Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

~Bring me to life~

la data de Mier 8 Feb 2012 - 11:13
O poveste care incepe cu "A fost odata ca niciodata" si se termina cu "Iar tanarul ii infipse pumnalul in al sau piept". O mare de mistere, o intregire fantastica a sentimentelelor. O lume unde nimicnicia isi pronunta cu absurditate cantul mortuar asupra unor suflete chinuite. In care nimic este tot si totul este vegheat de nimic. Este doar o poveste ce aduce in lumina intunericul si ascunde umbrele in lumina fricii. Sper sa va placa si lectura chinuitoare!!


~~~Chapter I:Umbrele vesniciei~~~

Cantec al mortii si purtator de note ale obscuritatii. Vocea ei ascundea sute de tipete ce si-au gasit refugiu in al ei pustiu suflet. Pasii sai erau puternici, armonizati cu dezacordurile unei viori. Coardele instrumentului erau atinse neclar de ghearele lungi si ascutite. Lantul zornaia infernal, insotind intregul peisaj morbid. Infernalul zgomot era in nestire salasluit de casa impunatoare. Gemurile sparte, nimicul absent, peretii mov si caramizile diforme. Din loc in loc coloane imense strabateau tavanul inexistent al casei inaltandu-se in esentialul nimic. Totul era o pace integrala, o framantare haotica. Se uita fugitiv la chipul deformat al violonistului. Pielea arsa, ochiul scos, fragmentele de os alb si imaculat ce ieseau de dupa roseata muschilor anemici, parul rosu dat pe o parte, ghearele lungi si ascutite si efectul vizual dat de falca de jos rupta. Aceasta era intruchiparea urii oamenilor. Se uita spre a sa stapana si isi pleca capul, auzindu-se cateva oase pocnind. Dintii lui albi se balansau sadic sub ochii ei de un albastru impur. Adancimea culorii dezvalui o nunta de inteligenta precoce, ce il facu pe demon sa ranjeasca sardonic. Aceasta continua sa paseasca absent pe pavajul macinat, un negru abisal. Rochia involburata dezvelea cate putin picioarele zvelte, acoperindu-le apoi cu un nou val de material alb. Corsetul stramt ii evidentia placut talia, subtire, facand-o sa-si arcuiasca slab spetele mic. Tocurile mici erau ascunse si ele de voluptuozitatea rochiei, ce se desfasura in prima claritate, unduindu-se himeric. Lantul greu, ce era prins de gatul demonului, rasuna odata mai tare, apoi cantecul viorii s-a oprit inert.
Peisajul lugubru era insotit doar de zgomotul tocurilor si de bataia repetata a umbrelei de podea. Urca cateva scari, apoi corpul ei firav se propti in scaunul rosu de catifea. Ridica rigid piciorul drept si il aseza indolent peste cel stang. O liniste singuratica lua amploare in melancolia acelui loc sinistru. Isi atinti privirea rece asupra monstrului din lant si pronunta cateva cuvinte pe un ton jos:
-A venit timpul, Aaron. Este pregatit.
Un zambet demonic aparu pe chipul creaturii apoi soaptele nefericitilor se rasculasera intr-un imbietor incendiu de sunete ascutite. Rasunau din nicaieri spre pretutindeni. Un suier puternic al vantului trezi din nou acele fiinte infioratoare. Tritoni, furci si lance se balansau incet in aer din niste maini osoase, fara piele. Capa neagra acoperea in intregime chipul si corpul sinistrelor creaturi, ce pluteau in aerul inecacios. In scurt timp vocile lor ragusite luara amploare in existentiala liniste. Corul posac al capelor negre crestea in inaltime si inunda privirea tinerei cu o privire indiferenta. Aceasta flutura absent umbrela si cerceta cateva cuvinte cu o voce grava:
-Liniste. Stapana voastra va vorbeste, creaturi ale mortii. Este in sfarsit pregatit. Pamantul va fi in sfarsit al meu, al nostru. Imagini ale noptii, sunete ale mortii, demoni si diavoli!! Asteptam asta de 300 de ani. Profetia se implineste, in sfarsit. EL este pregatit..
Se ridica lent in picioare si ridica o mana in sus. Isi privi pentru o clipa degetele apoi relua cuvantul:
-Venim, William..


Londra.. Oras al pitorescului englezesc ce readuce in lumina triumfatoare a acestui popor lungi epoci de suprematie si eleganta desavarsite. Pe cat de fermecator si sarmant era acest oras ziua pe tot atat era nepasator si sinistru noaptea. Din dreptul unei strazi mai putin circulate se auzeau pasi solemni, plini de hotarare. La lumina defecta a unui felinar uitat de lume se profila un corp dur, cu aspecte englezesti definite. Chipul de o albeata pala era intrerupt putin de unele tente de rozaliu sters. Ochii lui de un clar mov priveau indiferent zidurile negre si vagabonzii ce isi gasisera refugiul printre niste ziare vechi. Buzele sale se arcuira intr-un zambet pustiu, plin de inteles. Isi aseza cu dibacie parul maroniu si continua sa mearga, nestiind ca ochi albastri ai mortii ii pazesc existenta. Acei ochi ce denotau un tainic nume: Sarah.. Stapana mortii..

"Profetia are sa se implineasca atunci cand ceasul mortii va bate miezul noptii peste orasul sufletelor moarte. Ea spune ca cel ce va fi in stare sa ii cucereasca inima Stapanei mortii va putea elibera sufletele celor panagriti de ea. Trebuie doar sa ii omoare sufletul, cu o lovitura in dreptul inimii. Trebuie insa sa treaca peste puterea ei infininta si capcanele sale mortale."



Cam atat.. am adus si poze cu cele doua personaje. sper ca ati inteles si astept parerile voastre si binenteles criticile. Klau va pupa and be happy!! ByE!!

Sarah:


William Newman:


Ultima editare efectuata de catre Klau in Mar 29 Mai 2012 - 19:05, editata de 2 ori
Vizitato
Vizitator

Re: ~Bring me to life~

la data de Mier 8 Feb 2012 - 11:29
Iubita mea surioara geamana. Big smile
Foarte foarte foarte foarte frumos. Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta. Scrii atat de frumos, de magic. E chiar uimitor felul cum imbini acele cuvinte, le faci sa curga cu o usurinta radianta. Ador asta!
Deci... scumpa mea Klau, astept next-ul si te-am pupat duuulce.
Kiss & Hug Kiss Big Hug
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Mier 8 Feb 2012 - 14:36
Buna! Am trecut pe aici cum ti-am spus, dar cu intarziere..
Klau, te iubesc, mai ales cum ai reusit sa-l descri ce acel demon care canta la vioara, mi l-am imaginat perfect.. Nu vreau sa ma gandesc ce treburi murdare are ea cu William, sau mai bine spus ce ii va face.. Cum a spus si LexX, scrii foarte frumos, e superb, de abia astept sa iasa cartea aia pe piata, s-o cumpar si s-o savurez..
Eh, astept nect-ul si te rog din suflet sa ma anunti ca sa nu pierd ceva... Spor la scris si la idei. Kiss
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Vin 10 Feb 2012 - 13:30
~Misterul ii inconjoara pe cei slabi si ii fascineaza pe cei alesi. Sunteti pregatiti sa vedeti intruchiparea mortii pasind pe al nostru pagan pamant? Daca da, atunci sper ca sangele sa va inghete in vine si inima sa va stea in loc. Ochii sa va fie umpluti de teama si negrul absolut sa va devoreze. Lectura chinuitoare!!~

~~~Chapter 2:In lumea muritorilor~~~


Pleoapele grele dezvelira cele doua ametiste, in spatele carora se afunda un pretios intuneric, o receala aparte. William isi duse o mana deasupra capului, asezandu-si apoi parul dezordonat cu ea. Lumina, ce strabatea nemilos suprafata translucida a geamului, ii dadea o mobilitate vicioasa. Isi ridica indolent corpul in capul oaselor, apoi intoarse absent capul spre usa. Ochii sai priveau cu o retinere abstracta, o teama frivola. Volanasele rochiei sale se gudurau incet pe langa aerul discret, valsand elegant intr-o sonata rafinata. Baiatul ramasese inert in fata imaginii aceleia de piatra. Fata clipi, lasandu-l sa guste indelung frica ce i-o provocase. Corpul lui dur sari imediat din pat si se rezema de geamul rece. Un vant rece batea, desi ferestrele erau inchise. Vocile surde acompaniau tabloul feroce, privirea ei de gheata ramasese parca incremenita in alt secol. Ochii sai albastri exprimau o claritate lugubra, o profunzime sinistra. Parea de gheata, parea din alta lume. Nici nu era ca el.. Ea era Stapana Mortii.

O mai privi cateva secunde, clipind disperat. Nu era o plasmuire netoata a imaginatiei lui bogate si nici nu era beat. Ea chiar era acolo. Statea nemiscata, imobila, cu umbrela inzorzonata, cu rochia cu corset, cu parul fluturand haotic. Parea o papusa din povestile secolului 19. Cu siguranta nu era normala. Dupa un moment in care William nu putuse sa miste nici un muschi, sopti armonios cateva cuvinte, cu un accent destul de veritabil:
-Cine esti? De fapt.. Ce esti tu? Si cum ai intrat aici?
Fata il privi la fel de hotarata, impunand asupra subconstientului sau o autoritate ferma, un aer superior. Expresia fetei ei era nula, pierduta undeva in neant, intr-un etern vital. Nimic din ce facea nu parea uman. Vantul ii deranja cateva suvite de par, valsand lin pe chipul ei alb, pur, ce prezenta o perfectiune neobisnuita. Salul subtire ii zburda haotic peste corpul slabut. Parea sa aiba in jur de 18 ani, dupa felul in care se prezenta. Privirea ei nemiscata il urmarea pe tanar, cu o inteligenta subinteleasa. De parca ea ar fi fost cea ce trage sforile in acest peisaj posac. In cele din urma vantul se opri si aceasta trecu cu mana peste rochia ei, asezand-o minutios. Isi plimba privirea prin camera saraca, amenajata decent, apoi sfasie linistea cu vocea ei calda, naturala:
-E greu sa fii student. Mai ales cand mami si tati nu sunt bogati, nu?


Baiatul privea cu aceeasi teama chipul fetei. Prezenta ei il deruta complet. Se simtea oarecum atras de aceea fiinta mistica, insa simtea de asmenea si pericolul ce il inconjura. Era ca si cum mii de priviri il scrutau nemultumite din colturile intunecate ale camerei.
Aceasta pasi incet, fluid pe pardoseala visinie si subreda, astfel incat un scartait enervant isi facu aparitia in frenetica liniste ce capatase a sa putere peste acel loc. Il privi bland, mai bland decat privise vreodata. Cand pasii ei se oprira brusc aceasta, cu claritate si cu un accent perfect, cerceta diafan niste cuvinte pompoase:
-Dragul meu. Probabil te intrebi cum am ajuns aici. Mai bine te-ai intreba ce cauti tu aici. Locul tau e langa mine.
Il privi insistent o clipa apoi relua cu aceeasi tandrete in voce:
-Eu sunt Sarah. In lumea mea mai sunt cunoscuta ca si.. Stapana Mortii.
Ultimele cuvinte, accentuate grav, se conturasera obscur intr-un ecou difuz ce cutremura intreaga existenta a tanarului. O privi cu o mica retinere apoi ii adresa niste cuvinte, cu aceeasi claritate si hotarare cu care o facuse ea:
-Sarah.. Sarah.. Frumos nume. Insa cam vechi pentru Londra secolului XXI, nu crezi? Cati ani ai? Si de la ce spital de nebuni ai scapat?
Nervozitatea ce se citea preveziu in privirea lui o amuza pe tanara. Buzele ei se arcuira slab, apoi ii spuse calm:
-Toate la randul lor. Acum, William.. Vino.


Corpul ei micut se aseza distins pe salteaua moale a patului si mana ei firava, cu manichiura ingrijita, ii facu semn sa se aseze alaturi de ea. Acesta ezita putin apoi isi misca alene corpul spre pat. Se aseza delicat, teama sa crescand intr-un ritm alert. O privi o clipa pe tanara apoi isi detasa muchii incordati. O gasea atragatoare, poate chiar apetisanta. Poate si datorita enigmei cu care era invaluita existenta ei. Aceasta isi potrivi vocea si ii spuse tanarului, asezandu-si langa ea umbrela, cu multa atentie:
-Vrei sa stii cine sunt.. Iti voi spune. Anul 1632. Un an trist pentru familia mea. Mama era o femeie saraca, tata era bolnav. Iubirea lor il mai tinea in viata pe cel din urma. In acel an un demon numit Alertis a distrus culturile si in cele din urma, a vazut-o pe mama. Pentru el a fost dragoste, insa pentru cea care mi-a dat viata a fost dezastru. El a supus-o pe mama sa dea nastere a doi copii. Mama era deja insarcinata, cu sora mea geamana, Elizbeth. Eu, pe de alta parte, nu am fost om. Asa-zisul meu tata a impovarat-o pe mama cu cresterea mea. A dat nastere mie si surorii mele, intregind astfel familia noastra ce avea treisprezece membri. La numai o luna dupa nasterea mea, sora mea geamana a murit, la fel intamplandu-se si cu ceilalti frati ai mei. Mai ramasesem eu si Aaron. La varsta de zece ani, tata a murit, apoi si mama, cu cinci luni mai tarziu. Aaron a incercat sa aiba grija de mine, insa intunericul a fost prea mare. Intr-o seara acesta a comis greseala de a-mi spune ca sunt nefolositoare. Focul ardea mocnit.. Inca mai aud trosnetul de lemne. Si tipetele lui Aaron dupa ce l-am aruncat in foc. Mirosul carnii arse, teama ce o emana fiinta lui. Am avut grija sa nu moara si in cele din urma i-am smuls falca de jos.


William privea uimit si infricosat detaliile ce le reda cu o stare de calm nemaintalnita:
-Imediat dupa asta, Alertis, m-a luat din lumea oamenilor si m-a dus in Lumea de dincolo, impreuna cu Aaron. Insa a murit si el.. Nu intamplator, ca mama, ci din manile mele. De atunci sunt in cautarea unui suflet la fel de ranit si de intreg ca al meu. Exist datorita unei profetii, ce spune ca daca un demon da nastere unui succesor cu un om, trebuie sa gaseasca o cale de a se mantui. Progenitura nu va fi niciodata deplina, nici om, nici demon. Sper ca intelegi acum. De 300 de ani te caut. Mii de suflete zac ratacite pe undeva in adancuri, doar pentru ca nu mi-au putut face fata.
Sarah il tintui cu o privire serioasa si continua la fel de calm:
-Tu o poti face?


Smile Cam atat.. Sper ca nu v-am speriat atat de mult si ca ati inteles. Whistling Astept parerile si criticile voastre si sper ca v-a placut. Tongue Klau va pupa and be happy!! Kiss ByE!!


Ultima editare efectuata de catre Klau in Mar 29 Mai 2012 - 19:05, editata de 2 ori
avatar
Rose
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Dum 12 Feb 2012 - 20:35
Am vazut ca ai cerut critica, asa ca ma ofer eu voluntar ;]]
Titlu: Banuiesc ca melodia Bring me to life - Evanescence, te-a inspirat sa il alegi si poate chiar si ideea este de acolo. Imi place
Idee: pare interesanta si sadica. Sunt curioasa sa vad cum o vei dezvolta.
Modurile de expunere:
Imi place mult. Mai ales descrierea pe care o folosesti. O intalenesc la fiecare pas si este ampla, iar eu ador acest lucru. Ai figuri de stil foarte interesante si cuvinte deosebite.
Narezi bine, dar un lucru am sa iti reprosez. Ce cauta acel "Naratorul povesteste" la inceput de capitol?
Draga mea, daca tu narezi la persoana a III-a, nu trebuie sa mai scrii asta. Se intelege din text.
Daca ai ganduri sa o dai pe persoana I atunci vei pune la inceput numele personajului ce nareaza. Sa nu mai vad acel "Naratorul povesteste" pentru ca e inestetic.

Ai un stil aparte de a nara. Ai acel dar de a povesti totul cu calm si multa placere. Ca si cum tu ai fi in mijlocul actiune. Efectiv, reusesti sa duci cititorul in mijlocul actiuni, ceea ce nu multi pot face asta si e foarte bine. In acest caz, tu esti narator omniscient si omniprezent.
Narezi cu un mister permanent si sa zic asa "lent". Se simte tristetea din "vorbele" personajului.

Primul capitol a fost foarte frumos. Mai ales prima parte care nu trebuia scrisa cu rosu. Am editat si am schimbat eu culoarea X(.
Deci, s-a vazut misterul pus. Nu ai lasat multe la iveala.

secolului 19 - secolului al XIX-lea

Actiunea: nu este grabita. Tine-o tot asa.
Dialogul: este bun. Si nu e sec, ba chiar e interesant si plin de viata, sa spun asa.
Greseli nu ai, ceea ce e foarte bine.

Tin sa te felicit. Nu prea am avut ce critica, dupa cum observi. Sa stii ca eu spun lucrurilor pe fata si critic destul de dur, dar la tine, chiar nu am simtit ca era necesara o critica.
O seara placuta.


Ultima editare efectuata de catre ☆♥Я◊sЄ♥☆ in Lun 28 Mai 2012 - 19:19, editata de 1 ori
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Joi 16 Feb 2012 - 19:15
~Adevarul face parte din mister. Este un dulce apogeu al cosmarurilor sinistre ce iti bantuie existenta. Va invit sa descoperiti adevarul ce se ascunde in umbrele vesnice ale cosmarurilor si traiti alaturi de entitatile intunericului intensitatea mortii insasi. Dansati in scena mea funebra alaturi de marsul sentimentelor. Lectura chinuitoare!~

~~~Chapter 3:In dansul sentimentelor~~~


Figura ei inexpresiva isi schimba alura indiferenta in cel mai surprinzator mod. Ochii ei pali sclipeau arzator sub mangaierea slaba a luminii. Buzele sale tremurau frivol, emanand un mister inaccesibil. Isi misca mana, punanad-o in dreptul ochilor, pe post de paravan. William o privi gingas, aproape tandru si ii lua mana, indeparatand-o de fruntea acesteia. Capul ei se intoarse brusc, lovindu-se de frofunzimea privirii lui. Acesta se uita putin la fata ei palida, apoi ii inmana placut o urma de simpatie cantonata jucaus intr-un zambet cuceritor. Corpul ei slab tresari putin, sub fermitatea cu care ii strangea mana firava. Tanarul se ridica, dand drumul mainii si se indrepta alert spre geamul mare. Se uita putin apoi spuse cu o voce joasa, aproape soptita:
-Va incepe sa ploua.
Lumina din dreptul geamului disparu vicios sub umbra unui nor inchegat deasupra nectarului viu. Acesta isi potrivi ochii asupra tinerei si ii spuse cu o urma de naivitate in voce:
-Voi veni. Dar trebuie mai intai sa-mi arati ca pot avea incredere.
Acesta se opri privind-o grav, in timp ce ochii ei ii fixau conturul dur al corpului:
-Vreau sa stai cu mine trei luni. Vreau sa vad ca pot avea incredere.
Aceasta ofta indignata, apoi se ridica indolent si pasi senzual pe suprafata lemnului. Ii fixa privirea inocent si isi aseza cu o mana parul argintiu. Inspira puternic aer apoi pronunta multumita:
-Trei luni. De acord.
Tanarul isi manifesta victorios multumirea intr-un zambet sarcastic:
-Bine. Hai sa-ti aranjez o camera.
Acesta pasi hotarat si fata il urma constiincios. Casa veche amplifica ecourile pasilor lor. Au traversat un hol lung, umbrit de trecerea timpului si au ajuns in dreptul unei usi inguste, visinii, ce isi pierduse luciul inca de acum un deceniu. Langa ea isi prezenta opulent frumusetea o fata, a carui zambet strengar era surprins minutios intr-un tablou. Baiatul apasa cu forta pe clanta, iar usa scoase un scartait proeminent. Pasii lor i-au indreptat spre camera spatioasa, a carui mobila data dintr-o perioada victoriana a Londrei. Patul cu baldachin, lenjeria din satin, draperiile groase de catifea; toate isi manifestau gloria uitata de timp, sub un nor inecacios de praf. Deodata sunetul asurzitor al unui tunet isi prezenta furia in linistea predominanta. Lumina slaba palpai anevoios de cateva ori, apoi o mare de intuneric se asternu peste tabloul sinistru. Mana Sarei pipai tocul usii, pana cand atinse un corp dur. William ii lipi mana de pieptul sau si cu cealalta ii trase corpul mic in bratele sale. Aceasta isi aseza speriata capul pe pieptul lui si ii sopti cu o urma de teama in vocea sa calda:
-Mi-e frica, William.
-Nu e nimic. Sunt aici, spuse tanarul, conducand-o miop prin intuneric. Pasii lor nesiguri, privirile tematoare, bataile accelerate ale inimilor; totul era inecat in intunericul obscur. Mana sa firava. era strans tinuta de a lui iar corpul sau il urma orbeste pe William. Au coborat incet carile si au ajuns la parter, unde tanarul aprinse o lampa, si mai apoi, niste lumanari. Fata isi aseza cu atentie parul apoi ii zambi indolent. Acesta o privi atent, in timp ce isi sprijinea corpul intr-un fotoliu mare. Linistea isi pronunta victorios suprematia, pana cand vocea lui puternica o intrerupse:
-Ai nevoie de ceva?
Privirea ei goala urmarea stresant jocul lui de cuvinte, arcuindu-si slab buzele subtiri. Mana ei desfacu voalul subtire lasandu-l sa cada pe brat in jos. Ii netezi tesatura apoi il aseza cu grija pe spatarul generos al canapelei. Pasi absent apoi isi propti corpul pe salteaua moale a acesteia. Isi duse apatic piciorul stang peste cel drept si continua sa il priveasca cu un interes absurd. Ochii lui mov ii cautau privirea prin lumina galbuie ce se profila sfioasa in incapere. William isi propti barbia in palma, privind plictisit. In cele din urma, linistea sadica a fost absorbita meschin de ecoul difuz al vocii ei proeminente:
-Nu am nevoie de nimic. Spune-mi despre tine.
Aceasta isi ridica picioarele in dreptul pieptului apucandu-le cu manile. Isi sprijini capul pe genunchi, lasand parul voluminos sa-i cada inexistent pe chipul alburiu. Privirea ei emana o ingenuitate molipsitoare ce il facu pe tanar sa zambeasca cuviincios. Acesta isi potrivi vocea si dadu drumul unor cuvinte asezate cu dibacie:
-Numele meu este William Nickolas Newman. Cand eram mic imi uram cel de-al doilea nume si sincer nici acum nu-l simpatizez. Candva aceasta casa era plina de duci si lorzi. In perioada victoriana acest loc era plin de bogatie si frumusete. Nu prea stiu cum sa descriu toata acea opulenta, mai ales cand ma uit la acesti pereti in paragina. Asta este o ruina, inca una foarte nereusita, pe langa ce a fost acest conac. Bunicul era un om bun, desi era si putred de bogat. Ani la rand, bogatia s-a transmis din generatie in generatie. El insa nu a putut rezista tentatiei vicioase a jocurilor de noroc. Incet-incet acesta a pierdut toti banii si in cele din urma, s-a sinucis. Bunica a avut grija ca mama sa nu duca lipsa de nimic, insa si ea a incetat din viata cand aveam in jur de trei ani. De atunci parintii mei muncesc incontinuu pentru mine si sora mea, Lyliana. Ea este plecata in Franta. Munceste.. Este si casatorita. Are si un copil, Timy. Este un baiatel foarte dulce si tot timpul imparte bomboanele cu mine. Sii? Tot timpul am incercat sa ascund trecutul meu, cine sunt, cine vreau sa fiu. Nici nu stiu de ce iti spun toate astea. Acum doi ani mama a murit. Tata se lupta cu taxele mele scolare si existenta lui. Mai castigam bani din munca la un restaurant, cam mic ce-i drept, insa ma platea la zi si nu puteam sa ma plang. De curand s-a inchis si el.
William pleca dezamagit capul, privirea lui fiind imbibata cu lacrimi penitente. Sarah se ridica si ii mangaie usor chipul trist, spunandu-i tandru:
-Nicko.. O, Nickolas, nu fi trist.
Aceasta tresari la auzul acelei voci calde, iubitoare. O privi dragastos si ii stranse mana pe fata lui. Continua sa se uite atent la ea apoi ii spuse ranjind sarcastic:
-Ti-am zis ca urasc numele asta.
Fata il privi amuzata si ii zambi dulce. Chipul ei prezenta o emotie subtila, un aer tandru. Vocea ei se contura intr-un difuz ecou:
-Dar mie imi place. Si asa o sa-ti spun. Will, William suna prea pretentios.
Acesta zambi ingaduitor, privind-o senzual. Ii apuca strans mana si o trase incet spre el. Corpul ei micut se dezechilibra si cazu pe bratele acestuia. In prima instanta a vrut sa plece, sa se ridice, insa mainile lui puternice i-au prins talia. Vocea lui pronunta grav, pe langa niste tente jucause, cateva cuvinte soptite:
-Nu-ti fac nici un rau. Crede-ma. Vreau doar sa te tin in brate.
Respiratia Sarei se opri iar inima sa pulsa nebuneste sangele in venele subtiri. Simtea cum cedeaza incet, cum o ameteala subita ii cuprinde intreaga existenta. Se lasa, in cele din urma, manata de prematurele-I instincte ce incerca tot timpul sa le ascunda. Corpul ei mic se aseza brusc pe bratele tanarului, iar capul sau cazu indiferent pe pieptul lui:
-Vezi? Nu e asa rau, spuse critic William.
Aceasta pufni nemultumita, desi bataile neregulate ale inimii sale dezvaluiau adevarata emotie a sufletului sau.



Ultima editare efectuata de catre Klau in Mar 29 Mai 2012 - 19:06, editata de 2 ori
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Lun 5 Mar 2012 - 21:34
~ Manati de trairile profunde ale existentei veti fi condusi in labirintul intunecat al sinuoasei mele minti. Pierdeti-va in sensurile misterioase ale cuvintelor ce descopera prin opulenta lor iubirea unor suflete pangarite de pustietate. Intrati incet in marea fericire emanata de moartea intunericului. Lectura chinuitoare!~

~~~Amarul sau dulceag~~~

Lumina slaba palea suav pe chipurile celor doi. Mana lui trecea lin prin suvitele sale de par argintiu, in timp ce ea asculta muzica simfonica a naturii. Ploaia isi prelungea raceala si prospetimea asupra geamului, facandu-l sa tremure zgomotos. Corpul ei se afla intr-o inertie primitoare. Inchise incet ochii si stranse in mana sa mica tricoul baiatului. Nici el, si cu siguranta nici ea, nu stiu ce este acel moment. Ploaia puternica, vantul rece, bratele lui puternice; toate ii provocau inima la un dans hilar, cu tente jucause. Se simtea bine, era cuprinsa de o stare neobisnuita, o placere tainica. Ii stranse din ce in ce mai tare tricoul, in speranta ca acel sentiment feeric se va revarsa vesnic asupra sufletului ei. William ii urmarea contururile perfecte ale fetei si corpului. Pielea alba, talia subtire, rochia cu volane, finetea pielii ei; toate ii fermecau privirea lui calda. Stia ca este speciala, stia ca ii place si ca o voia in toata existenta lui. Parfumul de mosc si portocale asezonat fin cu vanilia ii imbata mirosul si ii impregna adanc, ca intr-o scobitura fara capat, acea senzatie sublima de pace. Bratele lui i-au strans tare corpul rezemandu-si capul de umarul ei. Sarah a deschis ochii si i-a mangaiat dragastos chipul, privindu-i conturul ferm al buzelor, cristalele violet sclipirice, seriozitatea somptuoasa si tenebra ce il invaluia. Acesta ii lua mana in a lui si o duse la gura, descriind insesizabil o eticheta colocviala ce isi imposta eleganta sub privirea ei nedumerita. Buzele sale sangerii i-au atins mana mica, zdrobindu-i suav pielea. Corpul ei mic se lasa intinat de un mic tremur apoi licarirea senina din priviri isi scurta intensitatea intr-un zambet inspirat.
Becurile chioare au palpait fugitiv apoi o abundenta luminoasa se revarsa creationist peste intreaga camera. Capul ei se intoarse alert apoi mai privi o data chipul tanarului si pronunta cu o voce scazuta:
-A venit lumina...
Cuvintele sale se oprira difuz, ecoul lor propagandu-se vicios peste intregul ansamblu. Se ridica incet si se indrepta spre lumanare. Privi pentru cateva clipe miscarea disparata a luminii translucide, apoi buzele sale sangerii se despartira lin lasand aerul cald sa treaca usor. Repeta aceleasi actiuni pline de eleganta si naturalete nativa, ce ii improspatau intreaga fictiune amara. Secera crud lumina exaltata a lumanarilor apoi il privi indelung si cu o pofta crescanda pe tanar. Isi invaluia prada cu ale sale tesaturi de casmir, aproape insesizabile asteptand momentul oportun pentr a introduce veninul sau scump. Ochii ei obscuri ascundeau un val imprudent de emotii ce se strecurasera incet prin venele ei mici, facandu-i obrajii sa se inroseasca. Dupa ce William stinse incet lampa, se intoarse gustand indelung inocenta rozalie din obrajii acesteia de un alb pur, poate prea pur pentru insemnatatea pielii ei cu o nuanta anemica. Aceasta se ridica vijelios, simtindu-se oarecum scrutata de privirea tanarului. Nu ca nu era asa; privirea lui ascundea multe dorinte, erotice unele, altele aproape paterne. Pe de o parte se afla grija si mila ce i-o starnea fiinta ei fragila iar pe de alta parte atractia fiziologica, placerea carnala. Se simtea oarecum respins de propriul lui eu, care incerca sa indrepte acea imagine a unei bestii concepute pe baza poftelor trupesti. Neindemanarea cu care o privea dezvaluia cate ceva din provenienta experientei lui cu fetele -nu prea vasta- si il facea sa stalceasca, uneori voit alteori fara sa isi dea seama, unele gangureli de ale sale. Astfel ca din balbaiaia patologica ce o prezenta si acea limba perfect engleza, distinsa, iesea ceva ce putea fi asemuit usor cu limbajul unui cockney, daca ar mai fi fost pe la sfarsitul anului 1897. Insa acele abstractiuni ale limbajului o amuzau teribil pe tanara decisa sa cotrobaie toate sertarele mobilei vechi, impastiind ca o furtuna norul de praf gros. Se despartea uneori oftand si cu ochii greu atintiti asupra unui sertar apoi cerceta un nou posibil teren de antrenament al perspicacitatii. Si in ce consta acest ornamentat joc de-a temperametul? Niste pliculete de ceai, pe care cu multa rabdare si hotarare le gasise, zambind trumfas la William. Acesta o privi distant cateva clipe apoi pronunta cu o dispersiune neobisnuita in voce:
-Ti-l fac eu.
Clipi inconstienta si se aseza cuminte, aproape umilita, pe sofaua larga. Tapiteria se asorta intr-un mod cu totul feminin cu tapetul verde ocru ce isi pierduse de mult vaga exacerbare de cand se inchisese pravalia lui „Madame Couteau”. Intradevar intreaga casa era organizata cu un simt al modei pariziene, dar si victoriene fara temei. Cuverturile ample, peretii tapetati si nu in ultimul rand mobila stacojie insoteau divin unele picturi in ulei facute de nu stiu ce artist inca nedescoperit. Pe holul ce ducea spre camera Sarei -observa aceasta- se afisa mai multe tablouri cu nume sonore, foarte cunoscute: Newman. Probabil ca pictorul –nu prea realist- pictase acele opere cu mai mult timp in urma, pentru ca vopseaua se crapase usor pe panza.
De dupa canapea se profila drept si mandru un orologiu negricios. Incrustarile minutioase nu puteau indica decat ca era facut la comanda, probabil pentru raposatul bunic al tanarului. Parea a avea unele tente feminine insa design-ul deborda de o masculinitate prea vizibila. Desi armonia decoratiunilor bogate era lipsita de orice simetrie avea o alura ciudata, de o ciudatenie tare frumoasa. Fata se deplasa curioasa pana la el si trecu usor cu degetele fine peste lemnul recent dat cu ulei. Aroma de rasina si ulei industrial –nu prea scump- isi impleteau destramarea in imaginea acestuia. Sarah se dadu in spate cu doi pasi, unul din picioare ramanandu-i nemiscat in fata. Se privi putin in sticla groasa si prafuita si isi netezi incet parul cu o mana. Trecu usor cu privirea peste contururile demne si fine ale corpului sau, definind cu un deget marginea decolteului gratios. Acesta dezvaluia, in cel mai inocent mod posibil, o pereche de sani potriviti ca marime insa cu o arcuire atat de apetisanta, incat William nu isi putu refuza tentatia de a se alatura fetei.
Aceasta il privi in reflexie si ridica putin barbia, cu o provenienta ampla in mandria ei. Nici orgoliul ei feminin nu se lasa mai prejos, in ochii ei lucind o launtrica admiartie pentru siesi. Acesta ii zambi fara o anumita intentie apoi spuse cu un gest critic asupra tinutei ei:
-Hmm.. Mi se pare ca tinuta nu se potriveste.
Greseala colosala pe care o facuse se revarsa acum din ochii ei printr-o privire clar ofensata, poate chiar furibunda. Se intoarse cu o oarecare usurinta mecanica in gesturi si pronunta cu o voce complet afectata:
-Da? Pai nu spuneai asta cand ma tineai in brate, pervers notoriu ce esti.
Obrajii ei prinsera o discreta culoare rosiatica, iar corpul ei raspunse din reflex, luandu-si avant spre scarile inguste. William zambi pervers si se misca rapid. Pasi de cateva ori cu rapiditate si ii prinse corpul ei mic in bratele sale. Il trase mai aproape, foarte aproape pentru a i-l lipi de al lui si o lasa cateva clipe sa deguste ambianta exotica ce i-o oferea. Aceasta tresari rapid si incerca sa se desprinda din bratele lui. Acesta isi apropie lent buzele de urechea ei, pronuntand cu o lascivitate serioasa in voce:
-Sunt. Sunt un pervers notoriu, sunt un nesimtit. Sunt tot ce vrei tu, pentru ca...
Cuvintele sale cuceritoare au fost oprite de nesabuinta cu care fata lui incasa puterea palmei sale mici, dar grele. Acesta zambi cu subinteles, in timp ce mana sa se deplasa fluid prin aer pana la zona ce se inrosise. Ochii lui disperati urmareau cu tact plecarea fetei ce urca in graba scarile, aruncand greoi si in mod voit picioarele pe podeaua din lemn.


Ultima editare efectuata de catre Klau in Mar 29 Mai 2012 - 19:08, editata de 4 ori
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Dum 11 Mar 2012 - 12:23
Bun, deci capitolul a fost superb, nici nu cred ca trebuie sa-ti mai spun, doar si tu sti asta.
"Da? Pai nu spuneai asta cand ma tineai in brate, pervers notoriu ce esti." - ast a e cea mai tare parte Laugh si aia cand il palmuieste .
Merita, daca e pervers.. eu una spuneam ca se va ajunge la altceva Angel
Nu spun ca sunt dornica sa exista asta in ficul asta, doar ca eu... nu vreau sa-mi fie frica sa citesc in continuare cu tine Klau.. stiu ce-ti poate pielea Laugh
Ok, astept next-ul, vreu sa vad ce mai fac astia doi Laugh Angel
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Vin 18 Mai 2012 - 14:00
~ Cand moartea isi reia locul sau de drept, viata nu poate decat sa spere ca intunericul abject nu ii va infecta inima. Traiti in intensitatea mortii si gustati din iubirea dulce, pura a vietii. Lectura chinuitoare!~

~~~In lumea ei~~~


Ochii ei reci erau invaluiti de temerile intunericului, lucind frivol in profunzimea agoniei demonului. Se zbatea fara scapare, lantul lui gros lovind cu putere cimentul rece, apoi regasindu-si alinarea in fumul gros. Repeta aceleasi miscari mecanice, desprinse parca dintr-o obisnuinta bizara. Isi apleca oasele parainde acoperite neuniform cu muschii arsi, in timp ce dintii lui se balansau fara discretie prin aerul inecacios. Ea statea fixa, cu o privire rece, cu un aer autoritar prea lugubru, fiind invaluita de zgomote demonice. Din nou capele isi regasira a lor stapana, din nou demonul din lant ranjea sardonic catre fiinta ce pasea incet pe pietrele negricioase, roase usor de timp. Tocurile ei mici lasau urme slabe, in urma impactului cu piatra tare.

In scurt timp toate vocile se oprira si linistea sadica isi prelungi aromele funerare peste intreaga camera. Aceasta se opri in mijlocul camerei, privind cu interes columna de piatra vanata ce se ridica spre infinit. Atinse putin suprafata pietrei, apoi isi intoarse grav capul spre monstrul ce zacea inert, in ghenunchi, cu ochiul bulbucat de rautate. Ii privy o clipa, pastrand aceasi alura indiferenta, apoi ii puse mana pe bucata de os ce fusese al sau umar, acesta scancind greu sub atingerea ferma a fetei. Ii fixa privirea cu ochiul sau de-un verde abundent apoi ii spuse cu o voce groasa, nepamanteana:
-Stapana.. Te-ai intors. Si baiatul?

La auzirea ultimelor cuvinte fata il privi cu o indignare dureroasa, apoi palma ei zbura prin aer, lovind cu putere obrazul demonului. Capul lui fuse intors in partea opusa, din gura rupta pe jumatate cazand un dinte. Aceasta privi cu dezgust bucata de os ce cazuse pe pietrele sfarmate, apoi isi continua drumul. Aaron o privi cu umlinita, inghenunchind mai mult, in timp ce oasele lui paraiau subred in toata linistea candida.

-Nu vine, spuse aceasta pe un ton grav, mult prea grav pentru faptura ei. Isi plimba mai apoi privirea peste supusii sai imbracati in cape si le facu un semn puternic cu mana. Ridica doua degete in aer apoi le cobora cu forta, taind eterul nepreveziu. Isi propti barbia in palma dreapta, in timp ce corul funerar incepuse a lua amplitudine in esentialitatea nimicului.

Vocile lor ragusite zbierau infernal, armonizand cu bataile repetate ale lancelor in podea. Aaron isi luase vioara crapata si incepu sa treaca cu unghiile mari peste coardele acesteia, facand-o sa scoata sunete imperfecte. Sarah privea cu aceeasi expresie jocul mortuar al sunetelor, fiind invaluita de o teama neobisnuita: teama de a se intoarce in lumea ei. Corul capelor se intesnifica tot mai mult, pasiunea vocilor si sunetelor crescand din ce in ce mai mult. In scurt timp toata incaperea a fost prinsa intr-un vartej de articulatii deficitare ce semanau a muzica. Fata stramba usor din nas, apoi ridica din nou cele doua degete in aer, lasandu-le indolent in jos. Aaron trecu o ultima data cu unghiile peste vioara, scrijenlind usor lemnul acesteia apoi tot corul se opri, linistea punand stapanire din nou peste peisajul tenebru.

Sarah se ridica incet de pe scaunul ei tapitat si se deplasa elegant prin camera, batand ritmat umbrela de pavelele ce acopereau flacarile. Ii facu semn fratelui sau sa cante „Preludiul lui Chopin”, melodie ce ii incanta auzul. Desi sunetele provocate de vioara lui Aaron nu aduceau deloc cu melodia originala, aceasta inchise ochii pe fata aparandu-i un zambet multumit. Deodata corpul ei mic tresari... In fata ei statea impunator, cu o privire acuzatoare, William.

Cantecul se opri... Vioara a fost pusa jos de demon, capele s-au dat putin inapoi iar Sarah ramase cu privirea atintita spre ochii lui violet ce ardeau de o dorinta fumeganda. Fata pufai incet, lasandu-si capul in jos, apoi ridica o mana in zona fruntii, mangaindu-si incet acea zona.
-Credeam ca n-ai sa vii, pronunta ea cu o voce scazuta, putin autoritara, insa imbibata de suspine.
Baiatul o privi o clipa, apoi se apropie de ea. Ii apuca o mana cu forta, insa in momentul urmator Aaron era in fata surorii lui maraind demonic. Aceasta ii puse din nou mana pe umarul sau, facandu-i semn sa se dea la o parte. Demonul isi relua locul umilit si complet jignit de purtarea Stapanei lui. Il privea cu o furie considerebila pe William, frecandu-si doua unghii intre ele, pentru a diminua cantitatea nervilor.

William ii prinse din nou incheietura Sarei, aceasta zambind sardonic. O privi o clipa apoi ii spuse, tipand:
-Credeam ca vei sta cu mine. Am avut incredere in tine!!
Usor-usor ranjetul sadic al Sarei se transforma intr-un ras bolnavicios, ce isi gasi incheierea in niste cuvinte aruncate cu ura asupra baiatului:
-Sa nu ai incredere in demoni, baiete!!

Isi smuci cu putere mana din mana lui, apoi pasi cu forta pe pavaj, tocurile ei rasunand in intreaga incapere. Pasii ei hotarati luara o anumita viteza, insa baiatul cazu nevolnic la pamant, inganand cateva cuvinte inabusite in lacrimi:
-Am.. Am avut incredere in tine si.. Am ajuns sa te iubesc.



Ultima editare efectuata de catre Klau in Mar 29 Mai 2012 - 19:09, editata de 1 ori
avatar
VandaQ
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Vin 18 Mai 2012 - 14:03
~ Obscuritatea şi reţinerea curajului fac până şi cea mai temerară inimă să zbiere după pace. Zdruncinaţi de răspunsuri false şi iluzii sfărâmate de grotescul fiinţei intunericului aruncaţi-vă fără teamă, fără oprelişti şi fără preludiu în sanctuarul adevăratelor neguri întunecate~

~~~Elegiac* fragmentat~~~


Pasii ei luara o anumita frecventa aproape mecanica, facandu-i corpul micut sa se zdruncine domol sub puterea pasilor apasati. Bratele ei slabe, aproape firave se miscau non-salant, fara retinere, pe langa trupul legat delicat cu un corset stramt ce se continua pretios cu aceleasi volane ample si pline de eleganta. Ochii ei priveau fara repere, se simtea pierduta. Si chiar era pierduta; pierduta in sensurile existentei ei, pierduta in nouri opaci de fum si suferinta. Revedea trecutul, imagini disparate si bucati din timpurile apuse navalindu-i in minte, ca un concert nesfarsit de temeri si confuzie. Ii canta in surdina aceasi datorie echilibrata fata de lumea ei, se temea sa renege ceea ce era de fapt. Si pana la urma profetia avea sa se indeplineasca cu sau fara el. Ea era telul lumii de dincolo, ea era Poarta.

Se rezema distinct pe spatarul generos al scaunul tapitap si pronunta cu o voce dublata de ecoul incaperii, trasand inconstient fiori inghetati prin spiritul lui William:
-Ce vrei?

Acesta isi mari involuntar ochii, cristalele violet fiindu-i cuprinse de un val naucitor de lacrimi, ce se revarsa intr-un tarziu peste obrajii lui alb-rozalii. Parul ii era alene bulbucat de vantul rece, ochii lui privind ficsi, fara reper, eterul nepreveziu. Clipi fara inteles de cateva ori, corpul lui fiind scaldat inert intr-un tremur instinctiv.

Teama ce se propaga in spiritul lui, invadand brutal fiecare parte rationala a gandirii sale, il facu sa cedeze din nou, mainile lui proptindu-se anevoios in pavajul negru. Isi duse tremurand o mana la piept, in dreptul inimii, strangand cu putere materialul camasii cu care era imbracat, disperarea si neputinta citindu-i-se explicit in gesturi. Se simtea sfasiat, nedemn de propria-i persoana, pustiit de prorpiile-i sentimente; asasinat prin propria-i decizie funesta.

-Ce vrei? repeta fata intrebarea parca cu o nuanta furibunda, privindu-l cu acelasi neant infinit in privire. Teama, neputinta, confuzie; toate se balansau abject prin gandirea si simtirea ei, fara nici o prohibitie*.
Isi duse o mana la gura, ascunzand zambetul misel ce i se posta pe fata, apoi se ridica cu furie de pe scaun, pasii ei indreptandu-se alergand spre corpul lui impotent. Isi puse mana firava si calda pe umarul lui, facandu-l sa tresara intens si sa-si ridice privirea spre fata ei, luminata anemic de flacarile Iadului. Ii zambi bland, poate mai cu seama intim si ii spuse cu vocea sa calda, retezand din avantul temerilor lui:

-Sunt aici. Sunt cu adevarat aici.
Corpul ei firav cobora la nivelul lui, apoi mana sa mica ii presa pielea obrazului cu a sa fermitate tandra, pe fata ei ovala aparand un zambet dulce, aproape pasnic. Acesta o privi cu retinere, departandu-se putin de ea, apoi ii lua mana intr-a lui si o saruta apasat. Fusese un dulce sarut, ce o facu pe aceasta sa ii sara in brate. La vederea gestului Aaron isi bulbuca cu furie ochiul de-un verde ocru si isi infipse ghiarele lungi in podea, crapand cu furie cateva placi de piatra.
William ii cuprinse corpul in brate apoi ii sopti pe un ton speriat, aproape disperat:

-Sa nu mai faci asta, te rog.. Nici nu stii ce am simtit.
-Nu o voi mai face. Te iubesc, replica ea cu tenta sa filozofica in privire. Ochii lui William se inchisera din reflex, lasandu-si capul pe umarul ingust al fetei, in timp ce parul lui brun se revarsa pe rochia-i albastra din voal.

*elegiac=trist, sumbru
*prohibitie=oprire, incetare
avatar
dee-san
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Sam 25 Aug 2012 - 15:28
Este cumva terminat ficul? Sau nu? Oricum, este grozav, este minunat, îl ador! Îmi place foarte mult! Si sper că nu l.ai lăsat neterminat, sper că e doar terminat Laugh
Ar trbui să mai scrii ficuri originale Big smile Eu o sa aştept Tongue
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: ~Bring me to life~

la data de Mar 28 Aug 2012 - 10:40
Fic inchis pentru inactivitate, odata ce au trecut trei luni de la ultima postare a unui capitol, un fic se inchide. Daca doresti redeschiderea lui, te rog sa-mi dai un mp.
Continut sponsorizat

Re: ~Bring me to life~

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum