute în urmă au dispărut. Cineva clar își bate joc de mine.
    - Auzi, ce zici de o combinație? Dacă tot ne știu alții viitorul, a ciripit fata, evident încântată de îndrăzneala ei.
    - Poate pe viitor, acum aș prefera să nu, am spus eu direct.
    - Hai, măi, eu am spus-o în glumă, a răspuns aceasta defensiv.
    - Și eu am spus-o în glumă. Am tendința să spun așa sincer și de fapt să glumesc.
    Prost, gândesc prost. Nici nu știu cum ar trebui să o iau, sau ce ar fi mai potrivit să audă. Mă depășea cu desăvârșire situația de acum. Din fericire, sunetul dulce al clopoțelului mă salvă încă odată. Blonda s-a ridicat rapid de pe bancă, făcu câțiva pași și mă întrebă dacă nu o însoțesc înăuntru. Am dat din cap, semn că nu și că voiam să fiu singur o vreme. Mi-am sprijinit coatele de genunchi, împleticindu-mi degetele la ceafă, trăgând de gâtul meu de parcă voiam să mă îngrop în pământ și încercam să găsesc o modalitate de a face față la ce se întâmplă, dar eșuam lamentabil. Într-un final, când am fost destul de sigur că mă pot ține pe picioare, m-am ridicat de pe bancă și am intrat în liceu, urcând la etajul al doilea. Aveam privirea în pământ, încercând în acest fel să le transmit tuturor că vreau să fiu lăsat în pace și să nu îndrăznească cineva să se bage în seamă. M-am dus către dulapul meu, am deschis ușa, încercând din răsputeri să îmi amintesc ce oră urmează și ce anume am nevoie din dulap, până când cineva trânti ușa și mă fixă cu privirea. Aiko, tipa din clasa alăturată, se puse în fața mea și îmi zâmbea inexplicabil de mult, în timp ce au abia mai aveam expresie pe față.
    - Tu cu Britney sunteți împreună? Sau vă placeți?
    - Știu sentimentele ei pentru mine, dar eu cred că suntem doar prieteni. Mă rog, mi-am dat seama că mă place, dar cum eu nu vreau să mă implic emoțional în nicio relație... suntem prieteni, am spus oftând încercând să închei conversația.
    - Păi și dacă știi că te place, de ce nu îi spui? Poate ea își face speranțe.
    - Aiko, nu știu ce ți-a venit să mă întrebi toate chestiile astea, dar eu am vorbit cu ea și ar trebui să știe răspunsul meu. I-am spus indirect ce e drept, cu subînțeles, dar tot ar trebui să își dea seama.
    Am lăsat-o pe Aiko în urmă și m-am îndreptat cu pași repezi spre sala de clasă. Trebuia să mă detașez și să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, nu am auzit nimic și nu știu nimic, totul până ajungeam acasă. La dracu'! Diseară mă văd cu Myuki. Asta era tot ce îmi lipsea. Va fi un weekend tare lung. Am inspirat adânc, am deschis ușa clasei și mă izbi o forfotă neașteptată. Toată lumea mă privea nedumerit. Le-am întors aceeași expresie , sau cel puțin am încercat, până când ochii îmi căzură pe  rândul din mijloc, unde se aflau băncile de o singură persoană, și anume ultimul loc care era ocupat de Britney, dar care acum era gol. Unde o fi Britney?


    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mar 12 Aug 2014 - 17:57

    Edit!

    I'm first! Oh, yea! Bautura 
    Rose, te-am luat! Mare minune dacă vei reuși să fii a 3a. Evil 
    Clauuu, îți ador nextul. Love it Sam îi ciudat de idiot, sincer. o.o O place și nici măcar nu-și dă seama? T.T Aolo. T.T
    Ăăă, ce se va întâmpla la petrecerea aia? o.o Ar fi extrem de... penal să și-o tragă pe acolo cu Britney prin preajmă. >.> Să sperăm că nici el nu-i atât de idiot. ^^”
    Ce craci? Laughing Vai, era să dau cu capul de perete la faza aia. Ești genială.
    Pune-te pe scris că mie nu mi-a ajuns. (d) Vreau next. (d) Spor. :$ Big Hug


    Ultima editare efectuata de catre Heaven's Calling in Mar 12 Aug 2014 - 19:23, editata de 2 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 12 Aug 2014 - 20:15

    Vă omor! Edit
    Deci nu e drept! Acesta se numește sabotaj. Mrrrr! 
    Trecând peste asta, capitolul este genial și știm noi două care e motivu. Ți-a ieșit chiar foarte bine, exceptând faptul că ai mâncat de câteva ori prepozița ”că” Smile . Se vede că ai pus suflet, se vede că aici ești tu. Deci, acel citat, confesiune -cum s-o numi- e genială Laugh E maximă! Doamne! M-a bușit și râsu. Și nu doar atât (sună a reclamă de la teleshopping), dar și titlu capitolului e superb. Ai avut o inspirație divină Laugh . 
    Sam, ăla, e prea bou, prea tolomac, prea țăran Laugh, prea gelos. Vaaaai! Nu cred! O place și el iese cu aia o.o! Cât de... de... de... amețit! Oricum faza aia o fost criminala. ”Ia zi-mi ce craci” - mor Laughing Nu cred! Doamne! Cum o dat-o. Deci, până la urmă, toți trag la alea dotate ._. E orb! Bă, da sincer, pe la final s-o făcut singur chior Laughing Și când și-a dat seama. Pfoai! I-o picat puțin cerul în cap, o fost ca o bombă. Se pare că nu e atât de tolomac. Britney se schimbase pentru el, chiar că e o schimbare majoră și tolomacu.. poi e tolomac ._.  
    Deci, vorbeau mult prin mesaje. Și se jucau de-a cuplul. Cât de drăguț! :3 Dar asta o să ducă la o lungă serie de bocete. Sam merită bătaie! 
    Așadar, Britney a dispărut, în mod misterios Laugh Acu o face pe tipul grijuliu? Nu trebuie să joace teatru *no* , să rămână cu tipa model dacă nu știe să aprecieze iubirea *no*. Britney e fată puternică și are prieteni lângă ea. 
    Deci, scumpa mea mâță, aștept următorul capitol cu nerăbdare :x Sper că e suficient de lung comentariul pentru tine. 
    Pupici! Kiss

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 13 Mar 2015 - 12:09

    Capitolul 12
    Vânătăi pe suflet



    Confesiunea lui Britney: Oh, dulcele meu chin, de ce te-nverșunezi și o iei de la capăt? Nu sunt decât o simplă ființă și fără el mă simt cam pierdută rătăcind singură prin metrou ca să uit mâhnirea mea adâncă... Oh, dulcele meu chin...




    O dimineață mohorâtă. O răceală severă. Aveam capul plecat și priveam inconștient cum picăturile de ploaie se scurgeau din șuvițele mele de păr. Respiram greoi, luând guri mari de aer, mușcându-mi buza de jos, încercând din răsputeri să îmi înec lacrimile din ochi. Stăteam sprijinită de peretele peronului de așteptare al metroului, străduindu-mă să îmi revin din șoc. Tremuram din toate încheieturile și nu era din cauza frigului de afară și nici ploaia care începuse brusc și mă udase până la piele nu era cauza tremuratului meu incontrolabil. Emoțiile erau de vină și nu erau unele pozitive. În urmă cu o oră, mă îndreptam singură spre sala de clasă, zâmbind până la urechi și gândindu-mă la conversația cu Sam. Retrăiam fiecare cuvânt și fiecare ton, analizându-le și filtrându-le în propria mea minte. Mă simțeam atât de eliberată și încrezătoare în mine că am putut să vorbesc deschis cu el, fără să mă fâstâcesc, despre cele întâmplate în ultimele săptămâni și să bat tot felul de apropouri. Deși nu a răspuns direct ”avansurilor” mele, părea că în ultimul timp s-a gândit la mine și că am putea avea o șansă împreună atunci când va crede că totul va merge bine.
    Cu cât mă apropiam mai mult de sala de clasă, unde aveam să îl văd cum îmi zâmbește în cel mai fermecător mod posibil care cel mai probabil îmi va înmuia genunchii, cu atât deveneam mai încântată, bine dispusă, iar inima îmi bătea în ritm alert. Înainte să apuc să fac colțul coridorului, am auzit voci cunoscute. Oh, acea voce a sa ușor scăzută, bărbătească, caldă și absolut minunată, care îmi încânta urechile de fiecare dată, părea că avea o discuție destul de interesantă de spre... mine. Am zâmbit instantaneu, iar când am vrut să mă fac văzută, prefăcându-mă că nu auzisem nimic, și să mergem amândoi în clasă, m-am oprit brusc. Zâmbetul larg dispăruse la fel de repede cum apăruse și ca prin farmec, toate lucrurile începuseră să aibă sens. Atunci a fost momentul în care am realizat de ce s-a eschivat și de ce a fost puțin prea serios cu mine în urmă cu câteva minute. Acum, ideea ca noi am putea fi împreună suna total nebunesc, imposibil și nepotrivit. În acea clipă, toate speranțele și visurile mele au fost atât de ușor spulberate de acele cuvinte blestemate ale sale. Mă dezumflasem toată, lăsându-mă pe spate până atinsesem dulapurile și începusem să respir sacadat, în timp ce un fior neplăcut, îmi străbătea întreg corpul. Îmi dusesem inconștient o mână la piept și strânsesem puternic în pumn bluza de pe mine. Aveam o senzație de răceală, de pustietate și de abandon, iar pe dinăuntu mă simțeam goală, fără voință, începând să cred că nu mai aveam niciun rost în viață. Mă durea. Nu era durere fizică, ci una psihică, sentimentală. Mă durea inima...
    Restul zilei e în ceață. Îmi amintesc vag cum m-am îndreptat ca un zombi spre clasă, am intrat cât de discret am putut, încercând să nu atrag deloc atenția spre mine, am reușit cumva să ajung în dreptul băncii mele, am apucat geanta și am plecat. Luasem metroul să pot ajunge mai repede acasă - chiar dacă nu aveam prea mult de mers pe jos, nu mă simțeam în stare – iar odată ce m-am zărit întinsă în patul meu, privind inconștientă tavanul, reflectând la toate lucrurile posibile întâmplate în ultimele patru luni din viața mea – cele mai frumoase de altfel – am simțit cum vederea mi se încețoșa și nu puteam privi fix din cauza usturimii provocate de machiajul care se scurgea. M-am întors pe o parte, reușind să ajung cu mâna la una dintre perne. O țineam strâns în brațe, afundându-mi cât de mult posibil capul în ea. Fără să vreau am început să țip cât de tare am putut, în încercarea disperată de a mă liniști, după care au fost înlocuite de scâncete și lacrimi. Mă abținusem tot drumul să nu fac vreo scenă în plină stradă, însă totul se adunase în mine, iar acum când am dat drumul tuturor sentimentelor, ceva în mine explodase și se manifesta printr-o criză urâtă și sufocantă de plâns, până reușisem cumva să adorm.

    Sunetul ploii care bătea stingher în geam, mă făcu să respir adânc, având ochii încă închiși. De sub pilota călduroasă începusem domol să îmi mișc corpul – ca și când aș fi fost paralizată – scoțând afară o mână, întinzând-o până în momentul în care palma mea fierbinte a făcut contact cu sticla rece. Am ținut-o acolo până când m-am răcit de tot, încă auzind în surdină  picăturile de ploaie cum se zdrobeau, apoi mi-am retras-o încet. Abia atunci am îngăduit să dau ochii cu lumina. Am căscat lung și larg, mi-am frecat ochii și am făcut efortul uriaș de a mă ridica în șezut. Am privit în jurul camerei nici prea întunecată, nici prea luminată – exact cum îmi făcea plăcere – clătinându-mi puțin capul să îmi treacă din amețeală și din durere, realizând că aveam un mic moment de amnezie. Neputând să îmi amintesc din prima ce se întâmplase, priveam un punct fix, răscolind prin minte după amintiri, până când imaginile veniseră de la sine, mișcându-se pe repede înainte până în momentul în care adormisem. Mi-am plecat privirea și am oftat adânc. Mi-am întins mâna pentru a doua oară, de data asta după telefonul de pe noptieră. Clipisem de câteva ori să fiu sigură că văd bine. Conform telefonului meu, era a doua zi dimineață. Nu îmi venea să cred că dormisem aproape o zi întreagă. Nu îmi stătea în fire să adorm la prânz și nu era genul meu să dorm aproape inconștient atât de mult timp. Probabil acea criză a avut și ea efectele ei. Am oftat iar și mi-am deblocat telefonul să văd dacă nu cumva cineva mă căutase, deși era cam imposibil, îl verificam doar din obișnuință. Din nou, a trebuit să clipesc de nenumărate ori să fiu convinsă că încă  nu am nevoie de ochelari. Aveam zeci de apeluri pierdute și mesaje necitite. Am apăsat stângaci pe lista de apeluri să văd că toată lumea mă sunase – începând de la Sakura și ajunând chiar și la Kiba – de cel puțin două ori fiecare. Oricum eram convinsă că jumătate dintre ele aparțineau Sakurei, nu trebuia să verific asta, o știam deja. Au urmat apoi mesajele care începeau de la "De ce ai plecat brusc de la școală?", continuau cu "Sper că diseară vii la club, doar nu ai de gând să o lași pe Myuki să pună mâna pe Sam așa de ușor" terminându-se cu "Am aflat că te-a respins. Te rog, răspunde" și "Ne îngrijorezi mai mult decât deobicei". Nici nu voiam să mă gândesc ce s-a putut întâmpla noaptea trecută la Night, imaginația îmi este prea bogată. Ca să nu fiu o nesimțită și să le arăt tuturor că apreciam mult că toată lumea mă cautase într-un fel, am tastat la rândul meu, fără vlagă ce e drept, un mesaj sec și scurt, anunțându-i că eram cât se poate de bine, că mi se făcuse rău la liceu și că dormisem ceva vreme. Totuși era cât se poate de evident că simțeam contrariul a tot ce spusesem, iar cum draga de Sakura mă cunoaște mai bine decât mă cunosc pe mine însămi era de așteptat ca peste o oră să mă trezesc cu ea, Hinata și Ino la ușă pe neașteptate. Erau triste și aveau o urmă de milă în privirea lor, se putea vedea cu ochiul liber, iar eu nu suportam asta. Spre deosebire de ele, eu aveam pe față o expresie neutră, ușor obosită, nefiind capabilă să mai exprim vreo emoție. Am lăsat ușa deschisă larg, să le dau de înțeles că pot intra, în timp ce eu mi-am reluat drumul spre camera mea să mă pot băga în pat la loc și să mă prefac că nu exist. Nici bine nu apucasem să îmi trag pilota peste cap, că rozalia mă prinse de încheietura mâinii și mă opri. Am oftat pentru a nu știu câta oră pe ziua asta și m-am așezat turcește, învelindu-mă cu păturica pufoasă. S-au așezat și ele lângă mine, iar preț de câteva momente nimeni nu a spus nimic. Stăteam una lângă alta, nepregătite de a lega câteva vorbe.
    - Britney... îmi pare așa de rău, chiar nu am crezut că Sam...
    Din păcate Sakura nu a mai apucat să termine ce avea de spus. S-a oprit brusc pentru că eu începusem să scâncesc, ca peste puţin timp să mă apuc să plâng în toată regula. Ştiam că avea să îl numească pe Sam în toate felurile posibile, doar ca să mă facă să mă simt mai bine, dar nu de asta aveam nevoie. Aşa că m-am aruncat în brațele ei, înainte să îşi poată da seama, afundându-mi capul între golul dintre gât şi umăr, în timp ce aceasta s-a conformat rapid şi mă ţinea strâns, mângându-mi spatele şi părul, fără să spună nimic, încercând să îmi confere starea de siguranță. Respiram greoi, luând guri mai de aer, în acelaşi timp venindu-mi şi un miros dulceag, probabil de la parfumul Sakurei. Mi-am întors capul pe o parte, puţin mai liniştită, având-o pe Hinata în spate, ţinându-mă de umeri, iar pe Ino în faţa mea, masându-mi delicat mâinile. Aveam nevoie de ele într-un asemenea moment, probabil că nu aş fi recunoscut niciodată, dar eram profund recunoscătoare că aveam prietene care tin la mine şi îmi sunt alături. Nu peste mult timp am auzit un ciocănit. Mi-am ridicat buimacă capul, întrebându-mă cine ar putea fi. Uşa se deschise uşor, iar imediat după l-am văzut pe Sasuke cum îşi strecura capul înăuntru, zâmbind compătimitor. El ce naiba mai căuta aici? Moare dacă nu stă cu gagica-sa o zi?! Înainte să apuc să mă încrunt şi să îi spun vreo două, acesta mi-o luase înainte.
    - Acum o oră şi câteva minute am primit un "cod roşu" de la tine aşa că iată-ne aici echipaţi. Am adus pizza! A spus scoţând de după uşă câteva cutii mari de pizza.
    - Şi avem şi tiramisu, a continuat Naruto, băgându-şi şi el capul înăuntru arătând punga din mâna sa cu prăjitura mea preferată. Ne gândeam să luam îngheţată, dar ne-a venit o idee mult mai bună.
    - Ca să nu mai menţionăm şi faptul că suntem dotaţi şi cu duzina de pachete de şerveţele, a scos Shun capul la înaintare.
    - Deci, întrebarea de bază e dacă putem intra, a vorbit ultimul, dar nu cel din urmă, Kiba.
    A fost un moment scurt în care am zâmbit. Deşi aveam pe mine pijamaua, şosetele pufoase, un hanorac, înfăşurată toată în pătură, am riscat şi le-am dat voie în camera mea din două motive: primul era faptul că nu mă simţeam deloc în stare să mă schimb, chiar dacă ar fi trebuit să o fac, iar al doilea... ei bine, dormisem aproape douăzeci şi patru de ore, îmi era foame. Sasuke se aplecase înaintea mea, să mă poată vedea mai bine la faţă şi îmi întinse una dintre cutii.
    - Livrare specială cu multă mozzarela şi extra măsline, exact cum îţi place.
    Am luat-o în propiile mâini, mulţumindu-i din priviri pentru atenţia specială asupra comenzii mele. Am muşcat lacomă din felia încă fierbinte din mâna mea, privindu-i pe ceilalţi. Fetele s-au aşezat fiecare lângă iubitul ei, pe jos, începând şi ei să mănânce. Cu toate astea nu puteam să nu observ imaginea ce mi se arăta în faţa ochilor, o imagine a cuplurilor, a zâmbetelor ascunse, a săruturilor fugare de pe obraji şi a vorbelor şoptite. Îmi pierdusem apetitul. Nu observasem când Kiba se aşezase lângă mine, aşa că tresărisem pentru un moment.
    - Sper că nu te deranjează, dar şi mie îmi place pizza cu extra măsline, a spus uşor sfios, parcă fiindu-i teamă să îmi ceară ca nu cumva să mă înfurii, aşezându-se mai bine pe pat, lângă cutia care ne despărţea.
    - Deloc. Te rog, serveşte-te! am răspuns răguşit, dându-mi seama abia atunci cât de rău suna vocea mea.
    Mi-am dres vocea cât de mult am putut, în timp ce m-am întors cuminte la felia din mâna mea. Deşi minunatele cupluri mă făcură să îmi pierd toată pofta de mâncare, trebuia totuşi să mănânc ceva. Eram flămândă de la atâtea ore dormite. M-am întors cu faţa spre geam când îmi terminasem felia. Aveam dreptul de a mânca liniştită, nu să îi văd pe ei cum nu mai pot unul fără altul. Am luat altă felie de pizza, în timp ce privirea mea l-a surprins pe Kiba pufnind, dându-şi ochii peste cap şi întorcându-se şi el spre fereastră. L-am privit cum îşi ia încă o felie şi o muşcă posesiv, toate astea fără să îşi mute ochii de la ploaia care bătea în sticla geamului. Cel mai probabil ar fi preferat să fie cu Temari acum decât să stea aici, blocat cu mine şi cu câteva felii de pizza. Încă mă întrebam de ce venit şi el la mine fără ea. Şatenul probabil simţise că ceva îl deranjează, aşa că s-a întors spre mine, surprinzându-mă că mă uitam insistent la el. Am tresărit când mi-am dat seama că mă observase şi mi-am plecat imediat capul.
    - S-a întâmplat ceva?
    Vocea lui era ca un ecou în capul meu, în timp ce s-a aplecat uşor spre mine. Am dat din cap în semn că nu. Brusc gândurile mele s-au îndreptat spre evenimentele din ziua precedentă, mai ales spre cele la care nu fusesem prezentă. Aveam un nod în gât şi o imaginaţie prea bogată. Deja prevedeam că dacă aveam să îl întreb pe Kiba ce se întâmplase îmi va spune că marea majoritate se distrase o bună bucată de noapte, Sam primise sexul vieţii lui în baie de la Myuki după care venise la ei să se laude, apoi cumva aflaseră de discuţia mea cu roşcatul - ceea ce explica lipsa mea de la club - şi în final mă sunaseră ca disperaţii. Cu toate astea nu îmi puteam ţine în frâu curiozitatea şi voiam cu ardoare să ştiu dacă aveam dreptate în legătură cu ce se întâmplase. Aveam o mică speranţă că numai în capul erau aceste lucruri, dar erau şanse foarte mici. Am privit spre Kiba care încă mă fixa cu ochii, având sprâncenele ridicate în sens de nedumerire.
    - Vreau... vreau să ştiu ce s-a întâmplat noaptea trecută la club.
    Vocea îmi tremura și abia după ce am spus-o mi-am dat seama cum sunase. Șatenul a continuat să mă privească atent și serios preț de câteva momente, apoi își închise ochii, oftând. Și-a pus mâinile în șolduri și așezat turcește la fel ca mine, începuse să se uite prin cameră, cel mai probabil gândindu-se.
    - Oh, serios?! Chiar atât de rău a fost? Sincer, cred că sunt pregătită să aflu dacă Sam și-a tras-o până la urmă cu Myuki în baia băieților și că nu s-a gândit nicio clipă la mine, am spus exasperată de tăcerea sa.
    - Nu e asta, a răspuns defensiv Kiba. O bucată de noapte nu mi-o pot aminti exact și nu vreau să îți spun ceva inventat de mine, dar mi-am răscolit prin minte și acum sunt sigur ce s-a întâmplat. Ești sigură că vrei să știi?
    - Spune odată!
    - Ei bine, a început el luându-și o poziție solemnă, Myuki l-a lăsat pe Sam cu ochii în soare pentru David, știi tipu' ăla de bani gata care a venit din nu știu de țară, ăla din a zecea C, iar Sam s-a îmbătat la bar, după care a dat pe afară și a repetat exercițiul până spre dimineață, a încheiat acesta cu un zâmbet sincer pe față.
    Preț de câteva momente am închis ochii, digerând informațiile primite. Aveam pregătite o serie de scâncete, urmate o ploaie de lacrimi, acompaniate de un set de înjurături bine alese, atfel încât cei prezenți să zâmbească pe sub mustăți și să fie de acord că i se potrivesc de minune. Cu toate astea, am realizat că nu le voi putea utiliza. Am deschis dezorientată ochii, privindu-l șocată pe Kiba, care abia se abținea să nu râdă, ca toți ceilalți de aici. Aparent, pentru mine, speranța nu murise, ci îmi arătase că există undeva acolo și că funcționează. Încă nu eram capabilă să spun ceva, pentru că aveam impresia că nu auzisem cuvintele potrivite, dar nu era așa. Sam chiar nu a făcut nimic cu Myuki.
    - Da! am spus exasperată, lăsându-mă pe spate până atinsesem pernele, în timp ce ceilalți începură să râdă.
    - Hey, ești încă în pijamale? a întrebat Kiba, uitându-se mai atent la mine.


    Plouase tot weekend-ul, iar vremea urâtă, mohorâtă și umedă de afară nu arăta ca și când ar fi fost gata să plece, ci din contră, părea că vrea să își prelungească sejurul. Era ora opt fără douăzeci de minute, luni dimineața. Am respirat adânc în timp ce am deschis portiera mașinii, am deschis umbrela și am pășit afară. Deși aveam numai câțiva metri de mers până la intrarea în liceu, ploua atât de tare încât te putea uda până la piele în numai câteva clipite.  M-am întors spre mașină, m-am aplecat să îi pot vedea pe părinții mei și să le pot mulțumi că m-au adus la școală, chiar dacă aș fi preferat să merg pe jos, singură. Le-am zâmbit forțat și fals, în încercarea de ai asigura să plece mai repede și că mă simt mai bine ca niciodată. Nu le spusesem nimic legat de faptul că mă simt atrasă de un tip, iar când credeam că lumea e mai dragă, el m-a respins rapid. Nu mă puteam vedea într-o discuție de genul acesta cu mama mea, în timp ce tata stătea impacientat lângă mine pe pat, gata în orice moment să o i-a razna și să îi rupă gândul nenorocitului care i-a făcut fetița să sufere. Aflaseră totuși că plecasem de la liceu, dar reușisem să îi conving că mă simțisem foarte rău, iar răceala pe care o căpătasem stând în ploaia de vineri dimineață fusese un mic bonus binevenit în acel moment. Trecuseră prea repede zilele libere și încă nu eram pregătită emoțional să fiu în preajma cuiva și mai ales nu eram pregătită să dau ochii cu el.
    Eram convinsă că se prinsese de ce plecasem brusc și inexplicabil de la liceu și mai ales de ce nu venisem la club. Nu e prost, din contră, observă foarte multe lucruri, chiar dacă nu își dăduse seama cât de mult putusem să mă îndrăgostesc de el și îl visez cu ochii deschiși. Am închis la loc umbrela și am împins ușile neobișnuit de grele ale școlii, încercând să fac față forfotei și neliniștii care mă izbise imediat ce pășisem înăuntru. Îmi scuturam umbrela dintr-o parte în alta, în timp ce evitam orice fel de contact, urcând la etajul al doilea, inima începând să pompeze dublu. Mă îndreptam cu pași mărunți spre ultima clasă de pe coridor, străduindu-mă să respir normal și să mă calmez. Ușa era deschisă și auzeam voci, la început abia sesizabile si neclare, ca apoi să le pot distinge pe fiecare în parte. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai agitată, reușind să surprind o conversație între băieți, care râdeau de roșcat. Deci era deja înăuntru. Oh, și cât mă rugasem să fiu eu prima în clasă, dar nu, a trebuit să toarne cu găleata afară încât să îi determine pe părinții mei să decidă că e mai bine să merg cu ei. M-am oprit în pragul ușii și am privit spre cei prezenți. Absolut toată lumea se oprise din orice făcea și se uita la mine insistent. Nu eram genul care suportă astfel de lucru, îl găsesc intimidant și de prost gust să te holbezi la cineva, dar în momentul de față nu mai eram atentă la acest lucru pentru ca ochii mei îi găsiră pe ai lui. Prima oară nu îndrăznise să își întoarcă privirea spre mine, dar cu cât el trăgea mai mult de timp, cu atât nimeni nu se încumeta să scoată vreun sunet, iar liniștea devenea tot mai apăsătoare și tensionată. Într-un final o făcuse, mă privise direct în ochi. Avea o urmă de regret, dar nu era suficient pentru mine, nu după tot prin ce trecusem împreună.
    Înainte să îmi dau seama, lacrimile dădeau năvală, așa că mi-am coborât privirea și m-am așezat la locul meu obișnuit. Atmosfera se mai relaxase puțin, dar numai pentru ei, pentru mine încă era prea încărcată emoțional. Mi-am privit mâinile care tremurau inconștient, realizând cât de disperată eram și cât de mult îmi doream ca în acele secunde în care ne-am privit insistent să îl pot atinge, să îi pot simți căldura corpului, să îi inhalez ca o flămânda parfumul care îl făcea automat să pară mai atractiv când se dădea cu el și în final să mă arunc efectiv în brațele sale și să nu mai plec de acolo. Sakura s-a ghemuit lângă banca mea și m-a apucat de umăr, cu scopul de a-mi transmite să fiu puternică, fără să folosească cuvinte. M-am întors spre ea, cu lacrimile încă gata să iasă la iveală oricând și să le înlocuiască pe cele care le-am ascuns – sau am încercat să le ascund – acum câteva momente și i-am zâmbit palid, încercând să îi dau impresia că sunt bine, deși știa prea bine că sunt distrusă pe dinăuntru. Din fericire, clopoțelul anunța zgomotos că pauza se terminase. Toată atmosfera se diminuase în aer, în timp ce toți se grăbeau spre locurile lor, întrebau ce oră avem, dacă am avut teamă sau de învățat și dacă cineva a deschis vreun caiet în weekend. Mi-am deschis geanta, scotocindu-mi prin caietele pe care le-am pus la întâmplare cu o seară în urmă, încercând să îmi reamintesc ce materii citisem aseară din orar. Ușa clasei se închise brusc, iar când am dat cu ochii de fața mereu zâmbitoare și binedispusă a domnișoarei de română mă liniștisem pentru un moment. Mutam rapid filele caietului, încercând să ajung cât mai repede posibil la ultima pagina scrisă și să citesc printre rânduri ceea ce scrisesem ultima oară, să nu mă simt ca picată din cer. Ajunsă la destinație, am constat cu stupoare că astazi urma să facem poezia romantică, adică comentariul Luceafărului. Mă dădusem efectiv cu capul de bancă când i-am văzut pe cei doi elevi de serviciu cu volumele lui Eminescu în brațe – împrumutate de la biblioteca școlii de profesoară – începând să împartă la bancă câte o carte. Nu mi se putea întâmpla una ca asta tocmai azi. Mi-am întors capul pe o parte, iar ochii mei au căzut inevitabil pe Sam. Stătea în locul lui obişnuit, în banca a doua de lângă geam, cu spatele spre clasă şi privirea adânc fixată pe mişcarea de dincolo de sticla geamului. Ştia prea bine că nu ar fi putut susţine privirile tuturor - fie ele de ură sau dezamăgire combinată cu compătimire - mai ales în momentul de față. Mi-am îndreptat spatele, luând volumul din mâna tipui care o îndreptase spre mine şi am oftat adânc şi zgomotos în timp ce răsfoiam paginile cărţii, cu ochii întredeschişi. Abia după realizasem cât de tare se auzise oftatul meu, pentru că jumătate din clasă se uitase în direcţia mea.
    - Ce s-a întâmplat, Britney? De ce oftezi? A întrebat profesoara pe un ton cald, fără ofense în voce, în timp ce făcea prezenţa. Săptamâna trecută erai foarte încântată că începem poezia romantică. Nu îţi mai place Eminescu?
    De ar fi fost ăsta motivul. Pe cât de mult o iubeam pe domnişoara de română pe atât îi blestemam întrebările acum. Nu eram în dispoziţia necesară să formulez nişte răspunsuri calumea... nu eram în stare nici să dau din cap în semn de da sau nu.
    - Da, Britney, spune-ne ce ai păţit.
    Pentru un moment mi s-a oprit inima în loc, iar respiraţia mi se tăiase când auzisem vocea din direcţia geamurilor şi zărisem părul roşcat, dar mă dezumflasem la fel de repede când dădusem de perechea de ochi ageri şi de rânjetul pervers şi de-a dreptul enervant al lui Gaara, colegul de bancă al hoţului inimii mele. Eram prinsă cu garda la pământ, nu ştiam ce să fac. Mă uitam pierdută la acesta, încercând să îmi dau seama de ce îmi făcuse asta, dar tot ce vedeam în el era acelaşi tip care începuse să se bage în vorbă cu mine de când mă schimbasem aproape cu totul pentru Sam. Făcusem acele lucruri pentru Sam, nu îmi păsa cum m-ar fi văzut ceilalţi! Însă, aparent, Gaara, începuse să mă vadă de gaşcă - nu mai eram tipa ciudată pentru el - iar acesta s-a dovedit a fi simpatic în felul lui, dar cu un ego şi un "defect" la fel de mare. Era un casanova de primă clasă, de aceea chiar dacă acum îi păream destul de tare încât el să facă efortul uriaş de a se băga în vorbă cu mine, nu discutam mai mult decât era nevoie. Încă stând acolo, holbându-mă la el, incapabilă să mă mişc, încercam să găsesc un răspuns de să îl pot pronunţa cu voce tare, dar mintea îmi era goala. Din contră, încă mă gândeam cum ar fi fost dacă din întâmplare eu şi Sam ne-am fi trezit în aceeaşi bancă, împărţind acelaşi volum, atingându-ne uneori şi privindu-ne pe furiş în timpul comentării poeziei. La ce îmi era capul?! Din fericire, fusesem scutită de a mai da orice răspuns când profesoara ne-a spus să ne deschidem cărţile şi caietele şi să începem treaba, pentru că aveam mult de lucru la comentariu. Crezusem că puteam să rezist două ore de română, dar mă înșelasem amarnic. De cum începusem comentariul poeziei, îmi venea să mă arunc pe geam doar să nu mai aud motivele romantice ale eului liric de a o considera pe fata de împărat idealul de frumusețe feminină și de a o compara cu luna dintre stele. În mod normal mi-ar fi plăcut la nebunie genul acesta de poezie, dar după weekend-ul agitat și trist pe care tocmai l-am avut, nu mi-am imaginat că ar fi trebuit să îl suport pe Eminescu două ore întregi și intense de română. Din fericire mai aveam de îndurat doar câteva minute și voi scăpa din infernul ăsta, fără să fiu nevoită să citesc din poem sau să comentez o parte din el.
    - Britney, citește tu te rog următoarele strofe să le putem comenta, m-a îndemnat domnișoara profesoară, blestemând faptul că vorbisem prea repede când a spus că voi scăpa.
    - „Cu farmecul luminii reci/Gândirile străbate-mi,/Revarsă linişte de veci/Pe noaptea mea de patimi./Şi deasupra mea rămâi/Durerea mea de-o curmă,/Căci eşti iubirea mea dentâi/Şi visul meu din urmă.”*
    Am lăsat cartea din mână, în timp ce începusem să respir tot mai greu. Ce fraieră fusesem când crezusem că pot să fac față la tot, dar evident, lucrurile nu stăteau așa. Am încercat să reiau lectura, dar abia atunci constatasem că mâinile îmi tremurau groaznic și abia puteam să o țin în mână.
    - Vă rog să mă scuzați... nu mă simt prea bine, am spus cât de calm am putut, după care profesoara îmi dăduse voie să ies din clasă.

    Era abia a doua pauză, însă eu simțeam că ar fi trecut o zi întreagă. Era mult prea multă agitație pe holuri și prea multe bârfe în baia fetelor cărora nu le puteam face față. Voiam doar un loc liniștit unde să aștept să treacă pauza, undeva unde nimeni nu mă privește tăcut, iar apoi se întoarce să comenteze la adresa mea cum că fac pe victima în ore și sunt o mică „regină a dramei”. Poate că au dreptate, poate că exagerez puțin, dar nu mă puteam stăpâni deloc. De fiecare dată când îl priveam mă zăpăcea şi mai tare şi mă făcea să îmi pierd capul, simţind că pot pluti, în ciuda a tot ce se întâmplase în weekend între noi. Știam prea bine că mă evită şi același lucru încercam să fac şi eu, chiar dacă mie nu îmi reușea și sfârşeam uitându-mă pe furiş la el, admirandu-l cât de superb şi chipeș putea să arate când se uita pe fereastra clasei cu un aer indiferent, sătul de viaţă, arogant, dar care îl făceau de-a dreptul irezistibil pentru ochii mei. Probabil din această cauză ieşisem din clasă. Să găsesc un loc calm, unde să nu mă deranjeze nimeni şi să pot să fiu singură împreună cu gândurile mele.  Nu mă puteam duce în locul secret pe care mi-l arătase Sam, nu eram pregătită, plus că acolo se aflau prea multe amintiri mai puţin plăcute cu mine şi el. Aşa că, acum colindam ultimul etaj al liceului în căutarea a ceva retras, până când atenţia îmi fusese captată de o scară mai dubioasă, dar care mă făcuse suficient de curioasa încât să urc treptele ca la final să dau de o uşă. Eram în balanţă, neştiind ce să fac. O parte din mine îşi dorea să uite de existența acelei uşi şi să îmi reiau căutările, însă dorinţa de a afla ce se află dincolo de ea era prea mare, aşa că am deschis-o. Un grilaj înalt, câteva plante ici-colo, plus o bancă pusă fix în mijloc, pe care stătea deja cineva,  erau cam singurele lucruri care îți atrăgeau atenția. Am făcut câțiva pași, privind peste tot în jur, fiind ușor surprinsă să constat că mă aflam pe acoperișul liceului. Am ridicat privirea spre cerul la fel de urât și plin de nori ca azi dimineață, ca apoi să inspir adânc, închizând ochii, să pot simții mirosul ploii proaspete cum îmi stârnea simțurile. Ah, adoram acea mireasmă, deși nu era nimic altceva decât aer ușor răcoros și curat. Mi-am redirecționat apoi atenția spre persoana de la câțiva metri de mine. Nu îmi puteam da seama cine este, dar eram convinsă că nu avea de ce să se supere dacă mă așezat și eu, mi-am spus în timp ce mă apropiam, iar profilul persoanei respective se contura mai mult. O poziție degajată, o țigară aprinsă între buze, cu o expresie absolut indiferentă, dar cu o urmă de tristețe în privire, abia sesizabilă, sprijinit cu cotul de spătarul băncii, cu picioarele întinse, relaxate. Kiba părea total absorbit se gândurile sale, privind dincolo de grilaj. Am tușit instinctiv, făcându-l să clipească, să revină la realitate și să mă privească ușor nedumerit. Eu am zâmbit palid, uitându-mă insistent la locul liber de lângă el, până când s-a dezmeticit și mi-a făcut semn că pot să mă așez. Am stat câteva clipe tăcuți, savurând momentul, ca apoi să îmi întorc capul și să îl surprind trăgând posesiv din țigară și apoi dând fumul afară.
    - Nu știam că fumezi, am spus rupând tăcerea.
    - Pauza trecută nici eu nu știam, dar Gaara mi-a spus că e o modalitate bună să te detensionezi și să scapi de stres.
    - Și funcționează?
    - Nu am idee, a spus ridicând din umeri. Aș minți dacă ți-aș spune că mă simt mai puțin nervos, de fapt mă simt la fel ca acum cinci minute, doar cu o usturime în plus în gât. Că tot veni vorba de Gaara, mi-a spus că dacă te văd să îți transmit că îi pare rău pentru faza din clasă. Nu știa de cele întâmplate în weekend.
    - Mda... aparent lui îi este prea greu să îmi spună în față.
    - La ce te așteptai de la el?
    Am oftat învinsă, privind fix una dintre plante. Pe de o parte mă bucuram că Gaara regreta că insistase ca eu să răspund la întrebări în fața întregii clase, sau mai degrabă oarecum îi părea rău. De fapt nici nu cred că îi păsa prea mult, voia doar să pară grijuliu. Brusc, Kiba aruncase țigara și o stinse cu talpa piciorului, după care și-a sprijinit coatele de genunchi, împleticindu-și degetele la ceafă, trăgând de gâtul său de parcă voia să se îngroape în pământ.
    - Temari s-a despărțit de mine, a spus înainte să apuc să zic ceva. Mi-a dat papucii, așa pur și simplu, fără o explicație calumea.
    Am plecat capul, neștiind ce să spun. Kiba chiar o iubea pe Temari, dar aparent ea nu mai era interesată. Mi-am pus mâna pe umărul lui, încercând să îl consolez cumva, spunându-i că îmi pare rău pentru el, dar acesta pufni furios, lăsându-se pe spate. Mi-am retras mâna încet, simțindu-mă prost dintr-o dată.
    - Uite, nu vreau să mă înțelegi greșit, Britney, nu îți port pică că sâmbătă toți am venit la tine și te-am consolat, iar pe mine nimeni nu m-a întrebat cum mă simt. Nici nu aveau de unde să știe, dar e în regulă, nu vreau să aud peste tot unde mă duc numai șușoteli și bârfe, fără supărare.
    - E în regulă, nu îmi pot da seama cum de știe toată lumea, adică doar am lipsit o noapte din club, nimic mai mult.
    - Bârfele circulă repede. Sunt destul de sigur că așa ai ajuns aici, a spus chicotind. Dar va fi bine, cumva, a continuat în timp ce privea cerul care părea că va începe să plouă din nou.


    *Luceafărul de Mihai Eminescu

      Acum este: Lun 5 Dec 2016 - 0:24