╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Cheia catre inima ei...

    Distribuiti

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 12 Feb 2012 - 19:14

    [color=white] Buna! Cred ca v-ati saturat de mine.. dar e un nou fic.. stiu ca mai am si ca nu am pus nexturile... dar asta e ceva mai special pentru mine.. Este ..prima mea incercare de a face un fic.. si am cateva capitole pe foi,.. stiu ca nu sunt originale unele idei.. Mai toate.. dar e ceva special pentru mine.. stiu ca e mult dialog.. dar vreau sa vedeti cum eram la inceput de drum..e putin schimbat..

    Capitolul I




    Stau pe una dintre cele doua canapele din living.. in timp ce ascult muzica.. Cativa domni se holbau la mine de parca eram o prajitura cu visine gata scoasa din cuptor . Doamne, nu sunt sanatosi..? Ma vor de nevasta sau ce? Unul dintre ei este roscat..nici macar nu ma priveste..dor pentru el imi tresalta inima.. Milena, idioato, sti ca nu ai dreptul sa te culci cu vreunul.. doar tactu te-a amenintat ca te duce la c***arit.. Tatal meu coboara repede pe scari in mai putin de zece secunde ajungand langa mine..

    - Buna piticot.. ~Iau una dintre reviste de pe masa si imi acopar fata..~ Ce face fetita lui tata? ~ Se aproprie de canapea si imi ia obbraji in maini strangandu-i tare cu ajutorul degetului mare si cel aratator.. ~ Se aseaza langa mine si incepe sa discute cu domnii de pe canapeaua paralela cu cea pe care stau eu..
    - Domnilor, ea este fiica mea, singura mea fiica.. Are prostul obicei de a se face invizibil si de a nu vorbi cu nimeni.. Cred ca nici nu s-a prezentat.. ~Isi intoarce capul inspre mine si ma intreaba: ~ Te-ai prezentat piticot?
    - Nu, taticule.. Glasul meu era insesizabil... Toti ma priveau fascinati..
    - La ce naiba va uitati? spun cu o voce furioasa
    Glasul roscatului se facu auzit .. calm, rece.. - La tine, la inocenta ta.. se vede ca nu prea ai iesit din cochilie..
    Ce vrea sa spuna cu asta.. Le spune domnilor sa se retraga.. acestia executand ordinul in mai putin de doua secunde.. Una dintre servitoare vine in dreptul meu si imi sopteste ca baia este pregatita.. Ma ridic de pe canapeaua tare si ma scuz in fata tatalui meu si a acelui domn.. O iau inspre scarile de la etaj simtind privirea lui apasatoare.. Ajung in dreptul camerei mele, apas incet pe clanta si intru in camera mea.. Peretii albi de un alb imaculat se asortau perfect cu mobila de abanos.. Ma dezbrac de hainele mele negre si iau pe mine un halat indoliat din satin.. apoi pornesc inspre baie.. lasand aburii fierbinti si usturatori sa ma invaluie..

    In living..

    - Deci ea este viitoare mea sotie.. - spuse roscatul.
    - Domnule Christopher.. fac asta doar pentru ca numai asa ne putem salva afacerile, daca nu ar fi asta, nu as pune-o sa se marite cu dumneavoastra... Nici macar nu stie ca e logodita..
    - Domnule Gordon..nici eu nu as fi acceptat daca nu ar fi aratat asa.. ~uitandu-se pe furis la tatal copilei~ si cu siguranta face parte din randul domnisoarelor,...
    Domnul Gordon incepu sa transpire abundend, pe fruntea sa acumulandu-se mici picaturi de transpiratie. Discutiile lor despre pregatirile de nunta au continuat pana tarziu in noapte..
    In una din camerele acelui palat, in patul acelei camere.. era o fata. Copila trecea prin chinurile unui cosmar:

    Vazandu-si mama cum este impuscata in cap... tatal cum este tarat de cativa oameni solizi.. Cum ea era tinuta de doua brate puternice.. se zvarcolea cat putea de mult.. sa scape, sa-si salveze parintii. Tatal fetei scapa din mainile barbatilor si incerca sa fuga inspre ea.. insa, barbatul din spatele sau indreapta un revolver inspre capul tatalui ei apasand pe tragaci, glontul intrand cu putere in capul barbatului..pe langa mica rana dureroasa scurgandu-se un firicel de sange.. Copila tipa cat putu de tare... incepu sa-si jeleasca tatal.. Barbatul din spatele ei ii sugruma tipetele.. atunci ea zarii..o suvita de un roscat sangeriu...

    Inima imi bate nebuneste in piept.. Picaturi de apa cad pe corpul meu ca o cascada.. lacrimile imi invaluie chipul inrosit.. Ies din camera in fuga, alergand pe scari si impiedicandu-ma de trepte... Trec pe langa tata si acel domn, imbracat elegant intr-un costum.. Tata, grijuliu din fire.. vine inpre mine si ma in treaba ce am patit.. Incep sa povestesc.. glasul meu este din ce in ce mai gatuit..

    - Tati imi e frica.. - incep sa tremur.. nu mai rezist..
    - Oh, scumpo.. nu pot ramane cu tine acum.. am niste treburi.. Se uita la barbatul de pe canapea.. si ii facu un semn..
    - As putea sta eu Domnule Gordon.. sunt dornic s-o cunosc pe fiica dumneavoastra..
    Tata se duce in birou si isi ia servieta.. spunandu-mi ca merge la firma pentru o sedint a urgenta,..
    Roscatul se ridica de pe canapea si imi intinde mana.. o accept cu mici ezitari dupa care incepem sa mergem inspre camera mea.. Cand ajungem in dreptul ei, vrea sa intre, dar il opresc..
    - Cine a spus ca trebuie sa dormi cu mine, sau sa intri in camera mea?
    - Nimeni nu mi-a spus, nu am nevoie de permisiunea nimanui..
    - Poftim? Cum iti permiti sa..
    Isi pune pana pe gura mea dupa care deschide usa si imi spune sa ma culc.. el va sta pe scaunul de la birou..
    - Cum pot avea incredere in tine? Dintre toti oamenii de afaceri ai lui tata, tu esti cel mai ciudat..
    - Puistoaico! Daca as vrea sa am parte de ceva in seara asta, ma duceam pur si simplu la una dupa centura.. multe s-ar simti norocoase daca ar fi in locul tau..
    - Nu ma intereseaza.. imi provoci un sentiment de repulsie.. nu ma simt bine in preajma ta..
    - Oh, o sa ma vezi mult timp de acum in colo..
    - Ce vrei sa spui cu asta?
    Ma ignora.. se aseaza comod pe scaun si isi inchide ochii verziu..
    - Sti, esti una dintre cele mai speciale fete ...pe care le-am intalnit de-a lungul vieti, imi acorzi onoare sa impartim acelasi pat?
    - Nu Domnule, va acord onoare sa-mi paziti usa, pentru ca in camera cu mine nu veti ramane..


    Sper ca v-a placut.. nu ma huiduiti. la asta va aduc next-ul destul de repede... [/color=white].


    Ultima editare efectuata de catre Diavola in Mar 14 Feb 2012 - 12:20, editata de 1 ori

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 12 Feb 2012 - 20:58

    Nou fic? Ideea, ideea. Place la mine ideea!!! Bravo, scumpa. Chiar imi place cum ai descris. M-ai facut sa simt cate ceva pe acolo. Chiar imi place. Nu ai trecut repede peste idei si asta a adus un suflu de senzualitate textului. Am observat ca ai evoluat mult, mai les in ceea ce priveste descrierea. Tine-o tot asa!! Hmm.. Iubesc ca nu ai dezvaluit multe, din prima, si m-ai lasat sa gust indelung ideea. Asta a dat un mister delicios textului. Ei, bine, pot spune ca este foarte reusit. Sincere felicitari. Astept next si sa ma anunti te rog. Multumesc si spor la scris. Klau te pupa and be happy!! ByE, scumpi!!

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 14 Feb 2012 - 14:05

    Ma bucur ca-ti place, dar ai spus ca se vede ca am evoluat.. Asta e cam ptima mea creatie.. vrei sa spui ca nu am evoluat de loc.. ca scad? Asa am inteles.. asta e scris atunci nu acum.. Spor la citit Love





    Capitole II




    Soarele se ridica de la pamant mandru, a castigat lupta cu intunericul.. In marele palat era mare zarva.. toate servitoarele fugeau nestiind ce sa faca mai repede.. In patul mare statea ea.. Milena.., parul sau de un rozaliu pal, rar intalnit, era rasfirat pe perna. Pieptul sau se ridica incetisor aratand ca prin inima ei incercata de mari greuta inca mai circula lichidul rosiatic.. Isi deschide ochii... se uita in camera.. apoi vede ora tarzie.. Se ridica.. incetisor din pat si merge in baie.. Isi alege din garderoba o rochie alba pana la glezne zonele corpul ei dezgolite in mod normal la alte tinere de varsta ei fiind acoperit total de materialul fin si delicat. Coboara silentios scarile talpile ei goale fiind gadilate de caldura.. emanata de parchet. Isi aduce aminte.. de el, de roscat.. Aseara il izgonise din camera sa.. alta alegere nu putea avea.. ar fi aratat ca o fata usuratica...
    Grele ii sunt alegerile mereu.. La zarirea fete toti servitoarii se inclina in fata ei.. aratand respectul ce ei il poarta.
    Susotolile lor se faceau auzite.. cuvinte precum.. rochie, voalul, nunta.. ii inundau urechile si o faceau sa fie confuza.. nicio nunta nu era in program pentru urmatoarele zece luni...
    Isi intraba una dintre servitoare .. unde a plecat acel domn respectabil..Servitoarea isi pleca capul.. nestiind ce raspuns sa-i ofere fiicei stapanului ei.
    - Domnisoara Gordon.. dupa ce a vorbit cu alteta voastra, a plecat ingandurat.. nu ne-a spus nimic..
    Copila nu mai spuse nimic...Il dezamagise? Se suparase? Nu ar avea de ce.. nici macar nu se cunosc.. chiar daca in inima ei rodesc sentimente pure pentru acel mistic cavaler...
    Intra in bucatarie, tatal ei.. inalt, parul sau fiind de un blond spre roscat.. ochii de un verde invinetit..Glasul sau se facea auzit din departare astfel fata putand auzi o mica parte din conversatie..

    Domnule Clark.. nu stiu ce sa zic.. nu stiu cum sa-i explic. Stiu... numai asa ne putem salva afacerile.. Eu nu o sa-i spun.. nu ar fi mai bine sa va intalniti dumneavoastra cu ea..? Nu stiu, un loc romantic.. ii faceti o serenada.. o declaratie de dragoste..
    Ma bucur ca sunteti de acord.. sunt putin ingrijorat de cum v-a privi ea lucrurile.. sa fie intr-un ceas bun.. O zi buna..


    Cine era ea? Cu cine vorbise tatal ei.. numai el stia.. Intra in camera zambind si il intreba pe batran cu cine a vorbit..
    - Scumpo, nu pot sa-ti spun.. vei afla mai tarziu..
    Tanara ii spuse cu o voce autoritara ~ Tata, daca e ceva ce ma implica...~ Fu insa intrerupta de tatal sau care ii spuse ca trebuie sa dea un telefon urgent.. Da.. o alta persoana era mai importanta de cat propria sa fiica..?!
    Vru sa se intoarca inapoi in camera.. dar strigatul sau.. auzul vocii lui o opri.. Se intoarce pe calcaie si il zareste,.. El, inalt, zvelt, acelasi par roscat, acelasi mers..., aceiasi ochii care au sedus-o, dar totul trebuie sa ramana in inima ei... si sa provoace rani mari si adanci de fiecare data cand nu-l vede.. cand zambetul sau ii lipsea.. Ajunse in dreptul ei si o zgaltaie usor.. se visa la bratul lui.. mergand inpsre altar.. Ii lua mana respectuos si o saruta.. buzele sale calde presate de pielea ei rece.. ca de mort.

    - Stiu ca sunteti ocupata domnisoara.. dar ma gandeam daca mi-ati face onoara sa veniti cu mine.. la o mica plimbare.. daca se poate.. Inima ei tresarii in piept, bataiile accelerandu-se.. sa accepte?
    Cu mici ezitari incuvinta.. Ii intinde bratul sau acoperit de sacou.. ea il accepta.. Ajunsi amandoi... in living sub privirile apasatoare ale tuturor.. Vocea unuia dintre servitori se auzea, neclar, dar totusi destul de puternic pentru auzul ascutit al tinerei. " Se pare ca a acceptat cererea in casatorie.. O domnisoara respectabila ca si ea nu ar accepta bratul unui domn decat daca intre ei este infiiripat ceva.. sa vezi maine poimaine copilasi pe aici.. Parca vad o fetita cu ochii verzi cu parul roz.." Despre ce era ..? Cerere in casatorie.. nu auzise nimic despre asa ceva.. " ochii verzi si parul roz" Ea si acel domn aveau ochii verzi, iar ea parul roz.. De ei doi sa fie vorba.. daca era asa, atunci se inteleg acele pregatiri.. amanuntite.. fara nicio greseala..
    Roscatul o conduse pe o canapea.. stateau unul langa celalalt.. aproape.. In incapere se ivise si tatal fetei.. acestia avand o discutie mai privata.. In incercarea de a gesticula, rocatul ii atinse sanul stang cu cotul.. Realizand ce facuse, se uita la ea.. niciun sentiment nu era dezvaluit de chipul ei... nu putea ghici nimic in acei ochi de malachit..

    - Domnisoara, revin sa va iau la ora sapte.. acum discutiile vor deveni putin mai private si nu pot sa..
    - Inteleg..
    Se ridica zgomotos si fugi inspre scari, rochia ei lunga fluturandu-se.. Intra in camera sa si incepu sa planga.. Voia sa se insele, dar cu siguranta nu se pacalea.. Tatal sau o daduse unui barbat.. pentru.. afaceri..


    Ultima editare efectuata de catre Diavola in Dum 25 Mar 2012 - 16:00, editata de 2 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 14 Feb 2012 - 22:09

    Dupa cum am promis, uite critica de la mine ^_^

    Titlu si idee: Imi place titlu, datorita lui ma gandesc deja ca vei avea multa actiune si multe incercari ale baiatului de a patrunde in inima fetei. Despre idee nu ma pot pronunta chiar acum: abia ai spus ca fata nu prea le are cu baieti.
    Sa stii ca pentru primul capitol, sa incepi altfel ar fi fost dragut daca vorbeai putin despre dragoste si ce inseamna ea pentru personajul feminin din poveste. De ce refuza sa primeasca dragoste.
    "Stau pe una dintre cele doua canapele din living.. in timp ce ascult muzica.." Mi se pare prea simplu si sec inceputul. Nu ma atrage cu nimic. Trebuia sa incepi cu mister. Cum am mai zis, sa vorbesti putin despre dragoste si poate sa pui un citat celebru despre iubire, iar daca stiai cum sa il dezvolti, sa il deslusesti, era si mai bine. Dar era suficient sa vorbesti despre iubire.

    Dupa care puteai sa incepi cu actiunea propriu-zisa.

    Descriere si Actiune: hmmm, sa vedem. Ar fi mers sa spui cum se simte fata cand tatal ei pleaca de atatea ori si mai ales ca acum a lasat-o si in grija unuia ce nu prea il cunoaste.
    Visul, acel cosmar oribil ar fi mers accentuat mai bine. Atmosfera trebuia sa fie mai sadica, sa transmita acei fiori si cititorilor.
    Puteai spune se simtea fata in acel moment. Poate acel negru care era raspandit peste tot, sangele cum se amesteca cu negru formand un peisaj demn de un cimitir sau peisaj gotic.
    Puteai sa o duci pe fata intr-o zina mai "bantuita" sa zic asa. Adica intr-un loc, in care natura sa fie moarta, sa predomine mirosul de sange, sange varsat a multor persoane, sa fie un cer gri si un vant rece si puternic sa ii sfasie pielea. Sa ii intre in corp pana la maduva oaselor si sa injecteze un venin letal.

    Trebuie folosita, doar imaginatia.

    -> Capitolul II <-
    Soarele se ridica de la pamant mandru, a castigat lupta cu intunericul -> trebuia un element de legatura, in loc de acea virgula sa fie un element de legatura. Cam asa ceva: Soarele se ridica de la pamant mandru, dupa o lupta crancena cu intunericul a castigat. Si multe ale variante. Nu suna bine cum ai pus tu.
    inima ei incercata de mari greuta -> inima ei, incercata de mari greutati, [...]
    La zarirea fete -> La zarirea fetei
    nicio nunta -> nici o nunta
    intraba -> intreba
    Tanara ii spuse cu o voce autoritara ~ Tata, daca e ceva ce ma implica...
    Draga mea, replica trebuia pusa de la capat cu linia de dialog specifica. Asa:
    Tanara ii spuse cu o voce autoritara:
    - Tata, daca e ceva ce ma implica...

    Si acum luam la puricat capitolul doi.
    Mi se pare ca grabesti lucrurile. Abia daca il stie pe acel domn si deja se indragoste de el? O.o. Inafara de aspect nu mai stim nici noi si nici ea, cum e firea lui si deja sa se indragosteasca.
    Confuzia fetei putea fi descrisa mai bine. Ea inca nu stie ce se intampla si poate are impresia ca in acea este invizibila sau luata de fraiera. Banuiesc ca nu ii place sa auda susoteli pe la spate. De ce nu ai descris acest lucru?


    Acum ca sa pricep si eu ceva: De ce pui asa multe puncte? Chiar nu le vad rostul si arata inestetic. Sunt prea multe. Dupa fiecare propozitie se pune un singur punt, nu doua. In cazul punctelor de suspensie, se pun 3 si atunci pentru a lasa o propozitie in aer, a ascunde ceva cititorilor, a tine un suspans.
    Din nou te intreb: De ce in primul capitol ai inceput cu persoana I si brusc te-ai dat pe persoana a III-a? Ametesti cititorul. Partea cu livingul putea ramane un suspans, sa nu afle cititorii. Iti dai seama ce crize ar fi facut daca brusc aflau de o casatorie bazata pe interes.
    Vreau sa te hotarasti pe o singura persoana. Daca mergi pe a III-a foarte bine si daca ai din cand in cand sa pui unele ganduri ale persoanjelor. Le pui de la capat in ghilimele si le evidentiezi cumva, cu bold, unline, italic, culoare sau cum vrei tu. Poate un font diferit.


    Atat am avut de spus. Sper ca nu te-am ametit.
    O seara buna. Kiss

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 24 Mar 2012 - 21:54

    Capitole III




    Era imbracata intr-o rochie lunga de culoare mov. Il astepta pe el sa soseasca, spusese ca va ajunge la ora sapte seara insa intarzia. Aceasta incepu sa mearga pe coridoarele casei sale in speranta ca va uita micul incident. Isi auzi numele strigat de la parter, atunci imedait incepu sa alerge pe scari pentru a ajunge la cea care o strigase. Ajunsa la ultimele treptele inspre salon incetini pasul si isi aranja parul. Pasi gratios pe marmura rece, tocurile provocand un zgomot asurzitor. Auzi un tusit foartat si isi intoarse capul inspre barbatul care o invitase in seara asta el stie unde. Era imbracat la costum, camasa alba, sacoul ,pantalonii si cravata negre. Tinea in mana stanga un buchet de flori, trandafiri de culoarea sangelui. Isi ceru scuze pentru ca intarziare dupa care isi intinse bratul drept, ii dadu buchetul cu flori, iar apoi zambi gales. Ea duse buchetul mai aproape de fata pentru a mirosi trandafirii. Gasi agata t de acestia un mic bilet de culoare alba. Il deschise si citi scrisul auriu:

    In aceasta seara doresc sa te cunosc mai bine, sa ne apropriem. Ce zici? Iti doresti acelasi lucru?

    Se uita din nou la el si spuse tare si raspicat ca da. Ii accepta insfarsit bratul dupa care pornira inspre iesirea din resedinta. Ajungem in fata unui BMW, brunetul ma conduce la masina dupa care imi deschide portiera, iar eu ma asez pe locul din dreapta. Doamnul Clark urca la randul sau in masina pe locul de langa mine apoi pornii masina. Apasa pe acceleratie viteza crescand la 95 km/h. Incepeam sa tremur usor in scan, imi duc mana pentru a apuca centura de siguranta si mi-o pun. Brunetul incepu sa rada discret. Ii spun ca nu e chiar asa de amuzant pe cat pare.

    - Dar este amuzant, iti este frica?
    - Mi s-a facut pielea de gaina. Vreau sa ajung intreaga acasa Domnule Clark.
    - Din nou ma iei cu " Domnule "? Te rog sa lasi la oparte expresiile formale, te rog!

    Ma privi seducator dupa care isi indrepta privirea inspre drum. In mai putin de cinci minute ajungem in fata unui restaurant. Calca pe frana dupa care aparu in mai putin de doua secunde in fata portierei din dreptul meu deschizand-o. Imi apuca mana si ma ajuta sa ma ridic. Ii accept bratul dupa care pornim pe scarile din marmura inspre intrarea in restaurant. Era sigura ca va fi o noapte lunga, mai ales alaturi de el. Intrara in restaurat, iar Milena observa ca e gol. Incerca sa spuna ceva insa este oprita de vocea blanda a barbatului.

    - L-am inchiriat pentru a putea sa fim mai singuri.
    - Sunt atatia majordomi aici, cum am putea fi singuri? Era mai bine sa fie mai mult lume aici.

    Da. Era mai bine pentru ea. Nu dorea sa ramana nicio secunda singura cu el. Iesira pe o usa din fundul restaurantului. Ochii ei ca iarba cruda priveau lacul de acolo. Era un loc mirific, mandra luna isi oglindea razele in apa limpede a lacului. Mai sus de asta se afla un pod din lemn care ducea aproape de mijlocul lacului. Brunetul o conduse pe tanara pana ce au ajuns langa o masa acoperita cu o fata alba. Pe materialul imaculat se aflau tacamurile, servetele, farfurii si niste lumanari. Ii trase scaunul, iar ea se aseza cat de elegant putea.
    - Scuzati-ma, ce e cu toate astea?
    Barbatul se uita la mine confuz, pocneste din degete, iar pe fundal apare melodia cantata de o orchestra. Se ridica de la masa si o intreba pe domnisoara:
    - Imi puteti acorda acest dans?
    Tanara spuse un da scurt. El isi duse mana pe talia ei, ea una dintre maini o aseza pe umarul taarului, iar celelalte doua maini ale lor erau unite intr-o inclestare a degetelor.
    Incep sa se balanseze usor in bataia vantului. El incerca sa o sarute fugar pe buse insa ea isi intoarse capul acesta pupand-o pe obraz. Muzica se opri.. amandoi se uitau in ochii celuilalt, isi apleca din nou capul inspre ea.. insa cu o voce aspra ce putea sfasia eterul tanara spuse:
    - Vreau acasa, acum!

    Poze:

    Rochia Milenei si coafura: http://www.biensavvy.ro/PozeCollectii/VANITY_2012/rochie_de_seara_vanity_2012_007_pride_1.jpg

    Masina: http://img.kudika.ro/comunitate/photos/4/8/8/4878841.jpg

    Multumesc mult pentru critica Rode. Kiss

    crissysweet
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 5

    Data de înscriere : 28/02/2012

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de crissysweet la data de Joi 19 Apr 2012 - 21:30

    hey capitolele sunt ff reusite..imi place chiar dak ai spus ca erai la inceput atunci..si ai imaginatie..ceea ce nu au foarte multi...tine.o tot asa
    apropo cand pui next.ul?!
    te pup

    E sofisticată mă ♥
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 243

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de E sofisticată mă ♥ la data de Lun 30 Apr 2012 - 15:24

    Ododododdd. Ador ficul tau. Si vreau nextul curand. (te rog sa ma anunti cand il pui. Blush )
    Nu pui poze cu personajele, iepuras? :o3
    Te rog frumos.
    Imi place la nebunie felul in care ai descris actiunea.
    Tatal tipei mi-i se pare un ratat. >.<

    X.O.X.O

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 8 Mar 2013 - 18:13

    Mulţumesc mult, Claudia! Şi vouă pentru comentarii şi-mi cer iertare că am întârziat atât cu capitolul acesta. Sper să vă placă şi să mai fii evoluat şi eu cât de cât. Dacă următorul nu va veni curând, asta este pentru că va exista posibilitatea să nu am inspiraţie sau timp. Lectură plăcută!



    C A P I T O L U L IV





          Chipul bărbatului era împietrit, indescifrabil. Tânăra încerca să-i anticipeze următoarea mişcare, analizându-i fiecare detaliu al chipului, fără niciun rezultat însă. Îşi luă mâinile de pe el, pielea sa atingând materialul costumului ce mirosea a crin, comenzile date de creier fiind atât de încete, dorind parcă să lungească momentul, să-l simtă sub atingerea ei cât mai mult timp cu putinţă. Chipul domnului Clark era încruntat, gânditor, pe fruntea sa fiind vreo trei cutări aproape insesizabile. Îşi întredeschise buzele, dorind să spună ceva. Ea trage aer în piept, pregătindu-se pentru a putea riposta împotriva lui. Însă cuvintele nu puteau să-şi ia zborul de pe acele buze roşiatice, văzând aceasta, tânărul îşi muşcă sălbatic şi fără milă buza de jos. Milena îndrăzni să rupă tăcerea şi îi spune pe un ton netru, încercând să nu izbucnească în lacrimi, ori, în cealaltă extremă, într-un râs de nebună.
          - Îmi pare rău, ştiu că te străduieşti să mă impresionezi, să mă cunoşti, însă nu merge. Până la urmă, vii în faţa mea şi deja ai impresia că deţii controlul asupra mea şi a familiei mele. Cine eşti tu ? Îţi spun eu cine eşti; un tip ce nici măcar nu ştie de capul lui şi nu mă lasă în pace. Da, asta vreau, lăsaţi-mă! N-am nevoie să mă căsătoresc de la vârsta aceasta, vreau să-mi trăiesc viaţa din plin. Să nu mai zic de faptul că nu sunt deloc mulţumită de tine. Nu, nu şi nu. Tonul a fost calm, poate chiar calmul de dinaintea furtunii. În tot acest timp, el nu-şi clinti privirea, se uita doar în acelaşi punct, ochii ei. Ridică mâna la nivelul feţei tinerei şi vru s-o lovească, însă aceasta îi prinde mâna la timp.
          - Acum ce ? Vrei să dai în mine ? Cu ce drept, omule ? Hai scuteşte-mă, mă pot duce şi singură acasă. Fata se îndepărtează de el lent, foarte lent. Ceva din ea voia s-o cheme la el, să fugă după ea, să o prindă de mijloc şi să o întoarcă spre el. Acum îşi dorea să-l fi lăsat s-o sărute, să fi dat timpul înapoi. Ciulise urechile pentru a-i auzi paşii, dacă ar fi înaintat spre ea sau s-ar fi îndepărtat, însă nimic. Ceva îi spunea că nu trebuie să aibă niciodată încredere în el; şi nici nu va avea vreodată. "Cât de misogin! Doamne, de ce nu i-am dat şi o palmă, ar fi meritat-o pe deplin! Să se ducă la curvele lui altădată pentru că eu nu sunt una. Nu-mi pasă de afacerile tatei, asta este, nu-i vina mea că se bazează pe mine pentru a-i fi rezolvate problemele, dacă stau puţin să mă gândesc, chiar o merită!"
          Ajunsă la autostradă, face cu mâna la o maşină aleasă întâmplător, desigur după ce văzuse că în ea era o singură persoană. Următoarea maşina, ce era condusă chiar de către o femeie, opreşte. După ce spune unde merge, doamna de la volan îi spune că poate urca. Se aşază pe bancheta din spate, pe partea dreaptă şi-şi lasă capul sprijinit de geam. În curând îşi făcuseră apariţia şi nişte stropi de apă ce udau parbrizul, luneta şi geamurile laterale. Nu ştia ce îi va spune tatălui ei, era total conştientă că acesta se putea supăra foarte uşor, iar tristeţea lui era ultimul lucru pe care şi-l dorea. Dar până la urmă, era vorba despre viaţa ei, iar ea când spunea "nu", nu era până la sfârşit. Femeia, o brunetă cu ochi căprui, se uită la ea prin oglinda electrovizorie. Crezând că aceasta este pe cale de a adormi, încercă să poarte o conversaţie cu ea. Lucrurile, pe măsură ce timpul trecea, avansau, iar conversaţiile erau şi mai interesante, mai intime.
          - Tu ai iubit ? O întrebă femeia curioasă din fire, având o privire de parcă ar fi fost complice la o faptă rea.
          - Nu, doamnă, nu am. De ce întrebaţi ? spuse Milena, încercând să nu-şi dezvăluie, prin ton, dezgustul profund pe care-l avea pentru acest subiect.
          - Întreb, deoarece chiar la vârsta dumitale mi-am găsit dragostea veşnică. A fost acum douăzeci de ani, era un tânăr blond cu ochi verzi, tare glumeţ şi inteligent. A fost dragoste la prima vedere. A stat foarte mult timp, aproape cinci ani după fundul meu ca să mă convingă că el mă doreşte nu ca obiect, nu ca femeie, ci ca suflet pereche. Dar a meritat foarte mult. Nu regret nimic din ceea ce am făcut alături de el, a fost atât de grijuliu încât nu mi-a dat ocazia să îmi pară rău. Am avut şi un băieţel, dar a murit în mod subit la şase luni după naştere... A fost atât de trist de acest aspect, încât nu a rezistat şi s-a sinucis. Am fost atât de frântă, dar nu mi-am luat şi eu viaţa, chiar dacă-mi doream să-l revăd foarte mult, nu puteam să-mi dezamăgesc şi părinţii. Tonul femeii devenise unul mort, se simţea că voia foarte mult să plângă, avea nevoie de o descărcare.
          - Îmi pare rău să aud asta...
          - Să nu-ţi pară! Acesta ne este destinul, iar Dumnezeu ni-l scrie de la bun început. Aşa a fost să fie, sunt sigură că îl voi revedea în viaţa de dincolo după ce o să mor.
          - Ştiu că nu este un moment potrivit şi că ar trebui să vă las să vă descarcaţi, dar cred că există o persoană pe care o iubesc. Femeia dă din cap în semn să continue. Este foarte nepăsător. Este roşcat cu ochi verzi, acei ochi verzi atât de rotunzi de parcă nu ar fi de om, ci de păpuşă. Tata este un om important de afaceri, iar el cred că aceste de asemenea, nu ştiu, nu am habar de multe despre el. Însă nu-mi place ideea că doreşte ca totul să fie doar un aranjament, mi-e jenă. Doresc să mă iubească ca să-i pot arăta şi eu că îl iubesc. Nu ştiu ce să fac...
          - Urmează-ţi inima, draga mea! Femeia se întoarse pentru cinci secunde să se uite în ochii ei, arătându-i un zâmbet îngeresc. Tenul îi era atât de tânăr, nici n-ar fi părut că are treizeci şi nouă de ani. Arăta mirific, o femeie atât de frumoasă. Dacă n-ar fi fost pe pământ, ar fi putut fi încurcată cu uşurinţă cu o zeitate.
         A văzut că maşina opreşte chiar în faţa casei ei, nici nu-şi dădu seama când trecuse timpul atât de repede, îi mulţumi femeii şi dori să-i dea banii pentru drum, însă aceasta îi refuză. Coborî din maşină şi se uită la toate ferestrele casei ei, aproximativ toate erau luminate, pesemne că nu a fost dată încă stingerea. Acestea era ziua care-i va schimba viaţa, ziua decisivă pentru ea şi toţi cei din jurul ei, ştia ce avea de făcut.


    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Mar 9 Apr 2013 - 19:43, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 9 Mar 2013 - 20:48

    C A P I T O L U L V






          Trage aer în piept, inspiră şi expiră, iar după ce se asigură că o să-şi poată înfrunta familia cum n-o mai făcuse niciodată, apăsă pe clanţă. Fusese pentru prima dată când auzise acea uşă scârţâind, îi era teamă şi luă acest lucru ca pe un semn de rău. Păşi în casă nesigură, mersul ei începând cu dreptul, cu speranţă că totul va fi chiar bine. Intră în hol, micuţ faţă de celelalte spaţii, îşi lăsă paltonul de un mov închis, asortat cu rochia, în cuier şi dădu colţul, intrând în camera de zi. Nu se gândise până atunci la posibilitatea de a-l găsi şi pe el acolo, nici măcar nu-i văzuse maşina parcată prin apropiere. Niciunul dintre ei n-o priveau, tatăl ei era aşezat cu spatele la ea, însă îi simţise de la bun început prezenţa, îi putea recunoaşte mersul oricând. Îşi dădu seama că atmosfera era una tensionată şi că probabil discursul pe care i-l aplicase domnul acela, Clark, tatălui ei, fusese unul scurt, dur şi la obiect, ca de obicei. La ce se putea aştepta de la un astfel de om infect de care era îndrăgostită ? Nu putea admite că omul pe care ea-l avea la inimă era atât de rău şi respingător din punct de vedere sufleteşte. Era ca un măr; frumos, aspectuos cu o coajă foarte roşie ce te face să-ţi fie poftă, te împinge să-l guşti, să te înfrupţi din el, însă constaţi cu stupoare după ce lama cuţitului l-a penetrat, că în interior este putred, aşa şi acest om. Îi era teamă, doarea să plece sus, în camera ei, să-şi înfude capul într-o pernă ce-i vor acoperi suspinele şi sughiţurile. Nu-l voia, nu aşa, dorea să-l schimbe, să-l facă un om bun, însă cine era ea ? Un nimeni. În această societate mizeră şi îmbâcsită cu ticăloşenii era doar un nimic, egală cu zero, aşa şi pentru el.
          Gândurile îi fuseseră zdruncinate o dată ce tatăl ei lăsă din mână un pahar cu vodkă, gata, gata să spargă măsuţa dintre cele două fotolii aşezate faţă în faţă. Câţiva stropi săriseră pe suprafaţa din sticlă, sunetul făcut de ciocnirea celor două obiecte lăsându-se cu un ecou. Nu-l mai văzuse de mult în această stare şi nici să bea, de când mama ei se supărase foarte tare când el se îmbătase şi lovise un câine frumos de rasă; a doua zi îl găsiră mort, sub scară. Şi acum îşi amintea cât de mult a plâns după el, mai ales că-l ştia de mic câine cu probleme, fiind surd. Mereu trebuia, atunci când mergeau toţi în parc, să stea în preajma lui, nu voia să i se întâmple ceva. Nici acum nu înţelegea de ce bărbaţii sunt atât de egoişti şi mereu nevoiţi să-şi descarce nervii pe ceva. Se considera uneori norocoasă, tatăl ei nu era unul care să-şi facă soţia şi copiii saci de box în fiecare noapte. Dacă s-ar fi întâmplat ceva de genul, n-ar fi suportat să-şi vadă mama lovită sau ceva în genul acesta, nici măcar jignită, nu ar fi agreat.
          Lăsă amintirile deoparte, ignoră privirea bărbatului ce-o analiza detaliat şi se îndreptă spre o canapea alăturată celorlalte două. Încercă să vorbească cu tatăl ei, ezitând la început, însă acesta îşi ridică mâna în semn să tacă, că nu doreşte să-i audă vocea. Îşi mută privirea spre Clark, luând fiecare detaliu în parte, începând cu pantofii, trecând la abdomenul care era destul de proeminent şi bine definit, apoi chipul său îngeresc. Avea o privire neutră, rece, ce reflecta singurătatea sau nimicul, îşi fremăta buzele, probabil din cauza nervilor acumulaţi din cauza acestei seri. Observă cu stupoare că toate trăsăturile lui denotau indiferenţă, o mare, mare indiferenţă. În asemenea momente, dorea să-şi trădeze manierele şi să-i tragă o flegmă între ochi, o merita. Se abţinea cu greu să nu se ridice de acolo şi să-şi frângă mâna pe obrazul lui, probabil alegându-se cu o durere de încheietură.
          - Ştiu că sunteţi supăraţi pe mine, dar... Fu întreruptă de tatăl ei ce începu să îi spună:
          - Tu să taci! Cum îţi permiţi să mai vii în casa mea după ce mă sfidezi şi-mi incalci ordinele, draga mea !? Nu faci de capul tău aici, eu încerc să vă întreţin pe toţi şi tu ce faci ? Îţi baţi joc de mine şi munca mea ? Proasto, doar o căsătorie poate salva toată afacerea asta! Iar tu te vei mărita cu domnul Clark, noi vom deveni asociaţi, fără obiecţii! S-a înţeles ?
          Fusese pentru prima dată când tatăl ei i se adresase aşa, o jignise, aproape că ţipase la ea, îi ignora cuvintele, propoziţiile acelea fără noimă pentru unii. Tatăl ei, care i-a dat viaţă, îi ignora pentru prima dată gândurile, opiniile şi sentimentele. Nu putea admite aşa ceva. Ameţise, nu mai vedea bine, toate acestea aveau un impact mult prea mare pentru ea. Se ridică de pe fotoliu şi începu să înşiruiască nişte cuvinte în minte pentru a forma o propoziţie, măcar ceva. Văzu cum servitorii se uitau prin uşile întredeschise la întreaga scenă, parcă uimiţi de atitudinea şefului lor.
          - Tată, ce sunt eu ? O cârpă fără sentimente ? Nu pot, nu mă iubeşte, nu o simt, este un om rău şi nesuferit şi... Însă nu mai apucă să termine fraza că tatăl ei îi dăduse o palmă atât de tare, încât se dezechilibră şi căzu pe parchet, lovindu-se cu capul de un mic dulăpior aflat chiar lângă canapeaua pe care era aşezată acum câteva secunde. Vedea totul în ceaţă şi nu auzea decât vocile celor doi bărbaţi. Tonalitatea glasurilor din jur denota o mare îngrijorare. Nu mai putea fi conştientă de nimic, aşa că se lăsă pradă unui somn lung şi fără vise.



    ***


          Imediat după ce îi văzu trupul fiicei lui lovindu-se de podea şi sunetul acela infiorător de os rupt, îşi dădu seama de ceea ce făcuse până atunci. Christopher se afla deja lângă ea, îi ridică capul şi se uită la micuţele dăre de sânge din zona parietală. O privea cu milă, compătimire şi îngrijorare. Îi luă micuţul corp în braţe şi o duse ca pe o mireasă, grăbit, la maşina sa. Tatăl ei îi urmară, se duse pe bancheta din spate, îi puse capul Milenei pe piciorul lui pe post de pernă şi se lăsă pradă gândurilor profunde ce le avea la acea oră târzie. Regreta amarnic, nu ştia ce fusese în capul lui s-o lovească pe singura lui fiica, pe lumina ochilor lui, soarele lui. Fusese inconştient, însă timpul nu poate fi dat înapoi. Îi era atât de frică ca ea să nu-l urască acum, se ura el, de ajuns pentru amândoi, pentru ceea ce tocmai făcuse.
          - Cred că nu trebuia să grăbim lucrurile, îmi pare foarte rău că s-a ajuns la asta. Nu trebuie s-o obligaţi, nu vreau eu să faceţi asta, putem fi asociaţi şi fără o căsătorie. Accept şi aşa, doar, doar să fie ea bine şi s-o văd fericită.
          - Ce ton de femeie tristă ai.. Mare dreptate, băiatule, însă te-aş fi apreciat mai mult dacă ai fi spus asta cu vreo oră în urmă. Fii sincer, ţii la ea ?
          - Să fiu onest ? Chiar ţin, însă nu pot spune că o iubesc. Dar mi-o doresc pentru mine, doresc să-i sărut odată pentru totdeauna acele buze. Frate, cât de nebun sunt.. Îşi lăsă capul pe spate, fiind în continuare atent la drum.
          - Mai e mult până la spital ? întrebă tatăl încercând să se liniştească şi să-şi oprească bătăile alerte ale inimii. Auzi un "nu" stins. După trecerea a aproximativ trei minute, erau deja în faţa spitalului, Clark luând-o în braţe pe Milena, mergând grăbit spre uşile mari şi glisante. Îşi dorea atât de mult ca ea să fie bine. "Cât de prost să fiu, Doamne, să-mi doresc ca o asemenea făptură să mă accepte, la cât de mizerabil sunt, nicio femeie cu suflet de înger n-o să mă poată iubi sau accepta vreodată. Te rog, te rog să fie bine. Aş avea-o pe conştiinţă toată viaţa mea. O doresc atât de mult şi ca femeie, şi ca suflet pereche, doar pentru mine..."






    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Mar 9 Apr 2013 - 19:44, editata de 2 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 9 Apr 2013 - 17:12

    C A P I T O L U L VI


    "Frumoasă poveste, dar mare minciună."
    În jurul oamenilor se aud mereu poveşti frumoase cu un final fericit, însă chiar aşa este, sau doar astfel se vede din exterior ?


          Auzea voci neclare trecute peste acea mare de negură în care era înghiţită. Nu simţea nimic, niciun trup, nicio esenţă, doar sentimentele ei, atât. Se credea singură, părăsită, aruncată într-un râu învolburat şi lăsată de izbelişte, să se înece sau să fie mâncată de rechini. Era confuză, cum altcumva putea fi ? Se învârtea în cerc şi încerca să zărească ceva, nu cunoscut, nu, doar pentru că acolo nu era nimic, doar ea şi infinitul spaţiu gol şi întunecat. Altceva ? Nici oxigen, nu respira, nu simţea că avea nevoie, pieptul ei nu se mai ridica, iar atunci când îşi ridica braţele grele şi le ducea în puncte cunoscute pentru faptul că îţi puteai lua pulsul cu uşurinţă, rămânea impasibilă; nu simţea nimic. Nu că voia să simtă ceva, viaţa-i era indiferentă, se putea termina şi acum, şi peste cincizeci de ani.
          Ştia că este ea, vedea mâinile, aluniţele, însă corpul îi era străin. Trupul acela era cel care făcuse contact cu lumea de dincolo de negură, cu acel loc infect, plin de paraziţi urâţi şi murdari, bacterii. Ea ? Ea unde era ? Acel suflet pur se putea regăsi ? Era mort. Fusese ucis de persoanele în care avea cea mai mare încredere, de persoanele pe care le vedea aproape zilnic sau pentru care, acea inimă moartă, tresărea în fiecare noapte când punea capul pe pernă şi pleoapele îi acopereau retina, retina pe care se derulau imagini, chipuri, din viaţa de zi cu zi, imortalizate şi păstrate pentru cât timp şi le va mai putea aduce aminte.
          "Indiferenţa doare...Unde-i mintea mea ? Unde sunt eu şi acest trup ? Ce-i cu atâta linişte ? Sunt moartă ? S-a terminat ? Nu mai sunt nevoită să trăiesc acel calvar ? "
          După toate acestea, începu să audă voci, neclare şi foarte răguşite, dar se auzeau de acolo de undeva. Nu putea înţelege ce spuneau, însă nu era singură, da, nu mai putea spune că era solitară în acel loc înspăimântător de tăcut. Din acel punct în care se afla, ea fiind centrul cercului, se auzeau de peste tot, din fiecare loc, câte un cuvânt, însă aceeaşi voce. O femeie, probabil în vârstă, se plimba de colo, colo. Observă cum umbra ei se pierde, de data asta locul în care se afla devenind un labirint. Şi fugi. Simte cum îşi recapătă toate funcţiile vitale, corpul acţionează după comenzile ei, inima bate, plămânii se umplu cu oxigen, toate acele procese, atât de complexe, se făceau în câteva secunde. Schimburi şi returnări.
          Negru. Totul dispare, o cameră cu pereţi albi, doar câteva obiecte de mobilier şi un miros înţepător de clor ce-i izbea căile respiratorii. Respira greu, însă o făcea, corpul îi era amorţit şi nu se putea mişca, ori nu avea voinţa necesară pentru a o face. Se uită mai atent în încăpere şi văzu întins pe canapeaua de lângă fereastră un bărbat. Păr roşcat şi ochi de un verde încântător, un corp cu trăsături bine definite şi acel miros specific, într-un cuvânt: Christopher. Lăsă să-i pătrundă pe buze un oftat sugrumat urmat de un geamăt stins, buzele îi fuseseră lipite, fiind foarte uscate, la întredeschiderea lor o mică parte din piele a fost luată. Simţi cum ceva îi forţează gâtul şi fără să mai poată face ceva, tuşi. O tuse seacă ce lăsa o mare durere asupra corpului ei, chinul încercuindu-i coastele şi făcând-o să regrete că gâtul îi cedă şi lăsă acel sunet să pătrundă în exterior.
          Încercă să se ridice, însă, din nou, fuse cuprinsă de o stare de moleşeală, aşa că se lăsă înapoi în aşternuturi. Chipul îi era străbătut de grimase şi, pe la tâmple, se iveau picuri de transpiraţie. Era atât de obosită şi nu se simţea în stare de nimic. Când se mai dezmetici putin, Christopher se duse glonţ la ea şi o luă de mână, aproape durând-o mişcarea lui. Vedea agitare pe acea meclă care uneori o dezgusta, iar alteori o făcea să plutească pe un nor alb şi pufos. Dragostea, acest bărbat o făcuse să simtă un asemenea sentiment oribil. Însă, atunci când îşi aduse aminte de persoana care tocmai o ţinea de mână şi o umplea de germeni patogeni şi alte bacterii, simţi cum, de acolo de undeva din acel corp micuţ, se strecoară o energie dumnezeiască printre artere şi ajunge în antebraţul ei drept. În momentul următor avu suficientă forţă încât să-şi retragă iute mâna sa dintr-a lui. Simţea cum ceva îi plezneşte sub piele, în zona tâmplelor.
          - Să nu mai încerci niciodată să faci aşa ceva, nu-ţi permit! spuse pe un ton ce denota toată greaţa ei faţă de bărbatul de lângă ea.
          Tânărul oftă, se ridică de pe scaunul din plastic alb ce se afla lângă patul ei şi plecă spre uşă, întredeschizând-o şi spunând cu un glas puternic şi puţin mai ridicat, probabil pentru a auzi o persoană mai indepărtată, că s-a trezit şi că e la fel de arţăgoasă ca la culcare.
          Tatăl fetei intră în camera de spital aproape dărâmându-l pe Clark. Ajunse în mijlocul camerei şi se uită la fiica lui, însă nu-n ochii ei; nu se simţea capabil de asta. Încerca să spună ceva, însă nu-şi găsea cuvintele, totuşi Milena i-o luă înainte:
          - Nu încerca să-ţi ceri scuze, n-o să te iert prea curând pentru ieşirea aceea, poate niciodată şi asta pentru că nu meriţi, nici tu, nici el, spuse apăsat ultimele două cuvinte şi cu o privire ce ar fi putut omorî cele mai satanice spirite.


    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Mar 9 Apr 2013 - 18:25, editata de 2 ori

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mar 9 Apr 2013 - 18:20

    Buna Deea ! ^^ Nu stiu cum sa incep. Desi eu nu prea intru la ficuri originale cand mi-ai vorbit despre fic pe mess am inceput sa devin curioasa, mi-ai dat link-ul, am citit tot si am mai gasit un fic la care - bineinteles - EU sunt fanul nr. 1 xD
    Inceputul a fost grozav, chiar daca tie nu-ti convine ca aveai greseli, mie tot imi place Love it Chiar dragut, tatal ei mi se parea un om atat de bun, atat de grijuliu si de intelegator pentru ca se purta atat de bine cu ea Love it Si totusi, cum ar putea un tata sa-si marite fiica doar pentru afaceri? asa ceva nu ar trebui sa se intample, asta a fost deranjat la tatal ei. Si nici macar nu-mi place persoana pe care a ales-o ca sa se casatoreasca cu Milena. Desi mi se parea un domn, cand a i-a spus "pustoaico" sau cand voia sa o oblige sa ii accepte prezenta in camera ei, ba chiar a avut destula nesimtire in el ca sa vrea sa stea cu ea in acelasi pat, oribil, si nici nu se cunosteau, dar Milena i-a aruncat o replica de milioane, care chiar m-a facut sa rad Laugh foarte tare Wink).
    Apoi, a invitat-o sa iasa cu el. Hm Think ma gandeam ca poate vrea sa-si ceara iertare pentru ce se intamplase, mi s-a parut dragut faptul ca a dus-o la un restaurant. Foarte dragut locul inchiriat, lac, pod si , bineinteles, masa romantica cu lumanari, adorabil ^^ Nu stiu daca e chiar cel mai bun lucru de facut daca de abia se cunoscusera, adica o masa romantica mi se pare putin prea mult Think dar e ok ^^ A invitat-o la dans, foarte dragut, si se pare ca ea e destul de timida, nu vrea sa inainteze rapid in relatie, dansau pe muzica orchestrei si el a incercat sa o sarute. Aici a depasit limita, adica, nu cred ca baietii saruta o fata la prima intalnire Neutru e prea rapid >< el a incercat sa o grabeasca, biiig mistake >< apoi i-a cerut sa o duca acasa. Mi s-a parut firesc, cred ca incercarea lui o speriase >< a incercat sa il refuze fara sa il jigneasca, sau ceva, iar el a vrut sa o loveasca? atunci chiar m-am enervat. Cat de prost poti fi sa ridici mana la o fata, a invitat-o la restaurant gandindu-se ca a doua zi ii va sari in brate sau ceva? Urasc barbatii care cred ca asta e posibil >< A avut o discutie destul de incomfortabila pentru ea presupun cu acea doamna care a condus-o acasa >< cand a ajuns acasa nu ma asteptam ca tatal ei sa fie suparat pe ea Neutru ci sa-si ceara scuze ca a grabit-o, dar am fost mai surprinsa de atat cand a tipat la ea Neutru saraca, cred ca s-a simtit oribil. A vrut sa ii explice tatalui ei ceva, dar ce s-a intamplat? a lovit-o. O singura intrebare am : De ce?? Pentru ca a refuzat sa se marite, asta chiar nu are sens, ce fel de de tata e asta? Chris a dus-o la spital si in drum i-a spus tatalui ei ca tine la ea, desi nu stiu cat de adevarat e asta. Daca tine la ea de ce a vrut sa o loveasca? Cand s-a trezit ea, Chris era acolo si astepta? ma bucur macar ca a stat, nu prea ma asteptam la asta, dar a fost o reactie dulce cand a luat-o de mana, insa ea l-a refuzat. Nu m-a surprins asta, adica, se astepta oare sa-i sara in brate? Laugh ma bucur ca nu, a plecat vinovat, foarte bine, asa ii trebuie. Ma mir ca tatal ei mai avea curaj sa stea in fata ei. Dupa ce a lovit-o, spera sa il ierte? dupa ce a obligat-o sa stea cu un om atat de oribil? ma bucur ca nu l-a iertat, desi e trist, trebuie toata lumea sa stie ca si ea are dreptul de a alege.
    A fost minunat si surprinzator ^^ cum ti-am spus, sunt fanul nr. 1 si la acest fic ^^ asa ca te rog sa aduci repede urmatorul capitol si sa ma anunti si pe mine ^^

    Your 1st fan,
    Jose

    Calliope
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 423

    Data de înscriere : 17/10/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Calliope la data de Mar 9 Apr 2013 - 20:06

    Mai, mai. A trecut un car de ani de cand nu am mai trecut si eu pe aici, prin rozul asta orbitor. Ti-am zis deja ca vreau urmatorul capitol, nu? Iubesc ficul, de fapt, eu iubesc toate ficurile tale, si cand te gandesti ca am inghitit precum curcanul toate cele 6 capiole, imi vine sa te iau in brate. Ti-am zis eu ca am niste greseli acolo si expresii pentru care o sa te omor incetisor si dureros, dar mi-ai zis ca erai la inceput....sa te mai prind cu ele si te tai!Pupa mama. Imi plac mult personajele si personalitatile lor puternice. Milena, Milena, tot nu ai renuntat la numele asta , nu? Nu stiu cum nu a comentat nimeni la capitolele precedente, ficul e acum pe locul 2 in top 5 ficuri preferate. Nici nu mai stiu cand am tastat ultima oara un comentariu la unul din ficurile tale, dar regret enorm. Ce de nostalgie in capotile amestecata cu dinamica romantei noi dintre cei doi. Ea nu-l iubeste asa cum e el rau, el stie ca nu o merita, really? Sunt curioasa cum o sa decurga lucrurile. Mi-ai zis ca te apuci de next daca dau eu comm, uite-ma! Si uite si comm-ul! Spor la tastat! Te-am pupat dulce~ Kiss

    Naty~

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 10 Apr 2013 - 21:25

    Mulţumesc mult pentru comentarii, am adus capitolul următor! Lectură plăcută!


    C A P I T O L U L VII




          "Au urmat câteva - mai multe de fapt, dar am fost ajutată să treacă timpul mai repede - zile petrecute în spital, Christopher stătuse mereu lângă mine şi nu se dezlipise de canapeaua din salon decât atunci când chiar avea nevoie urgentă la toaletă. De dimineaţă după ce mă trezeam îmi zâmbea galant arătându-şi dantura perfectă, se ridica de pe canapea şi ieşea din camera de spital, urmând apoi să se întoarcă peste un sfert de oră cu două porţii de mâncare probabil cumpărate de la un fast-food apropiat, ori cu prăjituri sau gogoşi calde de la cofetăria de peste drumul spitalului. Ce era cumpărat pentru mine era pus mereu pe noptiera de lângă patul meu, apoi încerca să mă pupe pe frunte, însă îmi feream capul şi mă pupa pe gât. Când îşi ridica capul mă privea victorios; tot realizaze ceva chiar dacă nu sărutase locul unde dorise iniţial.
          Era uneori deranjant şi doream să-l scot afară din salon pentru că simţeam că sunt sugrumată sau rămân fără aer, îl lua el pe tot. Totuşi dădea dovadă de o mare încăpăţânare şi nu voia sub nicio formă să-mi asculte dorinţele sau să-mi respecte intimitatea. Undeva înăuntrul meu nu eram incomodată absolut deloc de prezenţa lui, chiar mă încânta şi mă făcea să mă simt mai bine. Mă uram şi nu-mi înţelegeam gândirea, acum îl iubeam şi simţeam că pot să fac orice pentru el şi în următoarea secundă se scurgea prin venele mele un sentiment tenebru de ură şi eram stăpână pe dorinţa de a-i sfărâma cutia craniană cu un ciocan. Nu mă puteam înţelege, de aceea nu aveam pretenţia s-o facă el sau tatăl meu.
          Într-o după-amiază îşi luase un roman negru şi-l citea cu o poftă desăvârşită, de abia îşi mai ridica nasul din filele învechite ale cărţii de ediţie veche. Nu simţea nici atunci sentimentul de saturaţie, mă privea doar câteva secunde şi trecea înapoi la lectură. Totuşi, mai târziu când mai avea câteva pagini - devora paginile cărţii cu pofta unui leu flămând - , mă privi din nou şi-mi spuse că îi pare rău. Au urmat minute îndelungate, ce mă făceau să cred că sunt eterne şi timpul se blocase în acele secunde, în care n-am făcut altceva decât să-l privesc uimită. Nu ştiam pentru ce fusese acea cerere de iertare, semn de regret al unei greşeli. Am înclinat să cred că fusese pentru toate indicentele din trecut, deoarece atunci când şi-a cerut scuze nu folosise un ton grav ce n-ar fi însemnat nimic, ci unul ce era încărcat cu sentimente de căinţă.
          Avea grijă, într-o oarecare măsură indirectă, de mine, dar doar atât cât îi permiteam. Îşi dăduse seama că-i impusesem nişte graniţe din instinct din acea seară şi nu făcea nechibzuinţa să le depăşească şi îşi măsura limbajul, nici prea acru, dar nici prea dulce.
          În acele zile am avut timp să-l cunosc mai mult, nu era un ţăran aşa cum mă gândisem că este la un moment dat, era chiar foarte cult şi deţinea un grad de inteligenţă extrem de eficace şi destul de mare. Să nu mai spun şi de faptul că avem destule lucruri comune care ne plăceau cum ar fi cărţi, filme sau chiar trupe.
          Într-o seară venise cu laptopul său personal şi mi l-a înmânat pentru a asculta muzică din playlist-ul lui. Am găsit muzică veche, clasică, până la dubstep, ceea ce m-a surprins, deoarece şi eu eram o fană înfocată în ceea ce priveşte această muzică. Văzând că nu are prin listă DJ-ul meu preferat l-am întrebat dacă a auzit vreodată de el. Mi-a răspuns plin de umor, glasul său fiind îmbrăţişat de o ironie acerbă:
          - Cine nu ştie de Flux Pavilion, nu poate spune că adoră dubstepul!
          Am început amândoi să râdem ca doi adolescenţi. Mi-a spus că-i place sunetul provocat de râsul meu şi că este sigur că pot cânta cu o voce de înger. I-am spus că se înşală, depindea de zi şi rare erau acelea când puteam să cânt fără să fiu sigură că dacă aş face-o, ar urma nişte ouă si roşii aruncate în mine. În seara aceea am adormit ascultând în surdină o melodie lentă cu tente romantice cântată la pian, desigur eu în patul de spital şi el pe canapea. Ştiam că era inconfortabilă, însă nu se plângea absolut deloc.
          Avea simţul umorului şi, cel mai important, ştia când să-l folosească. Ciudat era că avea mereu grijă să mă facă să râd cel puţin o dată pe zi. Îmi dădeam seama că se umfla în pene şi se simţea plin de sine când făceam asta, însă nu mă deranja, îmi dădeam seama că face parte tot din porţia de umor pe care mi-o oferea zilnic pe gratis. Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar era mai convenabil să mă uit o jumătate de oră la Clark decât să cumpăr un bilet la circ, un avantaj în plus era că râdeam şi după terminarea spectacolului.
          Tata mai trecuse pe aici, îmi adusese haine şi mâncare dată de bunica de la ţară. Nu stătea mult în cameră, se saluta cu Clark, dădeau mâna, el îi lua pungile din mână şi le punea pe toate la locul lor. Nu mă privea, eu o făceam doar pe furiş sau cu coada ochiului şi nu făcea decât să-mi spună că bunica îmi urează însănătoşire grabnică şi salutul de bună dimineaţa - era destul de ocupat ca să vină mai pe seară sau la amiază, atât de prins în mrejele afacerilor încât nu avea timp de propria sa fiică ce zăcea în spital din cauza lui.
          Într-o dimineaţă a intrat doctorul care supraveghease atent toată recuperarea mea, pentru a fi sigur că o să fiu în totalitate perfect sănătoasă ca la intrarea în spital, plus că, cel mai probabil, îi era ruşine să n-o facă după câte teancuri de bani, în sume exagerate, i-au fost vârâte în buzunarul halatului alb ce denota că trebuie să îngrijească bolnavii corect şi să nu facă diferenţă între clasele sociale, dar de unde, făcea tocmai contrariul şi se lăsa mânat de dorinţa de a avea în conturile bancare câţi mai mulţi bani de pe urma amărâţilor ce îşi dădeau şi praful din buzunare pentru copiii lor în stare gravă. Îmi spuse că pot fi externată chiar în după-amiaza aceea şi că nu mai există niciun risc în ceea ce priveşte starea mea fizică.
          Christopher se bucurase enorm de mult şi-mi spusese că, dacă sunt de acord, el vrea să mă ducă acasă. Am început să facem bagajul şi să strângem tot ce era al meu sau al lui - îşi adusese hainele aici, plus alte câteva lucruri personale pentru a nu ne plictisi.
          Am râs şi atunci când eram în maşina sa, nici măcar nu-mi dădusem seama când ajunsesem. Ne uitam unul în ochii altuia şi zâmbeam aproape copilăros sau, mai bine zis, prosteşte. A ieşit din maşină şi a venit să-mi deschidă portiera, apoi m-a ajutat cu bagajele mele pe care le-am dus în camera mea, bine, mai mult el le-a dus. Apoi a plecat şi când ne-am luat la revedere a încercat să mă îmbrăţişeze şi până la urmă am acceptat, chiar dacă la început am ezitat pentru că nu ştiam ce vrea să facă. Tot restul zilei n-am mai ieşit din camera mea, asta până l-am auzit pe tata că striga una dintre servitoare. Am luat-o pe scări şi m-am dus în bucătărie unde era şi el, însă nu intenţionam să-l întâlnesc de pe acum. S-a uitat în ochii mei şi am văzut cum încep să-i strălucească şi cum încet, încet sclerotica se umezea. Nu şi-a putut reţine pentru mult timp lacrimile şi a început să plângă ca un copil mic pe umărul meu, cerându-şi scuze şi adresându-şi cuvinte jignitoare. În tot acest timp toţi plecaseră din bucătărie lăsându-ne intimitatea de care aveam nevoie. I-am urmat exemplul şi m-am apucat la rândul meu să dau apă la şoareci.
          I-am spus că-l iert şi că deja am uitat, iar atunci mi-a arătat locul din zona tâmplei unde încă aveam un micuţ semn. Am zâmbit sincer şi din toată inima şi i-am spus că nu va rămâne nicio cicatrice sau semn. Restul serii ni l-am petrecut uitându-ne la filme de acţiune şi horror pe care le comentam pe nesăturate. Nu mai petrecusem de mult o asemenea seară cu tatăl meu. A fost perfect."



    ___________________________________

    De acum vor urma câteva pagini din jurnalul Milenei, sper să vă placă în continuare şi scuzaţi dacă au fost multe greşeli gramaticale/de tastare, deoarece n-am citit decât o dată capitolul.

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mier 10 Apr 2013 - 21:26

    Buna Deea ! ^^
    Ma bucur ca sunt prima, eram chiar disperata dupa asta, si cum ti-am spus, acum sunt calma, mi-am indeplinit scopul, acum pot sa mor linistita ;o3 Laugh glumesc.
    A fost incredibil. Incepe sa-mi placa de Chris, a inceput sa fie atent si grijuliu cu Milena, dar nu vreau sa ma grabesc, de-aia inca nu am incredere in el [-( Tatal ei nu m-a surprins. Desi, nu-mi vine sa cred, Chris aproape ca s-a mutat in spitalul ala doar ca sa stea cu Milena, iar tatal ei abia se obosea sa vina Neutru Wow, foarte dragut Neutru Cred ca munca era mult mai importanta, adica,ce face un tata cand fica-sa e la spital? ghici ce, sta oriunde altundeva doar cu ea nu Neutru si mai e si vina lui ca e acolo -.-" Doamne, ce om... Schimbarea de comportament a lui Chris a ajutat-o pe Milena sa treaca peste greutatile prezentului nu? radeau impreuna, ba chiar i-a acceptat imbratisarea ^^ ma bucur ca (,) Christofer si-a dat insfarsit seama cum se procedeaza cu Milena si a luat-o mai usor. Cat despre tatal ei, era de asteptat sa isi ceara si el scuze, cam tarziu oricum, e uimitor cum niste cuvinte fac sa para ca totul s-a reparat Neutru

    Deeeci, a fost superb si de abia astept urmatorul capitol care sper sa apara la fel de repede ^^

    Your 1st fan,
    Jose

    Calliope
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 423

    Data de înscriere : 17/10/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Calliope la data de Joi 11 Apr 2013 - 10:32

    Buna iubire! Ce-mi place! Nici nu ai idee! Cu tot respectul, si din toata inima, eu consider ca e cel mai frumos capitol pe care l-ai facut la ficul asta, ca actiune ma refer. E superb! A fost atat de multa fericire ca imi venea sa-mi lipesc ochii de monitor si tocmai pentru a savura ti-am zis sa faci si liniste. A fost multa caldura in capitolul asta, si destul de dragute intamplarile dintre cei doi. Flux Pavilion? Waaah, mor! Love him! Cat ma bucur ca tu combini epoca secolului 21, cu traditiile de demult.Cu castele, dar si dispozitive noi, e superb! Te asteapta o furtuna de hugs and kisses! Multumesc ca ai adus capiolul asa repede! Hai! Ce mai astepti? Apuca-te de celalalt! Te-am pupat, spor la scris si la idei!

    *Dies and goes to "Cheia catre inima ei" paradise*

    Te pupa, unica ta fiica,

    Naty~

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Cheia catre inima ei...

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 24 Iul 2013 - 14:44

    Bună!

    Din cauza inactivităţii mă văd nevoită să închid acest fic. În cazul în care vrei să continui, dă-mi un p.m. şi se rezolvă în cel mai scurt timp.

      Acum este: Vin 20 Ian 2017 - 17:57