╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Confesiunile unor iubareti

    Distribuiti

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mar 17 Apr 2012 - 14:40

    Hello la toti. M-am gandit sa postez si aici unul dintre ficurile mele. Acesta este postat si pe alt site, deci sa nu spuneti ca e plagiat fiindca e tot al meu. Sper sa va placa!




    Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto
    (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si
    nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.




    Capitolul 1
    What's up fellas?



    Confesiunea lui Sasuke: Urasc iarna! Cel putin pe cea de anul asta! Pfui, ce prostie!
       

        La dracu`! Am sa intarzii... din nou! Asteptam la trecerea de pietoni intrebandu-ma daca semaforul asta idiot are de gand sa se faca vreodata verde. Daca mai stau mult pe loc am sa inghet in congelul asta! Imi frecam de zor palmele pe bratele mele, in timp ce topaiam de pe un picioar pe altul incercand din rasputeri sa ma incalzesc. Aratam ca un idiot, recunosc, dar si ceilalti care asteptau si injurau de toti sfintii semaforul, incercau si ei sa se incalzeasca cam prin aceleasi metode ca si mine. Asa deci si prin urmare nu eram singurul care arata scapat de la nebuni. Castile negre speciale de iarna cu blatina pe dinauntru erau la locul lor pe urechi, insa nu imi erau de niciun folos deoarece cu sau fara ele... urechile tot imi inghetase-ra. Iar degete de la maini sufereau aceeasi soarta. Se pare ca a fost o decizie proasta sa imi iau manusile carora le-am taiat degetele intr-o ora de mate plictisitoare.  Jumatate de fata imi era paralizata si inghetata, insa aveam noroc ca buzele nu imi inghetase-ra si puteam sa respir pe gura, scotand aburi calzi. Dupa alte minute de teroare in care semaforul nu a aratat nici cel mai mic semn de colaborare incepusem si eu sa injur circuitele, probabil inghetate. Mi-am scos din buzunarul gecii telefonul sa ma uit la ceas. Mai aveam fix sapte minute ca sa ajung la timp la liceu sau mai exact in biroul directoarei. Daca nu ma prezentam pana la opt fix in biroul ei aveam sa fiu suspendat o saptamana. Se pare ca prea multe teme nefacute, prea multe zile in care am avut o "boala contagioasa" numita chiulangita cronica si prea multe comentarii la adresa profilor nu aduc nimic bun, decat detentii si mai nou suspendari. Tsunade, directoarea liceului mi-a dat o sansa spunandu-mi ca timp de o luna sa fiu prezent in fiecare dimineata si in pauze la ea in birou. Mai aveam de suportat inca trei zile si eram liber de toate astea. Daca aveam sa intarzii si un minut eram suspendat. Nu aveam de gand sa las sa se intample asta acum pe ultima suta de metri, insa recunosc, ma jucasem prea mult cu focul si daca nu o lasam mai moale aveam se platesc cu varf si indesat. Am fost trezit la realitate de multimea care travesra strada si multumea cerului. Fara sa mai stau pe ganduri am luat-o la fuga strecurandu-ma printre oameni si in acelasi timp imbrancindu-i si cerandu-mi scuze peste umar.  Alergam ca apucatul pe strazile aglomerate, apoi brusc am alunecat pe poleiul format pe jos si am luat in primire locul in care se aduna-se zapada. Aveam capul bagat in muntele de nea, care imi ingheta complet fata. Am stat cateva momnete ca neuronii mei sa se aseze fiecare la locul lui si sa se linisteasca de la zguduiala asta, apoi mi-am scos capul din zapada.
    -Baiete, fi mai atent cum mergi pe strada, se baga in seama un batran, in timp ce ma scuturam. Nu e de glumit cu gheata asta. Puteai sa iti rupi ceva!
    Mi-am dat ochii peste cap, dupa care mi-am luat geanta de jos, mi-am pus-o pe un umar si am luat-o la fuga... din nou! Din partea mea puteam sa imi rup si gatul, nu imi pasa. Tot ce conta acum era sa ajung la timp la liceu si... la dracu`! Mai am trei minute la dispozitie, iar liceul e la vre-o cinci blocuri distanta. Am bagat viteza mai mare impingand de-a binelea oamenii din calea mea, facandu-i sa ma injure. Printre blocuri am zarit in final si liceul. Am intrat pe usa ca o furtuna, fara sa ma opresc din alergat, rugandu-ma sa nu se fi sunat deja. Urcam in graba treptele spre biroul lui Tsunade, uitandu-ma in toate partile, sperand sa vad pe cineva. Din nefericire holurile erau cam pustii ceea ce ma baga in sperieti. Ajung in fata usii mari de lemn, batu de doua ori, apoi intru. Imediat ce am pasit dupa pragul usii am auzit soneria. Imi era ca o binecuvantare in acel moment. Din instinct am privit pe furis ceasul de pe perete care arata ora opt fix. Slava Domnului ca am ajuns la timp ca altfel mancam suspendare pe paine! Mi-am intors privirea si am vazut-o stand pe birou, strijinindu-se de maini.
    -Am crezut ca te-ai culcat pe-o ureche acum pe ultima suta de metri, imi spune ea uitandu-se la ceasul de la mana ei.
    Tsunade era o femeie trecuta de prima varsta, cu parul blond plin de volum, lung si aranjat prins mereu in doua cozi. Ochii caprui erau atent machiati, insa ce te atragea cel mai mult la ea era probabil semnul din nastere de pe fruntea ei. Acel romb mov si micut.
    -Iertati-ma doamna Tsunade dar am fost retinut in trafic, i-am raspuns ironic.
    A vrut sa imi spuna ceva, dar telefonul ii suna si imi facu semn sa ma asez pe unul dintre scaunele din fata biroului. M-am asezat si am inceput sa cercetez camera in timp ce Tsunade aveao o conversatie foarte aprinsa la telefon. Nu era nimic la care sa te poti uita, in afara de lampa de pe birou, care nu prezenta niciun interes in sine. Peretii aveau o usoara tenta de galben, galbenul unei flegme mai degraba decat al unei narcise, pe care erau insirate diplome si poze de-ale lui Tsunade. Podeaua era acoperita cu linoleum zgariat, iar scaunele de plastic gri erau foarte incomode. Biroul asta avea nevoie urgenta de o redecorare. Am tresarit cand Tsunade incepuse sa urle la telefon si sfarsind prin a tranti receptorul. M-am cufundat in scaunul de plastic sperand ca in cele din urma voi disparea de aici. Tsunade a inspirat adanc, apoi s-a uitat spre mine zambind.
    -Iarta-ma Sasuke, incepu ea. Stii am putina treaba azi prin birou si e cam multa harababura pe aici asa ca ma gandeam daca ai vrea sa imi dai o mana de ajutor. Te-as putea scutii de orele de azi plus ca ti-as taia si ultimele trei zile de pedeapsa.
    Cand am auzit de taiatul orelor si al zilelor de pedeapsa am sarit de pe scaun si i-am spus entuziasmat sa conteze pe mine. Adica zau asa, ce treaba avea de facut si cat de greu putea sa fie? Se ridica de pe scaun si se duse la dulapurile in care erau dosarele elevilor. Bineinteles ca era un dezastru... unele sertare erau deschise cu dosare puse alandala, chiar unele erau pe jos si cu fise ratacind prin alt dosar. Imi spusese ca trebuie sa aranjez dosarele tuturor elevilor in ordine alfabetica, in timp ce imi agatam geaca groasa de cuier. M-am scos! O sa imi i-a toata ziua deci azi am program liber. Am scos toate dosarele, din toate sertarele si le-am trantit pe jos. Inainte sa plece din birou si sa ma lase singur imi spusese ca se duce la o intalnire importanta care ar putea decide soarta liceului nostru. Mi-a mai spus ca oricine o cauta sa le transmit ca e la "sedinda". Am dat din umeri, apoi m-am asezat pe jos si am inceput sa aranjez dosarele.

       Inainte sa ies pe usa liceului mi-am auzit numele strigat asa ca m-am oprit si m-am intors. O gasca de trei fete si doi baieti alergau spre mine zambind. Le-am zambit cand au ajuns in dreptul meu.
    -Sasuke, frate ne-ai lipsit azi, imi zice Kiba luandu-ma de dupa gat. Stii ce ai pierdut? O lucrare neanuntata la mate! Iar tu nu ai fost! Nu am avut de la cine sa copiez!
    Kiba e un tip de aceeasi varsta ca si mine, are parul saten, ochii caprui si ce il deosebea cel mai mult erau cele doua semne de pe obrajii sai. Doua triunghiuri rosii ca sangele. Sam, cel de langa Kiba, este un baiat roscat, cu ochii de un verde crud, avand in ureche un cercel. E de gasca, foarte petreceret si mai mereu cu capul in nori. Urmatoarea pe lista  e Hinata. Avea ochii mari, lila, iar parul ei lung pana la fund si brunet era lasat liber pe spate. Era o tipa mai la locul ei, care nu prea iesea in evidenta, dar e o foarte buna prietena. Spre deosebire de ultimile doua, dar nu cele din urma blondine Ino si Britney. Doua zapacite una mai nebuna ca cealalta care dau tonul ditractiei in gasca si mentin atmosfera dinamica.
    -Pana la urma ce ti s-a intamplat? Ma intreaba bruneta.
    -E o poveste lunga, raspund plictisit.
    Am inceput sa le povestesc in detaliu ce se intamplase azi. Toti sase mergeam incet, ca si cand am fi fost la o plimbare, fara sa bagam de seama ca ningea destul de abundent si ca vom ajunge acasa cam uzi. Dupa ce am terminat toti ne intrebam la ce se referea Tsunade cand a spus "soarta liceului nostru". Din cate stim noi liceul se descurca destul de bine. Nu imi pot imagina ce ar putea merge prost.

    Sasuke
    Tsunade
    Kiba
    Sam
    Hinata
    Ino
    Britney


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 13:24, editata de 9 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Mar 17 Apr 2012 - 16:51

    fain ficul. Se pare ca te-ai hotarat in sfarsit. Chiar imi place cum te exprimi. Nu am gasit deloc greseli de ortografie si respcti mai toate reagulile unui fic de calitate. Mi-a placut descrierea personajelor, sau cel putina ca cateva dintre ele, fiindca pe Britney si Ino nu le-ai descris deloc aspectul,, chiar daca ai pus poze. Daca te-ai apucat sa descri si aspectul la personaje trebuia si la ele doua sa o faci.
    Si apropo, de obicei de la un liceu nuse iasa de obicei pe unsa, ci pe poarta, chestia cu usa merge doar in cazul daca e vorba de cladire insusi nu de tot campusul. Iar la Tsunade si Kiba, ciudate semne mai au pe fata Laugh . La Tsunade mai bine spuneai ca are chestia aia indiana pe frunte care se numeste bindi, de obicei poate fi chiar un diamant, iar cat despre Kiba, ca e pictat pe fata la ora de desen Laugh , hai ca cuu Kiba am glumit. Poate s-a tatuat saracu.

    Si la ultima parte, la ce te-ai referit prin toti merg aacasa? Pai, daca fiecare merge la casa sa, Sasuke nu prea are de unde sa stie ce gandesc ceilalti. Din moment ce tu povestesti la persoana 1, nu poti vorbi si in numele altor personaje despre ce gandesc sau ce fac daca personajul narator nu e de fata ca sa vada.

    Mama, ce inceput asa in forta si viteza ai bagat. Sasuke saracu e tare grabit. Unde am vrut sa ajung cu comentariul asta? La descriere. Da stiu, nu prea are sens. Descrierea sentimentala si ambientala cam scartaie la Sasuke. Noroc ca are un limbaj mai puternic, asta joaca un rol important in descrierea seentimentelor. Nici nu stiam ca e iarna in primul rand. Era bine daca subliniai ca e iarca in orasul cu tarica.. Chiar, unde se petrece actiunea, eu una nu imi dau seama. Si nici daca e dimineata sau amiaza. Nu ai mentionat prea mult de termenii spatiu-timp. Ar putea fi si la polul inghetat al lui Marte.

    Despre titlu ce sa comentez, inca nu vad sa aiba legatura deloc cu ficul, dar ma rog, e abia primul capitol. E interesant titlul ales totusi, insa inca nimeni nu formeaza cupluri. Mie mi se pare bine ales. Apropo, ce inseamna fellas? la ce te referi? Nu ai scris cumva gresit, ori tu ai scris gresit numele capitolului, ori eu nu stiu engleza.

    Cat despre actiune si intamplari, decurg destul de lin, chiar daca in unele locuri treci cam repede de la o actiune la alta, dar mai bine asa decat sa te tot intinzi. Deocamdata, da , mi se pare original.

    Ei bine, la prima vedere, chiar te descurgi super bine fiindca nu prea am avut ce comenta. Sa aduci nextul

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 27 Apr 2012 - 21:14


    Am venit cu nextu`^^. Sper sa va placa.


    Capitolul 2:
    Noii “recruti”



    Confesiunea lui Kiba: Venus, inafara de faptul ca intruchipeaza zeita romana a iubirii si a frumusetii, este singura planeta din sistemul nostru solar care se roteste in sensul acelor de ceasornic. Mentionez acest fapt banal fiindca exact cand am ochii cu elevele noi, am avut o senzatie de ameteala, de cadere, ca si cand toate planetele din metaforicul meu sistem solar intern s-ar fi asezat pentru un popas, iar apoi au inceput sa se roteasca in sens opus… sau… poate ca ar trebui sa incep sa manac dimineata inainte sa plec de acasa.



    Stateam cu capul cufundat in dulapul meu, rascolind, trantind si cautand ca nebunul cartea de mate. Fit-ar cartea matii, unde dracu’ te-am pus? Injur printre dinti cand aud cum clopotelul anuntand inceputul primei ore pe ziua asta. In timp ce ceilalti nu aratau nici cel mai mic interes cum ca le-ar pasa cine si cum ramane sau chiuleste de la ore intrau grabiti in clasele lor, eu inca stateam in genunchi pe cimentul rece. Incet, incet simteam cum imi pierdut si ultimul strop de control pe care il aveam in mine.
    Dupa alte reprize de injuraturi si pumni da-ti in bietul meu dulap, imi pierdusem de tot calmul si am inceput sa scot tot ce aveam in dulap. De la geaca mea pana la teste si caiete ratacind de cine stie cand. Acum, cand totul era imprastiat pe coridorul liceului m-am uitat atent si gasisem si cartea aia nenorocita de care aveam nevoie. Dupa am bagat totul inapoi, chinuindu-ma un pic sa inchid usa lui. M-am intors cu spatele si m-am sprijinit de dulap, lasandu-mi capul pe spate si tragand adanc aer in piept sa ma linistesc. Uite cum imi stric ziua pentru o amarata de carte care in fond nu imi foloseste la aproape nimic. O strageam puternic in mana, gata ca in orice moment sa o azvarl pe unde apuc. Cand am vrut sa ma retrag si eu intr-un final in sala de clasa, am fost oprit de usa liceului care de dadu puternic si brusc de perete.
    Trei domnisoare, o rozalie, o blonda si o satena, imbracate cu paltoane groase intrara grabite in liceu fiind mai apoi urmate de alti patru indivizi, trei blonzi si un roscat. Repejor mi-am deschis dulapul, mi-am pus pe un umar ghiozdanul si m-am prefacut ca intarziasem la ore si ca imi caut disperat cartile si caietele. Ma uitam pe furis la grupul „vesel” cum discutau si tot imi aruncau din cand in cand priviri suspecte, intrebandu-ma daca ei sunt cei despre care vorbea Sasuke. Brunetul, in incercarea lui de a descoperi care-i treaba cu liceul nostru, aflase ca in urmatoarele zile vom avea parte de noi elevi. Deodata tipii incepusera sa se apropie amenintator de mine facandu-ma sa imi bag mai tare capul in dulap... daca se putea sa intru cu totul inauntru. Simteam un fior rece ca de gheata pe sira spinarii, iar ochii imi tremurau de frica. Oare ce aveau sa ma intrebe? Ma vor bate? Off Doamne Kiba stapaneste-te! Nu trebuie sa imi fie frica de tipii astia... trebuie sa par indiferent ca si cand nu m-a interesat ce au discutat, nu ca as fi auzit vre-un cuvant, dar de orice eventualitate. Mi-am plecat capul si apoi cand au trecut pe langa mine, fara sa schiteze vre-un gest am putut sa rasuflu’ usurat. Un sentiment placut de caldura si siguranta imi invada tot corpul. Acum o secunda credeam ca am sa fiu caftit de tipii aia.
    Tocmai atunci mi-am amintit de acele domnisoare. Am intors capul in directia opusa si am ramas masca cu falca de doi metri. Papuselele alea si-au dat jos paltoanele si mi-au captat admiratia cu rochite pana la fund, cerandu-mi parca un studiu in amanunt. Clipeam alert, inca avand gura deschisa, nevenindu-mi sa cred. Eram singur pe coridorul pustiu al liceului cu trei dintre cele mai misto tipe din cate vazusem pana acum. Cea din mijlocul lor, rozalia cu ochii verzi ca cele mai veritabile smaralde imi era ca o divinitate in toata eleganta si perversitatea de care dadea dovada. Rochia ei simpla si neagra cu un fermoar lung pana la jumatatea abdomenului, ii avantajau foarte bine formele pline. Celelalte, blonda cu patru codite prinse jucaus purta o tinuta tot neagra, simpla si scurta cu o mica brosa de strasuri prinsa in decolteul modest. Numai toaleta ultimeu fete, satena cu parul impletit, era alba cu cu decolteu generos si cu un trandafir imprimat in partea stranga de jos.
    Cele doua imi pareau ca doua zeite din antichitate, care inevitabil stateau pe langa rozalie si ii completau sarmul prin splendoarea lor. Divele astea au depasit imaginatia fiind pline de mister, dar in acelasi timp si vulgare ca un show erotic. Pareau lipsite de orice imperfectiune, de orice complex iar indiferenta lor imi era indeajuns cat sa nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la vise interse cu ele. Stateam acolo si ma uitam la ele pana cand s-au decis sa plece de acolo, probabil simtind ca le mananc din priviri. In final am oftat si am vrut sa dispar inaintea lor, insa m-am oprit pentru ca mi-o luasera inainte, trecand pe langa mine. Blonda imi arunca o privire cocheta si imi zambi, provocandu-mi o senzatie de moleseala. Mi-am dezvaluit si eu albul dintilor, apoi am inceput sa merg cativa pasi odata cu ea, pana cand am dat puternic cu tampla de usa dulapului. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca stelute si ingerasi se invarteau in jurul capului meu, in final cazand pe jos.

    Imi simteam corpul greu si fara vlaga. Cineva era langa mine si imi tot striga numele, agitandu-ma continuu de umeri. Vazand ca nu reactionez incepuse sa imi loveasca usor fata. Palmele blande, primite peste obraji, devenira treptat lovituri puternice care pur si simplu ma obligau sa deschid ochii. Odata ce am facut contact cu lumina neoanelor am vazut, in ceata, pe cineva stand deasupra mea. Peste cateva momente, vederea mi se imbunatati si am putut observa ca acea persoana era Sasuke.
    Parea incordat, dar in acelasi timp destul de usurat sa ma vada treaz. M-a ajutat sa ma ridic in picioare, in timp ce ma intreba ce patisem de cazusem aproape inconstient la pamant. Am stat putin timp incercand sa imi amintesc si sa reiau ultimele evenimente petrecute cu o ora in urma. Apoi intr-o fractiune de secunda mi-am amintit tot ce se intamplase. Brunetul, care inca astepta un raspuns, se uita la mine insistent, dupa care incepusem sa ii povestesc tot ce vazusem in acest timp mergand spre clasa. Sasuke era atent la fiecare cuvintel al meu, nevenindu-i sa creada ca ceea spuneam eu putea fi real.
    -Fii serios Kiba! Imi spuse el intrand in clasa.
    -Trebuie sa ma crezi Sasuke! Te-as minti eu vreodata? Contraatacam eu, venind din urma lui.
    -Kiba chiar nu pot percepe chestia asta. Rochite scurte? Zau asa, unde naiba suntem? La un liceu sau club de noapte?! Uite ce cred eu. Probabil ai dat cu capul prea tare de usa dulapului tau, iar asta ti-a creat in subconstientul tau o aluzie cum ca ar exista aceste tipe in scoala.
    Am deschis gura, vrand sa ripostez dar stiam ca e in zadar. Orice aveam sa spun, brunetul imi va da o explicatie cat de cat plauzibila. Am oftat zgomotos si am plecat capul. Sasuke ma lua de dupa gat si incerca sa ma inveseleasca, promitandu-mi ca diseara ma scoate in club si imi face cinste cu bautura. Ne-am intors cu fata spre clasa, pentru ca pana acum le oferisem colegilor nostri un spectacol gratis. Cand mi-am intors privirea spre ei am inceput sa clipesc ca un dement, pentru ca Nu-mi. Pot. Crede. Ochilor. Langa gasca noatra stateau insasi acele minuni de fete si trei dintre indivizi. Am zambit smecher si am inceput sa il tachinez putin pe amicul meu brunet. Dupa am facut cunostinta cu fiecare in parte. Pe acea rozalie o chema Sakura, iar pe zeita blonda Temari si pe cea satena Tenten. Tipul roscat cu un tatuaj interesant pe frunte era Gaara, cel blond cu parul ceva mai lung Deidara, iar pe ultimul blond cu ochii albastri ca oceanul Naruto.
    -Hey cand v-am vazut eu erati patru tipi, am inceput eu.
    Nici bine nu terminasem ca usa se lovi de perete si un tanar ciudat intra in clasa. Hinata intreba cine este el, in timp ce toti ii analizam stilul. Parul blond oxigenat, pantalonii verzi ca o lamaie, tricoul transparent si jachetuta de piele care ii aluneca tipului de pe corp.
    -El e Shun si e cu noi, ofta Gaara. Shun hai sa faci cunostinta cu niste oameni de pe aici.
    -Mititelul de mine?!?! Spuse el punandu-si o mana pe pieptul lui aproape gol.
    -Eu cred ca e homo, ii soptesc lui Sasuke.
    -Hai sa mori tu, Sherlock, imi raspunse acesta cu un profund sarcasm.
    Toti am dat ferm mana cu tipul asta, apoi dupa alta palavrageala, noii prieteni ne spusera ca se transferasera la liceul nostru la cererile unor profesori. Ni se parea putin ciudat, mai ales lui Sasuke care deja se puse pe ganduri. Mi-am dat ochii peste cap, apoi vrand sa disting atmosfera i-am invitat pe cei noi diseara intr-un club ca in modul asta sa le facem un mic tur al orasului. Au fost incantati de idee.







    Poze:
    Sakura
    Temari
    Tenten
    Gaara
    Deidara
    Naruto
    Shun


    Nu e cine stie ce mai ales ca pe final mi-am pierdut inspiratia. Kryn multumesc de comentariu, insa la faza cand ai spus ca nu ti-ai dat seama ca e iarna, eu am presupus ca din confesiune se subintelege ca e iarna cand eu am scris "Urasc iarna! Cel putin pe cea de anul asta!". Oricum multumesc ca mi-ai atras atentia altor amanunte^^


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 29 Iul 2014 - 20:34, editata de 2 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Sam 28 Apr 2012 - 17:28

    o da, bine ca ai adus nextul. Desi e un fic +18 nu ai scris inca nimic prea pervers, foarte bine. Mai tare imi plac ficurile care nu au inceput pervers din prima, daca ma intelegi. Ei bine, imi place ficul tau sa sti, cred ca o sa devin fana ta numarul unu. Chiar imi place mult cum povestesti, e interesant, mai ales ca eu sunt una care se plictiseste si de propiile ficuri de citit. Nu prea am rabdare sa citesc ficuri si nic carti, chiar daca imi plac la nebunie, deci sa sti ca e mare lucru ce iti scriu. Ai cateva gresi de ortografie sa sti, de exemplu interse -intense, cred ca trebuia sa scri, nu?
    sa aduci nestul bine, daca poti, sa imi dai si un pm si daca se mai poate, te rog sa nu dureze mult ca tu pui un capitol tot din an in pasti, desi inteleg ca ba e scoala, ba e acum 1 mai, scoala prieteni, etc, dar ce sa fac cand in place ficul?

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 29 Apr 2012 - 17:57

    Buna Big Hug
    Ma bucur ca am ajuns si pe aici Love it
    Este un fic extraordinar, am ras la faza cand Kiba l-a facut pe Shun homo Laugh
    Te descurci minunat Heart
    Pozele sunt frumoase insa.. voiam ceva si pentru rochii, m-ai cam facut curioasa sa le vad si in imagini nu numai in imaginatia mea Sad
    Astept next-ul scumpo Kiss
    Spor la scris!

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 4 Mai 2012 - 17:40

    Capitoul 3
    Attention everybody
    Partea I



    Confesiunea Sakurei: Stiati ca inima umana pompeaza cu o presiune suficienta ca sa improaste sangele la noua metri? Mentionez acest fapt interesant, desi cam crud, pentru ca sangele meu pompeaza cel putin dublu, din cauza anticiparii nervoase a ceea ce sunt pe cale sa fac...!


    Erau niste persoane atat de dragute si de simpatice. Nu am sa inteleg niciodata de ce “el” le vrea raul? Cu toate acestea ii pusesem un pic pe ganduri cand le-am spus ca am fost transferati aici la cererile unor profesori, desi aceasta era o minciuna absoluta. Ne-am dat seama ca si ei banuiesc ceva anume... cine stie ce aflasera si incercau sa desluseasca?! Tot restul orelor ne-am comportat ca orice elev nou cercetand noua scoala, insa ce nu puteam suporta erau privirile dubioase ale celorlalti in privinta imbracamintei noastre. Parca ne dadeau de gol ca toata noaptea fusesem in club si azi dimineata nu mai avusesem timp nici sa ajungem acasa, apai sa ne schimbam. In cele din urma le-am castigat destul de usor increderea, iar oferta lui Kiba de a ne prezenta orasul dupa ore, se transformase intr-o invintatie intr-un club destul de select, din partea lui Sasuke. Ca satenul sa nu se lase mai prejos, se oferise sa ne duca el la club. Ne suna foarte bine ideea, asa ca am acceptat fara sa stam pe ganduri. Era mult mai distractiv si atractiv, decat banalul tur al noului “teritoriu” in care cica fuseseram parasutati si care ne era total necunoscut.
    Acum ma aflam in camera mea, impreuna cu Temari si Tenten, in vila de care dispunem si in care locuiam toti. Parintii nostrii cunoscandu-se din copilarie si avand slubje destul de solicitante cu deplasari din ce in ce mai dese, au decis ca noi sapte sa stam impreuna intr-o vila complet echipata. Dupa cum spuneam stateam in coltisorul meu de liniste si pace, pe patul moale ca un puf cu asternuturi mov ca un liliac. Imbracata intr-o pereche de pantaloni trei sferturi albi si cu un maiou rosu, studiam cu mare interes o revista. Prietena mea satena, asezata langa mine, asculta muzica cu castile in urechi, fredonand si miscand din cand in cand capul pe ritmul melodiei. Spre deosebire de noi doua, blondira era foarte agitata.
    -Pur si simplu nu inteleg ce e cu tot stresul asta pe tine?! Inteleg ca Sasuke a spus ca va fi un club mai de fite, dar totusi, nu trebuie sa te pregatesti cu patru ore inainte, ca doar nu o sa se afle vre-un designer celebru pe acolo care sa iti ceara sa ii devii model, sparse gheata Tenten.
    Mi-am ridicat privirea lenes spre Temari si am dat din cap semn ca satena avea partea ei de dreptate. Intradevar, de cand plecasem de la liceu blonda nu mai fusese in apele ei, mai ales ca aflase ca vom mergem intr-un club. Cum pusese piciorul pe pragul usii, dadu buzna in camera ei, ca mai apoi sa vina in sanctuarul meu fara probleme cu un brat plin de rochii si tragand-o pe Tenten dupa ea. Ceva imi spunea ca nu venise doar sa facem schimb de haine, iar instinctul meu avusese dreptate. Timp de cateva ore blonda probase haine peste haine. Mai intai se imbraca cu una, dupa care defila grandios prin fata noastra, iar noi ii spuneam pentru a milioana ora ca ii sta bine in fiecare rochie. Aceasta dadea de nervi din picior, spunandu-ne ca nu e adevarat, sfarsind prin a se admira singura in oglinda mare. De cele mai multe ori, spre rugamintile disperate ale mele si satenei de a se hotari odata, nu era multumita de ceea ce vedea si se ducea sa se schimbe, iar ritualul se repeta.
    Un ciocanit puternic, urmat de scartaitul usii ne facu sa ne intoarcem capetele. In prag statea Gaara imbracat intr-o pereche de blugi negri si comasa rosie descheiata la primii trei nasturi. Ne anuntase ca in cateva minute urma sa plecam. M-am ridicat de pe pat si m-am indreptat spre dulapul meu. Dupa ce am inspectat umerasele cu rochii, mi-am ales una argintie, care venea dupa gat, cu decolteu, iar intr-o parte era taiat in forma de semicerc prinsa la colturi cu o bareta. Am intrat in baia camerei, nu inainte de ai spune satenei sa o imbrace pe Temari cu ceva fie ca ii convine sau nu, apoi dupa ce m-am imbracat, m-am machiat delicat si am iesit. In camera am descoperit-o pe blondina imbracata intr-o tinuta de un albastru inchis, scurta si cu imprimeuri florale argintii in fata. Tenten ii desprinse coditele si ii lasa parul liber pe spate, zburlindu-il putin sa para mai rebel. Aceasta purta o rochie lila, cu un umar lasat si ca acesoriu o curea neagra si un lantisor din argint.
    Dupa ce ne-am mai foit cateva minute de colo-acolo prin camera, am coborat la parter si i-am gasit pe baieti asteptandu-ne in living. Deidara vorbea cu Kiba la telefon, iar dupa convorbirea lor parea ca satenul ii spunea blondului cam pe unde se afla acest club, cerandu-si scuze ca nu poate veni sa ne ia. Imediat, ne-am imbarcat cu totii in masina prietenului nostru cu sapte locuri. Pe parcursul drumului am fost foarte tacuti, fiecare gandindu-se la ce il taia capul, in timp ce pe fundal se auzea melodia difuzata la radio. Ma intreb ce a intervenit asa de brusc, incat Kiba nu mai putea sa ne aduca la club. Totul parea perfect normal si monoton cand plecasem, nu pot sa imi imaginez ce ar putea acum sa il retina. Prea prinsa in ganduri, nu am observat ca Deidara gasise locul potrivit. Am coborat din masina si am privit pret de cateva momente acel loc. Nu mi se parea nimic extraordinar, sau iesit din comun.
    -Nu am fost niciodata in partea asta a orasului. Dupa cum a spus Kiba, asta ar trebui sa fie locul, ne informa blondul.
    Ne uitam unii la altii confuzi, deoarece cladirea din fata noastra ne ducea cu gandul la orice altceva, inafara de un club. Ce-i drept muzica se auzea destul de tare, dar nu prea ma incanta exteriorul. Totusi am fost optimisti si am trecut dincolo de usa din fata noastra. Ajunsi inauntru, parca fuseseram teleportati in alta lume. Barul era impanzit de fete, care ii admirau de tipii de dincolo de tejghea cum faceau tot felul de smecherii si preparand tot felul de bauturi. DJ-ul mentinea atmosfera salbatica, in timp ce animatoarele imbracate cat mai sumar dansau lasciv pe ritmurile muzicii, iar lumina fosforescenta facea totul sa para de pe alta lume. Mi-am rotit privirea pe sus si am observat ca cineva imi facea semn sa urc la etaj. Le-am spus si celorlati si ne-am dus sus. Acolo ne astepta Sam, putin incrodat dar incercand sa nu arate acest lucru.
    Ajunsi in dreptul lui, acesta trase copertina rosie a separeului de langa noi si ne invita inauntru. Incinsi de caldura, ne-am dat jos paltoanele groase. In timpul asta am observat ca si fetele isi schimbasera radical tinutele, de cand le vazusem la scoala. Hinata purta acum o rochita roz, fara brete si in fata cu un fermoar descheiat putin din cauza bustului ei prea voluminos. Ino avea o tinuta rosie, provocatoare, cu decolteu, iar intr-o parte era taiata, apoi fiind prinsa cu doua semicercuri. Pe de alta parte Britney avea o rochie alba, simpa fara bretele si cu o jachetuta de blugi. Baietii erau si ei care de care mai dichisiti, insa absolut toti erau posomorati si nu indrazneau sa scoata vre-un sunet. Prietenii mei se asezasera jos putin jenati de linistea mormant de care dispuneau ceilalti. Muzica se auzea, dar nimeni nu o baga in seama. Abia atunci cand m-am uitat mai bine am observat ca Sasuke si Kiba lipseau, in schimb pe scaunul de la mini-barul special amenajat in separeu, statea un baietel cam de vre-o cinci anisori. Inca purta geaca groasa ceea ce insemna ca nu era aici de mult timp. Parul negru era putin ciufulit, iar in ambele maini tinea un pahar gol cu un pai in el. M-am asezat langa el, iar acesta isi ridica privirea spre mine. Ochii sai la fel de negrii ca si parul erau obositi si exprimau o tristete profunda. I-am zambit cald si acesta incerca sa schiteze si el un zambet pe fata lui dragalasa, dar cam palida. Ce e cu toata lumea? Iar bomboana asta de baietel cine e? Imi parea atat de cunoscut, dar nu stiam de unde sa il iau.
    -Eu sunt Sakura, ma trezesc vorbindu-i micutului. Pe tine cum te cheama?
    -Numele meu e Itachi, raspunse el slab, uitandu-se in gol la paharul sau.
    -Kiba iti raman dator, spuse Sasuke intrand in separeu urmat mai apoi de saten.
    Mi-am ridicat capul, iar privirea mea se intalni inevitabil cu a acelor doua margele negre. Brunetul parea cel mai stresat si deprimat dintre noi toti. Il chema pe micutul Itachi, il lua in brate si iesi din separeu. M-am asezat si eu pe unde am apucat, privindu-i pe ceilalti confuza si suspicioasa.
    -Probabil ca va datoram niste explicatii, incepu Sam.
    Crezi? Iti bati joc de noi nu-i asa? Hinata inspira adanc si incepu sa se povesteasca. Se pare ca Itachi era fratiorul lui Sasuke. Parintii lor nu se inteleg la fel de bine ca inainte sa se nasca Itachi si asa au inceput certurile din ce in ce mai frecvente. Ce era cel mai rau era ca atunci cand se certau parintii ii dadeau afara pur si simplu din apartament. Am facut o grimasa spre bruneta, pentru ca acest lucru mi se parea absolut brutal si revoltator. Cum ai putea sa iti dai proprii copii afara din casa?! Sasuke nu vroia sa isi vada fratele suferind, asa ca il lua de acasa si il aducea aici pana cand brunetul gasea unde sa il duca o naopte pe micut. Pur si simplu mi se rupea inima cu fiecare cuvant spus de ea.
    -Tineti minte, ne atrase atentia Britney. Comportativa normal ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
    -Cum sa fac asa ceva? E revoltator! Ar trebui sa ii oferim putina compasiune, macar atat sa facem, sar ca arsa.
    -Sa nu ii spuneti nimic lui Sasuke, relua blonda. Nu suporta sa vada ca oamenilor le este “mila” de el si de Itachi. Prefera sa se simta in largul lui, stiu ca o sa para greu, dar e mai bine asa.



    Itachi


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:02, editata de 1 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 4 Mai 2012 - 18:29

    iei, ai venit cu nextuletul.

    Imi place mult capitolul. Ma doare sa aflu ce fel de parinti au Itachi si Sasuke. Am cateceva de adaugat.

    In primul rand, waw, te-ai pierdut pur si simplu in detalii. Cam multe, ma rog, poate alte persoane ar fi zis ca bravo. E vine ca ai descris ca sa semene cat mai mult cu realitatea, dar ai grija fiindca la un moment dat poate deveni cam plictisitor pentru cititor sa ot citeasca cum arata una si alta. Ai scrsi despre orice in parte, ce faceau parintii celor trei fete, despre al lui Sasuke, totul. Si atentie la aspect si la greseli de ortografie.
    Pe langa asta, sa sti ca in primele doua capitole am intalnit mult mai multa descriere sentimentala. La Sakura totul decurge uniform, de parca nimic nu o afecteaza sau o impresioneaza sau sa ii atraga atentia.

    Apropo, nu ai avut langa titlu cumva +18 ani? Eu asa tin minte

    E sofisticată mă ♥
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 243

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de E sofisticată mă ♥ la data de Vin 4 Mai 2012 - 20:47

    Uhuu. Ce fic dulce. :o3
    Chiar vreau sa vad ce se intampla in continuare.
    Ai un stil frumos de a scrie.
    Astept continuarea!;*
    X.O.X.O

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 11 Mai 2012 - 18:32

    Am venit cu nextu'. Sper sa va placa ^^

    Capitolul 4
    Attention everybody
    Partea a II-a


    Confesiunea lui Sasuke: Atunci cand iti da tarcoale un secret, mai intai trebuie sa te intrebi daca intradevar vrei sa il afli.


     Mergeam rapid printre multimea de tineri, adunata pentru inca o seara nebuna in club. Incercam sa nu atrag asa de mult atentia, cu toate ca era cam greu acest lucru avand in vedere ca aveam in brate un copil care nici nu implinise sase ani. Oriunde priveam, vedeam cum diferite chipuri se intorceau automat vrand sa dea impresia ca nu ii interesa ce se intampla. Nu dadeam asa de multa importanta.
    -Sasuke muzica e prea tare! Imi zbiera micutul in ureche sa il pot auzi.
    -Pune-ti mainile la urechi, vom iesi imediat, am tipat la randul meu.
    Ma strecuram ca un soricel printre toti pustanii de pe ringul de dans, pe langa cei care au pierdut numarul de shot-uri de la bar si in cele din urma pe langa cei care isi trageau limbi de zor. Numai ca de data asta nimeni nu mai indraznea sa ridice privirea spre mine. Am iesit din club si m-am indreptata spre parcarea acestuia sa caut masina lui Kiba. Satenul sarise imediat sa ma ajute cu „mica” mea problema. Ce-i drept pe el l-am sunat prima oara sa ii spun situatia delicata. Acesta fusese foarte generos sa ma poata gazdui cateva zile, pe mine si pe Itachi, pana se vor linisti apele acasa. Nu pot sa cred ca asta s-a intamplat tocmai in seara asta, cand gasca se marise. Incepeam sa cred ca locul meu si al fratiorului meu nu mai e in acea casa, care parca mai ieri ma jucam cu Itachi cand era mic.
    Insa cel mai umilitor a fost atunci cand am intrat in separeul destul de incapator, in nuante de alb si rosu, mirosind a tigari, ness si bautura, iar in aer plutind fumul gri-albastrui expirat de cei dinauntru, si a trebuit sa il iau pe asta micu’. Ma simteam ca ultimul om de pe pamant si probabil si cel mai stanjenit, din cauza noilor veniti care se uitau la mine ca la masini straine cum il iau in brate pe piticot. Uram sa fiu pus in situatii de astea, dar incercam sa ma adaptez, facand fata sortii. Respiram greu aerul tare si inghetat al iernii, mergand incet si cu grija ca nu cumva sa alunec pe ghetusul format pe strada, uitandu-ma in toate partile dupa masina zapacitului de Kiba. Dupa alte minute de teroare, o gasisem intr-un final. L-am pus pe Itachi pe bancheta din spate, apoi am urcat la volan.
    -Sasuke, de ce mami si tati nu se pot intelege ca si parintii celorlati copii de la gradinita?
    Am amutit pur si simplu la spusele lui. Ce puteam sa ii spun? Itachi, mama si tata se cearta de cand te-ai nascut tu, deci mai bine nu ai fi existat. M-am intors spre micut, am intins o mana si i-am mangaiat capusorul. Si-a ridicat privirea inlacrimata, pe cand eu am schitat un zambet sec si fara vlaga, insa indeajuns ca sa il linisteasca pentru un moment. Mi-am intors atentia catre volan, ce-i drept abatut, apoi dupa ce m-am asezat mai bine pe scaun am invartit cheia din contact si am pornit spre casa lui Kiba. Trebuia sa fiu atent la drum, ca sa nu dau de banuit ca eu nici macar nu am varsta legala sa am un permis de conducere. Am invata sa conduc de nevoie, deoarece trebuia sa il duce pe Itachi ba la gradinita, ba nu stiu unde si m-am adaptat situatiei. Pe tot parcursul drumului niciunul din noi nu a scos un sunet, ceea ce ma ingrijora putin. Din cand in cand ma uitam in oglinda retrovizoare sa ma asigur ca fratiorul meu e bine, iar tot ce facea el era sa se joace cu fermoarul de la geaca lui.
    Ma bucuram mult ca satenul acceptase sa ne primeasca, ca si nenumaratele dati trecute. Parintii amicului meu erau mai mereu plecati prin tari straine si vacante scumpe platite de fratele mai mare al lui Kiba. Atsuo, pe numele lui, sau mai bine spus Locul doispe` in topul Celor Mai Sexy Barbati din Lume, era „mandria” familiei Inuzuka. Atsuo era mai mare cu zece ani mai mare ca mine si Kiba, noi avand numai mult de saptesprezece ani. Era un mare producator de filme si mai nou un actor talentat, pe care satenul nu il suporta deloc. Fratele amicului meu nu avea sangele Inuzuka in el. Era adoptat de parintii satenului, fix cand el se nascuse, din dragostea si vointa lor ca micutul Kiba sa aiba un frate mai mare si protector cu care sa se joace. Problema a fost ca nu s-au simpatizat niciun pic, iar acum, dupa ce Atsuo a realizat ceva in viata, ii rasfata pe parintii lui adoptivi trimitandu-i in cine stie ce tara, pe cand Kiba ramane sa pazeasca casa. Nu stiu daca il deranjeaza sau nu, iar sincer sa fiu nu am indraznit sa vorbesc de asta ca cine stie ce ar putea sa faca, numai pomendind numele lui. Totusi ma asigurasem ca e ok sa raman la Kiba, cand acest lucru incepuse sa fie un obicei, insa el ma calmase spunandu-mi ca e in regula si ca ii place compania mea si a lui Itachi.
    Dupa ce am parcat in fata blocului, l-am luat de manuta pe fratele meu si am intrat in scara blocului. Holul, inspaimantator imi bulversa mai tare mintea, care si asa era destul de incarcata. Din cauza prafului, a pranzelor de paianjel prezente peste tot, si a mirosului umed si greu de mucegai care imi intorcea stomacul pe dos, aratau faptul ca nimeni nu mai curatase locul asta de ceva timp. Am urcat pana la etajul al cincilea, am rasucit cheia in broasca usii apartamentului si am intrat. Linistea calma si caldura amonioasa dinauntru ma linistea mereu dupa tulburarea si disparearea dorintei de a disparea de pe fata pamantului in momentul cand am fost trantit cu ura de peretele holului blocului de acasa.
    Dupa ce l-am ajutat pe Itachi sa se descalte de ghetute, o zbughi imediat spre camera in care dormea el. Apartamentul satenului era foarte mare, asa ca fiecare avea loc sa doarma in camere separate. L-am urmarit pe piticot pana in camera, apoi am luat un tricou de-al lui Kiba dintr-un sertar si l-am pus pe pat. I-am dat jos hainele lui Itachi si l-am imbracat in tricoul, bineinteles mult prea mare, dar care era perfect ca pijama. In timp ce ii asezam hainutele pe un scaun, el se duce direct la raftul cu jucariile vechi de plus ale lui Kiba. Isi alese un catel foarte haios cu un nasture in loc de ochi si cu urechi foarte mari, dupa care se urcase pe pat si incepu’ sa sara.
    -Eu sunt un Super Erou care salveza orasul de raufacatori, iar el –spuse aratand spre catel- e tovarasul meu Cainele Fara-Teama!
    -Bine, Super Eroule si Caine Fara-Teama e ora de culcare. Nu uita, daca vrei sa te uiti la televizor stii unde sunt canalele cu desene animate. Nu vom sta mult.
    -Bine fratioare, imi spuse el zambind in adevaratul sens al cuvantului. Du-te si distreaza-te, eu voi fi bine. Noapte buna!
    I-am sarutat fruntea si am plecat in liniste din camera. M-am urcat inapoi in masina, am inspirat adanc, dupa care am plecat spre Night. Asa se numeste clubul, insa e putin absurd, avand in cedere ca nu e un club de noapte, dar totusi are un secret. Acest club a fost al parintiilor mei pana acum cinci ani cand Itachi se nascuse, hotarasera sa il vanda. Nu mi se parea o idee asa de buna, mai ales ca imi placea mult pe acolo. In prezent, clubul imi apartine, insa teoretic vorbind, practic l-a platit Ren Yamahiro un aristocrat inganfat, mai mereu cu nasul pe sus. Cum de am convins un asa zis buric al pamantului sa ma ajute? Ei bine Ren, un tip de douzeci si cinci de ani, saten cu fite si impresii prea mari pe el, i-a fost luata cartea de credit de la taticu’, acum cinci ani acesta spunandu-i ca de acum inainte trebuia sa isi faca singur rost de bani. Fusese un miracol pentru mine ca acceptase acest pact, avand numai doisprezece ani pe atunci.
    El avea grija de club ca totul sa para in regula, in caz de scandaluri care se sfarsesc la sectia de politie si asa el isi castiga banii de buzunar, plus ca avea distractie gratis. Pe actele false, contrafacute prin relatiile lui Ren, era numele lui, insa pe cele originale era trecut numele meu. Acestea aveau sa iasa la iveala imediat ce implineam optsprezece ani si cica as fi capabil sa fiu patronul unui club. Dupa ce se va termina intelegerea noastra, am inteles ca vrea sa isi deschida propriul local, dar nu prea m-a interesat sa aflu ce va face el in continuare. Oricum vom ramane prieteni, asa ma asigura el, acum depinde cat de sincer vorbea.
    Cum ma apropiam de Night am observat cum un grup mic de tineri erau afara, intorcandu-si capetele ca dementii in toate partile pana observara masina lui Kiba, dadu-si seama ca eu eram la volan. Unii incepura sa isi miste mainile, in timp ce alti faceau semn spre club, semn ca erau probleme inauntru.
    Bun, care e cretinu’ care vrea sa imi strice de tot seara? Am oprit fix in fata, am coborat si am intrat, cu acei tipi dupa mine. Inauntru, muzica era oprita, nimeni nu misca, toti avand capetele intoarse spre scena. Acolo era Andy, Dj-ul cluburi, un tip de nouaspe’ ani, cu parul albastru noptii, ochii fiind de aceeasi culoare si cam nebun de felul sau si aici ma refer ca de fiecare data cand se incingea atmosfera in club ramanea la bustul gol, acest lucru intamplandu-se si in seara asta. Din partea mea putea sa fie si gol pusca, insa atata timp cat era la pupitru si facea atmosfera erau eram multumit. Langa el era Yuzuki care se tot rastea la Andy sa puna nu stiu ce piesa, in timp ce amicul meu incerca sa ii explice ca publicul vrea cu totul altceva. Parea sa nu fie cine stie ce, asta pana cand Yuzuki sparse sticla goala de whisky de capul lui Andy, lasandu-l inconstient pe jos.
    Bine, Yuzuki nu stie cu cine are de a face acum. Am urcat rapid pe scena, si m-am dus direct la Andy sa vad ce i se intamplase. Il strigam incontinuu, agintandu-l de umeri dar nu primeam niciun raspuns. Am observat ca sub capul lui incepuse sa se formeze o balta de sange, asa ca l-am intors si am observat ca avea o rana deschisa la tampla. Ren, care tocami iesi din cabina cu camasa descheiata pana la talie, semn ca il intrerupsem de la ceva, venise si el langa victima, apoi imi spuse ca are grija de el. M-am ridicat in picioare, m-am repezit la Yuzuki, l-am apucat de tricoul alb si l-am ridicat putin an aer.
    -Uchiha ce ar fi sa ma lasi jos? Cine naiba te crezi?
    -Cine ma cred?! Ma cred seful acestui club! I-am raspuns indignat.
    -Mare chestie ca o sa ai clubul asta de nimic, in mai putin de un an.
    Asta mi-a pus capac. Parul lui era lipit de fata de transpiratie, avea ochii rosii si salbatici, maxilarul inclestat, putea si duhnea a bautura si o urma de praf alb-galbui se vedea in jurul unei nari. L-am ridicat putin mai sus cu o mana, iar pe cealalta al retras-o, strangand mana intr-un pumn si l-am lovit fara mila pe Yuzuki, trimitandu-l cativa metri mai incolo. M-am dus la el si l-am ridicat din nou de tricou.
    -Asculta bine nenorocitule, si asculta-ma cu atentie. Atata timp cat eu fac legea aici, n-am sa permit unui drogat ca tine sa faca scandal, 'nteles? Lumea a venit sa se distreze, nu sa asiste la un spectacol de circ. Asa ca mai bine ai pleca, nu vreau sa iti mai vad moaca!
    -O, s-a infuriat marele Sasuke! Si ce ai de gand sa imi faci?
    -Cum crezi ca ar reactiona politia, daca ar afla „misterios” ca detii droguri ilegale, plus ca mai nou ai inceput sa faci si trafic de prostituate? Nu te uita cu fata aia mirata la mine, stiu absolut totul de la primul care intra, pana la ultimul care iese de aici. Ai face bine sa nu ma pui la incercare!
    Yuzuki lasa capul in jos, se ridica incet, apoi cobora scena, probabil vrand sa plece. Gasca se apropia si ea de mine, insa fix cand ma asteptam mai putin, roscatul o apuca brutal pe Sakura, care era in dreptul lui si o imobiliza. Eram gata sa ma napustesc asupra lui, sa imi salvez noua amica si sa fac putin pe eroul, insa am ramas teapan cand am vazut ca scoate de la buzunarul blugilor sai un briceag. Lasa la iveala cutitul, il indrepta spre mine si imi spune ca in cazul in care o sa scap o vorba la politie, fata ajunge la curvarit. Mi-am incretit nasul, mi-am dezvelit dintii si mi-am strans pumnii, fiind absolut neputincios sa ma iau de el, fara ca tanara sa fie ranita. Se misca incet pe langa multimea de tineri, pe langa scena, vrand sa iasa prin spate. Il urmaream nemiscat, fulgerandu-l parca cu privirea, gandindu-ma in acelasi timp la un plan.
    Dupa ce el iesi, le-am spus la toti sa stea linsititi si sa sune o ambulanta si politia, pentru ca au de facut o arestare. Am iesit pe usa principala, din fata si m-am dus direct in parcare. Stiam ca Yuzuki se gandi ca primul loc in care il voi cauta, va fi in spate asa ca singurul loc in care putea sa profite de biata Sakura, era in parcare si cand auzisem un tipat de fata, mi-am dat seama ca instinctul meu avusese din nou dreptate.
    Mi-am rotit privirea in toate partile, pana am gasit-o pe tanara pe capota unei masini si pe roscat dandu-i o palma zdravana ca sa se linisteasca pentru un moment si sa nu mai tipe. Am alergat spre el, apoi cand am fost in apropierea lui, m-am intors cu spatele, m-am aplecat intr-o parte si am ridicat un picior, lovindu-l sub barbie. I-am soptit fetei sa se ascunda dupa masina, pentru ca mai tarziu voi avea nevoie de ea. In acest timp Yuzuki se ridica si navali asupra mea lovindu-ma cu pumni. I-am dat un genunchi in burta, facandu-l sa se aplece, apoi am luat-o pe Sakura si ne-am indepartat de el pana cand am auzit sirele politiei.
    Repede m-am oprit, am dat-o pe fata la o parte si am asteptat ca roscatul sa tabarasca din nou pe mine. Isi lua avant, un brat al sau fiind in spate cu pumnul strans bine, apoi fix cand masinile de politie au parcat in fata noastra, m-am lasat lovit, aterizand si alunecand cativa metri mai incolo. Tanara se asezat in genunchi, langa mine, ridicandu-mi usor capul sa vad cum politistii il retin pe Yuzuki. Un barbat blond, cu fata bolnavicioasa si cam de vre-o doi metri se apropie amenintator de mine. Imi spusese ca il cheama Chris Summers, e politist sau mai exact inspector-sef si vrea sa imi puna cateva intrebari, dar asta dupa ce ma ajuta sa ma ridic si ma dusese la ambulanta unde cateva asistente ma pansara.
    -Sasuke, nu-i asa? Mai exact imi poti spune ce s-a intamplat? Ma intreba el cu un ton egal
    -Ei bine, am venit in clubul asta cu iubita mea, zic aratand spre Sakura, care amutise pentru un moment. Am vrut sa petrecm o noapte linistita dansand, dar apoi a venit Yuzuki si ne tot deranja.
    -Deci sa inteleg ca il cunosti pe inculpat? Ma intrerupse brusc inspectorul-sef
    -Da, suntem amici, dar nu chiar atat de apropiati, insa nu imi pot explica ce l-a apucat in seara asta.
    -Sunt perfect de acord, se repezi si fata langa mine, apucandu-ma de brat. Roscatul imi tot dadea tarcolae de cand ma vazuse cu Sasuke si apoi cand prietenul meu m-a scapat putin din ochi, Yuzuki m-a luat pe sus si m-a adus aici in parcare incercand sa ma violeze.
    -Inteleg. Iar apoi cand ai observat ca iti lipseste partenera ti-ai dat seama ca ceva nu e in regula?
    -Absolut! Asa ca m-am dus in parcare cu gandul ca Sakura se plictisise si ma astepta in masina, insa acolo am vazut-o cum Yuzuki incerca sa ii faca rau asa ca am luat-o de mana, iar el parca innebunise. Nu vroiam sa iasa cu bataie, insa el e cel care m-a provocat.
    Inspectorul-sef Summers aproba din cap, apoi ne rugase sa asteptam un moment. Cu bratul drept inca strans de tanara, inspectam lucrurile in jurul meu. Doi medici iesira din club, cu Andy pe targa pansat la cap. M-am repezit spre ambulanta, apoi inainte sa plece i-am rugat sa imi spuna starea pacientului. O asistenta se apropie de mine si imi spuse ca e stabil, insa rana provocata la tampla ii afectase destul de mult timpanul stang. Ma mai informase cum sa nu va mai putea sa lucreze ca Dj sau sa se afle in spatii foarte zgomotoase cateva luni bune, asta daca are noroc, insa aceasta leziune putea dura si ani pana sa se refaca. I-am multumit asistentei, apoi i-am lasat sa se duca la spital cu ranitul. Nu imi vine sa cred, din cauza acelui nemernic am ramas fara Dj. Cercetam in continuare zona, privind cum o politista il interoga pe Ren, iar altii punandu-le intrebari catorva tineri. Dupa alte cateva minute politista si inspectoru-sef isi schimbara cateva vorbe, apoi cei doi impreuna cu Ren venira spre mine si Sakura. Ren ma intreba daca ma simt bine, iar facandu-ma ca nu il cunosc i-am raspuns ca voi fi in regula. Inspectorul-sef ne ruga pe toti trei sa ne prezentam maine dimineata la sectia de politie sa depunem cateva marturii.
    -Daca nu va suparati as dori sa va mai spun ceva, i-am oprit din mers pe politista si inspector. As insista sa il perchezitionati pe Yuzuki.
    Cei doi se uitara sceptici unul la altul, apoi in pusesera pe roscat pe capota masinii, il scotocira prin buzunare si scosesera doua pungulite negre. Le deschisera, inauntrul lor gasind un praf alb. Inspectorul Summers atinse cu varful degetelor praful alb, se uita insens la el, apoi in gusta. Statu cateva clipe, apoi spuse clar ca in punga era hasis. Ritualul se pereta si la a doua punga, insa de data asta acolo se afla cocaina. Barbatul se uita la mine semn ca i-am fost de mare ajutor. Il mai rugasem sa perchezitioneze si acasa, deoarece aflasem ca secrestra fete si apoi le vindea ca prostituate. Inspectorul si politista isi facura ochii mari cat cepele si ii pusesera catusele individului. Cand trecea pe langa noi, spre duba, Sakura isi incolaci bratele pe pieptul meu si am tinu strans, cu ochii inspaimantati, pana cand si ultimul politist pleca. Ne-am retras toti in club, am urcat pe scena si am facut linsite. Nu stiu cum puteam sa le spun ca am ramas fara Andy al nostru.
    -Dragi prieteni, ma bucur ca suntem toti aici teferi si nevatamati. Dupa cum stiti Andy e inconstient la spital, insa va sta acolo mult timp. Am aflat ca auzul ii fusese afectat, din cauza unor cioburi mici de stica care ii instrasera in ureche si ii ranisera timpanul, asa ca nu va mai putea sa se afle in locuri zgomotoase un timp bun, chiar ani, dupa cum imi spusesera medicii. Astea fiind spuse, daca nu este Dj, nu e muzica, daca nu e muzica nu e distractie, iar daca nu e distractie... asa ca singurul lucru care il pot face e sa inchid clubul pentru o perioada, pana cand voi face rost de alt Dj.
    Era o nebunie, nici mie nu imi venea sa cred ca spusesem asemenea lucruri, dar nu aveam de ales. Nu puteam sa stau cu mainile in san si sa astept ca un Dj bun, cum era Andy, sa cada din cer. Deodata simt cum sunt luat de brate pe sus de catre Gaara si Shun, iar Sakura impreuna cu Naruto anunta multimea sa mai astepte cateva momente, pentru ca clubul nu e compromis. Ne adunaseram in cerc in jurul pupitrului, apoi am observat ca Shun isi aranjat castile, iar ceilalti trei isi cautau microfoane. Le-am spus sa inceteze imediat si sa imi explice ce se petrece aici. Gaara imi explica mai pe sarite ca Shun e un Dj priceput, poate face atmosfera bla, bla, bla, iar ei pot sa cante in seara asta, bineinteles daca vreau.
    Se oprira un moment sa astepte raspunsul meu, iar eu am intrebat-o pe fata daca vrea sa cante, dupa speriatura aceea. Rozalia ma asigura ce e in regula si ca se simte mai in siguranta ca oricand, asa ca neavand de ales, am oftat si le-am spus sa dea tot ce-i mai bun din ei. M-am dat la o parte si m-am pus langa prieteni mei care erau langa scena si asteptau momentul adevarului. Cred ca eu eram cel mai stresat de aici. Cei patru isi mai susotira cate ceva, apoi blondul se puse in mijlocul scenei facu semnul pacii catre multime si ii anuntase ca seara nu e compromisa. Lumea incepuse sa se agite si sa fluiere de bucurie. Shun dadu drumul la negativ, iar cei trei incepusera sa cante, apoi cand ajunsesera la refren multimea practic innbuni si incepu sa sara in sus odata cu „vedete” de pe scena.



    Why don’t you come over? Warm up your cold shoulder?
    (Yeah)We can get crazy baby all night, Before we get sober
    Wait for hangovers, Something for you, I’m gonna keep you up tonight



    Publicul pur si simplu ii iubea. Aveau acea carisma si incredere in ei incat exprimau o distractie profunda. Insa cu toate acestea ce cauta ei la un liceu normal ca al nostru cand ei stiu sa cante atat de bine, avand in vedere faptul ca o fac live, nu playback. Nu prea vad legatura dintre muzica si un liceu banal, gata sa se prabuseasca. Care e secretul lor?



    Astuo Inuzuka
    Ren Yamahiro
    DJ Andy
    Yuzuki
    Melodia care au cantat-o


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:07, editata de 2 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Sam 12 Mai 2012 - 11:16

    da, ai nextul si inca ce lung este. Mama, ce de s-au intamplat, puteai sa si il imparti fiindca ai o gramada de idei si toate diferite. ei bine, imi place capitolul, ce dobitoc era si Yuzuki ala, sa strice seara tuturor. Am inteles ca clubul Night e un club normal, nu unul cu droguri si bauturi alcoolice, unde lumea se distreaza nu se ascund prin bai sa faca.... Ei bine, Sasuke este tare destept, deja si-a si dat seama ce se intampla. De abia astept nextu, honey!!!

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 27 Mai 2012 - 15:24

    Capitolul 5
    Sala paşilor pierduţi



    Confesiunea Sakurei: „Îmi era dor de atmosfera magică pe care o creau fulgii de nea care cădeau nestingheritii în noaptea din Ajunul Crăciunului când mergeam cu prietenii la colindat şi împărţeam odată cu ele bucuria şi veselia noastră de copii inocenţi.”... Îmi lipsec vechii mei prieteni...


    Eram în faţa oglinzii analizându-mi ţinuta. Purtam o cămaşă bleumarin cu mâneci trei sferturi, la care am asortat o curea foarte drăguţă de culoarea cafelei cu lapte. O pereche de blugi şi în picioare cizme cu toc, lungi până la genunchi. Mă simţeam puţin agitată din cauza declaraţiei pe care trebuia să o scriu la poliţie. Noaptea trecută, înainte să plec Sasuke îmi spusese că nu trebuie să îmi fac griji. Trebuia doar să pretind că Yuzuki s-a dat la mine pe la spatele brunetului, iar restul poveştii e pur adevăr. Am coborât la parter şi am intrat în bucătărie. Am luat un măr din coşul cu fructe, iar în timp ce muşcam din el, un claxon strident de afară îmi dădea de înţeles că taxiul meu ajunsese.
    Cu mărul în gură, am luat o foiţă şi un pix şi am scris că am plecat mai devreme la poliţie, apoi am lipit-o de frigider, după care am aruncat cotorul fructului la gunoi şi m-am îndreptat spre holul vilei. Trebuia să îi anunţ pe zăpăciţii ăstia, că altfel mă dădeau dispărută. Nu puteam să mă duc şi să îi spun cuiva de faţă, având în vedere faptul că e şase şi jumătate dimineaţa. Abia aseară am aflat şi eu că prima oră înseamnă şapte dimineaţa, care deobicei era ora mea de sculare. Mi-am pus la gât eşarfa, mi-am luat paltonul pe mine, geanta şi am ieşit din casă. Aerul rece de sfârşit de noiembrie îmi stârnea mai tare dorinţa de a lăsa totul baltă si de a mă duce în patuţul călduţ şi moale.
    Însă bineînţeles că nu puteam face aşa ceva, mai ales că îi promisesem lui Sasuke că voi fi acolo, plus că şoferul taxiului începuse să claxoneze ca un disperat. Am intrat în maşina care emana căldură şi i-am spus şoferului unde să mă ducă. Mă uitam pe geamul puţin aburit şi vedeam cum oamenii special angajaţi, amplasau decoraţiunile pentru Crăciun, iar la radio se auzeau colinde, deşi nu eram nici măcar la începutul lui decembrie. Cât de mult îmi lipseau acele Craciunuri pe când eram de-o şchioapă şi împreuna cu tata decoram brăduţul mult iubit, iar mirosul lui se îmbina ameţitor cu cel al prăjiturelelor fierbinţii şi gata scoase din cuptor de către mama. Îmi era dor de atmosfera magică pe care o creau fulgii de nea care cădeau nestingheritii în noaptea din Ajunul Crăciunului când mergeam cu prietenii la colindat şi împărţeam odată cu ele bucuria şi veselia noastră de copii inocenţi.
    Dar odată cu aceste lucruri, atât de speciale atunci, atât de nesemnificative acum, s-a dus şi copilăria mea. Anii au trecut în zbor pe lângă mine, fără să îşi pună vre-o amprentă. Totuşi mulţumesc lui Dumnezeu că ştiu de unde vin, cine sunt, îmi aduc aminte copilăria mea, ştiu ce au făcut părintii mei, intr-un cuvânt îmi ştiu trecutul... dar ei? Ei au fost de mici condamdaţi să li se ascundă identitatea, limitele şi aşteptările, iar Sasuke suferă cel mai mult dintre toţi, iar asta e nedrept, dar ce este corect în viaţă? Ce anume te mulţumeşte? Ce anume te face cu adevărat să plângi de bucurie sau să urli de durere? Am rămas absolut şocată când am constatat că ei nu ne-au recunoscut. Îmi venea să plâng, fire emotivă fiind, şi să le readuc aminte că noi toţi fusesem prieteni de nedespărţit, dar nu puteam să fac acest lucru. Nu m-ar fi crezut, plus că Deidara ne-a ordonat să nu le spunem nimic, până când nu avea să fie sigur că nu va fi un şoc pentru ei.
    Oricum ar fi, odată şi odată le vom readuce aminte cine au fost acum mult timp, câte sacrificii au făcut ei pentru ce au iubit cel mai mult pe lume şi cum acel lucru le-a fost luat, interzis şi uitat cu brutalitate de cei în care au crezut că pot avea cea mai mare încredere şi le pot cere oricând sfatul. Am fost trezită la realitate de frâna bruscă pusă de şoferul ăsta subintelectual, care îmi zicea să îmi fac cât mai repede avânt din maşina lui, dar nu înainte să plătesc cursa. Neavând sens să mă enervez pe ceva aşa minor, i-am plătit în silă, am ieşi după care am trântit portiera şi am intrat în sediul poliţiei. În clădirea aparent micuţa se aflau diferite persoane îmbrăcate în uniformă, alţii învârtindu-se ca nişte curci cautând numai ei ştiind ce, şi în final diverse feţe dubioase şi suspecte, cu cătuşele la mâini, care îţi trageau priviri de gheaţă fiind insoţiţi de poliţişti bine făcuţi. Am trecut în grabă printre toţi aceştia şi m-am dus la recepţioneră. I-am spus de ce mă aflu aici, iar dupa ce verifică o agendă, îmi spusese cald şi politicos să mă prezint la etajul al doilea. I-am mulţumit şi am urcat îngândurată.
    Mergeam pe coridorul lung uitându-mă în toate parţile după cineva cunoscut până cănd l-am văzut pe Sasuke. Stătea pe unul din scaunele acelea din plastic atât de incomode şi se uita într-un punct fix, probabil gândindu-se la ceva. Deodată îşi ridică capul şi se uită în direcţia mea, apoi zâmbi şi se ridică de pe scaun când mă observă. Am zâmbit larg, ca şi când acum l-aş fi văzut pentru prima oară după o lungă perioadă de absenţă şi neputând să mă abţin şi am alergat spre el. Când am ajuns în dreptul său i-am sărit pur şi simplu la gât şi l-am ţinut strâns sprijinindu-mi fruntea de umărul lui. Mă stăpâneam cu greu să nu plâng, însă marea mirare mi-a fost atunci când acesta îmi şoptise la ureche că îmi joc foarte bine rolul de aşa zisă „iubită”. Îngheţasem complet. Cum putea să spuna una ca asta?! Am lăsat mâinile să alunece rapid pe lângă el şi m-am dat câţiva paşi înapoi. Mă uitam la el confuză, încercând să descifrez sub acea privire nedumerită o urmă de speranţă, dar nu vedeam nimic.
    Totul era gol, fără vre-o întipărire a unei amintiri care să îi amintească cine e el cu adevărat, sau măcar cine sunt eu. Uşa de lângă noi se deschise şi în pragul ei era Ren care ne spunea că putem să scriem acea mărturie. Era şi timpul! Nu mai suportam tensiunea asta dintre noi. Înăuntru se aflau inspectorul-şef Summers şi poliţista de seara trecută. Ne oferiseră câte un loc, după care ca să terminăm rapid, conform spuselor inspectorului, ne întinse câte o foaie şi un pix şi ne îndemnară să scriem exact ce văzusem şi ce păţisem. După fix jumătate de oră eu şi Sasuke terminaserăm de scris mărturia. Inspectorul se uită puţin peste ele, apoi ne mulţumi şi înainte să plecăm îi spuse brunetului.
    -Mulţumesc mult băiete pentru că ai insistat să îi percheziţionăm şi casa. Acolo chiar erau sechestrate câteva tinere domnişoare.
    -Mă bucur că am fost de ajutor. Acum vă rog să ne scuzati, dar suntem scutiţi doar pentru prima oră, spuse politicos Sasuke.
    După asta toti trei am părăsit sediul poliţiei. L-am salutat pe Ren care pleca cu treburi prin oraş. Eu şi brunetul am rămas singuri aşa că am pornit pe jos spre liceu. Sasuke îmi spunea că îi lăsase maşina lui Kiba să îl poată duce pe Itachi la grădiniţă având în vedere că el plecase devreme de la amicul său. Începuse să îmi povestescă diferite lucruri banale, însă oricât de mult îmi doream să fiu atentă, mintea mea îmi zbura în altă parte... undeva prin şcoala generală.


    º°•.Flashback.•º°


    -Haide Saku! Poţi s-o faci! Doar am repetat ieri atât de mult, e imposibil să nu îti iasă! Mă încuraja Sam vesel ca deobicei.
    -Eşti gata Brit? Am întrebat sperită spre prietena mea din dreapta.
    -Mai pregătită ca acum nu am fost niciodată, ma asigură blondina.
    -Bine toată lumea! Spuse Sasuke intrând grabit în sală şi dezbrăcându-se de geaca lui. Scuze de întârziere, dar a intervenit acum pe ultima sută de metri, ceva cu spectacolul. Important e că sunt aici, deci ca să nu mai pierdem vremea toată lumea la locuri, dar înainte de asta suntem toţi aici?

    Fiecare dintre noi şi-a întors capul numărând în gând, unii chiar cu voce tare, până când am constatat că eram toţi treisprezece. Brunetul trecu printre noi ăştia care ne agitam de colo-colo, să ne aşezăm la locurile noastre. Acesta s-a pus în fruntea trupei şi spune.

    -Ei bine ne paşte un spectacol peste puţin timp şi i-am promis directoarei că va fi ceva „fabulos”, aşa deci şi prin urmare am muncit din greu în ultimele zile, cu toţii am făcut eforturi mari, iar astăzi va fi prima repetiţie generală. Sunt mândru de progresele voastre aşa ca să n-o mai lungim, să-i dăm drumul. Iar astea fiind spuse, Sasuke se întoarse cu spatele la noi şi cu faţa la peretele întreg de oglindă, îi făcu semn lui Sam şi apoi...



    º°•.End flashback.•º°


    -Sakura! Mă auzi?! Te şimţi bine?! Mă agita brunetul de umeri încontinuu, îngrijorat probabil că nu mai răspundeam deloc.
    -Da sunt bine, i-am răspuns cu jumătate de gură.
    -Sigur? Mai bine de jumate de drum am vorbit singur. Eşti sigură că nu ai păţit ceva? Se agita el de mama focului.
    -Sunt mai mult ca sigură că sunt în regulă. Mă gândeam doar la acele declaraţii, am minţit eu cu neruşinare.
    -Aaa despre asta e vorba? Nu ai de ce să te îngrijorezi în privinţa asta. Poţi spune că totul a fost dat uitării, nu mai trebuie să îti baţi căpşorul ăla micuţ. Crede-mă că am mai trecut de câteva ori prin asta şi de fiecare dată a fost la fel şi iaca am ajuns şi la liceu, a răspunse el cam abătut ultimele cuvinte.
    Am intrat tăcuţi în şcoală, am străbătut coridoarele până am ajuns în biroul directoarei. Trebuia să o anunţăm că totul fusese absolut în regulă, după care ne-am continuat drumul spre clasa noastră. Brusc am simţit ceva în mine, ceva ce nu am mai simţit de foarte multă vreme care venea de undeva din sala de sport. I-am spus lui Sasuke că rămân puţin în urmă, apoi încântată am intrat în sala în care deobicei se desfăşura adevăratul show. Însă entuziasmul meu se prăbuşise la pământ când am descorerit că asta nu e sala pe care o ştiam. Ce s-a întâmplat cu oglinzile? Acum arată mai mult a sală de clasă decat a cea de sport. S-a schimbat atât de mult, parcă asta nu e şcoala în care am învăţat acum câţiva ani. Acele amintiri parcă sunt dintr-o altă viaţă pe care nu am trăit-o niciodată. Asta clar poate fi numită... o sală a paşilor pierduţi, însă lucrul ăsta nu trebuie să rămână astfel. Cineva trebuie să pună piciorul în prag.


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:09, editata de 1 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 27 Mai 2012 - 17:28

    waw, cate s-ai intamplat. Observ ca tot mai bine incepi sa narezi, sa sti. Mi-a placut mult cum ai descris tot ce s-a intamplat. Nu te-ai intins in detalii incurcate si plictisitoare, iar naratiunea e cuminte, la fel si descrierea. Ceea ce n-a sunar prea bine, a fost propozitia aia:"Brusc am simţit ceva în mine, ceva ce nu am mai simţit de foarte multă vreme care venea de undeva din sala de sport." Suna cam ciudat, a simtit ceva in ea, am crezut prima data ca cineva o ataca, iar apoi sa scri ca venea din sala de sport. Mai bine scriai ca simtise fiori cand trecu pe acolo. Si cand scrise declaratia, puteai sa scri ca era agitata, nervoasa ori calma, de obicei, oamenii se simt panicati.
    In rest, nu am mai nimic de comentat. Cum adica Sasuke nu isi mai aminteste de Sakura si prietenia lor? Cineva sigur i-a sters memoria, altfel nu pot sa imi explic.

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Joi 7 Iun 2012 - 20:15

    Am venit cu nextu`. E cam aiurea, nu prea imi place cum a iesit, dar sper ca daca viitoare sa fie mai bine  Smile



    Capitolul 6
    Mai rău nici că se putea


    Confesiunea lui Sasuke: Când toată lumea te minte crede şi simte, dă mai departe două mii de cuvinte, ai o mie de vorbe, o mie de vise, o mie de gânduri şi uşi deschise.


    După ce m-am asigurat că e în regulă, am lăsat-o să se ducă unde voia iar eu am plecat îngândurat spre clasa. De ce Sakura voia să meargă în sala de sport, adică de ce tocmai sala de sport?! Mă îndoiesc că acea încăpere avea ceva atât de deosebit şi incitant încât să atragă aşa de tare atenţia unei tinere care mai degrabă preferă să ocolească cât mai mult posibil ora de educaţie fizică. Poate că aceşti noi veniti ascund un mare secret. Ori asta, ori mai nou am devenit un paranoia stresat. De unde ştiam eu sută-n mie că poate fetei chiar îi plăcea ora de sport? Cu deducţia asta care a sunat foarte ciudat aveam o vagă bănuială că mă înşelam amarnic. De când au apărut cei şapte am devenit foarte suspicios, iar asta s-a declanşat aşa pur şi simplu. Întradevăr este ceva „dubios” la ei, dar nu pot să mă bag în viaţa lor şi să îi abordez direct. Probabil a fost decizia lor personală să vină aici, dar tot îmi atrage atenţia mult prea mult. De ce să vină aici când în faţa liceului este şcoala de arte?
    Da, aţi auzit foarte bine! Este un liceu de arte care are specializare în găsirea noilor talente, mai ales noi voci care se presupun că ar avea un real succes. De ce aici, când acolo puteau persevera mai ales că deja au nişte voci absolut impresionante. Nu văd legătura. Recunosc că direcotul liceului de peste drum e cam sever, dar totuşi. Câţiva foşti colegi de-ai mei au părăsit băncile de aici pentru cele de acolo, iar Tsunade a fost foarte revoltată, dar nu a putut împiedica dorinţa elevilor şi a părinţilor lor. Marea majoritate a elevilor de aici presupun că directoarea ar fi avut în tinereaţea ei o relaţie cu directorul liceului de arte, iar eu sunt de acord cu deducţia asta. Cum îmi pot demostra teoria? Păi vine întrebarea. De ce Tsunade a fost atât de revoltată când o parte dintre elevi au plecat peste drum? Eram destul de mulţi, unii făceau şi ore după-amiaza, ar fi trebuit să fie mai usurată că scapă de unii, având în vedere că nu erau nişte elevi prea conştiincioşi.
    Dar nu! Ea a făcut tot posibilul ca să îi convingă să rămână dar nu a reuşit. După câteva zile i-am văzut pe respectivii şi directorul celeilalte scoli, ieşind din liceu. Erau tare bucuroşi, mai ales directorul care îmi aruncă o privire superioară. De ce tocmai mie? Pentru că se întâmpla să fiu singurul elev din curtea şcolii în acel moment. În fine asta nu conteaza prea mult. Ideea este că toate au o legătură, dar se pare că mie îmi scapă ceva esenţial. Dar ce anume? Mă uitam pe geam la acea clădire din faţă. Ce aveau ei mai bun? Ei bine, liceul era proaspăt renovat, aveau clase de curs calumea, fiecare elev avea propriul său calculator, profesorii erau cei mai buni dintre cei mai buni şi... bine, reformulez întrebarea. Ce au ei mai bun decât nişte profesori de excepţie şi tehnologie avansată? O mână ferma mă apucă de umăr, făcându-mă să tresar şi să mă întorc rapid.
    - Uşurel Sasuke! Nu m-am furişat pe la spatele tău ca să te sperii, spune blând Shun.
    - Iartă-mă Shun, eram foarte prins în gândurile mele, i-am răspuns nu prea sigur.
    - Orice ar fi fost, se pare că era foarte important mai ales că nu ai reacţionat când te-am strigat. Nu contează, oricum unde e Sakura?
    - A, păi a rămas puţin în urmă. Zicea că vrea să fie singură, aşa că am plecat. Auzi, dar nu cumva ar trebui să fi la ore? Directoarea ştie unde am fost deci eu sunt asigurat.
    - Să zicem doar că chimia nu e punctul meu forte, spuse el scurt chicotind.
    Şi cu asta subiectul a fost epuizat. Blondul îşi rezemă coatele pe pervazul geamului, iar bărbia se odihnea pe palmele sale. I-am urmat exemplul, apoi am început să vorbim, să ne cunoaştem mai bine. Se pare că el nu era pe invers aşa cum ne făcusem toţi impresia prima oară despre el. Nu m-am putut abţine să nu îl întreb de ce pretinde că este homo, iar el a ezitat. Parcă voia să îmi spună ce e cu toată tărăşenia asta, dar mi-a răspuns că nu îmi poate spune care este motivul. Ok, puteţi să spuneti că am devenit complet nebun, dar acum ştiu sigur că ceva nu e în regulă sau... poate... o fi prea personal motivul. Oricare o fi fost el, se pare că nu am avut noroc să îl aflu că Shun schimbase rapid subiectul.
    - Uite ce e Sasuke, nu vreau să crezi... nu ştiu... nu găsesc cuvântul potrivit. Nu vreau să crezi că sunt prea direct, dar dacă vrei aş putea să te ajut.
    - Despre ce vorbeşti? L-am întrebat uimit.
    - Păi despre club. Aş putea să îi ţin eu locul lui Andy până faci rost de alt Dj, asta dacă crezi că sunt cât de cât bun pe post de Dj. Şi nu e nevoie să mă plăteşti sau chestii de genul ăsta.
    - Pe bune?! Adică nici nu ştiu cum să îţi mulţumesc că mă ajuţi, dar totuşi nu pot să te „angajez” pe degeaba. Credemă că nu aş putea dormi la noapte ştiind că unul din prietenii mei mă ajută, iar eu nu îi dau nimic în schimb.
    - Dacă pui problema în felul ăsta, am să mă gândesc eu la ceva, îmi spuse el zâmbind.
    Clopoţelul sună zgomotos, anunţând pauza mult aşteptată. Cât ai clipi holurile liceului se umplură ochi de diferite personaje, care de care mai nervoase, ori vesele, ori prost dispuse.

    Orele au trecut insuportabil de greu. Tot timpul m-am gândit cum aş putea face rost de alt Dj şi cât de drăguţ a putut să fie Shun încât să îşi sacrifice timpul şi să mă ajute. Ăsta da prieten! Îi eram profund îndatorat. Apoi când am ieşit de la ore, eram aşa de bine dispus încât am plecat primul şi m-am dus direct la grădiniţă să îl iau pe Itachi. Când am ajuns acolo, frăţiorul meu era pe punctul să se culce, dar am avut noroc şi l-am luat acasă. Şi vreau să spun că ne-am dus acasă, acasă. Mama şi tata erau la servici şi eram absolut sigur că apele se liniştiseră de seara trecută, aşa că nu cred că se va întâmpla ceva ieşit din comun. Deobicei rămâneam vre-o două-trei zile la Kiba acasă, iar când mă întorceam cu Itachi ai mei se comportau de parcă nimic nu se întâmplase. Însă astăzi mă simţeam diferint, însă într-un mod ciudat. Ceva sigur se va întâmpla, iar la cum am început ziua, adică plăcut şi cu gânduri pozitive, eram sigur că totul avea să fie bine.
    Am ajuns acasă şi mi-am făcut rutina obişnuită. Îi pregăteam frăţiorului meu ceva de mâncare, după mă jucam puţin cu el ca apoi să sfârşesc întins pe canapea, citind o revistă până când avea să vină unul dintre părinţi iar de cele mai multe ori prima era mama şi iat-o venind. Cheia se învărti de două ori în broască, după care uşa se deschise, iar la scurt timp am auzit sunetul tocurilor mamei făcând contact cu gresia de pe hol. Imediat Itachi o zbughi pe hol strigând în gura mare şi repetând de mai multe ori „Mami!”. O strânse de picioare fericit să o vadă, în timp ce aceasta se uita mirată la micuţa fiinţă, apoi îşi schimbă expresia feţei într-una care vroia să pară a bucurie, dar care te ducea cu gândul la orice altceva înafară de grija şi afecţiunea pe care ar trebui să o poarte o mamă odraslelor ei. După ce îl dăduse pe micuţul brunet la o parte, într-un mod cam brutal după părerea mea, îi spuse că afară erau copiii vecinilor şi i-a mai zis că poate să se ducă şi el jos să se joace cu ei dacă vrea. Itachi cum auzi, fugi ca împuşcat în camera lui, se îmbrăcase cu viteza luminii, apoi îşi puse geaca groasă, fularul, mănuşile şi ghetuţele şi dus a fost.
    Era ceva ciudat şi nu spun asta pentru că mama nu îi dădea lui Itachi aproape niciodată voie să se joace cu ceilalti copii din bloc, spun asta deoarece l-a lăsat pe Itachi afară cu un scop. Acela de a rămâne numai eu cu ea. Ăsta micu’ e foarte ataşat de mine şi eu de el, dar să îl vadă pe fratele lui mai mare care are grija de el mustrat de părinţii deja e prea mult. Aşa se întâmpla de fiecare dată când făceam un lucru greşit, dar de data asta ceva îmi spune că e foarte serios. Din instinct m-am ridicat în picioare şi am tăcut, aşteptând să vad ce mai e de data asta, dar ea era foarte calmă, relaxată, purtându-se de parcă nici nu eram în încăpere. Şi-a dat jos paltonul, cizmele, şi-a lăsat geanta pe canapea, apoi a inspirat adânc şi a privit în gol prin geamurile cât peretele la traficul blocat, agitat şi bulversat. Aşteptam înţepenit, uitându-mă fix şi încordat la ea, fiind gata ca oricând să primesc valul de reproşuri. Mama niciodată nu m-a încurajat sau felicitat, nu am auzit-o nicicând spunându-mi că e mândra de mine sau că o făcusem fericită. Iar cu toate astea eu încă făceam pe dracu’-n patru, doar să o aud şi eu odată spunându-mi asemenea lucruri.
    Învâţam de îmi săreau capacele să iau note mari la ascultări, la teste, mă înscriam în diverse cubluri ca să îmi măresc cunoştinţele, dar tot ce am reuşit să fac a fost să cresc în ochii profesorilor. Eu nu aveam nevoie de meritele lor, aveam nevoie de îmbraţişarea caldă şi de vorbele mamei. Nu am simţit niciodată acea stare de după, când se spune că nimic nu se compară cu vocea părinţilor care îţi spun din toată inima ca sunt mândrii de tine. Nici tata nu puteam să spun că era mai strălucit la capitolul ăsta, dar măcar îl mai auzeam din când în când spunându-mi că mă descurc foarte bine la şcoală. Toate astea se întâmplau când eu aveam numai treisprezece ani, dar apoi, un an mai târziu, când am realizat încet, încet că tot ce făceam era în zadar, am lăsat-o mai moale. Nu mai eram acel elev model care ştia totul la perfecţiune. Devenisem un elev oarecare, cu note de trecere, îmi făcusem câţiva priteni, respectiv Kiba, Sam, Ino, Britney şi Hinata şi într-un final mă simţeam ca oricare alt puşti normal de vârsta mea.
    - M-am săturat de voi Uchiha! Mă trezi la realitate vocea rece a mamei.
    Poftim?! Ce... ce a fost asta?! Mă uitam la ea ca curca-n lemne, încercând din răsputeri să aflu ce anume o supărase aşa de tare, dar nu... nu îmi aminteam să fi făcut ceva ieşit din comun.
    - Nu m-ai auzit Sasuke?
    - Ba da, am răspuns. Dar ce vrei să fac? Cu ce am greşit? Ştii bine că seara trecută l-am luat pe Itachi de aici să nu vă mai audă pe tine şi pe tata cum vă certaţi. Mă mir cum de îţi pasă, până acum te comportai de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, am spus cu un ton ridicat, fiind evident faptul că eram iritat.
    - Cum îndrâzneşti să îmi vorbeşti în felul ăsta?!
    S-a apropiat ameninţător de mine, apoi când am fost faţă în faţă şi când mă aşteptam mai puţin am primit o palmă zdravănă peste obraz, făcându-mă să îmi întorc capul. Mi-am dus mâna la obrazul abia rănit care mă ustura groaznic şi priveam în podea muşcându-mi buza de jos. Cum mi-am permis să mă dezlănţui în asemena hal în faţa mamei mele, cea care mi-a dat viaţă şi m-a crescut şi educat cum a putut şi cum a crezut de cuviinţă că e mai bine? Îmi era jenă şi mă simţeam oribil. Nici nu mai aveam putere să o privesc direct în ochi pentru că îmi era ruşine. Îmi meritam pe deplin palma. În timp ce stăteam acolo, în picioare ca un bibelou de decor, mama mă apucă de braţ şi mă trânti brutal pe un perete, reproşându-mi că nu sunt în postura să comentez. Încă mă uitam în pământ, ascultându-i morala, până la un punct când se opri cu un oftat tensionat. Se plimba prin cameră de la un capăt la altul, probabil încercând să se liniştească, iar eu m-am dezlipit uşor de perete şi când voiam să mă duc în camera mea să meditez asupra lucrurilor spuse de ea, mă prinse de braţ şi mă trase înapoi. Îmi mai dădu o palmă, de data asta parcă mai rece şi dată cu mai multă furie, care ma făcu să fac câţiva paşi înapoi, dar m-am împiedicat şi am căzut în şezut. Rapid, s-a aşezat peste mine şi a început să îmi dea palme peste palme.
    Tăceam şi înghiţeam orice lovitură, ştiind că la un moment dat va înceta. După ce s-a potolit şi s-a dat jos, m-am ghemuit pe o parte, punându-mi faţa în palme. Mă duream absolut toata suprafaţa, abia mai puteam să clipesc la cât de tare mă ustura şi chinuia. Nu înţeleg de ce sunt pedepsit atât de aspru doar pentru că am avut o mică scăpare în faţa ei? Asta a fost prima oara când s-a întâmplat aşa ceva, dar totuşi nu cred că merit o astfel de corecţie. Când durerea s-a mai diminuat şi am vrut să mă ridic am simţit cum spatele mi-e rupt în două, apoi abdomenul, urmat de picioare şi braţe. Am privit printre degetele mele şi am văzut cum în picioare era mama, având în mână cureaua de la pantalonii ei, pusă în două. A început să dea în mine, fără pic de milă, iar toate astea pentru ce? Am fost un băiat chiar aşa de rău? Nu se simte oribil că dă cu atâta mânie în propriul ei fiu, propriul ei copilaş? Făcusem un lucru necunoscut de mine, dar care o supărase foarte tare pe ea. Mă durea mai tare inima din cauza acestui lucru, decât a vânătăilor provocate de lovituri. Cu ultimele puteri am reuşit să mă ridic şi am început să alerg schiopătânt, nu ştiu unde, numai să scap o dată de acest infern. Mama a luat o vază din apropiere şi a aruncat-o după mine, dar nu m-a nimerit, însă nici bine nu am făcut trei paşi că am căzut la podea. În tălpi îmi intrară cioburi ascuţite de la vaza spartă, iar odată cu ele mă rănisem şi la braţe şi faţă. Încercam să mă mişc dar era în zadar. Toţi muşchii mei parcă erau paralizati, nu mai reacţionau la absolut nicio comandă a creierului. Am conştientizat că nu mai aveam nicio scăpare atunci cănd loviturile reapăruseră. Aici îmi e sfârşitul!
    - Pentru numele lui Dumnezeu Akio! Lasă-l în pace! Spuse tata dintr-o răsuflare, apărând de nicăieri, prăbuşindu-se la pămând lângă mine-
    - Mai suteşte-mă Mitsuo! M-am săturat până peste cap. Spuse mama urcându-i vocea o octavă.
    - Credeam că am încheiat socotelile cu o seară în urmă, reluă el ajutându-mă să mă aşez pe un fotoliu.
    - Nu am încheiat nimic. Nu mă aştept să înţelegi prin ce trec ca să te conving să avem un copil!
    - Bineînţeles că nu înteleg. Nu ajung doi copii?
    - Nu îi pune la socoteală pe alintatul de Itachi şi golanul de frate-su. Mi se face scârbă cănd îi văd. Sunt numai ai tăi! Ei nu sunt copii mei!
    După aceste vorbe am amuţit cu toţii. Toate astea au fost ca o palmă rece, un şoc de proporţii urişe. Cum să nu fie ea mama mea? E imposibil şi inimaginabil. De când a început această nebunie? Cum am putut să nu îmi dau seama mai din timp şi să opresc înainte ca totul să ia amploare? Apoi, într-o secundă, toate momentele când am încercat să scot o laudă de la ea au trecut prin faţa ochilor mei, şi abia atunci am realizat care era adevăratul motiv pentru care nu am auzit niciodată nimci de la ea. Tot ce îşi dorea era ca eu şi frăţiorul meu să fim luaţi la şuturi şi apoi daţi afară. Iar de la tata vroia doar banii şi nimic mai mult. Tata a vrut să mă ajute să mă ridic, dar l-am împins cu cotul. Nu aveam nevoie de ajutorul lui acum, aşa că am preferat să mă ridic singur cu chiu cu vai şi să mă târăsc până la uşa camerei mele. Înainte să intru m-am întors şi am spus.
    - Akio am şi eu o întrebare. Aşa-i că nu ţi-a picat prea bine, în vremea când te întâlneai cu tata, când ţi-a spus că mai are „un alintat” pe care îl cheamă Itachi şi „un golan” pe care îl cheamă Sasuke? Cu toate astea nu ai putut rezista tentaţiei banilor şi ai acceptat să te măritiţi cu el, crezând că îl vei convinge să ne dea în stradă. Păcat că totul nu a decurs conform planurilor... şi încă ceva. Tu nu îţi doreşti defel un al copil, e doar un subpretext pentru al prinde pe tata în capcană.
    Aceasta stătea pe canapea picior peste picior, cu mainile în sân, privind fix în faţă, probabil fiindu-i foarte greu să tacă şi să înghită totul.
    - Iar tu tată de ce ţi-ai ţinut gura închisă în tot acest timp? Îmi e greu să cred că nu ai observat până acum cum ea te goleşte pe zi ce trece de toţi banii. M-ai făcut să cred într-o minciună. Nu pot să îmi închipui cum am putut să îî spun „mamă” uneia care are ogrămadă de pretenţii.
    Am închis uşa după mine. M-am lipit de ea şi m-am lăsat usor în jos, până am şimţit podeaua. Au fost vrobe grele auncate în momente de tensiune... poate prea grele. Cu toate astea mă bucuram că am spus scurt şi la obiect cam tot ce mă apăsa. A fost mai bine decăt să fi vorbit mult şi prost.


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:13, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 11 Iun 2012 - 12:28

    Buna, ciresica de pe tort
    Imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici, insa acum am recuperat,..
    Ultimul capitol m-a intristat.. foarte tare.. si sa sti ca toate au iesit superb.. toate capitoelele.. Povestesti minunat, povestea e minunata..
    Nu am mai vazut pana acum un fic in care Itachi sa fie mai mic decat Sasuke..
    Si tot nu inteleg de ce Sasuke si ceilalti au fost facuti sa isi uite trecutul... ideea asta e tare incurcata..
    Astept urmatorul capitol.
    Spor la scris :-*

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 14 Oct 2012 - 17:05

    Imi cer scuze pentru ca aduc nextu` asa de tarziu, dar sper sa compenseze lungimea.

    Capitolul 7
    Be my beautiful baby


    Confesiunea lui Sasuke: Noaptea ce vine si ziua de maine ne prind impreuna la petrecerea ta.



    Tic tac, tic tac! Cat de afurisit poate fi timpul cateodata, am dreptate? Uneori, de cele mai multe ori, trece pe langa tine fara sa iti dai seama, iar cand astepti cu nerabdare ceva anume se misca cu viteza melcului turbat, apoi cand nu e niciuna din doua, ai o senzatie neutra, intrebi cat e un ceas dar numai ca „sa mai treaca timpul” pentru ca in realitate nu prea te intereseaza. Spre exemplu atunci cand te distrezi pe cinste, asa-i ca nici nu realizezi cand a trecut timpul? Sau cand astepti o super petrecere la care credeai ca nu vei fi invitat in veci, si totusi dupa atata stres, s-a intamplat minunea, orele iti par zile nu? Ideea e ca in acest moment timpul e un mare ticalos. Stau in locul meu obisnuit, penultima banca de pe randul de la geam, spionand si inspectand activitatea celorlalte clase prin intermediul ferestrei, in timp ce  pe toti ceilalti ii apucasera mania pozelor de cand vazusera aparatul lui Sam. Printre strigatele pitigaiate ale celor care stateau la poza – Cheese! Branza! Zambiti! – cu fotograful „profesionist” Samuel Davis Morgan, care nu se mai oprea din lingusit modelele spunandu-le ca aparatul ii iubeste si a tuturor celorlalti care isi asteptau randul, eu constatam ca tot mai multe clase plecau si incepeam sa cred ca suntem ultimii ramasi in liceu si ca diriga nu isi va mai face vreodata aparitia.
    Dupa un timp, cand ceilalti reusisera sa imi fure cateva poze, diriginta intra grabita in clasa, cerandu-si scuze ca intarziase. Ne-am asezat fiecare la locul lui, dupa care, aceasta a inceput sa ne insiruie o istorioara cu doamna directoare si nu stiu ce chestie cu absentele pe ultima suta de metri de unde reiesea intarzierea ei. Dupa a trecut la clasa noastra, la toate multumirile si nemultumirile aduse pe tot parcursul timpului petrecut impreuna, iar eu mai aveam putin si imi luam campii. Chiar asa?! Din septembrie astept momentul dulce al liberatatii, doar cateva minute ne mai despart, atat de aproape si totusi atat de departe. Totul pana cand...
    - Si cu asta s-a terminat semestrul intai! Sa aveti o vacanta cat mai placuta!
    Imediat fiecare a devenit inamicul celuilalt in lupta pentru a ajunge la dulapul sau, sau cel putin asa ar fi trebuit sa se intample. Tin sa va anunt ca toata lumea era calma, nimeni nu se inghesuia la usa, nu se dadeau coate si pumni ca alte dati. Pana si eu eram neobisnuit de pasiv, desi ma asteptam ca sa o fi zbughit pe usa cum auzeam cuvantul vacanta si pe acum sa fi fost cam pe la jumatatea drumului spre casa. Totusi sunt inca in scoala mergand cu prietenii mei, facand glume si bucurandu-ne de acest lucru binecuvantat numit vacanta si de efectele sale surprinzator de relaxante. Probabil ca exagerasem si eu putin cam mult, aveam aproximativ tot timpul din lume, trei saptamani mai exact, dar vorba vine. De ce sa ma grabesc? Doar graba strica treaba. Gasca s-a spart imediat, pentru ca dulapurile noastre erau in locuri total diferite, cand unu’ era aici, altul era fix in capatul celalalt al coridorului. Mergeam cu pasi marunti privind din mers clasele cu usile larg deschide, care bineinteles erau goale si imi confirmau faptul ca numai noi am mai ramas in liceu.
    Ma indreptam in continuare catre dulapul meu, pana cand intr-un final am ajuns unde trebuia. L-am deschis si am luat din el mp3-ul, fara de care nu pot trai, castile si ele la fel de importante, apoi am mai zarit niste carti, caiete, niste reviste – ce cauta aici?! – si cu singuranta, testele indesate adanc in fundul dulapului ca nu cumva cineva sa dea de ele, pentru ca acestea nu aveau niste note prea stralucite. Am stat putin si m-am gandit, si iar m-am gandit pana cand am hotarat sa imi iau revistele, pe ele oricum le luam, si caietele ca sa mai ocupe loc in ghiozdar, sa nu fie chiar gol. M-am imbracat bine, mi-am pus castile, am dat drumul la muzica, dupa mi-am pus ghiozdanul pe un umar si am iesit. Fulgii de nea incetasera sa mai cada de cateva zile, iar noptile geroase facuse ca cel depus pana acum sa se intareasca si sa formeze pe strada multe ghetusuri. Ador sa anulec pe ele! Soarele abia se observa printre nori, iar aerul rece te facea sa tremuri din toate incheieturile. Am tars adanc aer in piept, apoi l-am dat afara si m-am intrebat de unde sa incep cu distractia, frecandu-mi palmele energic.

    Casa dulce casa! Ce poate fi mai bun decat sa stai molesit pe canapea, cu punga de chipsuri, sticla de suc si sa te uiti relaxat la televizor, fara teme, fara vre-un fratior care sa te bata la cap sa te joci cu el, fara vre-o obligatie si cel mai important fara o mama vitrega care sa te scoata din pepeni... pe scurt fara bataie de cap. De cand tata ceruse divortul, iar Madam Impresi isi luase lucrurile si plecase din apartament, era mult mai liniste, si vreau sa spun cu mult mai liniste. In acea seara cand am fost batut, tata si Akio s-au certat mai rau decat o faceau inainte, in timp ce eu mai aveam putin si imi dadeau duhul pe podea. Desi trecuse ceva vreme de atunci imi aminteam acea zi de parca fusese ieri.



    ***Flashback***



    Scandalul durase mai bine de o ora. Nu aveam de gand sa ma mai implic nicio secunda cum mai faceam cateodata. Uneori nu aveam unde sa ma duc si mai interveneam de dragul fratiorului meu, care se cuibarea in bratele mele cand ma intorceam fara vre-un rezultat si incepea sa planga pe infundate la umarul meu, eu incercand sa il linistesc cat de mult puteam.  Itachi a stat pana tarziu afara, deci nu a fost nevoit sa asiste la acea scena macabra. Dupa ce tata si acea profitoare s-au certat la cutite, tata a pus piciorul in prag si i-a spus sa plece imediat din apartament. Imediat am auzit o lovitura, multi pasi grabiti prin casa, apoi intr-un final o usa trantita. Peste cateva momente tata intra intr-un suflet la mine in camera si se sperie de-a binelea cand ma vazu la podea, aproape inconstient. Ma ajuta sa ma ridic si ma asezase pe pat cu grija.
    Imi dadu tricoul jos se se uita ingrozit la ranile mele. Incepuse sa le curete numaidecat, in timp ce eu aveam ogramada de intrebari, dar parca imi era teama sa deschid gura. Ma macina mai tare intrebarea „Cine e mama mea adevarata?” decat durerea provocata de dezinfectarea ranilor. Tot ceea ce faceam era sa stau in sezut, cu tata langa mine, privind pierdut podeaua. Nu imi revenisem nici macar putin dupa acel soc. Intr-un final cand tata aproape terminase sa ma bandajeze, timp in care nu am schimbat absolut nicio vorba, l-am apucat de mana si l-am indemnat sa se opreasca din ce facea. Si-a ridicat privirea blanda si protectoare spre mine si incerca o tentativa de zambet dar nu prea ia reusit. Ma intreb la ce se gandeste. Nu s-a incumetat sa scoata vre-un cuvant si a asteptat sa fiu eu cel care sparge gheata.
    - Tata... sunt sigur ca sti ce anume vreau sa stiu.
    - Sasuke nu vei intelege, a incercat el sa spuna.
    - Te rog tata! Vreau sa stiu cine a mama mea si ce s-a intamplat, l-am implorat pe singurul om in care mai am incredere in momentul de fata.
    Acesta s-a ridicat de pe marginea patului si s-a dus la fereastra.  Privea absent spre multimea si traficul aglomerat cautand un loc. Da... un loc, un refugiu! Un coltisor cat mai mic in care sa se ascunda si sa scape de aceasta situatie  jenanta si nu il condamnam. Era totusi tatal meu, nu puteam sa izbucnesc si in fata lui cum se intamplase si cu Akio desi nu imi mai parea asa de rau in privinta ei si a cea ce facusem. L-am privit pe tata cum inca se uita pe geam, cu mainile in buzunarele pantalonilor. Ma saturasem de asta pana peste cap. Voiam niste raspunsuri din partea lui, de preferabil adevarate, nu as mai suporta alte minciuni.
    - Tata de ce nu spui nimic? De ce ti totul pentru tine? De ce imi ascunzi toate astea? Cer prea mult cand iti spun ca vreau sa stiu cine e mama mea? Am ridicat tonul la el, nemaiputand sa ma abtin.
    - O chema Yumiko Tamaki si am fost colegi de clasa. Totul era bine pana cand intr-o zi  m-am intors de la munca si m-am trezit cu un copil de nici trei luni care plangea de mama focului si cu fratele lui de doispe‛ ani care nu stia ce se petrece. De ce? Pentru ca mama lor plecase... ii lasase singuri si plecase fara sa se uite inapoi si fara sa ii pese ca ar putea pati ceva. Asta ai vrut sa sti Sasuke? A tipat tata intorcandu-se si privindu-ma fix in ochi. A plecat pur si simplu, fara sa lase un bilet sau orice altceva. Nimic! Usa de la intrare era larg deschisa! Nu i-a pasat nici cat negru sub unghie!
    S-a intors din nou cu fata la fereastra sprijinindu-si antebratul de sticla rece. Eram sub stare de soc. Nu puteam accepta ideea ca mami cea reala, cea care imi daduse viata si ma crescuse si educase cum a crezut ea de cuviinta ne-a lasat in voia sortii... ne-a parasit. Nu inteleg. Brusc am inceput sa ma simt singur, foarte singur si neputincios. Eu sunt cum mai sunt, dar tata? Oare el cum s-a simtit in acea zi cand a realizat ca e nevoit sa creasca singur doi copii?! Nu-i asa ca a avut impresia ca e sfarsitul lumii?! Dar trecuse peste, insa eu l-am fortat  sa isi aduca aminte de acele clipe groaznice.
    - Iarta-ma tata... nu am stiut, am spus printre sughituri realinzand abia atunci ca eu plangeam. Nu... nu am crezut ca a fost ceva asa oribil.
    Gandesc prost! Unde naiba imi e capul?! Ce credeam? Ca mama a trebuit sa rezolve o reglare de conturi si ca a plecat in mare  viteza incat a uitat sa inchida usa si sa ii lase tatei un bilet prin care e nevoit sa creasca de unul singur doi copii sa ca ea nu se va mai intoarce niciodata? Sughitam incontinuu, in timp ce lacrimile sarate continuau sa inmugureasca in coltul ochilor ca mai apoi sa se prelinga pe obrajii mei si in final sa cada si sa ude mai tare asternutul. Nu ma puteam stapani deloc. Tata respira adanc, se calma cand constata  in ce hal era fiul sau, se aseza langa mine si ma cuprinse cu bratele. Aveam nevoie de el mai mult ca niciodata. Continuam sa imi cer scuze si sa ii spun ca nu il merit ca parinte pentru ca e prea bun cu mine. Acesta ma linistea vorbindu-mi bland si cu atata grija, zicandu-mi ca nu e vina mea si ca eram prea mic ca sa inteleg ce se intampla.  Intr-un tarziu reusi sa ma adoarma.




    ***End flashback***



    Bineinteles ca dupa au urmat o serie de intrebari adresate constiintei mele. De ce nu mi-o amintesc pe mama reala? Se presupune ca am trait impreuna doisprezece ani.  Nu imi aduc aminte absolut nimic. Nici vocea, nici chipul, nimic. Nada. Alta intrebare care imi bantuia mintea era de ce disparusebrusc din viata noastra? Din cate imi spusese tata se intelegeau foarte bine si se iubeau unul pe altul. Daca nu o faceau e posibil ca eu si Itachi nici sa nu mai fim aici. De ce a plecat inexplicabil? Si probabil cea mai importanta intrebare e cum de am crezut in tot acest timp ca Akio e mama mea? Pe ea mi-o amintesc de prima oara cand i-am vazut mutra si am stiut ca nu e de bine. Nu inteleg de ce tata nu mi-a spus nimic. Poate... poate pentru ca nu a crezut ca e nevoie. Poate credea ca am inteles ca eu voi avea alta mamica. Oricum nu mai avea sens sa imi bat atat de mult capul si am lasat totul pe seama faptului ca nu eram suficient de mare ca sa inteles totul, asa cum spusese si tata. Probabil ca si faptul ca am incercat sa o multumesc pe Akio cu orice pret mi-au sters toate amintirile de pe vremea cand eram doar un pusti.
    Dupa cum spuneam, acum totul parea sa fie in regula. Clubul incepuse sa fie tot mai popular si sa ii mearga din ce in ce mai bine de cand Andy predase stafeta, prin intermediul meu, lui Shun. Blondul se pricepea in adevaratul sens al cuvantului sa faca asmosfera si sa o mentina sexy si salbatica. Uneori se mai urcau pe scena si restul gastii noi, care ii delectau pe petrecareti cu melodii compuse de ei si care aveau mare succes la public. Nu coborau de pe scena pana nu terminau si al treilea bis. Totusi clubul nu mereu avea parte de acest tratament care ii crestea popularitatea. Era ciudat ca numai atunci cand Deidara venea la club impreuna cu ceilalti, acestia abea scoteau doua vorbe despre succesul lor rasunator din seara precedenta. In acele zile in care Shun nu facea pe Dj-ul, blondul il pusese pe Sam la pupitru. Ma rugase sa am incredere in el si in roscat pentru ca nu ma vor dezamagii, si asa fusese. Sam prelua castile in acele seri si se straduia sa faca atmosfera si sa o mentina, exact cum facea Shun.
    Oricat de mult incerca, roscatul nu avea acel sex-appeal de care dadea dovada Shun si cu care cucerea publicul de fiecare data. Ce-i drept nu puteam sa cer prea mult de la Sam. Nu fusese niciodata in postura de DJ si nu puteam sa ii spun sa devina unul peste noapte. Ma linistea faptul ca ii placea cu adevarat sa aiba controlul asupra atmosferei si a melodiilor. Shun se mai ducea din cand in cand pe scena langa Sam si il mai indruma foarte subitl, la unele chestii la care nu se pricepea. Roscatul incepuse sa iubeasca ceea ce facea, si incepusem sa cred ca devinise ceva mai mult decat un inlocuitor al lui Shun. Punea pasiune in ceea ce facea , iar cu cat isi dorea mai mult sa fie mai bun, cu atat se chinuia mai mult, si trebuie sa recunosc, deveneaa mai priceput in ceea ce privea mixajele melodiile si sa faca atmosfera de petrecere.
    Eu si cu Shun ne apropiasem mult unul de altul. Il consideram ca pe un frate mai mare. Incepusem sa ne intelegem asa de bine, incat uneori aveam vaga impresie ca il cunosc de o viata. Pe langa faptul ca il instruia pe Sam, isi si sacrifica marea majoritate a timpului facand pe Dj-ul noaptea, si ziua venind la club dupa ore pregatind noi mixuri si remixuri ca totul sa fie perfect pentru o seara nebuna plina de dans. Acesta imi marturusise chicotind ca „ii picase cu tronc” clubul. Cred si eu avand in vedere ca isi petrecea mai tot timpul aici, dar nu il condamnam pentru ca si mie imi place sa ma duc dese ori pe acolo. Acel loc e asa pustiu pe timpul zilei, atat de calm si placut, ca o cafenea veche dar foarte primitoare. Pe cand Akio inca statea la noi in apartament, dupa fiecare scandal, il lasam pe Itachi la un prieten de gradinita, apoi mereu veneam aici singur si ma linisteam. Stateam intins pe podeaua scenei nu foarte mare si priveam absent tavanul care nu reprezenta niciun interes in sine. Insa, stand nemiscat, uitandu-ma incontinuu la el, ma desprindea de realitate, refugiindu-ma in mica mea lume perfecta in care nu existau certuri, un timp suficient ca sa imi revin si sa infrunt cum se cuvine situatia.
    Prietenilor mei nu le spuneam ce fac deoarece imi doream sa ma detasez de toti, sa pot sa imi lipsezesc gandurile si cel mai important sa nu fiu tratat cu mila lor. Uram acest lucru mai mult ca orice pe lumea asta , de aceea nu am riscat sa le spun amicilor mei. Aveam incredere ca ma vor intelege, dar cum am mai spus simteam nevoia disperata de a fi singur. Totusi de cand Shun repeta dupa amiaza, iar scandalurile devenira din ce in ce mai frecvente, nu m-am mai putut ascunde de el. Ii povesteam absolut tot ce se intampla acasa, sfarsind prin a sta amandoi intinsi pe podeau scenei, eu razand iar Shun facand tot felul de glume. Nu vedeam in blond o persoana care imi oferea mila de fiecare data cand imi spuneam necazul, ci ca pe cineva care sufera odata cu mine, care se adapteaza usor la starile mele schimbatoare si care face si pe dracu-n patru doar sa  ma faca sa mai uit de probleme.
    Insa Shun nu e singura persoana de care ma atasasem si care imi oferea siguranta dupa certuri. Acea fata cu parul roz ca o bomboana dulce si acei ochi inconfundabili si atat de verzi, ma scotea la plimbari lungi prin parcuri, golindu-mi mintea de tot. Sakura juca si ea un rol foarte important in echilibrul meu psihic. Pentru un timp nu a fost nimic special, dar pe parcurs ma atasasem foarte mult de ea si incepuse sa se simta si o oarecare atractie fizica si sentimentala intre noi. Sakura avea ceva ce lui Shun ii lipsea cu desavarsire. Pe langa faptul ca era o fata, si inca ce frumusete de fata, tanara ma putea calma dintr-o singura privire sincera, care imi facea si capul sa fie in nori.
    Imi placea la nebunie faptul ca, dupa fiecare runda de certuri povestita Sakurei, aceasta imi lua mainile mele reci intr-ale sale care erau calde, imi afisa un zambet plapand, ma privea direct in ochi si imi spunea ca totul se va rezolva intr-un fel sa ca va fi bine. Stateam asa cateva minute bune, uitandu-ne unul la altul si puteam sa jur ca se pierdea de fiecare data in ochii mei. O dadea de gol roseata din obraji care aparea imediat si hlizitul de dupa, care unora li s-a fi parut enervant, dar care dupa mine era absolut adorabil. Dupa mult timp, ma simteam fericit in compania cuiva caruia ii datoram multe. Totusi consider ca e mai bine sa mai continuam putin cu flirtul, decat sa ma arunc cu capul intr-o relatie de pe urma careia amandoi sa suferim. Toate la timpul lor.
    Telefonul de pe masa incepuse sa sune. L-am luat in mana si am vazut ca primisem un mesaj de la Sam. „Urechile ciulite Sasuke pentru ca diseara suntem invitati la un party de zile mari, la vila celor sapte petrecareti. Asa ca miscati organismul incoace, e timpul sa ne facem de cap! P.S. Ai idee pe unde o fi Shun? Nimeni nu l-a mai vazut de la scoala. Daca stii pe unde umbla, adu-l si pe el. Cu cat mai multi cu atat mai bine!” M-am uitat la filmele de pe raftul de langa televizor apoi la telefon. Filmele, telefonul, filmele, telefonul. Manerul usii scoate un sunet infundat in timp ce o deschid si plec din casa.

    ***

    Am pasit marunt si nesigur in club. Totul era cufundat in intuneric, doar cateva luminite din apropierea scenei erau aprinse, aratand ca cineva e totusi acolo. Dupa cum banuiam, Shun era acela. Statea la pupitru, cu castile pe urechi, invartind diferite butoane dand de inteles ca lucra intens la o melodie. M-am apropiat, apoi cand am ajuns in dreptul sau mi-am pus mana pe umarul lui, facandul sa tresara si sa se intparca imediat. Se linisti cand imi vazu zambetul larg, opri muzica si isi lasa in jos castile de pe urechi.
    - Ce cauti aici Shun? Stii ca ceilalti dau o petrecere la vila, iar tu ar trebui sa fii acolo si sa intretii atmosfera?
    - Mda stiu, a raspuns el rece. Nu am chef de ei.
    - Ceva te framanta nu?
    A refuzat sa raspunda, lasand capul in jos. A stat asa cateva momente bune, dupa care s-a intors spre pupitru, s-a aplecat si s-a sprijinit cu coatele. L-am privit cum a oftat enervat, rotindu-si capul prin tot clubul.
    - Shun stii bine ca mie poti sa imi spui. Ai incredere in mine.
    Asa cum am avut si eu in tine, imi venea sa ii spun dar am preferant sa inghit si sa tac. A pufnit zgomotos. Blondul statea acolo, fara sa schiteze vre-un gest, evitand in continuare sa imi vorbeasca. Bine, incepusem sa ma enervez de tacerea lui, si de faptul ca nu vrea sa ii spuna prietenului sau, care se plansese atata timp si care acum vroia sa il ajute si el. Mi-am incrucisat bratele incepand sa bat din picior, transmitandu-i ca si eu aveam sa fiu cat de curand cu fundul in sus, daca nu imi va spune mai repede ce are.
    - Vreau sa ma culc cu o fata, pricepi?! A tipat el deodata, intorcandu-se cu fata la mine si ridicandu-si mainile. La dracu’ Sasuke, nu mai pot! Vreau sa mi-o trag cu una, am fost destul de clar?!
    Am marit ochii, nevenindu-mi sa cred ceea ce tocmai auzisem. Ce naiba?! Stiam foarte bine ca nu e gay pe bune, si mai stiam ca Deidara il forta sa pretinda a fi  unul, dar nici in ruptul capului nu ma gandeam ca pe el „il framanta ceva atat de ingrozitor precum sculatul hormonilor”. Shun se uita la mine nervos, cu o mana in sold, asteptand reactia mea, dar nu faceam nimic altceva decat sa ma uit la el. Nu stiam ce sa spun, iar mie nu prea mi se intampla. Nu stiam cum sa il abordez, cum sa ma comport, imi era frica sa nu il supar… oarecum. Mi-am deschis gura cu scopul de a spune ceva, orice dar esuam lamentabil, spre disperarea blondului care incepuse sa se plimbe pe scena si sa pufneasca din ce in ce mai des, mai zgomotos si mai indignat.
    - Stiam eu ca nu ma vei intelege. Asa s-a intamplat cu toti in care am avut incredere, iar ei ce au facut? Mi-ai impus sa nu fiu eu insumi si sa pretind ca sunt un ciudat, a spus el cu tristete.
    - Shun nu e adevarat! Am raspuns rapid. E adevarat ca imi e putin greu sa inteleg exact ce e in mintea ta, si e adevarat ca nu pricep de ce Deidara face acest lucru, si iti respect dorinta ca vrei sa ramana intre tine si el, dar un lucru il stiu sigur. Eu nu iti voi cere niciodata sa fi altcineva decat tu insuti, si nici nu stii cat de recunoscator iti sunt pentru tot timpul in care mi-ai inghitit vaicarerile, dar pentru asta sunt prietenii sa se ajute unii pe alti. Sa fie acolo unul pentru altul, sa faca lucruri impreuna, sa rada si in acelasi timp sa fie penibili.
    - Sasuke… nu am nicio idee ce dracovenie psiho-filozofica imi tot indrugi tu acolo, dar eu stiu ca am nevoie de ceva tare, acum! A marait el spre mine.
    - Stii, am inceput eu apropiindu-ma de el, ca apoi sa ma sprijin de umarul sau, cand eram mic si il mai auzeam pe tata spunand asta, mereu ma intrebam la ce se refera, dar acum stiu exact ce vrei sa spui.

    Cateva ore mai tarziu, conduceam ca un nebun un Ferrari 4x4, care din intamplare e masina lui Andy. Acesta suferise o operatie la cateva zile dupa acel incident, iar acum dupa multe recuperari e ca si nou. Cu o saptamana in urma a fost externat, doctorii spunandu-i totusi sa nu intre brusc in spatii foarte zgomotoase, dar cu toate astea se afla in masina, cu mine si Shun indreptandu-ne spre o super petrecere. Andy primise masina asta cadou de la parintii lui pentru ca acesta, dupa ce si-a vazut toata viata trecand prin fata ochilor, le-a promis ca va renunta in a mai fi DJ si ca se va duce la facultate. Nu imi faceam griji ca Andy nu va mai fi DJ, avea deja alti doi, mult mai carismatici. In seara asta inainte ca Andy ca treaca pe la club, am hotarat sa ii innec amarul lui Shun cu ceva tare, dupa cum spusese si el. Asa ca amandoi am baut o sticla intreaga de votca. Nu era orice fel de votca, era votca de prima mana, adusa tocmai din Rusia, pe vremea cand tata detinea clubul. A fost adusa in tara pe cai ilegale, iar tata a avut mare noroc sa puna mana pe cinci sticle, avand in vedere faptul ca in total erau doar zece.
    Tata le pusese la expozitie pe un raft inalt de la bar sa caste toti gura la ele, in timp ce tata se lauda spunanand ca nu le va deschide pentru nimicuri ci doar la ocazii foarte speciale si importante... Mda, nu stiu ce inseamna pentru el ocazii foarte speciale si importante pentru ca pana in momentul de fata, sticlele au stat pe post de bibelouri. Eram de acord cu tata, dar Shun avea mai multa nevoie de una dintre ele mai mult ca oricand asa ca am facut un sacrificiu. Nu avusesem intentia de a-l imbata nici pe el nici pe mine. Inital am turnat in doua pahare doua degete de votca combinata cu apa tonica si cateva cuburi de gheata. Dupa ce amandoi am dat peste cap paharul, am mai turnat unul si inca unul. Curand cele doua degete se transformara in trei, ca mai apoi sa nu mai tin deloc masuratoarea. Gheata si apa tonica s-au evaporat de pe la al patrulea pahar, dupa care in scurt timp am pierdut numarul lor pana ce sticla s-a terminat. Atunci isi facuse aparitia si Andy. Venise initial sa vada care mai e treaba prin club, asa ca nu se astepta sa dea peste mine si Shun. Sincer sa fiu nici mie nu mi-a venit sa cred cand l-am vazut intrand pe usa, nu am crezut ca ii pasa de locul asta vreun pic. Venea noptile si mixa piesele doar pentru ca stia ca il platesc bine, poate un pic prea bine, pentru ca acum - dupa ce il vazusem pe Shun la lucru - stiam ca nu e asa de bun pe cat pretinde. Dar fiind pe picior de plecare spre petrecere, ca sa nu fiu nesimtit l-am invitat sa vina cu noi. Cand ii vazusem masina l-am rugat sa conduc eu... iar acum regreta amarnic ca a acceptat.
    - Sasuke, mai lasa dracu' acceleratia aia! Unde te crezi, la raliu?! Plus ca nu e iubita ta pe patru roti, e a MEA! A tipat el de pe bancheta din spate, vazand acul vitezometrului la doua sute kilometri pe ora.
    - Nah, nu mai fii asa copil Andy, am spus sau mai degraba votca din mine a vorbit, dar nu prea imi pasa pentru ca imi placea la nebunie senzatia de adrenalina din mine.
    - Are dreptate, ma aproba blondul de langa mine. In noaptea asta vreau sa traiesc la maxim, asa ca da-i bice prietene sa vedem cat poate duce papusa asta. Plus ca inainte sa plecam l-am sunat pe Sam si i-am spus ca venim, iar dupa cat de bine il auzeam tind sa cred ca aia e o petrecere pentru pensionari si nici decum una pentru tineri. Asa ca Sasuke, prietenul meu drag, cu toata puterea inainte, a spus Shun ducand bratul inainte, iar eu razand si accelerand mai tare, spre disperarea si teroarea lui Andy.
    Cateva minute mai tarziu am ajuns la vila. Am parcat pe langa celelalte masini si am coborat. Ne uitam toti trei ca prostii la locuinta unde s-ar fi tinut o petrecere nebuna... cica. Unde e muzica care crapa boxele? Unde sunt cei morti de beti? Unde sunt tipele sumar imbracate? Am intrat rapid in casa, cu speranta ca aparatentele inseala dar nu am avut noroc. Inauntru, muzica se auzea in surdina, mai mai sa te adoarma, toti stateau jos pe unde au apucat si se uitau unii la altii ca prostii, paharele si striclele de la minibar erau neatinse, si cel mai rau... toti erau imbracati in panatloni lungi si bluze groase, si vreau sa spun Absolut. Toata. Lumea!
    - Ce dracu` e asta? Un fel de gluma proasta? Am urlat, facandu-i pe toti sa isi intoarca capul ca niste roboti.
    - Dumnezeule, e ceva de groaza! A spus Shun afundandu-si capul in umarul meu.
    Sam s-a ridicat de pe scaunul de la bar, sa ne intampine, dar blondul l-a prins de bluza pe gat printr-o miscare rapida si a inceput sa il scuture.
    -Uita-te si tu la fata lui. De fapt uita-te la fata tuturor! Toti sunt treji! Cum se poate una ca asta?! Apai ce naiba mai e asta Deidara? Un party hard sau o adunare a mosnegilor si a babelor?! Noroc de mine si de Sasuke care suntem aici sa va mai dezmortim putin. Haide prietene, eu la mixajele pieselor, tu la mixajele bauturilor!
    Iar acestea fiind spuse, Shun l-a dat bruntal la o parte pe asa zisul DJ, care si ala era mai mult pe post de bibelou si a bagat cateva beat-uri facand-uri pe toti sa se ridice in picioare. Dupa i-am indemnat pe toti sa ia shot-urile pe care le-am pregatit, iar atmosfera s-a schimbat brusc... asa cum ar fi trebuit sa fie. Gasca s-a mobilizat si ea rapid, iar totul era asa cum ar fi trebui sa fie la o petrecere calumea. Dupa, Shun a facut un playlist lung ca sa poata sta cu gasca care se adunare in jurul barului. Toti ne-au intrebat de ce am venit asa de tarziu, iar in timp ce ma gandeam la o scuza plauzibila, blondul a spus tot, accentuand mai ales partea cu paharele de votca. Kiba si Sam au inceput sa tipe la mine ca de am desfacut tocmai acum o sticla si alte chestii de astea, iar eu le-am raspuns sec sa ma lase in pace fiindca e treaba mea ce fac cu ele. In tot acest timp doua gemene s-au uitat intr-una la Andy... sau Shun, nu sunt foarte sigur la care dintre ei, dar puteam spune ca tipele mereu oftau dupa ce unul din ei deschidea gura.
    - Lora, nu e ala DJ-ul fantastic de la clubul brunetului de la bar? A spart gheata una din fete.
    - Asa e domnisoarelor, a spus Andy facand un pas spre ele. Eu sunt DJ-ul ala fantastic.
    - Da-te la o parte Andy, pe tine te stim, au spus fetele impingandu-l brutal intr-o parte. Noi ne refeream la blondul asta carismatic.
    S-au pus de o parte si de alta a lui Shun, privindu-l provocator, in timp ce el a stat putin pe ganduri, dar si-a recapatat zambetul lejer, le-a cup[rins pe cele doua si eu inceput sa vorbeasca indepartandu-se de noi. Toti au ramas cu gurile cascate, mai putin eu care eram mandru de el. Intr-un final avea sa fie el insusi si nimeni si nimic nu l-ar fi oprit in seara asta. O mana firava dar ferma ma trase de brat si imi soptise la ureche.
    - Ma insotesti la etaj pe terasa sa privim stelele?
    Am privit putin curios chipul luminos si usor imbujorat al Sakurei, iar dupa ce m-am gandit rapid i-am raspuns ca mi-ar face placere sa stau cu ea, la fel de imbujorat. Tanara a insfacat doua caciuli, una de Mos Craciun care mi-a pus-o pe cap si una roz cu alb cu un mot mare in varf pentru ea. Dupa ce ne-am asigurat ca nu ne vede nimeni, am urcat in cea mai mare discretie la etaj. Ne-am dus pe terasa vilei, ne-am asezat pe o canapea micuta si am inceput sa privim micile punctulete de lumina, unele mai stralucitoare ca altele, acompaniate de luna plina si misterioasa care umpleau cerul gol, adanc si fara sfarsit al noptii.
    - E frumos, nu? De fiecare data cand nu ma pot sa dorm vin si privesc cerul pana cand ma i-a somnul. Alteori vin sa ma linistesc cand ceva neplacut s-a intamplat.
    - Da, e frumos, am spus cu un nod in gat, gandindu-ma ca un disperat la un subienct de conversatie. Ce crezi de Shun? Dupa cele intamplate acum cateva minute.
    - E treaba lui ce face, dar ma bucur ca este el insusi.. Dar destul despre altii, tu cum te mai simti Sasuke? A spus ea apropiindu-se mai mult de mine.
    - Pai... aaa... bine, am raspuns simplu dandu-mi mai apoi seara ca vorbea de parintii mei.
    - Sa stii ca voi fi langa tine cand vei avea nevoie, a continuat punandu-si mana pe obrazul meu, facandu-mi inima sa o i-a razna.
    - E bine sa stii ca te poti baza pe cineva, am spus punandu-mi o mana peste a ei.
    Mi-am intors usor capul si i-am stampilat un pupic in palma, dupa care mi-am impleticit degetele cu ale ei facand-o sa roseasca si sa zambeasca si mai tare. Bineinteles ca subienctul era total deplasat fata de gesturile pe care le faceam. Trebuia sa recunosc ca imi placea la nebunie compania ei si uneori ma intrebam cum ar fi daca am fi ceva mai apropiati. Cu toate astea nu eram foarte sigur de sentimentele ei, poate ea nu vrea sa imi spuna sa incetez cu lucrurile astea din cauza situatiei delicate de acasa. Dar, trebuie sa stiu... daca nu risti nu castigi.
    - Stii Sakura, am inceput zambind larg, noi doi petrecem mult timp impreuna si apreciez mult tot ceea ce faci... Esti ca o sora mai mare.
    Am inceput bine si am incheiat prost. Pur si simplu m-am pierdut pe drum si nu mi-am gasit cuvintele sa recuperez. Am spus cea mai tampita fraza pe care a putut-o spune cineva unei persoane iubite. Trebuia sa ii spun ca... ca de fiecare data cand ma uit in ochii ei verzi ca cele mai pretioase smaralde, sclipeau, parul roz care i se revarsa pe umeri in cascade rozalii o faceau sa para cea mai adorabila fiinta, mereu aveam un nod in gat si fluturasi in stomac in preajma ei si ma imbujoram rapid cand spunea ceva dragut la adresa mea. Nu pot spune ca ea avea aceleasi semne, sau nu le dadusem importanta.
    - Inteleg Sasuke, m-a trezit ea la realitate.
    Mi-am intors capul spre ea si am facut ca isi mutase brusc privirea in pamant si nu mai avea acea voce suava si cristalina cu care ma cucerise. Acum era indurerata... si atunci a fost momentul cand beculetul mi se aprinse. Am zambit larg, dupa care i-am prins barbia cu degetele, i-am intorsa chipul spre mine si m-am apropiat de ea incetul cu incetul, pana cand buzele noastre s-au unit intr-un sarut. Erau atat de dulci, de moi si de delicate decat mi-as fi putut inchipui vreodata. Am trecut cu limba peste ele, iar ea a intredeschis usor gurita dandu-mi voie sa ii explorez lacasul. Limba mea o provoca pe a ei la diverse jocuri nebunatice, iar aceasta imi raspundea cu avant provocsrilor mele, adancind sarutul. Totusi cand ne era lumea mai draga...
    - Ce avem noi aici, doi nebunatici mici!
    Eu si Sakura ne-am intors automant capetele si l-am vazut pe Shun cu una dintre gemene la brat, amandoi zambind larg.
    - Stai sa auda si ceilalti de asta, a spus el si s-au grabit spre parter.
    - Crezi ca ar trebui sa il oprim? A intrebat Sakura.
    - Eu cred ca ar trebui sa incheiem ce tocmai incepusem, i-am spus si i-am prins buzele intr-un sarut lung si mult asteptat.


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:20, editata de 2 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 14 Oct 2012 - 18:54

    Bună. După secole ai adus un nou capitol.
    Tu, mai dat pe spate şi mi s-a făcut dor de... aşa. Mi-a plăcut cum ai descris şi cum ai mers cu acţiunea, foarte frumos şi uşor. Deşi îmi vine să te bat pentru că abia la final ai pus o scenă cu Sasuke şi Sakura. Ceva e putred la mijloc. Ceva nu se leagă cu părinţii lui Sasuke şi în timp ce citeam şi am văzut acea apropiere dintre băieţi mi-a trecut ceva prin cap, dar cred că e o nebunie.

    Petrecere, ştii la ce m-am gândit Laugh

    Abia aştept următorul capitol. Să văd ce minuni îţi mai trec ţie prin cap. Pupici Kiss

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 16 Oct 2012 - 9:28

    Nu e next? o.O
    De ce nu e next? Crying
    Sper sa vina repede pentru ca eu am ramas placut impresionata. Love it
    Scrii fenomenal, draga mea Clau. Big Hug
    Se pare ca eu nu sunt singura careia ii place sa povesteasca mult din perspectiva lui Sasuke. Tongue
    Imi pare aat de rau de fratiorii mei. Crying
    Dar e bine ca a aparut Sakura. Love it
    Totusi, o intrebare. Think
    Ce e cu pierderea memoriei lui Sasuke? O_O
    Cine a fost, si mai ales, de ce nu-si aminteste?
    Ce ascund Sakura si ceilalti?
    Ei bine, sper ca voi afla macar o parte din marele mister in capitolul urmator. Smile
    Sunt convinsa ca deja te-am innebunit cu intrebarile, la fel cum m-am innebunit singura. Laugh
    Astept nextul si te rog sa ma anunti. Big smile
    Te Big Hug si te Kiss


    A Y U M I

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Andi la data de Mier 14 Noi 2012 - 0:33

    In ce se masoara nesimtirea unei persoane? In timp mai nou. Maine se face o luna de cand ai pus capitolul iar eu nu am lasat comm si nu am nicio scuza. Aseara am terminat tarziu de citit, deci am zis sa trec azi pe aici. Pai ce pot spune? Mi-a placut foarte mult. Stii, majoritatea ficurilor se axeaza doar pe intamplarile traite de personajele care alcatuiesc cuplul, uitand ca mai sunt si alte personaje in fic. Poate unora nu le-a placut ca abia la sfarsit ai bagat-o si pe Sakura in peisaj, dar mie chiar mi s-a parut foarte potrivit. Adica ai mai vorbit si despre altii inafara de rozalie si brunet si asta chiar da un aer mai bun ficului. Chiar daca ai adus dupa mult timp capitolul asta a meritat sa asteptam. Descrierea a fost suficienta, adica ai spus fix cat trebuia, nu te-ai lungit. Si dialogul a fost destul de bun, se vede ca replicile au fost bine gandite. Despre actiune pot spune ca a fost putin de tot incetina, dar zic asta doar pentru ca vreau sa aflu ce se mai intampla cu Sasuke si Sakura. Daca m-as gandi logic mi-as da seama ca modul in care decurge actiunea e chiar ok. Atitudinea lui Sasuke fata de cele intamplate in familie a fost fireasca, dar mi s-a parut putin cam prea sentimentalist, putin de tot zic. In rest a fost destul de ok. Se dovedeste a fi un prieten bun, chiar daca nu stie intotdeauna ce sa zica. De Saklura nu prea stiu ce sa zic deoarece a aparut destul de putin. A fost timida, dar in acelasi timp si indrazneata, deoarece a avut curajul necesar ca sa ii spuna lui Sasuke sa mearga cu ea. Sarutul de la final a fost dragut si destul de pasional, pacat ca Shun a stricat momentul. Ca tot am ajuns la el, nu mi se parea genul ala care da sfoara in tara despre tot ce se intampla, poate era putin ametit.
    Cam atat am avut de zis, nu o sa zic ca sper sa aduci repede urmatorul capitol pentru ca stiu ca ai multe pe cap si va dura ceva pana te apuci de capitolul 8. Scuze inca o data ca am tarziat cu comm`ul. ^_^

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 23 Noi 2012 - 19:33

    Waw, un capitol uimitor. Imi place mult. Waw, ai devenit mai buna ca mine la descriere si la naratiune. Ar trebui sa devi tu critic in locul meu Laugh . Esti grozava, mi-a placut enorm totul. Imi place enorm stilul tau, nu ma plcitisesc deloc cand citesc. Sa stia ca capitolul asta mi-a captat atentia imediat. In sfarsit, ai pus si tu un Sasusaku, bravo, dar cand ai sa pui continuarea totusi? Ai postat capitolul de foarte mult timp si cam ar fi timpul. Sper ca asta nu e un semn ca vrei sa il inchizi fiindca nu vreau asta. Bravo, te rog adu nextul cand poti!!!!!

    mikydeeuk23
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 9

    Data de înscriere : 13/12/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de mikydeeuk23 la data de Joi 13 Dec 2012 - 20:48

    Mereu mi-au placut confesiunile iubaretilor tai Wink La naiba, mereu mi-a placut ceea ce ai scris tu!
    Confesiunile unor iubareti este un fic reusit. Din punctul meu de vedere implica nu numai atractia aceea sasusaku, ci si franturi din trecut, suspans, umor pus din greu, evenimente prin care personajele principale uneori nu sunt sortite sa treaca impreuna, asa cum este in orice fic sasusaku. Si sunt absolut sigura ca, in cazul in care Confesiunile unor iubareti ar fi fost un manuscris gata sa fie publicat, iar eu as avea o editura, fi sigura ca ti-as fi publicat-o pe gratis. Asta pentru ca ar avea un succes enorm.
    Sfat: Keep writing Wink

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 15 Dec 2012 - 13:57

    The Amazing Fic Laugh Draga mea Clau[de doua zile tot incerc sa dau comm si nu imi reuseste]. Imi place la nebunie ficul tau Love it Si sa stii ca m-a atras si primul rand. Eu sti ca nu mai prea citesc ficuri si am dat din greseala peste ficul tau. Citesc si eu rapid prima propozitie, dand sa inchid fereastra, dar hopa Nelu, ca nu mai imi vine sa las de fic Laugh

    Ma intreb de ce au venit cei 6[sase erau, nu?] la scoala? Oare ce vor? Si inca ceva femeie... :-w De ce te-ai oprit la sarut tuuu? (D) Publicul, fanii tai, vor mai mult *hehe*
    In orice caz, iubesc metoda ta de a descrie actiunea si sentimentele personajelorr si este plin de mister. Stai cu sufletul la gura fiind ca nu stii ce se va intampla in urmatorul moment.

    Fi atenta aici, ca nu ma repet de doua ori: Iti dau liber o saptamana pe forum numai ca sa pui nextul ala odata (D)
    Love you si spor la scris Big Hug

    Hanazawa Rin
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 6

    Data de înscriere : 14/12/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Hanazawa Rin la data de Dum 16 Dec 2012 - 13:54

    Heii!! Am trecut si eu la ficul tau. GENIAL!
    De cand am inceput mi-am dat seama ca o sa citesc un fic pe cinste si asa a fost.!
    Il ador!

    Totusi, ne-ai lasat intr-un suspans foarte mare! De abia astept next-ul.!!!
    Imi e asa drag de Sasuke:x Saracutuuulll!! Dar totusi Sakura il ajuta sa se simta mult mai bine:x
    De abia astept sa aflu ce secret ascund ei! Sper ca va veni in curand capitolul in care vei explica totul, pentru ca pe mine m-ai bagat in ceata.!:x
    Te-am pupat:*

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 12 Ian 2013 - 21:39

    In primul rand vreau sa spun ca acest capitol ar fi trebuit postat in perioada Craciunului dar se pare ca nu l-am putut termina, abia pana in seara asta.  Am niste bonusuri pentru cativa de aici  

    BONUS 1: Pentru Rose --> Vei recunoaste tu ce asocieri cu personajele am facut.  
    BONUS 2: Pentru Ayumi[Praji] --> Replica noastra cea de toate zilele o vei recunoaste pe acolo.  
    BONUS 3: Pentru Miky --> Stiu ca astepti nextu` [altceva din next de fapt] asa ca iti fac placerea in seara asta.
    BONUS 4: Pentru toti --> Capitol lung. [foarte lung]  

    Imi cer scuze pentru greselile de tastare ce vor aparea. Nu am avut timp sa il corectez.


    ATENTIE: Capitol +18 [cu tot cu acele cuvinte]. Ca sa nu spuneti ca nu v-am anuntat!


    Caρitolul  8
    Connect me to your sexy body


    Confesiunea Sakurei: In noaptea rece am venit la tine pe neasteptate si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Am aparut de nicaieri si fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingandu-mi trupul gol. Mi-ai simtit frica si m-ai muscat cu pofta. Ne-am zvarcolit toata noaptea intr-un joc nebunesc.


    De cateva zile incoace aveam parte de o predica dura, ca la carte. Devenise chiar enervant si iritant, parca era taica-miu. De fapt mai rau ca el. Deidara se plimba dintr-o parte in alta a camerei de zi, in timp ce mai aveam putin si ne luam campii de pe canapeaua unde eram sechestrati si obligati sa ascultam gura blondului care nu mai tacea. Sasuke, iubitul meu, mi-a dat mesaj acum cateva minute spunandu-mi ca nu poate sa vina sa ma ia de la vila din cauza unei probleme delicate - am incercat sa aflu ce se intamplase dar nu a vrut sa imi spuna - si mi-a transmis ca ma iubeste mult si ca ne vedem la club la ora stabilita in separeul nostru special. Asa ca, in loc sa fiu in camera mea, sa probez absolut toate hainele din dulap, dupa care sa sfarsesc in fata oglinzii detestandu-mi toate tinutele, sunt nevoita sa ascult predicile lui Deidara.
    Am oftat zgomotos, lasandu-mi capul pe spate stiind ca avea sa ne puna aceeasi intrebare care o tot repeta de o saptamana incoace. Ceva imi spune ca nu voi avea un Craciun prea linsitit.
    - Cum ati putut fi atat de neglijenti?
    De ce Daidara vorbeste la plural? Ei bine dupa seara incendiara de la petrecere, in care Shun practic si-a facut de cap cu doua gemene, a aflat ca lui Ino i s-au aprins calcaiele dupa el. Blondul a fost foarte incantat de asta, mai ales ca inca din copilarie lui Shun i-a placut de Ino. Asa ca blondul si-a luat inima in dinti, a invitat-o pe Ino la o intalnire - una destul de romantica din cate mi-a povestit - si asa au ajuns impreuna. Insa dupa cum stau lucrurile, Deidara nu e incantat de niciuna dintre relatii.
    - De ce te porti mai rau ca o femei? In plus e un lucru bun ca ne-am atasat de ei, a spus Shun exasperat.
    - Dar stiti foarte bine ce ne-a ordonat "el"[i], a continuat Deidara.
    Evident incerca sa ne sperie. Acest "el" nu era nimeni altul decat direcotrul liceului de arte din fata scolii unde invata Sasuke. Acesta o ura foarte mult pe Lady Tsunade, insa nu stim ce l-a determinat sa faca asta. [i]El
    vrea sa o "distruga" pe Tsunade pe toate planurile, doar ca eu si Shun incepusem sa facem cu totul altceva decat ce era planuit.
    - Iar cu toate astea sti si tu prea bine ce ne-a rugat Lady Tsunade, sa fim noi insine si sa nu ii ranim, am continuat eu.
    - Si asa vreti sa va tineti voi doi de cuvant?
    - Si ce vrei? Sa fiu salbatic? De fapt stai, de la tine trebuie sa ma astept la orice avand in vedere faptul ca m-ai obligat sa pretind ca sunt un ciudat! A trebuit sa ma prefact in fata lui Ino, iubirea mea ca sunt pe invers! Ai idee cum m-am simtit?! A tipat Shun, ridicandu-se de pe canapea.
    - Shun calmeaza-te! Am spus prinzandu-l de brat pe blond care mai avea putin si sarea la bataie.
    Acesta il privea pe Deidara incordat, cu o ura in el de nedescris in timp ce blondul din fata sa se uita calm la amandoi, cu mainile in san, fara sa tresara vreun pic la reactia brusca a lui Shun. Atitudinea sa indiferenta il starnea mai tare pe blond care abea il mai tineam in frau.
    - Nu va inteleg! De ce nu puteti fi ca si Naruto? El nu s-a lasat purtat de sentimente, a spus Deidara aratand spre subsemnat.
    - Sa mori tu?! Nu ti-am dat marea veste inca? Am spus abordand un ton mieros si impreunandu-mi palmele. Naruto si Hinata sunt impreuna! Nu-i asa ca e minunat?
    - Sakura! a tipat Naruto panicat apropiindu-se cativa pasi. Ai promis ca...
    - Scuze Naruto, dar ori suntem toti pentru unul si unul pentru toti ori nu! Acum va rog sa ma scuzati dar eu ma duc sus sa ma pregatesc. Nu am de gand sa mai irosesc timp pretios!
    Am urcat la etaj furioasa pana peste cap. Am trantit usa dupa mine si am vrut sa tip si sa arunc ceva intr-un perete, dar m-am oprit cand am vazut-o pe Tenten in camera vorbind la telefon. S-a oprit cand ma observa, dupa care imi intinse mobilul meu informandu-ma ca la capatul celalalt era tatal meu. In sfarsit cineva care ma va intelege... de fapt stai, tata inca nu stie. Numai de as putea sa ii spun lui si mamei despre "el" si ce vrea sa facem. Poate ca l-ar putea convinge sa se linisteasca, dar nu pot. Atat Deidara cat si "el" ne reamintesc mereu ca daca vom face un pas gresit... ceva rau li se va intampla lor, cei pe care i-am vrea din tot sufletul sa fie cum au fost odata. Dar stiam ca asta e imposibil. Mi-am scuturat capul, am luat telefonul si i-am raspuns tatei.
    - Scumpo ce bine imi pare sa te aud, am auzit vocea tatalui meu.
    - Tati! Ce mult timp a trecut de cand nu ti-am mai auzit vocea, am spus surazand automat.
    Tatal meu, un om de afaceri renumit, mereu se duce in calatorii foarte lungi, in locuri cu un nume care de care mai ciudat si mai greu de pronuntat, unde trebuie sa te urci in copac ca sa prinzi o urma de semnal. Nu am inteles niciodata ce cauta in locuri uitate de lume, in timp ce in orasele mari, afacerea lui e la mare cautare. Cu toate astea ma bucur ca mama se duce in locuri mai civilizate si pot vorbi regulat cu ea.
    - Sa stii ca o pasarica, mama ta te-a turnat, mi-a spus ca iesi cu un baiat de o vreme, a spus el devenind serios.
    - Serios drague, nu mai speria fata degeaba, am auzit vocea mamei in fundal.
    - Esti cu mama? Am intrebat in timp ce auzeam cum ea ii smulge telefonul tatei.
    - Sakura, scumpo, sa nu te ingrijorezi. Tatal tau si cu mine suntem bucurosi sa Sasuke e acel baiat special pentru tine. Cei drept, s-a cam aprins cand i-am spus, dar s-a linistit cand a aflat cine este. Il stim pe Sasuke de cand erati amandoi mici. E adevarat ca nu l-am mai vazut de mai bine de cinci ani, dar sunt sigura ca a ramas acelasi baiat cuminte si dulce. Ma intreb ce mai face Mitsuo. Draga mea cand il vezi trebuie neaparat sa ii spui ca il salutam.
    - Bine, asa am sa fac. Trebuie sa inchid, va iubesc.
    - Si noi te iubim. Ne auzim curand.
    Am inchis telefonul si l-am aruncat pe pat. Mi-am ridicat privirea pe ceasul de pe perete si am vazut ca era ora sase, dupa care... Stai putin, e ora sase?! Adica eu trebuie sa fiu gata si sa mai ajung si la club in numai trei ore? Scad jumate de ora, atat imi i-a sa ajung la club, deci imi raman doua ore si jumatate. Nu am timp suficient si asta e numai din vina lui Deidara! Ticalosul mi-o va plati intr-o zi, jur asta! Am zbughit-o in baia camerei, mi-am dat jos hainele in fuga, dupa care m-am bagat in cabina de dus. Jetul de apa calda se izbea de corpul meu obosit, agitata si stresat. In loc sa fiu relaxata si sa ma bucur de dusul meu, trebuie sa fac o multime de lucruri contratimp. Am samponat parul, apoi am luat gelul de dus. Mireasma dulce si imbietoare de mere verzi imi alunga orice problema din minte, iar asta e tot ce conteaza. Am inspirat din nou parfumul mangaietor si placut si am zambit. Dupa ce m-am clatit mi-am infasurat trupul gol intr-un prosop, mi-am luat altul si am inceput sa imi frec parul. Dupa ce am considerat ca am frecat destul bietul par, am aruncat pe jos prosopul si am inceput sa umblu prin camera ca un titirez, nestiind cu ce anume sa incep mai intai. Parul mi-l faceam bucle, asta era clar, dar trebuia sa il mai las putin sa se usuce calumea. Am deschis dulapul si am inceput sa imi examinez toate rochiile si toate fustele si corsetele, si am ajuns la concluzia ca jumatate dintre tinute Sasuke ma vazuse purtandu-le, iar cealalta jumatate contineau haine care nu le suportam. Cand am cumparat eu o bluza cu imprimeu floral?! Urasc hainele inflorate, le detest! Minunat, nu am cu ce sa ma imbrac, e un dezastru. O bataie in usa ma facu sa tresar, apoi l-am surprins pe Shun - care nu a asteptat permisiunea mea - intrant la fel de zbuciumat cu un brat de camasi dupa el. A inchis usa, a aruncat hainele pe pat, dupa care a luat doua umerase si m-a intrebat.
    - Spune-mi Sakura, cea neagra sau cea rosie?
    - Shun si eu am problemele mele, nu am timp sa stau si sa te privesc cum tu te hotarasti ce camasa sa porti. Nici eu nu stiu cu ce sa ma imbrac si sunt intr-o disperata criza de timp.
    - Si am mai venit cu un scop aici. Mai tii minte mixajul de Craciun de acum doi ani?
    - Da, mi-l amintesc, cel mai bun mixaj al tau.
    - Exact! Ce ar fi daca...

    ***

    Uneori chiar nu stiu ce m-as face fara Shun. Era perfect! Din josul scenei, dupa copertina de culoarea cerului noptii priveam cu coada ochiului cum Sam si Kiba ii imping pe Sasuke si Naruto la o masa speciala pentru ei. Shun s-a asigurat personal ca cei doi sa aiba o vedere excelenta spre scena. Am suras cand am vazut cum iubitul meu si amicul sau blond s-au enervat de toata tacerea prietenilor lor si cum nu aveau sa afle prea curand ce ii asteapta. Am dat drumul cortinei si m-am dus sa imi analizez tinuta pentru a mia oara. Trebuia sa recunosc ca nu e tinuta la care ma asteptam, nu era chiar pe gustul meu... iar eu nu stiu de ce ma plang atat. Trebuia sa vad si partile bune ale costumatiei mele, cum ar fi ca sunt imbracata ca o craciunita si una destul de sexy. Purtam un top format din cupele sutienului care erau rosii si doua fasii de material negru strans sub bust sa dea impresia ca sanii sunt o idee mai mari. Fusta era si ea de asemenea rosie, stransa la talie cu o curea neagra avand la baza puf alb sa fie specific sezonului. In picioare aveam o pereche de pantofi cu platforma si toc cui, negrii, decupati in varf, fiind foarte sclipitori. Am luat caciulita de mos craciun si mi-am pus-o pe cap avand grija sa nu imi stric parul. Imi placea ceea ce vedeam in oglinda. O tipa sexy si rea care avea sa isi impresioneze iubitul. As fi vrut ca tinuta mea sa aiba si o nota de eleganta, dar nu am avut destul timp la dispozitie avand in vedere cat de tarziu se trezise Shun sa imi impartaseasca micul sau plan.
    - Esti sigura ca e o idee buna? Sincer nu ma simt deloc confartabil in rochia asta... daca se poate numi rochie ce port pe mine.
    M-am intors si am surprins-o pe Britney tragand in jos rochita cu bretele destul de scurtuta. Tinuta ei era tot de craciunita si ii avantaja corpul subtirel. Numai ca, din cauza complexului ei ca nu are forme deloc, ea credea contrariul si anume ca nu ii sta bine cu haine scurte, lungi, mulate, largi sau orice altceva.
    - Nu fii fraiera. Iti sta bine mai ales ca pantofii tai cu toc si rochita scurta iti pun in evidenta picioarele lungi si slabe.
    M-am intors la oglinda sa imi verific machiajul si sa imi aplic un nou strat de luciu, cand mi-am dat seama cat de rautacioasa am fost. Ar fi trebuit sa imi aleg mai bine cuvintele mai ales ca il folosisem pe cel"interzis".
    - Britney imi pare rau, nu am vrut...
    - Normal nimeni nu a vrut niciodata sa ma afaca slaba cu intentie, toti au vrut doar sa afirme asta, numai ca de fiecare data o fac cu voce tare si cu un ton de parca ar fi vazut orice altceva dar nici decum o persoana firava, mi-a taiat-o ea evident jignita.
    - Britney ne cunoastem de putin timp dar sa stii ca te consider ca o sora mai mica si nu as vrea niciodata sa te ranesc cu intentie, ba din contra ii voi rupe gatul celui care o va face. Sincer nu am vrut, sunt doar foarte emotionata din cauza show-ului.
    - Tot nu am inteles de ce m-ai chemat si pe mine. Adica tu si Hinata cantati, Ino urca pe scena doar pentru ca Shun e DJ. Eu ce treaba am cu spectacolul vostru?
    - Pentru ca mai am nevoie de inca doua persoane ca scena sa nu fie chiar goala. Tu si Ino veti dansa alaturi de noi.
    - Minunat, a spus blonda sarcastic.
    Fix atunci Hinata si Ino au intrat in micuta camera palavragind despre cat de tare va fi seara asta. Bruneta purta o rochita foarte scurta, fara bretele, accesorizata cu o curea neagra la talie si avand puf alb la bust, care fie vorba intre noi mai avea putin si dadea pe dinafara. In urma ei venea Ino toata un zambet purtand o rochie mulata, taiata pe lateral oferind o priveliste minunata asupra taliei sale de viespe. In timp ce eu ma gandeam la ceva care sa o inveselesc pe Britney, gura Hinatei vorbise fara ea.
    - Off, fetelor mi-au scazut sanii! Sper ca Naruto sa...
    - Bine, gata cu vorbaria, trebuie sa urcam pe scena, am spus rapid impingand-o pe Britney afara din cabina ca nu cumva discutia sa i-a amploare si sa o fac sa se simta si mai aiurea.
    I-am facut lui Shun semn ca poate dea drumul la spectacol. Acesta incepuse sa vorbeasca la microfon despre ce eu si Hinata le-am pregatit "puiutului" ei si "ursuletului" meu, cum ii alintam noi pe baieti, ceva la care nu se asteptau. De aici blondul incepuse sa palavrageasca incontinuu despre ce show incendiar vom face eu si bruneta. Bineinteles ca Shun luase cateva pahare la bord, asta era unul la mana, iar doi la mana, blondul profita de ocazie sa ii faca pe cei doi de ras tot spunandu-le pui si ursulet, avand in vedere ca era plin clubul, spre disperarea celor doi. Ii puteam vedea cum abea se mai stapanesc sa nu sara la gatul blondului.
    -Vrei sa treci odata la subiect? A tipat Sasuke ridicandu-se in picioare si dand cu pumnul in masa.
    - Bine, bine nu trebuie sa te enervezi... ursulet, a spus Shun ranjind.
    Iubitul meu apucase unul din paharele din fata sa si era in stare sa arunce in Shun daca Sam nu i l-ar fi luat din mana si convingandu-l sa se aseze jos. Acesta a facut cum i s-a spus, bosumflandu-se si punandu-si mainile in san. Era asa de dulce cand se supara! Blondul a dat drumul mixajului, luminile devenind mai slabe in jurul scenei. M-am asezat in mijlocul ei si am luat o gura mare de aer inainte sa se ridice cortina. Cand a venit momentul, luminile scenei s-au aprins aratandu-ma in toata splendoarea. Am inceput sa cant timp in care coboram cele cateva trepte de pe scena in cel mai senzual si elegant mod de care eram in stare. Zambeam strengar dupa fiecare vers care parca il descria pe Sasuke, apropiindu-ma de public care nu se mai opreau din fluierat si sa imi arunce priviri desfranate. Cu toate astea mi-au dat curaj sa ma uit spre masa de la etaj unde se afla Sasuke. Puteam vedea in privirea sa marea mirare. Nu schita niciun gest desi eu continuam sa cant.
    Dupa ce mi-am terminat partea, a intrat Hinata pe scena si a inceput sa cante facandu-l pe Naruto sa caste si el gura de uimire. S-a apropiat de mine si incepusem amandoua sa cantam refrenul in timp ce ne lasam in jos miscandu-ne lasciv bazinul si apoi ridicandu-ne provocator. Hinata ma intreba prin priviri care e problema lor, de ce nu zambesc si ei. Eu de unde sa stiu femeie? Temerile brunetei se evaporasera brusc cand Naruto incepuse sa fluiere ca un descrierat. Multimea de adolescenti devenisera mai entuziasmata cand intrasera si fetele pe scena si incepuseram sa dansam toate cat mai incitant. Pana la finalul piesei totul a mers conform planului, am dat fantezii intregului club. Insa sunt cam ingrijorata pentru ca Sasuke pare ca nu s-a distrat absolut deloc. Nu mai schitase niciun gest spre deosebire de blond care o manca din priviri pe Hinata. La final am facut toate cate o plecaciue si am plecat inainte ca publicul sa ne ceara un bis, pentru ca la ce reactie a facut Sasuke nu mai eram in stare sa cant inca o data.
    Cateva minute mai tarziu eram in incaperea micuta schimbandu-ma in rochia de seara. Britney se schimbase si ea intr-o pereche de blugi si o bluzita rosie tip barcuta si in picioare pastrand pantofii cu platforma si toc, negrii cu rosu pe margini care i-a avut si pe scena si statea pe un scaun asteptandu-ma sa ies din cabina de proba. Eu am luat pe mine o rochie scurta sclipitoare, rosie cu tente spre roz, fara bretele, fiind prinsa sub bust cu o panglica roz. In picioare mi-am luat o pereche de pantofi rosii facuti dintr-un material cu reflexii aurii, avand platforma si toc.
    - Nu inteleg. Am fost chiar atat de josnica pe scena? De ce nu a reactionat?
    - Nu te mai vaicarii atat! Parca ai o nevasta disperata. Eu cred ca Sasuke a fost atat de socat cand a descoperit ca iubita lui poate aduce la extraz un club intreg incat nu mai apucat sa reactioneze.
    - Chiar crezi asta? Am intrebat-o plina de sperante.
    - Sigur ca da! Sasuke nu e genu' care se supara asa de usor, mai ales pe persoanele la care tine foarte mult. Sicer, ar trebui sa te consideri norocoasa pentru ca baieti buni ca Sasuke nu mai sunt. Eu voi muri singura si trista.
    Brusc am dat la o parte perdeaua cabinei si am vrut sa o plesnesc pe blonda pentru prostia pe care a spus-o dar m-am oprit. Stateam acolo, nemiscata privind-o pe blonda cum respira adanc abtinandu-se din rasputeri sa nu planga. Am stat asa cateva momente bune, privind-o cum se zbatea sa se gandeasca la ceva frumos, sa scape de sentimentul de singuratate pana cand nu a mai rezistat si a cedat psihic lasand lacrimile sarate sa curga pe obrajii ei fini. Atunci a fost momentul cand m-am dezmeticit si am luat-o in brate. O strangeam cu putere incercand sa ii dau senzatia de siguranta si de incredere si sa alung toate gandurile astea rele din mintea ei. Nici nu stiam ce sa fac mai intai, sa ii dau pachetul de servetele sau sa incerc sa o opresc din plans. Am ales sa incep cu prima optiune asa ca am intins mana dupa poseta si am scos pachetelul si l-am intins blondinei.
    - Haide nu mai plange, se presupune ca ar trebui sa ne distram, am spus eu schitand un zambet. Stai linistita, acea persoana speciala va veni la timpul potrivit.
    - Hai scuteste-ma. Asa ceva nu exista si chiar daca ar fi cred ca acea persoana speciala pentru mine a fost lovita mortal de un autobuz sau ceva asemanator, a spus ea printre sughituri inca plangand.
    Pe cat de amuzanta a fost remarca ei, pe atat m-am abtinut sa nu rad. Nu mi-am permis nici sa zambesc pentru ca stiam ca voi agrava situatia si asa delicata. In momente ca astea nu aveam cum s-o inteleg, sa inteleg ce simte, sa inteleg la ce se gandeste, asa cum nici ea nu intelege momentele mele cand ma supar ca Sasuke amana o intalnire. Nimeni nu intelege cu adevarat prin ce trece cineva pana cand persoana respectiva nu trece prin aceleasi circumstante, dar cu toate astea incerc sa ma adaptez. Nu voi spune lucruri de genu' "Stiu cum e" chiar daca pentru cateva luni am trait cum traieste ea, adica eram inconjurata de cupluri pentru ca ar suna prea ca si cand le-as stii si le-as fi trait pe toate. Nu, e cu totul altfel de durere sa implinesti acusi optsprezece ani, sa nu fi trait experienta primului sarut si sa incepi ca crezi ca nu exista nimeni pentru tine si alta durere cand esti single doar pentru o perioada de cateva luni si stii ca asta e doar o chestiune de timp. Trebuie sa ma gandesc numai si numai la ea in momentul de fata si sa imi aleg cuvintele cu cea mai mare grija.
    - Britney... uite, inteleg ca esti trista dar trebuie sa...
    - Sa ce?! Sa sper la un print pe cal alb? Sakura eu nu imi doresc iubire ca in telenovele, cu tot felul de drame si intrigi. Alea sunt doar aberatii, nu exista asa ceva. Imi dorec ca o persoana de pe planeta asta sa ma iubeasca asa cum sunt, adica o schiloada. Cer prea mult?! Se pare ca da, avand in vedere ca baietii din ziua de azi se uita la cat de mare e fundul tau si cat de adanc e decolteu.
    - Sa te intreb altfel. Vrei sa stai langa unu care nu stie sa te aprecieze si care e un obsedat?
    - Nu! Cum sa vreau asa ceva?
    - Si eu ce tot incerc sa iti spun? Cel care te va aprecia va veni cand te astepti mai putin.
    - Cu cat imi spui sa ma astept mai putin, cu atat ma astept mai mult. Plus ca deja ti-am spus. Baieti buni care stiu sa aprecieze o fata, cum e Sasuke, au disparut de mult. El e singurul din specie care a mai ramas. Eu voi ramane singura intr-o casa plina cu pisici.
    - Asculta aici. Te bag cu capu' in zapada daca mai spui asta inca odata, am spus punandu-mi mainile in sold.
    Intr-un final, dupa o ora de lacrimi am reusit sa aduc un zambet palid pe fata ei. Am strans-o din nou in brate si i-am spus.
    - Ai sa vezi ca pana la urma se va rezolva totul. Mai bine mai tarziu decat prea devreme.
    - Multumesc Sakura, sper sa ai dreptate. Mai bine te duci sus, Sasuke cred ca te asteapta de ceva vreme. Eu cred ca am sa ma duc acasa.
    Sa plece acasa? Da sigur, vezi sa nu. I-am spus ca nu pleaca nicaieri si inainte sa mai poata sa mai spuna ceva am apucat-o de mana si am iesit din camera aceea mica. Am iesit si din spatele scenei dand langa bar. La o masa mai retrasa i-am zarit pe Gaara si Tenten discutand. Am zambit satisfacuta ca am cu cine sa o las pe Britney si am pornit spre ei. I-am salutat in fuga si am trecut direct la subiect spunandu-le ca blonda tocmai isi revine dupa ce a dat afara tot pranzul ei si ca are nevoie de cineva cu care sa stea. Au fost incantati sa ii tina companiei fetei asa ca am asezat-o pe canapea langa cei doi, i-am facut cu ochiul apoi am plecat spre etaj. Acum incepusem sa ma ingrijorez din nou pentru show-ul pe care l-am facut. Serios ce baiat intreg la minte nu s-ar fi bucurat de o asemena interpretare din partea iubitei lor. Am intrat in separeul mic si intim, special doar pentru mine si Sasuke si l-am surprins pe acesta stand pe canapea cu capul pe spate, cu o mana pe ochi, iar in cealalta avand un pahar de Jack Daniel's.
    - Sakura ce mi-ai facut? M-ai adus in asemenea hal incat sa trebuiasca sa ma satisfac singur, a spus el dupa care a dat pe gat taria.
    - Deci asta e efectul pe care il am asupra ta? Am intrebat chicotind.
    A sarit ca ars de pe canapea scuipand toata bautura. Sigur nu se astepta sa il fi auzit. A vrut sa spuna ceva, dar cand a dat cu ochii de mine si-a inghitit cuvintele. Statea in aceeasi pozitie aplecata, cu mainile putin departate de corp, analizandu-ma de cateva ori din cap pana in picioare, in timp ce eu statea cu o mana in sold si cu una pusa pe tocul usii. S-a uitat chioras la paharul sau gol, l-a pus pe masuta din apropiere dupa care s-a frecat la ochi si m-a privit din nou.
    - Acum sunt sigur ca nu am baut asa de mult incat sa am haluciinatii cu o tipa marfa, a spus surazand. I-a vin-o tu aici, a continuat facandu-mi semn cu doua degete sa ma apropii.
    M-am supus dorintei sale si mi-am croit drum spre el, fara sa imi las mana din sold, facand pasi marunti, dar senzuali. Cand am ajuns in dreptul sau, a dat sa ma apuce de talie si sa ma traga mai aproape sa ma sarute, dar inainte sa apuce sa faca unul din gesturile lui mi-am pus mainile pe pieptul sau si l-am impins. Acesta s-a dezechilibrat si a cazut pe canapea, dupa care m-am asezat langa el. Brunetul mi-a luat intr-o mana picioarele si le-a pus peste ale lui, iar cu cealalta mi-a prins barbia astfel incat sa nu mai pot face nicio miscare brusca. A zambit smecher, urmarindu-mi privirea provocatoare care chema disperata buzelele sale pline la joaca. Nu a durat mult si Sasuke mi-a apropiat chipul de al lui sa ii pot inhala cat pofteam aroma parfumului sau PlayBoy care ma innebunea si sa ii pot admira in voie pieptul sau lucrat care ma duceau cu gandul la vise interzise. Am inchis lenes ochii iar la scurt timp mi-am simtit buzele mangaiate de ceva fin ca un o pana si dulceag ca mierea. Mi-a prins buza de jos, a trecut cu limba usor si lent peste ea, dupa care i-a dat drumul si a trecut lejer de bariera buzelor. Si-a strecurat limbuta in lacasul umed si a invitat-o pe a mea la "dans". Asa au inceput sa se managie, sa se joace una cu alta ca intr-un dans adevarat. A adancit sarutul si m-a facut sa gem infundat si sa il prind de cravata sa, sa il trag mai aproape. A rupt sarutul brusc si mi-a dat voie sa imi pun picioarele de o parte si de alta a bazinului sau ca eu sa pot sta intr-o pozitie mai confortabila. A pornit din nou la atac prinzandu-mi gurita si chemandu-mi limbuta din nou la joaca. De data asta sarutul s-a transformat intr-un joc pervers, limbile noastre intrecandu-se in gesturi care de care mai nebunatice. Mainile sale fiind acum libere si-au luat avant si au inceput sa imi mangaie delicat spatele, trecand la talie ca mai apoi sa sfarseasca pe coapse, reluand la final traseul de la capat. Din pozitia in care stateam acum devenea din ce in ce mai entuziasmat amicul sau din pantaloni, dar trebuia sa il opresc pentru ca pe langa asta incepuse sa traga de rochita, care si asa abia statea pe mine. M-am ridicat de pe el si m-am indepartat cativa pasi.
    - Ce ar fi sa... sa mergem sa dansam, am sugerat eu.
    - Haide mai iubi de ce esti asa rea? a spus el suparat aratand ca i se urcasera la cap gesturile de mai devreme. Sincer, nu prea am de gand sa raman in seara asta doar cu un handjob, a continuat devenind brusc iritat.
    - Imi pare rau ursulet, dar nu cred ca e o idee buna.
    - O, nu. Sunt prea indispus sa ma iei cu ursulet. Care e problema ta? a spun el ridicand tonul.
    - Sasuke... de ce esti asa? am intrebat incepand sa tremur.
    - De ce?! Pentru ca am sperat ca vom petrece ceva timp impreuna, bucurandu-ne unul de altul, dar nu!
    - De ce vrei asta asa de mult? Chiar nu poti trai si fara?! Si daca vrei asa de mult sa afli de ce motivul este pentru ca sunt inca virgina! Am tipat la randul meu.
    - Dintre toate motivele asta e singurul pe care l-ai gasit? A spus el dupa ce a stat putin pe ganduri. Dupa ce ai facut pe scena imi e tare greu sa cred una ca asta. Atunci pe mine m-ai dus cu gandul la o... o... o animatoate plina de viata.
    -Adica o curva? Hai scuteste-ma stiu foarte bine ca asta ai vrut sa spui de fapt. Deci daca incerc sa ii fac o surpriza iubitului meu devin o curva?
    - Nu am spus asta. Doar ca nu pot sa imi imaginez dupa dansul de pe scena si toate gesturile pe care le-am facut.
    - Deci mai nou sunt si mincinoasa? Faorte bine atunci.
    Mi-am luat poseta, am pus esarfa dupa gat, mi-am luat paltonul si am plecat. Imi faceam loc printre multimea de tineri, asta pana cand Sasuke m-a prins din urma. A incercat sa imi explice, dar eu eram satula pana peste cap de impresiile lui bruste asa ca m-am intors. Muzica de oprise, marea majoritate a clubului era cu ochii atintiti spre noi, privind obrazul inrosit al lui Sasuke si mana mea deasupra capului sau. Am inceput sa plang, asa ca m-am smucit sa imi eliberez incheietura, iar cand am reusit l-am impins. Am coborat in graba scarile si am iesit prin spate. Din urma ma ajunsese Britney care ma tot intreba ingrijorata ce a fost cu scena de mai devreme. Eram asa de suparata si plangeam asa de tare incat nu am fost in stare sa spun nimic, asa ca blondina m-a dus acasa in acea seara.

    ***

    De trei zile refuzam sa ma dau jos din pat. Deidara fusese foarte incantat ca relatia mea cu Sasuke se ducea de rapa spre deosebire de ceilalti care erau ingrijorati. In acea noapte Britney a stat cu mine pana a doua zi cand le-a chemat pe Ino si Hinata. Ele au venit echipate cu pachetele de servetele si inghetata si se adunasera toate, inclusiv Tenten si Temari si si-au petrecut ziua stand cu mine si ascultandu-ma cum plang si cum il fac pe nenorocitul ala in toate felurile, ele aprobandu-ma cu fermitate. In acea seara Shun si Naruto imi spusesera ca ei, Kiba si Sam au fost la Sasuke acasa si l-au gasit pe acesta cerand un sfat de la tatal sau. Pentru un moment m-a uimit lucrul asta, dar nu am aratat niciun gest baietilor pentru ca stiam ca il tin pe Sasuke la curent cu starea mea si nu voiam sa par ca nu pot trai fara el. Le-am spus scurt si la obiect ca sunt foarte suparata pe el, nimic mai mult. Totusi toata tarasenia asta nu ma lasa sa inchid vreun ochi noaptea.Tot timpul ma gandeam la el... cel care ma saruta cu foc indiferent unde sau cu cine ne aflam, cel care ma imbratisa mereu, facandu-ma sa ma simt in siguranta, cel care mi-a facut inima sa bata asa cum nimeni nu mai reusise inainte. Imi verificam telefonul in fiecare moment in speranta ca ma va suna, dar era in zadar. Constatasem ca se tinea tare, amandoi o faceam, dar nu aveam de gand sa cedez, in fond el e cel care mi-a gresit. Incepusem sa ma intreb daca Sasuke chiar isi doreste sa incheiem totul daca tot nu imi mai da niciun semn de viata, iar Shun care se ducea regulat la el, nu imi spunea nimic chiar daca il intrebam. Toate aceste indoieli imi invadasera mintea pana in aceasta dupa-amiaza cand telefonul imi vibrase. Ma aruncasem dupa el ca dupa ultima pereche de pantofi de la reduceri, si l-am privit. Primisem un mesaj... de la el. Inima mi se ridicase in gat, palmele imi transpirau iar degetele imi tremurau asa de tare, incat abia am fost in stare sa imi scriu parola de la telefon.

    "Draga mea Sakura, probabil nici nu ar trebui sa imi mai permit sa iti spun asa dupa felul grosolan in care m-am puratat in acea seara. Sunt sigur ca te intrebi de ce imi fac curaj asa de tarziu sa iau legatura cu tine. Stiu ca Shun ti-a spus ca el si baietii m-au gasit cerand un sfat parintesc, si asa este. Tata mi-a spus sa astept cateva zile sa te linistesti, poate ca a avut dreptate si vei citi tot mesajul. Ei bine nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Desi nu sunt de ajuns vreau sa imi cer mii de scuze pentru toate cuvintele pe care le-am aruncat pur si simplu. Desi bausem cateva pahare bune de tarie nu am sa dau vina pe asta pentru ca ar fi trebuit sa fiu constient ca frumoasei mele nu i-ar face placere sa stea in compania iubitului ei pilit. Shun m-a tinut zilele astea la curentcu statea ta. Mi-a spus ca nu te-ai dat jos din pat de atunci, ca plangi inainte de culcare, te uiti la filme siropoase si arunci cu cutia de inghetata spre televizor si tipi: "Minti! Toti sunteti niste mincinosi!" spre ecran cand tipul ii spune tipei ca o iubeste. Ma simt ca ultimul om de pe planeta de cand mi-a spus. Vreau sa stii ca eu nu te mint si iti spun din toata inima mea ca te iubesc nespus de mult. In aceste zile cand am urmat sfatul tatei, muream de dorul tau si abia m-am abtinut sa nu te sun. Imi era dor de zilele cand te tineam in brate si iti confeream siguranta si incredere, tanjeam dupa buzele tale pline presandu-se de ale mele, voiam sa gust din dulceata lor care imi e ca un drog. Sincer imi pare nespus de rau, iar daca exista ceva care ar putea sa te convinga ca regret pentru toate cele intamplate atunci spune-mi si il voi face."

    A fost un mesaj asa de dulce din partea lui. E asa de dra... revino-ti in fire, femeie! Trebuie sa ii arati ca nu te duce cu zaharelul, dar in acelasi timp sa fii rezonabila, macar isi recunoaste greseala si vrea sa o indrepte cumva. Am inspirat adanc si am inceput sa tastez.

    "Sasuke, vreau sa stii ca am fost foarte furioasa pe tine, dar ma bucur ca esti constient de asta si iti pare rau. Acum poate ca vei citi pana la capat mesajul meu. Vreau sa iti impartasesc toate lucrurile pe care voiam sa ti le spun in acea seara dar nu am mai apucat. In primul rand am vorbit foarte serios cand am spus ca sunt virgina, nu am niciun motiv sa mint despre un lucru atat de delicat si intim. In al doilea rand ceea ce nu stii este faptul ca eu imi doresc sa facem dragoste, imi doresc ca tu sa fii primul si din nou vorbesc la modul cel mai serios. Probabil crezi ca aberez dar sunt foarte serioasa, chiar simt ca tu esti cea mai potrivita persoana pentru asta. Dar dupa toate cele intamplate nu mai stiu ce sa cred..."

    Aveam un nod in gat cand am apasat pe trimitere. Speramsem atat de mult ca toate acele lucrui sa fi fost spune in alte circumstante. Tot ce puteam face acum era sa astept reactia lui. Peste cateva momente telefonul incepuse sa sune. Stiam foarte bine cine era, asa ca am inspirat adanc, dupa care am raspuns. Sasuke mi-a spus scurt ca doreste sa ne vedem si sa discutam. Am fost de acord, mai ales ca voiam asa de mult sa il vad dupa toate zilele astea care parca nu se mai terminau. S-a oferit sa vina sa ma i-a cu masina dar l-am refuzat politicos, spunandu-i ca vreau sa merg singura. Chiar daca a insistat de cateva ori l-am convis ca voi fi bine.

    Fata in fata. Ca doi straini. Acelasi aspect, aceeasi ochi migdalati si misteriosi care ma fac de fiecare data sa ma pierd in ei. Totul era la fel, dar in acelasi timp atat de schimbat. Dupa ce ne-am uitat unul la altul momente bune, a inghitit in sec si si-a facut curaj sa imi vorbeasca sa ma invite inauntru. Am pasit sfioasa in holul micut dupa care mi-am dat jos paltonul si cizmuletele pentru ca nu era politicos sa intru incaltata in casele oamenilor. Cand si-a pus mana pe spatele meu sa ma conduca in sufragerie, am simtit un fior de gheata pe sira spinarii si un gol neobisnuit in stomac. M-a invitata sa stau jos si sa ma fac cat mai comoda. M-am asezat pe canapea, intr-un colt mititel, in timp ce Sasuke s-a asezat si el in celalalt capat cu capul sprijinit de mana sa. Am stat cred ca mai bine de zece minute in tacere, fara sa scoatem un cuvant palmele incepand sa ma doara la cat de mult imi infingeam unghiile in carne. Dintr-o data l-am zarit cu coada ochiului pe brunet cum trase adanc aer in piept, semn ca avea sa isi deschida odata gura aia. Eram gata sa imi intorc capul si sa ascult ce are de spus, in timp ce il priveam cu o privire suparat si serioasa, dar gestul sau brusc m-a luat prin surprindere. S-a ridicat in picioare, a venit in fata mea, mi-a luat cu grija mainile reci, ca si cand ar fi avut de a face cu cele mai fragile lucruri din lume, tinandu-le in palmele sale fierbinti, dupa care s-a asezat in genunchi. Am putut simti greutatea privirii lui asupra ochilor mei verzi. Dumnezeule, Sasuke ce e in capul tau?!
    - Sakura, nici nu iti poti inchipui cat de vinovat ma simt pentru toate cele intamplate. De cateva zile nu pot inchide un ochi pentru ca imi revin in minte scenele din separeu.
    - Sasuke, ce tot faci? Te rog, ridica-te, spun fara sa-mi iau mainile din ale lui.
    - Stiu ca am gresit, Sakura. Stiu ca m-am comportant ca un fraier si ca nu poti uita asta. Si mai stiu ca te iubesc, Sakura, asa cum nu am mai iubit pe nimeni inainte. Si daca trebuie sa stau in genunchi in fata ta cerandu-mi iertare ca sa te intorci la mine, atunci am s-o fac.
    Mi-a strans puternic mainile fine, ca si cum nu le-ar mai fi putut da drumul vreodata. Durerea din vorbele lui m-a izbit precum un ciocan si am simtit cum vederea mi se impaienjenea, iar lacrimile incepeau sa curga nestingherite. Pur si simplu nu m-am putut stapani, iar Sasuke care observase micile picaturi pline de sentimente mi-a eliberam mainile si a inceput sa imi stearga obrajii cu grija cu degetela sale. I-am zambit sincer, m-am ridicat in picioare, practic l-am obligat si pe el sa o faca si i-am spus ca totul e in regula si ca se agita mult prea mult sa il iert. Nu ca nu mi-ar place toata atentia asta din partea lui dar trebuia sa fiu cinstita cu el pentru ca situatia in care ne aflam nu era asa de grava. Bause cam multe pahare, ii placuse foarte mult prestatia mea pe scena astefel incat a trebuit neaparat sa isi "faca treaba" pana cand mi-am facut aparitia in separeu, plus acele gesturi indecente, toate i s-au cam urcat la cap si astfel gura lui a vorbit fara el. Asta a fost tot, nu e ca si cand m-ar fi inselat sau ceva asemanator. Brunetul inca ma privea speriat si ca sa ii alung temerile l-am prins de tricou si l-am tras rapid spre mine. In sfarsit dupa atatea zile negre si lacrimi amre imi primesc lucrul mult asteptat si atat de dulce. I-am cuprins gurita usor intredeschisa si l-am invitat la joaca. Acesta nu a reactionat imediat, dar dupa ce s-a dezmeticit m-a apucat putin mai jos de fese ca sa ma poata ridica iar eu sa imi pot pune picioarele in jurul mijlocului sau. M-a asezat pe canapea si a inceput sa ma sarute cu fac parca vrand sa-mi smulga buzele si sa recupereze toate acele zile pierdute. Continua sa ma innebuneasca, sa imi dea senzatia de betie, administrandu-mi acelasi drog atat de periculos si in acelasi timp dupa care eram asa de disperata sa il obtin, incepand sa cred ca acest tratament va dura o vesnicie asta pana cand am inceput sa raman fara aer in piept. L-am impins usor facandu-l sa se opreasca la timp avand in vedere ca raza sarutului sau incepuse sa se extinda si in alte parti ale corpului.
    - Sper ca asta sa iti fi alungat toate indoielile, dar sa stii ca nu am terminta discutia, am spus punandu-i un deget pe buze.
    - Ai dreptate chiar vreau sa vorbim serios legat de asta, mi-a raspuns ridicandu-se in sezut. E numai vina mea si imi pare tare rau ca ti-am bagat in cap ideea asta cu sexu', dar vreau sa stii ca nu e deloc necesar. Am sa te astept pana cand consideri ca e momentul potrivit, a continuat privindu-ma adanc in ochi.
    - Ma bucur ca ma intelegi Sasuke, dar nu m-ai corupt in niciun fel. Aveam de mai demult ideea ca tu sa fii primul, doar ca s-a nimerit prost momentul sa iti impartasesc acest lucru. Asta e decizia luata de mine, nu de tine, a depins complet de mine, intelegi? Chiar sunt pregatita pentru pasul asta, am incredere in tine ca stii ce anume trebuie facut si ca o vei face bine.
    - Shun chiar stie ce vorbeste.
    Inainte sa intreb ce legatura are blondul in toata povestea asta m-a indemnat sa mergem in camera lui. Nu m-am impotrivit asa ca l-am urmat pana acolo. M-a incurajat sa deschis usa...
    Romantic nu era de ajuns sa descrie incaperea. Lumina era data de lumanarile parfumate puse pe alocuri sa dea impresia de sanctuar al linistii si al intimitatii. M-am apropiat incet de pat si am vazut pe asternuturile albe ca prima zapada din an petale catifelate de trandafiri de culoare grena - de altfel culoarea mea preferata la aceste flori - care te duceau cu gandul la senzualitate si erotism. Mi-am intors privirea spre geamurile largi si am vazut draperiile de culoarea cerului noptii trase pana la jumatate lasand luna sa raspandeasca lumina in taoata splendoarea si misterul ei. Ei bine puteam spune ca e noaptea perfecta sa ti-o petreci alaturi de iubitul tau printre asternuturile moi, incalziti de caldura care o emana trupurile, imbatati de iubirea si pasiunea gesturilor si atingerilor departe de cerul senin si gerul aspru de afara. Doua brate puternice m-au cuprins de mijloc, iar buzele sale mi-au sarutat tandru gatul, facandu-ma sa tresar. Dupa si-a pus mainile pe umerii mei si a inceput sa ii maseze usor, dandu-mi de inteles ca a simtit ca sunt incordata.
    - Linisteste-te iubire, ce zici de ceva dulce inainte?
    - Cu siguranta ceva dulce mi-ar prinde bine acum. Apropo ce ai vrut sa spui prin "Shun chiar stie ce vorbeste"?
    - Pai sincer sa fiu, el m-a indemnat sa aranjez totul. Eu eram convins ca nu vei sa o facem, dar vad ca el te cunoaste mult mai bine, ceea ce ma cam pune pe ganduri.
    M-am intorsc spre el sa il sarut scurt si sa ii alung orice idee ciudata cu mine si Shun din capsorul ala al lui, dar nu l-am mai vazut. Am privit in jur dar nu l-am detectat ca mai apoi sa il zaresc pe jos. Abia atunci observasem cele cateva perne asezate langa o masuta joasa. Mi-a facut semn sa ma alatur lui in timp ce arata spre perna de langa el.
    - Avem capsuni si ciocolata, a spus zambind.
    - Sper ca glumesti, am raspuns inghitind in sec. Nu vreau sa intelegi gresit dar nu suport capsunile cu ciocolata sau orice alt fruct cu ciocolata. Imi plac fructele, sunt pline de vitamine si imi place si ciocolata, cui nu ii place dar niciodata in aceeasi combinatie.
    - Avem capsuni, a spus brunetul confuz aratand spre bolul cu delicioasele fructe cu frisca, si ciocolata, a continuat chicotind mutandu-si mana spre tabletele de ciocolata alba si neagra.
    Na ca ai facut o gafa Sakura! Acum va crede ca esti si mai agitata pentru ce va urma, ceea ce nu e chiar asa. Sunt destul de calma, il stiu pe Sasuke din scoala generala, ne-am placut inca de atunci si am incredere in el. Incercam din rasputeri sa ajungem macar la jumatatea nivelului unde se aflau extraordinarii nostrii parinti. Imi voi aminti mereu munca depusa, stresul, nervii cu care ne confruntam zi de zi pentru a ajunge la performanta dorita. Sasuke era cel mai ambitios din noi insa avea si cel mai intemeiat motiv. Tatal sau era baza, daca nu era el atunci nici parintii mei, sau ai Hinatei, sau al lui Sam sau ai oricarui altcineva din gasca nu ar fi fost. Asa era si cu Sasuke, daca nu era el nici eu, nici Brinety, nici Kiba nici nimeni altcineva nu eram unde suntem acum. Asta pana la accident... de atunci s-au schimbat radical, puteai spune ca nu stiau pe ce lume traiau. Numai lucrurile de bazasi le mai aminteau, iar parintii lor au fost in culmea disperarii, poate de aceea au decis sa nu forteze lucrurile si sa se increada in vorbele medicilor care pana acum niciun cuvant de al lor nu s-a adeverit. Mi-a fost estrem de greu cand l-am revazut dupa o perioada de mai bine de cinci ani. Crescuse, se maturizase, nu mai era acelasi pusti care il avusesem in minte tot acest timp. Ma atragea si mai mult si m-am bucurat si mai tare cand am descoperit ca nici sentimentele lui fata de mine nu s-au schimbat. L-am luat usurel sa nu ii creez vreun soc si intr-un final, tot apropiindu-ma de el, am ajuns unde suntem acum, eu traind in continuare cu speranta ca intr-o zi isi va reveni. Mi-am scuturat capul si m-am asezat langa el. Nu era deloc momentul sa imi amintesc asa ceva pentru ca acum totul este asa cum ar trebui sa fie.
    A luat una din capsunile din bol, a dat-o prin frisca dupa care a intins-o spre mine. Am zambit si m-am apropiat de el, deschizand usor gurita permitandu-i sa ma hraneasca. Am muscat din fruct usor si lent si am gemut cand papilele mele gustative au detectat dulceata capsunii suculente, facandu-l pe brunet sa isi muste buza de jos. Fara sa mestec jumatatea din gura, am scos limba si am lins frisca de pe degetele in care brunetul tinea caspuna. Cu limba si dintii de sus am apucat jumatatea ramasa, privindu-l provocator si ranjind cu subinteles, trimitandu-l pe brunet in vise interzise. Ne-am privit halal de senzual cateva momente, apoi brusc am muscat sa i-au bucatica de fruct captiva in degetele lui astfel incat i-am prins si din piele. A gemut scurt, inchizand ochii si tresarind in zona bazinului. Puteam spune ca eu eram la comanda acum. Dupa ce am inghitit fructul am rupt un rand din tableta cu ciocolata alba si am bagat-o in gura pana la jumatate. Odata ce aceasta a ajuns unde trebuie savoarea ei s-a raspandit rapid ca o otrava in tot corpul meu indemanandu-ma sa ma apropii de Sasuke, sa imi pun una din mainii pe piciorul sau, mai exact in apropierea punctului forte, sprijindu-ma, iar cu doua degete de la cealalta sa ii ridic incet tricoul. Acesta a deschis imediat ochii dand de privirea mea care ii indica ciocolata. A apucat cu dintii cealalta jumatate, a rupt-o, s-a lasat pe spate sprijinindu-se de maini si a inceput sa savureze desertul dulce. Eu am profitat de ocazie astfel incat cand am terminat bucatica mea m-am instalat deasupra sa, stand pe picioarele sale.
    Am inceput sa ii ling si musc buzele particica cu particica transmitandu-i ca jointul injectat pe canapea isi terminase efectul si ca aveam nevoie de o doza noua cat mai curand si intr-o cantitate cat mai mare. Gemea scurt, dar cu o dorinta animalica sa nu il mai tachinez cand incepusem sa il musc mai tare de buze. Fara sa imi dau seama cand a intrat, am simtiti cum limba sa o cauta disperata pe a mea, iar cand a gasint-o intr-un final, se frecau una de alta intr-un joc cat se poate de pervers. Si-a pus mainile pe spatele meu, miscandu-le frenetic de sus in jos, mutandu-si mai apoi raza de actiune mai jos, pe fund, coapse si gambe ca la final sa revina din nou la spate si sa repete exercitiul. In acest timp eu continuam sa tin sechestru pe buzele sale, strangand in pumn tricoul sau iar cu cealalta mana strangeam parul sau si il trageam din cand in cand auzindu-l cum geme, cum ma roaga din toata firea sa nu il mai pun pe jar. Ranjeam de fiecare data cand il auzeam si parca nu ma mai saturam sa il vad chinuit. La un moment dat, cand a scapat de buzele mele m-a lasat pe spate fara sa ating podeaua, astfel incat sa ii permit si alte locuri in care sa ma sarute. Il tineam strans de tricou ca nu cumva sa ma scape in timp ce petalele sale de trandafiri imi strabateau delicat gatul si imi musca cu pofta pielea sanilor, facandu-ma sa imi arcuiesc mai tare spatele, sa gem si sa simt cat de nerabdator devenea. Cu degetele sale imi facuse conturul buzelor apoi al barbiei trecand de curbura gatului, din ce in ce mai jos, spre golul dintre sani, pana ajunsese la destinatie adica la nastureii bluzitei. Ii desfacea cu precizie, sarutandu-mi gatul dupa fiecare nasture parca cerandu-mi permisiunea sa mearga mai departe. La final ma readuse in pozitia initiala, stand dreapta pe picioarele sale, punandu-si mainile fierbinti pe talia mea, urcand lin pe abdomenul meu, facand conturul sanilor, ajungand la umeri si incepand sa dea jos bluzita pana cand a devenit istorie. A vrut sa ma ia in brate, sa ma duca in pat dar nu l-am lasat pana cand nu i-am dat jos tricul, aruncandu-l intr-un colt de camera.
    In noaptea geroasa, in camera sa ne-am lasat in voia aventurii delicioase de cunoastere a trupului celuilalt. Odata ramasi in lenjerie si odata ajunsi in pat, simtind prospetimea asternuturilor curate, pernele moi care imi sustineau capul, caldura emanata de trupul iubitului meu care statea deasupra lipit de mine si petalele catifelate de trandafiri care imi atingeau fin pielea, am avut senzatia aceea de implinire, de inchidere a cercului. Cu degetele sale mari imi mangaia obrajii imbujorati - de la expunerea trupului meu aproape gol in fata lui - si imi zambea gingas si bland, insa privirea il trada. Ochii sai aveau o urma de ingrijorare si vinovatie, ceea ce ma facu sa imi crispez buzele si sa ma incrunt usor.
    - Esti sigura suta la suta de asta? Te rog sa imi raspunzi sincer, acum cat ma mai pot potoli.
    - Sasuke incepi sa ma calci pe codita. Mai sigura in viata mea n-am fost de asta. Am incredere ca vei fi bland cu mine. Vrei sa iti dau asa si in scris? L-am intrebat sarcastic, recapatandu-mi zambetul. A zambit si el, dar mai mult fortat. Mi-a luat capul in palmele sale si mi-a pupat cu mare grija fruntea, semn ca ma iubeste mult. Am inchis ochii, asteptand reactiile brunetului pentru a imi da jos si piesele lenjeriei. Mi-am lasat bratele pe umerii sai, iar ale lui mi-au inconjurat trupul, mainile sale umbland usor la incuietoarea sutienului, in timp ce in fata aveam parte de saruturile, atingerile si muscaturile sale. Din nefericire toate astea erau reci, cu indiferenta, ca si cand brusc nu ii mai pasa pe cine are in pat si ca sunt o oarecare. Nu intelegeam schimbarea asta brusca a lui, de ce dintr-o data a devenit asa rigid fata de mine. Am tras adanc aer in piept sa nu incep sa dau apa la soareci, apoi mi-am pus o mana pe pieptul sa si l-am impins destul de tare incat sa se opreasca si sa imi intoarca aceeasi privire fixa. S-a ridicat in sezut, a mutat privirea si a inceput sa isi scarpine ceafa. Doar nu...
    - Sasuke... e prima oara si pentru tine? Am intrebat timid.
    - Ce?! Nu e adevarat, a raspuns aproape razand. Cine ti-a spus asta? Kiba, nu-i asa? Sau Sam, ca sa par un idiot nu? E ridicol, a continuat chicotind.
    - Atunci care e problema ta?
    A evitat sa deschida gura si sa isi miste buzele, in schimb mi-a laut mainile intrale sale, tinandu-le strans ca si cand nu ar mai fi vrut sa le dea drumul vreodata, fixandu-si privirea intr-un anumit punct. Am stat asa un timp crezand ca imi va spune ca il deranjeaza, alegandu-si cuvintele potrivite insa el nu facea nimic, pur si simplu statea acolo si se uita in gol. Iritata, mi-am smuls mainile din stransoarea sa, facandu-l sa tresara.
    - Sasuke devii foarte enervant. Parca era vorba sa petrecem o noapte minunata impreuna, fara sa ne gandim la nimic, dar se pare ca tu ai planuri sa ma stresezi pana imi sare toata placerea si tot cheful si sa ma duc acasa. Nu pricep, ce tot te uiti in gol? Imi spui ca nu mai esti virgin dar te porti ca unul si...
    - Nu mai sunt de la saispe ani! Eram la club, la petrecerea de ziua mea. Dai cu bautura, dai cu drogurile din bautura care nu stii cine le-a pus si du-te si te fute in spatele clubului cu o curva care nu face nici doi bani. La asta ma toto gandesc, multumita?
    A tipat asa de tare la mine ca mi s-a facut instantaneu pielea de gaina. M-am ridicat si eu in sezut, m-am departat de el, mi-am adus genunchii la piept si mi-am ingropat fata in palme gata sa plang, deja incepand sa tremur toata. Dar nici bine nu s-au adunat lacrimile in ochii ca brunetul m-a luat in brate, tinandu-ma atat de strans ca nu mai puteam respira. A reusit sa ma audca la pozitia initiala, adica eu intinsa si el deasupra, mangaiandu-mi fata si privind-ma ingrijorat.
    - Imi pare tare rau pentru reactia mea violenta. Sincer, nu sunt deloc mandru de modul in care mi-am pierdut virginitatea, de aceea ma stresez cu tine. Sa fiu sigur ca esti pregatita si ca totul sa iasa perfect.
    - Iubire, am spus punandu-mi mana pe obrazul meu, faptul ca ai aranjat totul pentru noi doi si te straduiesti ca totul sa fie asa cum ar trebuie mai mult decat perfect. Nu te mai gandi cum si ce sa faci sa nu ma doara, fiindca stim amandoi ca e imposibil, asa ca ce ar fi sa continuam de unde am ramas? Am spus apropiindu-l de mine si privindu-l provocator.
    - Sa inteleg ca putem merge mai departe, a continuat punandu-si mana peste a mea, intorcandu-si capul sa poata stampila un sarut in palma, dupa ca mi-a intors o privire seducatoare si un zambet strengar.
    Ca oricare alta fata ai mici retineri cand vine vorba de prima noapte de dragoste. Chiar si atunci cand esti deja in pat cu respectivul, este ceva in interiorul tau, care parca nu te lasa sa faci acest pas. Cu toate astea dorinta pura iti domina tot corpul si ajungi sa nu mai ai niciun fel de inhibitii prin siguranta si increderea pe care ti-o confera iubitul tau asigurandu-te ca stie ce face si ca o face bine. Eu sunt una din acelel fete, am incredere in Sasuke in acest moment cand a pus stapanire pe buzele mele. A scapat repede de sutien, fara sa intrerupa sarutul si am inceput sa savurez masajul bland, dar apasat, al mainilor brunetului asupra sanilor mei. Gemeam si il trageam de par de fiecare datat cand palmele sale apasau usor pe pieptul meu, provocandu-mi placere. Mi-am lasat capul pe spate, lasandu-l sa ma linga pe gat, in timp ce acesta incepuse sa mimeze sexul, amicul sau impingandu-mi locsorul acela stramt dintre picioarele mele prin tesatura lenjeriei. Sincera sa fiu gestul imi parea unul foarte sexy, desi stiam ca face asta sa ma obisnuiasca cu miscarea. A continuat asa pana cand a considerant ca a fost suficient, dupa care a scapat rapid si de boxerii mei si ai lui. Mi-am bagat in cap ideea ca totul va fi bine, asa ca am inceput sa il accept pe el nu ca un obiect strain, ci ca pe o sursa de placere. Atunci a fost momentul crucial al partidei noastre, intalnirea dintre mine si el.
    Probabil ca nicio fata nu poate sa uite durerea care te strapunge prima oara cand il simti in tine, cand te apuca de mana si te tine strans imediat ce tu ti-ai arcuit spatele si incepe sa te sarute, sa te convinga sa te pui la loc intinsa si sa te asigure ca totul e in regula si absolut normal. Inainte sa continue m-a sfatuit, sau mai bine spun, m-a indemnat sa imi relaxez tot corpul, in special zona bazinului ca sa mai atenueze din durere. Dupa care a inceput cu miscarile de du-te-vino lent, usor, mangaindu-mi corpul neincetat sa imi creeze acea stare de caldura si placere in mine. Chiar daca ma durea, o suportam pentru ca el era cel care mi-o provoca, cel de care m-am indragostit nebuneste si cel pe care as vrea sa fie numai al meu pentru totdeauna. Incetasem sa mai gem din simplul gand ca il deranjeaza pe Sasuke sa ma auda, chiar daca marise un pic viteza cu care se impingea in mine. Dupa cateva momente, acesta imi soptise la ureche sa nu imi infund sunetele pentru ca ii place la nebunie sa imi auda gemetele provocatoare. Mi-am strans mainile in pumn, zgariindu-l pe brunet pe spate, constatand dintr-o data cat de bine ma simteam, apoi senzatia ca trupurile noastre disparusera, ca lumea se topise si viata insasi parea sa se fi concentrat in acea frecare a moleculelor care ducea la o explozie de placere intre mine si Sasuke. Era uimitor, amandoi savuram miracolul a doua elemente care se potriveau perfect si formau un intreg.
    Nu stiu cat timp a trecut, minute bune poate chiar ore, tot ce stiu e ca s-a terminat prea repede si a durat mult prea putin. Nu dau vina pe Sasuke pentru ca simteam ca facea miscarile de ceva vreme, doar ca mi-ar fi placut ca acest moment sa nu se termine, ca noaptea asta sa dureze o vesnicie. Dar lucrul asta era imposibil, eram mult prea extenuati sa mai mai miscam un deget, asa ca atunci cand s-a terminta, Sasuke a ramas nemiscat sprijint in maini, respirand alert pe gura, in timp ce si eu faceam aceleasi lucru si simteam cateva fire de par lipite de fata uda. S-a apropait de mine, mi-a cuprind buzele in ultimul sarut patimas din aceasta noapte, s-a asezat pe o parte langa mine iar eu i-am urmat exemplul. Statul subtirel de traspiratie incepuse sa se raceasca, dar nu ne pasa. Am adormit imbratisati, impacata cu gandul ca noaptea ce tocmai trecuse... fusese una putin spun perfecta!



    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 5 Aug 2014 - 12:49, editata de 1 ori

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de Andi la data de Dum 13 Ian 2013 - 2:20

    Omfg!
    Doamne, ce capitol. In primul rand a fost foarte lung si frumoos. Pai mi-a placut cum ai inceput. Doar sti ca Deidara e unul dintre personajele mele favorite, ingeneral ma refer. Cat de dragut putea sa fie el acolo, certandu-i pe toti 8->. Deci cum ziceam, din punctul meu de vedere ai inceput foarte bine. Ne-ai mai lamurit si in privinta acelui "el", a fost chiar ok. Mi-a placut si partea in care Sakura se plangea din cauza faptului ca nu are timp sa porbeze hainele care nu ii vor placea, chiar am ras la faza aia. Apoi partea cu show`ul a fost destul de tare, totusi puteai sa o lasi pe Sakura mai putin talentata, adica chiar si Hinata avea voce. Stiu ca vine sa aseamana de aduna, dar in pana mea, nu ii e suficient Sakurei ca faca parte dintr-un anime si manga de succes, ba mai mult e si personaj in ficul tau iar acum are si talent? De ce unii sunt atat de norocosi, iar sunt antitalent, ca si mine? Glumeeeeesc, a fost ok micul lor specatacol de Craciun. Partea cu Britney m-a emotionat, iti poti da seama de ce:)). Sincer, nu ma asteptam sa bagi o asemenea scena, m-a surpins placut. Si mi se pare ca Britney seamana cu cineva anume si am sa te cert pentru asta, dar discutam in privat. Sakura a fost acolo, a incercat sa ii fie alaturi, dar nu a facut prea multe. Si saraca Britney.... Eu nu cred ca o sa ramana singura si trista tot restul vietii. Sigur va intalni pe cineva, pe care poate la inceput nu il va vedea prea des si nu vor vorbi prea mult, dar pana la urma isi va face curaj sa isi marturiseasca sentimentele si totul va fi bine, nu? Asta vreau sa se intample cu Britney a noastra, ai inteles:))? Sa contiunuam. Partea cu Sasuke a fost absolut geniala! Deci dupa ce ai zis ca era avea ceva bautura acolo si a mai si zis "- Sakura ce mi-ai facut?" putea sa jur ca e beat. Chiar mi-l imaginam pe o canapea cu o fata de betiv ordinar zicand toate chestiile alea. Ce tablou minunat. Iar apoi, cand Sakura se supara grabesti putin actiunea, dar apoi revine la normal. Partea cu depresia ei e destul de clasica, inconjurata de prietene, inghetata si filme siropoase nu e ceva iesit din comun, dar felul in care ai povestit-o a fost unul foarte bun. Deci trebuie sa spun acum pana nu uit, asta cred ca a fost cel mai bun capitol din cate ai scris. Descrierea a fost aproape perfecta si chiar a contat mult. Si partea in care cei doi in sfarsit o fac a fost atat de realista. Cum ai scris chestia aia? Ai ceva sa imi spui si uiti:))? Adica serios, ai descris foarte frumos acea parte. Si ca tot vorbim de asta, my nose was bleeding. Ahhh, Sasuke fara tricoou~~. Nu stiu ce sa mai spun, capitolul asta a fost foarte bun si lung si l-ai adus si in scurt timp. Mai vrem capitole lungi ca asta. Te rog sa apreciezi ora la care las comm`ul:)). In loc sa imi fac somnul de frumusete de care am atata nevoie:)). Doamne, mi-e atat de somn si am facut atatea glume proaste aici, te rog sa ma ierti, maine dau un edit si repar tot ce am zis. Noapte buna Tokio! <3

    mikydeeuk23
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 9

    Data de înscriere : 13/12/2012

    Re: Confesiunile unor iubareti

    Mesaj Scris de mikydeeuk23 la data de Dum 13 Ian 2013 - 14:37

    Mi-a placut!!!
    OK, sa trecem la lucruri serioase Laugh Si incep cu Brtney. As putea sa dau citate din ea de sa ma doara mana ca sa-ti arat cat de bine semanati (psihologic vorbind). Be more positive baby Kiss Sincer, ma bucur ca ai un asemenea personaj in ficul tau. Poate ca nu e personajul principal, dar e unul dintre preferatele mele (atunci cand se aduna si incepe sa gandeasca pozitiv). Trecand la ce ne intereseaza pe amandoua, si anume SasuSaku, trebuie sa recunosc ca m-ai surprins. M-ai tinut in suspans cu preview-urile tale ca pe un caine, dar mai nou sunt un caine fericit *puppy eyes*. Sasuke a fost chiar nesimtit prima oara. Adica dupa ce ca fata incearca sa-ti explice cu frumosu` ca NU, iar tu sari cu gura pe ea. Sincer, cand am vazut ca el a inceput, mi-au luat ochii foc!! OK, acuma trec la hentai. Desi amandoi erau stresati la un moment dat, ai imbinat asa de bine momentele de stres cu emotiile si pasiunea, incat a iesit perfect <3 Am murit de ras la faza aia cu "avem capsuni si ciocolata". Doamne, daca ai sti cum arata toate aceste imagini descrise de tine in capul meu... Probabil ai lesina de ras la fel ca mine. A fost super, mi-a placut la nebunie. Mai ales partea aia care mi-ai promis ca o sa fie magnifica. Mi-au placut costumatiile, apropo. Foarte smexy. Abea astept nextul si sa vad cum descri dimineata de dupa.
    Te iubesc *puppy eyes*
    xoxo,
    Miky.

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:37