╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Aburii durerii

    Distribuiti

    Vizitato
    Vizitator

    Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Mar 7 Feb 2012 - 22:30

    Heii. Sunt noua si m-am gandit sa postez unul dintre ficurile mele aici, pe acest forum. Sper sa va placa si astept parerile voastre. Lectura placuta! Angel

    Aburii durerii
    ~Prolog~



    Iubirea. Sentimentul ce te face sa incetezi sa traiesti pentru tine, ce te face sa incepi o viata noua, alaturi de cel pe care il iubesti. Toate sentimentele se intensifica, te fac sa traiesti la maxim fiecare clipa. Nimic nu mai depinde de tine, in ochii tai, tot ceea ce conteaza este el. Incerci sa gasesti alinare in lacrimile indurerate, placere in suferita si suferinta in placere. Dar merita? Merita el toate aceste eforturi, doar pentru a da cu piciorul la tot?
    Ii acorzi atentie, numai el exista, dar… pentru el nu conteaza. Continua cu acele minciuni, acele ascunzisuri pe care le rosteste cu o usurinta dureroasa, ce te distruge incet si provoaca o suferinta teribila.


    Capitolul 1
    Andreea P.O.V.



    Mergeam. Ma indreptam spre necunoscut, mergem incontinuu de o eternitate. Ceea ce fac nu are nici un sens. Parca as cauta ceva, dar nu stiu ce. Ma invart in cerc, fara un motiv anume, doar… merg. Privirea mea e pierduta printre ganduri, niste ganduri pe care nici macar eu nu le stiu. Vreau sa se intample ceva, dar ce? Toate aceste lucruri le fac in zadar, parca inima mea asteapta. Dar pe cine?
    Imi continuam drumul, mergeam pe aleea vietii. Nu stiu ce m-ar putea astepta dupa colt. Poate moartea, poate dragostea, poate pericolul. Nu am de unde sa stiu, dar voi afla. “Curiozitatea a omorat pisica”. Daca ar fi adevarat, as fi moarta de mult. Si totusi… sunt aici, vie si nevatamata.

    M-am asezat pe o banca, am ramas acolo. Toate gandurile au revenit, tot ceea ce simteam se intensifica. Fiecare secunda pare o eternitate, iar eternitatea, nemurirea. Ma gandesc la ceva, la cineva, dar nu imi dau seama de ce si la cine. Un chip necunoscut imi apare in minte, o silueta barbateasca ce sta in departare. Cine e? Este realitatea, sau este doar un vis?
    Ma uit mai atent, incercand sa-l vad, sa-i vad trasaturile chipului sau, sa-i aflu identitatea.
    Inainteaza cu pasi calculati spre mine, se apropie. Mintea mea imi spune sa fug, sa ma ascund, sa nu cad in blestemul acelei persoane, dar inima… Inima ma indeamna sa raman, sa gust din ceea ce imi ofera viata, sa ma arunc in bratele fericirii, chiar daca asta inseamna sa devin sclava durerii.

    Distanta dintre noi se diminueaza cu fiecare secunda ce trece, el se apropie din ce in ce mai mult de mine. Palmele incep sa-mi transpire, respiratia mi se ingreuneaza. In stomacul meu forfotesc acei mici si inocenti fluturasi, ce ma fac sa cred ca sunt emotionata.
    Dupa cateva momente de asteptare, a ajuns in fata mea. Mii de ganduri imi trec prin minte, mii de idei nebunesti. Vreau sa spun ceva, dar cuvintele sunt blocate in trafic si presimt ca nu vor ajunge vreodata la urechile lui. Incerc sa ma misc, dar nu pot. Am inghetat. Nelinistea ma cuprinde, ma face sa tremur. Poate ar fi fost mai bine sa fi plecat…

    Ridic privirea, ii intalnesc ochii ce seamana cu un val de prospetine de primavara. Acei ochi, ce emana o dragoste infinita, o blandete ce cu greu o regasesti in privirea cuiva. Este… un inger. Cuvintele nu erau necesare in acel moment, tot ceea ce conta erau ochii lui.
    O privire patrunzatoare, plina de mister, o privire atat secretoasa, cat si deschisa. Sentimente ce se ciocneau incontinuu se regaseau in ochii lui, ca o a doua personalitate. Cine este el?

    Nu stiu de cat timp stam si ne privim, dar nu-mi pasa. Ochii lui ma fascinau, ma faceau sa-l doresc din ce in ce mai mult. Buzele mele le doreau pe ale lui, corpul meu parca tanjea dupa atingerile lui. Era un drog, iar eu l-am inhalat. Am semnat un pact cu Diavolul, m-am aruncat singura in bratele dragostei si in ghiarele reci si neiertatoare ale suferintei, Mi-am semnat sentinta la moarte.

    Vreau sa plec, dar ma opreste. Mana lui catifelata mi-a atins-o pe a mea. Era exact ca atingerea unui inger. Atat de fin si de… delicat. In acel moment, corpul meu a inceput sa tremure sub mangaierile lui, corpul meu vroia mai mult decat i s-a dat. Dar… ceva imi spune sa plec, sa-l las in urma, sa ramana o umbra efemera in viata mea.

    Am ignorat toate miscarile ce le-a facut. Am trecut pe langa el, am plecat. Nu m-am uitat in urma, dar stiam ca ma priveste. Fiecare miscare era calculate, fiecare pas ma durea. Durerea de a-l lasa in urma era mare, dar durerea ce as fi simtit-o in dragoste, ar fi fost si mai mare.

    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 349

    Data de înscriere : 04/01/2012

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Mar 7 Feb 2012 - 23:59

    UU... interesant...Dar.. nu ma multumesc cu atat...
    Ce misterios descrii.. nici nu miam dat seama daca e zii sau noapte.. dar sunt sigura cai noapte.

    Hi hi.. astept nextu Colegutso!

    Ti pupacesc

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 8 Feb 2012 - 17:50

    Buna! Eu sunt o persoana mai plangacioasa si sa sti ca mi-au dat lacrimile.. Adica este foarte dureros sa te desparti de cineva pe care-l iubesti, dar si ami dureros sa ramai cu el.. Poate ca asa este in aceasta situatie.. Imi place foarte mult.. Prologul m-a aints undeva... in inima probabil si titlul ma face sa ma gandesc la mari dureri provozate de persoanele dragi.. Astept next-ul, sa-l aduci cat de repede poti. Spor la scris si la idei. Kiss

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Domino la data de Mier 8 Feb 2012 - 20:36

    Un fic exceptional. Nu am gasit vreo greseala de aceea nu ti-am dat edit. Dar tot am sa te critic.

    Titlu-E interesanta figura de stil. E foarte originala, dar nu stiu daca putea fi folosita chiar ca titlu. Desigur ca e decizia ta ce titlu pui, e o ideea interesanta, dar suna un pic cam bizar. Atata tot, pentru ca mi se pare ca poate sa atraga lumea
    Idee-nu prea pot sa-mi fac vreo idee. Am inteles ca acea Andreea lupta impotriva iubirii pentru o persoana anume din frica sau nesiguranta. E originala cred. Dar totusi, nu stiu de ce mi se pare ca am mai fazut asta undeva. Cred ca din cauza a prea multe povesti citite.
    Actiune- ei, pana acum cineva fuge doar de o persoana misterioasa pe care o iubeste, dar nu poate fi cu ea. Foarte emotionant.
    Naratiune- foarte frumos narezi. Imi place, tu chiar ar trebui sa scri o carte. Esti priceputa. Imbini foarte bine naratiunea cu descrierea.
    Descriere- vai de ai sti cat imi place cum descrii. O mica problema, nu am prea intalnit figuri de stil. Pe langa asta, nu ai precizat locul si timpul. Ma rog, banuiesc ca ai facut asta ca sa dai o aura de mister. Daca asta e motivu, foarte bine!
    Dialog- ce pot sa scriu ca nu ai.
    Greseli de ortografie- nu ai, foarte bine!
    Aspect- foarte bine pus la punct.

    Deci, felicitari pentru acest fic formidabil!! Succes!!

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Lun 13 Feb 2012 - 17:53

    Buna buna! Smile Deci ma bucur mult ca va place, asa ca am venit cu next-ul. Sper sa va placa. Angel Lectura placuta. Kiss

    Capitolul 2
    Andreea P.O.V.



    Lacrimile cerului se scurg usor pe fereastra, zdrobindu-se apoi de cimentul rece. Totul este mohorat, precum sufletul meu. Gandurile nu-mi dau pace, ma induc in eroare, ma fac sa imi ies din minti. Imi aduc aminte de acea seara. Desi a trecut o saptamana, el a ramas in mintea mea. Vreau sa-l uit, dar nu pot. Nu stiu daca a fost bine sau rau ca am plecat, dar nu am de gand sa-l las sa-mi invadeze inima. Nu! E doar un strain. Sunt o prada usoara, recunosc, dar… ceva imi spune sa stau departe, sa-l uit. A fost doar un incident, ceva ce nu se va repeta. Nu il voi mai revedea vreodata, e istorie. A fost doar o umbra efemera in viata mea, ce si-a lasat amprenta cu brutalitate, zguduindu-mi mintile.

    - Andre, te cauta domnul Voda.

    Aud ca un ecou vocea fratelui meu. Nu-l bagam in seama, eram monotona, plecata in lumea mea, departe de durerea ce ma putea atinge in orice moment. Nu vroiam sa stiu de nimeni si de nimic, dar totusi universul nu era de partea mea. Oricat as vrea sa fug, sa nu mai aud de nimeni, existenta mea mereu va fi marcanta, mereu va dainui.

    - Andre! Striga Sasuke la mine.
    - Aaa da, ce? Spun eu debusolata, uitandu-ma in stanga si in dreapta, nestiind ce se intampla.
    - Am spus ca esti asteptata jos. Imi spune pe un ton iritat, dupa care paraseste camera.

    Ma ridic confuza de pe pervazul geamului, iar dupa, cobor jos. In living, mai exact pe canapea, era el. Cel de saptamana trecuta, cel pe care l-am lasat in urma. Dar cum? Incerc sa-mi vin in fire, scutur usor capul. Ma uit din nou, dar tot ceea ce vad este seful meu. “Adoratul” meu sef, Voda Razvan. Ii arunc o privire nu tocmai draguta, apoi ma asez pe canapea. Nu-mi pot da seama ce vrea, de ce a venit aici.
    Ma uit la el, se uita la mine. Suntem precum doi copii care nu au curajul sa-si adreseze nici un cuvant. E chiar penibil, dar… nu am de gand sa fiu eu cea care incepe conversatia.
    Inghite in sec si isi muta privirea. Oftez exasperata, dar totusi confuza. Vreau sa aflu mai repede ce se intampla, de ce e aici.

    - A aparut un nou cadavru.

    Vocea lui rasuna in intreaga incapere, ca o sentinta la moarte. Un nou cadavru, un nou caz. Mi se pune un nod in gat, iar ca niciodata, frica pune stapanire pe corpul meu. Nu vreau sa merg acolo, nu vreau sa aflu cine si-a pierdut viata. Vreau doar sa stau acasa, sa uit de cuvintele lui Razvan si sa-mi traiesc viata mai departe. Dar pot? Bineinteles ca nu! E de datoria mea sa merg acolo, sa investighez acel caz, sa aflu cauza mortii.

    Oftez resemnata, ma ridic si plec fara sa-i adresez macar un cuvant. L-am lasat in urma, m-am dus in camera mea, m-am imbracat. Cand am coborat inapoi in living, era in aceeasi pozitie. Privea absent intr-un punct fix, nu parea a fi in apele lui. Il trezesc din starea lui de hibernare cu un simplu “Mergem?”, iar raspunsul lui nu intarzie sa apara. Ne indreptam spre usa, imi iau cheile casei si ma incalt.

    - Sasuke, am plecat! Nu ma astepta.

    Tip eu cat sa fiu sigura ca ma aude, dupa care am iesit pe usa. Ma indrept alaturi de seful meu spre masina lui, apoi ocup locul din dreapta, langa el. Imi sprijin capul de geam, incercand sa ma relaxez, dar… ceva ma nelinisteste. Nu stiu ce, dar frica ce o simteam acum cateva minute, se intensifica. Nu imi pot da seama ce se intampla cu mine. De ce simt ca se va intampla ceva rau? De ce simt ca viata mea se va schimba radical odata cu acest caz?

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Domino la data de Lun 13 Feb 2012 - 20:01

    vai de mine, m-ai lasat gur-casca. Inca un capitol exceptiona. Cam scurt, ce-i drept. Imi place ca ai pus de data asta o gramada de figuri de stil si ai precizat mai bine locul si timpul. Acum pot sa-mi imaginez unde se intampla actiunea. Sunt curioasa si eu al lui e cadavrul, oare a fostei ei mari iubiri? Waw, va fi cam trist!

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Rose la data de Vin 25 Mai 2012 - 21:59

    Din cauza inactivitatii ficul se inchide. Daca doresti sa il continui ma anunti

    Edit Diavola: Fic deschis la cererea autoarei. Multumesc mult LexX ca l-ai redeschis. Spor la scris si la idei. Big Hug

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Dum 10 Iun 2012 - 14:36

    Hei hei lume Smile Dupa o perioada atat de mare in care nu am postat nimic m-am gandit sa revin datorita Deei. Sper sa va placa ceea ce scriu si astept parerile voastre. Agrement

    Capitolul 3
    Andreea P.O.V.



    Gandurile se amesteca haotic, isi croiesc propriul destin in vreme ce eu imi pun toata credinta in ele. Alerg cu disperare, ma avant in acel abis tainic, patrund in lacasul macabru ce-l ascunde conceptia mea, ma afund in graiurile infinite ale viselor. Acele imagini ce toti vor sa le transforme in realitate, dar ignora cu o vesnica nesimtire consecintele. Infernul echivoc al mintii mele imi blocheaza sentimentele, ma provoaca sa gandesc estompat, ma joaca pe degete. Am devenit papusa inchipuirii mele, o marioneta.

    Vocea sefului meu suna ca o valva, imi spargea in milioane de fragmente gandurile, le alunga cu o vitejie aparte, ma aducea din nou la realitate. Privesc in jurul meu, dar locurile imi sunt straine. Copaci. Multi copaci imi acaparau privirea, ma fermecau cu stralucirea lor ca de diamant. Acele privelisti, parca rupte din Rai, ma duceau cu gandul la povestile copilariei, la lucrurile ireale pe care candva le credeam mai concrete decat propria-mi existenta. Mii de fiori imi cuprind usor-usor existenta intr-un dans confuz, ma imping spre disperare, ma fac sa vreau sa fug, sa ma ascund in cel mai sumbru colt al lumii, sa evadez din capcana propriilor sentimente, sa ma descotorosesc de existenta infima ce o reprezint.

    Ma adanceam din ce in ce mai mult in padure, il urmaream pe el. In mintea mea se ciocneau mii si mii de ganduri, rulau ca un film, ma induceau in eroare, ma faceau sa innebunesc. Inevitabilul s-a intamplat. Tot ceea ce am vazut, tot ceea ce vad… e prea mult. Sa-l privesc in acea ipostaza, sa-i examinez corpul inert, lipsit de viata, stiind ca si-a dat ultima suflare si eu nu am fost acolo pentru el,nu l-am putut ajuta. Pe pamant incep sa se scurga lacrimile mele, din ce in ce mai dense, mai pline de acea suferinta sfasietoare, ce nu ma lasa sa trec mai departe, ce nu ma lasa sa-l uit. Imi pierd usor echilibrul, cad pe pamantul rece. Suspinele rasunau ca un ecou in intreaga padure. Vroiam sa urlu, dar nu puteam. Vroiam sa fug, dar ma simtem intepenita, nu ma puteam misca, nu puteam face nimic. Acel negru obscur imi invaluie privirea, ma induce in lumea dicolo de vise, lumea in care tot ceea ce este rau ma inconjoara, ma coplesesc.

    O noua lume mi se asterne in fata ochilor, un nou univers. Simt cum sufletul se distruge pe secunda ce trece, simt cum durerea ma copleseste, ma acapareaza. E mort. Nu pot crede acest lucru, nu accept asta. L-am lasat in urma, cand puteam sa-I fiu alaturi, sa-l ajut. Dar… am preferat sa-l consider o umbra in viata mea, ceva insignificant, ceva de care nu-mi pasa. Regret asta. Dar… nu pot da timpul inapoi.

    O lumina orbitoare, parca inumana imi rasare in fata ochilor. Imi mut usor privirea, ma uit in alta parte. Nu stiu ce se intampla aici, nu inteleg. Un sentiment de neliniste precara pune stapanire pe mine, ma face sa ma dau doi pasi inapoi. Din acele raze de lumina rasare o fata. Parul ei negru era fluturat de vant, iar rochia alba ii tinea in frau corpul. Chipul ei agelic ma privea, dar totusi nu exprima nimic. Nu stiam ce sa fac, daca sa raman sau sa fug, daca sa ma sperii sau sa ma bucur. Vreau sa spun ceva, dar vocea ei ma izbeste de cele mai adanci colturi ale Iadului. Dintr-o data, mi-era frica de ea. Mi-era frica de prezenta ce o emana in fiecare secunda, de gesturile ei, de tot. Glasul ei bland, dar totusi dur rasuna ca un ecou in acel loc, ma facea sa ma simt nesigura pe sine, ma facea sa cred ca am pasit pe un taram tainic, pe un taram interzis.

    - Ai de gand sa te mai smiorcai mult?

    Vocea ei era prompta si autoritara, ma speria. Imi dadea fiori pe sina spinarii, ma facea sa tremur, sa vreau sa plec de acolo. Vroiam sa-l vad din nou pe el, sa ma linistesc si… sa mor.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 11 Iun 2012 - 8:51

    Buna LexX Big Hug
    Iti multumesc din suflet ca ai redeschis ficul asta :x
    Revenind la fic.. esti o adevarata scriitoare..
    Nici nu sti prin ce sentimente trec cand citesc ceeea ce scri Laugh
    Mai ales ca lasi acea.. plapuma de mister peste tot Laugh))))
    Astept urmatorul capitol. :x
    Spor la scris Big Hug

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Lun 18 Iun 2012 - 15:28

    Capitolul 4
    Andreea P.O.V.



    Mii de fiori imi patrundeau corpul pe secunda ce trece. Frica. Atat de mult am vrut sa evit acest sentiment, dar nu a fost cu putinta. S-a intamplat. Am lasat cale libera sentimentelor, le-am lasat sa curga ca o cascada. Ma infiora doar gandul ca acea fata e acolo. Vocea ei autoritara, dar totusi blanda, straina, dar totusi cunoscuta. Imi era frica, dar parca eram linistita. Mii de sentimente se ciocneau in inima mea, ma facea sa-mi dezvolt o a doua personalitate. In interiorul meu erau doua persone. Aceasta femeie a trezit in mine ceea ce eram eu inainte. A scos la suprafata acea copila plangacioasa si fricoasa, m-a facut sa tremur, sa plang si sa-mi doresc sa trec in cealalta lume.
    Nu stiu daca toate acestea se intampla din cauza cadavrului sau a ei, dar lucrul de care sunt sigura este ca... s-a trezit. Acea latura a mea care am dat-o uitarii, care am ascuns-o in cel mai intunecat colt al sufletului, a revenit. Un amalgam de sentimente m-a izbit precum o furtuna, m-a facut sa simt ceea ce n-am mai simtit, mi-a scurs din corp toata taria de caracter, m-a inmuiat.

    - Andreea, trezeste-te !

    Doua cuvinte, atat de multe intelesuri. In vocea ei se regasea cu usurinta nervozitatea, dar totusi si mila. Era un complex de sentimente greu de inteles, ce combina mii de trairi intr-un singur suflet. Acel aer superior, care te face insignifiant in comparatie cu persoana ei. Acel spirit superior ce te induce in eroare, te face sa crezi ca nu ai nici un scop, ca traiesti degeaba. Era infiorator, dar totusi captivant. Acea aura de mister ce te face sa ramai sa vezi ce se va intampla in continuare, sa vezi cum este ea in realitate, sa o cunosti.

    - Gaseste criminalul si tine minte. Mereu va fi langa tine, iti va sti toate miscarile. Sa nu ai incredere in nimeni !

    Totul in jurul meu intra in ceata. Dar stai! Acea femeie incepe sa dispara, sa se evapore. Strig, incerc sa o ajung din urma, dar... cu neputinta. Tot ceea ce vad in fata ochilor este negru. Imi aud numele strigat, darn u pot deschide ochii. Sunt intr-o stare de monotonie continua, simt ca sunt ineficienta, ca nu pot face nimic. Ce a vrut sa spuna prin acele cuvinte? Care criminal ? Cine e ea ?
    In urmatoarele secunde imi deschid ochii si ma uit in jurul meu. Locul era impanzit de agenti, iar cateva persoane stateau uitandu-se ingrijorate la mine. Ce s-a intamplat ?

    Ma uit intrebatoare la cei de langa mine, apoi ma ridic. La cativa metri distanta era el. Baiatul din acea noapte, cel pe care l-am lasat in urma. E vina mea. Este numai vina mea pentru ca este mort. Puteam sa-l cunosc, puteam impiedica acest lucru. Dar totusi, l-am lasat si am fugit, ca o lasa.

    Priveam corpul lui inert ce zacea pe pamantul rece. Era de nerecunoscut. Gaura din piept ma ingrozea. M-am intors cu spatele si am plecat. Acel peisaj ma facea sa dau totul afara, sa imi eliberez stomacul de tot ceea ce era in el. Dar nu am de gand sa-l parasesc din nou.
    M-am intors, am cerut detalii. Totul este atat de ciudat. Cine ar face o asemenea crima ? De ce ?

    - Domnisoara Newman, i-am aflat identitatea. Imi spune unul dintre agenti apropiindu-se de mine.

    Ma uit intrebatoare la el, apoi ii spun un simplu “Ascult”. Aflu de la barbat ca acel Sai era un profesor universitar de elita la o varsta foarte frageda. A fost gasit in mijlocul padurii mort, cu un tarus infipt in piept. Un tarus ? Stau putin pe ganduri, apoi ma apropii de cadavru. Gaura era semnificativa, foarte aproape de inima, dar totusi nu a atins-o. Acest lucru a dus la o moarte lenta si dureroasa.

    - Lent si dureros... Spun eu cu voce soptita, doar pentru mine.

    Ma indepartez si ma apropii de seful meu. Ii prezint raportul meu, dupa care ii cer dosarul si plec. Inca ma gandesc la acea femeie. Cine este ? La ce s-a referit cu “Ajuta-l”? Totusi… Este posibil sa aiba legatura cu ceea ce s-a intamplat aici. “Tine minte, mereu va fi langa tine, iti va sti toate miscarile”. Un criminal… langa mine. Nu pot sa ma gandesc la nimeni. Lucrurile scapa de sub control. Dar totusi cine a facut asta si de ce ? La ce foloseste uciderea unui profesor ? Profesor... elevi. De aici trebuie sa pornesc.

    Ma indrept cu pasi grabiti spre casa. Picaturile cadeau nesingherite din cer izbindu-se de corpul meu. Desi era cald, tremuram. Acel soc, acel baiat. Toate acestea au fost o trauma. Ceva ce cu greu voi uita. Vreau sa-l ajut, vreau sa aflu ce se intampla aici. De ce un tarus ? Lemn, moarte lenta, dureroasa. Putea sa-l omoare in mii de feluri, in chinuri groaznice, dar de ce lemn ?
    Fara sa-mi dau seama, ajung acasa. Trantesc usa si urc in camera mea fara sa spun nimic. Imi trebuie informatii. Elevii lui sunt cheia. Sai Hino... Universitatea Kyoto. Hmm... una dintre cele mai bune universitati din Japonia. Stai ! Universitatea Kyoto. Sasuke ! El. El este cheia.
    Ies ca o vijelie din camera si dau buzna in camera fratelui meu. Statea la calculator, se juca. Fara sa-i spun nimic ii pun poza profesorului in fata. O ia in mana, o examineaza.

    - Este Sai, profesorul de Engleza. De ce ai tu o poza cu el ?
    - Este mort. Ii spun eu fratelui meu.

    Era stupefiat. Corpul lui incepe sa tremure necontrolat, intrase intr-o stare de soc. Fug repede si-i aduc un pahar cu apa, incerc sa-l calmez. Nu mai stiu ce sa fac, cum sa reactionez. Este atat de derutant, incat nu stiu de unde sa incep. Elevi sau... profesori ? Pentru acest lucru trebuie munca din interior. Un spion.
    Sunetul telefonului imi intrerupe sirul gandurilor. Raspund cu un simplu si plictisit “Alo?”

    - Haruno a evadat !

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 27 Iun 2012 - 13:59

    Buna, LexX Big Hug
    Scuza-mi intarzierea, imi pare nespus de rau ca nu am apucat sa-ti dau un comentariu mai devreme, insa n-am avut timp.
    M-ai facut sa simt fiori cand am citit intreg capitolul, mai ales sfarsitul m-a derutat profund.
    Sai era cel care a fost omorat? Ciudat.. si a murit din cauza unei lovituri de tarus in piept? :-s
    Asta da moarte crunta..
    Sunt curioasa sa-ti aflu ideile in legatura cu acest fic.. mai ales, de ce Sasuke a intrat in stare de soc cand a auzit ca profesorul e mort? Si dupa "Haruno a evadat!" Neutru
    Astept urmatorul capitol.
    Spor la scris :-*

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Lun 2 Iul 2012 - 0:22

    Capitolul 5
    Sakura P.O.V.


    Lucrurile scapa de sub control mereu. Ceva merge prost, iar totul se duce de rapa. Nu poti evita pericolele, oricat te-ai ascunde. Mereu ceva va iesi rau, intotdeauna se va intampla ceva. Pare ciudat, dar adevarat. Acel sentiment ce te face sa intri in panica, sa fugi, sa te ascunzi, sa-ti doresti cu orice pret sa scapi, sa nu mai simti acea teama ce iti apasa inima, ce te lasa fara suflare. Sa stii ca esti in primejdie, ca nimeni nu te ajuta, ca esti singur. Mereu a fost asa. Singuratatea si frica. Doua cuvinte ce par insignifiante, dar nu sunt. Teroarea din ochii oamenilor spune totul. Teama de a ramane singur, insasi singuratatea. Aceste doua sentimente ce isi incoltesc victimele intr-un colt al inimii si le ucide. O moarte cruda, demna de mila. Nimeni nu este langa tine sa aline acea durere, nimeni nu stie prin ceea ce treci. Doare. Doare enorm sa stii ca nimeni nu tine la tine, nimeni nu te iubeste.

    Hoinaresc pe strazile pustii. Ploaia imi brazda corpul, dar nu-mi pasa. Sentimentele erau prea puternice, prea intense. Ma conduceau spre necunoscut, ma faceau sa reactionez gresit. Ma conduceau spre disperare. Totul din jurul meu e vopsit in culori inchise, macabre. Acea perdea gri imi inconjoara privirea, ma face sa innebunesc, sa-mi doresc moartea. Dar asta vreau ? Sa mor fara sa fi facut ceva cu viata mea ? Am trait ca o infractoare. Am comis cele mai oribile crime. De ce ? De ce am facut aceste lucruri ? Eu eram ? Nu ! Am fugit... Am plecat cat mai departe de tot ceea ce inseamna rautate. Vreau sa incep o viata noua, sa nu fiu nevoita sa mai trec prin ceea ce am trecut niciodata. Sa simt ca am pe cineva langa mine, sa ma simt implinita. Dar pot ? Hm... E greu, dar poate ca nu este imposibil. Nu stiu de unde sa incep, cu ce sa incep. Sa scap de ceea ce am fost, sa fiu o noua Sakura. Mda... Suna penibil. Este penibil. Cum mi-am putut imagina ca politia nu ma va gasi ?

    Fara sa-mi dau seama, in fata mea a aparut ea. Cea care desi m-a vanat, ma cunostea cel mai bine. Mi-a deschis ochii, m-a facut sa constientizez ca este gresit. Totul este eronat. Am trait in minciuna, am fost naiva, toti m-au calcat in picioare. Dar ea nu. Nu a vrut sa ma distruga, a vrut sa ma ajute.

    - A trecut mult timp.

    Vocea ei rasuna ca eu ecou. O auzeam, dar nu vorbeam. Priveam in jurul meu, o priveam pe ea. Aceeasi privire blanda, aceiasi ochi caprui. Inamic, dar totusi aliat. Statea in fata mea, ma alina cu propria ei prezenta. Stiam ca nu avea sa-mi faca rau. Nu puteam face nimic. Eram neputincioasa. Ochii mei erau plini de lacrimi. Acele picaturi ce contineau incarcatura de suferinta ce am indurat-o in acesti doi ani. Un cuvant. Atat am putut rosti. “Andreea…”. Era aici, asta conta. S-a schimbat, dar totusi e aceeasi fata. Aceleasi trasaturi fine, aceeasi blandete, aceeasi atitudine calda.

    Niciodata nu am recunoscut, niciodata nu i-am multumit. I-am bagat bete in roate, am facut-o sa ma caute in toata tara. Nu merita asta, nimeni nu merita asta, dar naivitatea m-a condus spre agonie. Eram confuza, nu stiam cine sunt eu, ce trebuie sa fac. Am comis cele mai oribile asasinate, mainile mele erau manjite de acel lichid rosiatic, urechile mele erau abuzate de strigatele de ajutor ale victimelor. O imagine macabra, terifianta. Sa stii ca ai luat viata unui om nevinovat, ca ai adus suferinta in inimile celor dragi. Nu am putut sa ma abtin. Eram un mostru. Asta am fost si asta voi fi.

    - Stii ca va trebui sa te intorci, nu ?

    In vocea ei se regasea cu usurinta tristetea. Nu vroia sa ma trimita inapoi, dar nu avea incotro. Sau... poate ca avea. Mi-am afundat chipul in umarul ei, lacrimile cazand inzecit. Gandul ca m-as putea intoarce acolo ma distrugea. Nu doream asa ceva. O strangeam din ce in ce mai tare in brate, fiind constienta ca nu mai am unde sa fug. Nu aveam putere sa vorbesc, dar trebuia.

    - Nu ma trimite inapoi, te implor !

    Cuvintele au iesit mecanic din gura mea. Glasul meu era disperat, plin de durere si de suferinta. Vroiam sa am o viata normala, lipsita de durere, dar nu puteam. Nu eram menita pentru viata asta. O stiam prea bine.
    In urmatoarea clipa, locul era impanzit de politie. Ma simteam ca o evadata. Hm ! Pe cine pacalesc ? Chiar asta sunt. Imi merit soarta.

    - Haruno Sakura, esti arestata !

    Acea voce barbateasca imi dadea fiori. Ma devora incet si dureros, dar sigur. Era o placere in acele cuvinte. Se bucura ca m-a prins, ca un vierme infect precum persoana mea va disparea. Era pe culmile extazului ca acea replica era a lui.

    - Nu asa repede, Voda ! Am dreptul sa o iau in custodia mea. Voi fi raspunzatoare de toate actiunile ei.

    Ma uitam la ea, dar nu imi venea sa cred. A spus asta ? De ce risca pentru mine ? De ce are incredere intr-o criminala, intr-o persoana care i-a facut atat de mult rau ? De ce?

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 2 Iul 2012 - 22:53

    Buna Big Hug
    Capitolul asta m-a socat.. Neutru
    Nu ma asteptam ca Sakura sa fie o crinimala.. nu ma asteptam ca ea s-o cunoasca pe Andreea.. nu ma asteptam la nimic din astea..
    Ma intreb de ce a trebuit sa omoare.. si ce reactie va avea Sasuke Laugh))
    Astept urmatorul capiotl.
    Spor la scris :-*

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Mier 18 Iul 2012 - 14:48

    Hei hei
    Am venit si eu cu next dupa ceva timp. Deci va spun de pe acum ca e oribil, dar au loc niste schimbari in stilul meu de scris, deci... in concluzie, pana gasesc balansul perfect, capitolele vor iesi oribil, like this. Off. Sper totusi ca nu v-am dezamagit complet


    Capitolul 6
    Sakura P.O.V.

    Ploaia imi uda corpul, dar nu imi pasa. Ma uitam in jur, inca socata de ceea ce s-a intamplat. Are incredere in mine. Vrea sa ma ajute desi stie foarte bine cine sunt. De fapt, chiar stie. Si-a dat seama ca nu am ucis din placere, ci de nevoie, dar o crima ramane o crima. Ce se va intampla cu ea atunci cand ceilalti vor afla ca apara o criminala ?

    Am plecat la sectie, am facut tot ce era de facut si am pornit spre noua mea casa. Ma intreb ce se va intampla de acum. Suntem doar eu, Andreea si bratara GPS. Sunt libera. In sfarsit sunt libera! Ma uit in stanga, in dreapta, dar totul imi era strain. Desi o stiu pe ea, niciodata nu am stiut nimic despre viata ei. Nu mi-a pasat, dar totul are un inceput.

    Am pasit in casa, ma uitam in toate directiile. Si acum ? Ma uit la ea si zambeste. Se descalta, ii urmez exemplul, apoi ne indreptam impreuna spre noua mea camera. Imi placea aici, ma simteam oarecum… bine. Priveam in jurul meu, iar ceea ce imi atrage atentia sunt pozele. O recunosc pe ea, dar nu este singura. Desi este doar o fotografie, ochii celeilalte persoane ma priveau intens. Acei ochi negrii, acel par, el. Cine este ? Sotul, iubitul ?

    - Sakura ? Vin-o sus sa-ti arat camera.

    Cu greu imi dezlipesc ochii de pe acea poza si urc sus. Ma uit dezorientata dupa Andreea, dar ea nicaieri. Iau toate camerele la rand, deschid toate usile si o gasesc. Statea pe pat, se uita in gol. Ma apropii usor, o privesc, o analizez din cap pana in picioare. Ma stie atat de bine, dar eu ? Nu stiu nimic despre ea…
    O vad cum se ‘trezeste’ din transa, iar ochii ei ciocolatii ii sunt indreptati spre mine. Ma privea, o priveam. Ce urma ? Nu am bani, nu am haine, nu mai am nimic… Imbracamintea imi era uda, murdara, distrusa. Aratam ca o boschetara. Dar la urma urmei, ce eram ?

    - In seara asta iti voi da o pijama, iar maine la prima ora vom merge la cumparaturi.

    Imi afisase un zambet dulce, la fel si eu. Fata asta imi ghiceste fiecare gand, imi stie fiecare miscare. O urmaresc cu privirea in timp ce parasea incaperea, intorcandu-se in scurt timp. Imi intinde o pijama, apoi pleaca.
    Fac un dus scurt, apoi ies. Cobor jos, chiar la timp. Andreea pregatea cina, iar acelasi baiat ce l-am vazut in poza statea pe canapea. L-am privit pret de cateva secunde, mutandu-mi privirea atunci cand intorsese capul.

    - Te ajut?

    Am vrut sa plec cat mai repede de acolo, orice ar trebui sa fac. Vocea mea era usor tremuranda. Era normal. Ma duc langa Andreea, o privesc. Schiteaza un zambet, apoi imi spune sa ma asez. Acel baiat vine si el, iar privirile noastre s-au intersectat. Ceva este in neregula cu el. Acei ochi… plini de teama si regret. As fi vrut sa-l intreb multe, dar ceva ma oprea.

    - Sasuke, ea este Sakura. De acum va locui cu noi. Sakura, el este fratele meu mai mic.
    - Incantata ! Raspund eu pe un ton scazut, apoi il privesc.
    Schita un zambet fortat, apoi lasa privirea in jos. Era ceva ciudat in legatura cu el, dar nu stiu daca voi afla, sau nu.
    Tresar usor cand aud telefonul, apoi imi mut privirea spre Andreea. Raspunde oarecum ingrijorata, spunanad doar un “Venim acum.”. Venim ? Eu sau Sasuke ? Sau amandoi ?

    - Sakura, plecam acum. Iti explic mai multe pe drum.

    Am mormait un “Mhm” plictisit, apoi m-am imbracat cu hainele ce mi le-a pus in brate. Am plecat grabite din casa, dar nu inainte sa-l anunte pe brunet.
    A bagat cheia in contact si am pornit. Mergea cu o viteza uimitoare, incat aveam impresia ca in momentul urmator vom muri. Dar nu a fost asa. Am ajuns repede, am intrat in cladire, in lift. Etajul 23, iar dupa tablita aurie de pe usa, sala de conferinte. Am intrat, iar toti ceilalti si-au indreptat privirea spre mine. Am impietrit. Ochii lor parca ma vanau, parca vroiau sa ma omoare, sa scape de mine.
    In capul mesei era el, Voda Razvan. Ne-am asezat, vocea lui rasunand ca un ecou in intreaga incapere.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 1 Aug 2012 - 20:26

    Buna Big Hug
    Sincera sa fiu, nu-mi dau seama de ce Sakura a fost nevoita sa omoare? Tot nu-mi dau seama care e treaba si de ce Sasuke este atat de retras.. am impresia ca stie ceva ce n-ar trebui Neutru
    Si, stai calma, eu n-am observat nicio schimbare in ce priveste scrisul, sti doar ca e imposibil sa nu-mi placa cum scri Kiss
    Astept urmatorul capitol, spor la scris

    P.s. Kira, sunt din nou prima >: )

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mier 1 Aug 2012 - 23:25

    Salut. Am ajuns si eu la acest fic si e absolut uimitor. Love it Nu-mi dau seama cum poti descrie atat de frumos. Si dai un plus de mister la fiecare paragraf. Incredibil! Love it Sakura criminala? Uuu, interesant. Wink Dar daca nu a ucis din placere, de ce a fost nevoita sa faca asta? Think Iar Sasuke mi se pare foarte ciudat. Ceva-mi spune ca el e criminalul. Atunci cand a ramas socat cand Andreea i-a spus de Sai... Acum, cand a cunoscut-o pe Sakura... Ceva e putred la mijloc. Si are legatura si cu ce i-a spus fata aceea. Mereu langa ea... Sa ii stie toate miscarile... Oare de ce am impresia ca e el? Dar totusi, ce motiv ar avea? Think Adu nextul cat mai repede ca mor de curiozitate. Si daca am avut dreptate, sa moara mortu' daca nu ma fac detectiv. Laugh Te Big Hug si te Kiss

    A Y U M I

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Sam 4 Aug 2012 - 19:10

    Hei hei ^^ Ma bucur ca va place si va multumesc pentru comentarii. Am venit si eu intr-un sfarsit cu urmatorul capitol. Sper sa va placa. As putea sa va spun cate ceva, daca aveti sau nu dreptate in legatura cu parerile voastre, dar daca o fac, unde ar mai fi suspansul. Ei bine.. fara alte introduceri, capitolul 7. Lectura placuta! Kiss Big Hug

    Capitolul 7
    Sakura P.O.V.



    Era putin ciudat. Stateam acolo, ascultam tot ceea ce spuneau ceilalti, dar tot ceea ce putea procesa creierasul meu erau cuvintele “moarte” si “cadavru”. Sinistru, dar adevarat. Incercam sa fiu atenta, sa prind toata discutia, dar eram distrasa. Mi-am scuturat usor capul, apoi m-am uitat la cei din incapere. Fiecare era preocupat cu acel caz, iar eu priveam. Ma uitam la Andreea, apoi la Razvan, urmand sa-i privesc pe toti ceilalti. Eram oarecum confuza, dar ce conta ?

    Am stat, am ascultat, am inteles. Oarecum. Ies din incapere si ma duc direct la automatul de cafea. Bag bancnota si comand, apoi astept. Adoram acel miros intens de cafea, ce se raspandea in intreg holul, iar intr-un final, eu eram singura care putea simti acel coltisor de rai.
    Am asteptat cateva secunde, apoi a aparut. M-am urcat in masina, alaturi de ea si am pornit.
    Totul mi se parea atat de ciudat. Acel om a murit cu un tarus in inima in ciuda faptului ca era o fiinta umana, nu una supranaturala. Dar totusi, de ce ar vrea cineva sa-l omoare ? Un simplu profesor universitar, un om modest, fara dusmani. Mi-am frecat usor tamplele. Ma durea capul. Orice teorie as afisa, ceva imi lipsea. De ce un tarus ? Stau putin pe ganduri, dar o singura teorie imi parea plauzibila. Oare Andreea se gandea la acea posibilitate ?

    -Stii… Daca este vorba despre un obsedat paranormal ? Adica mna, pare ciudat. Toate acele lucruri, cauza mortii si nimic mai mult. Doar un tarus.

    Am reusit sa spun totul dintr-o suflare, punand-o pe Andreea pe ganduri. Stiam ca oarecum aveam dreptate, dar daca nu ? Ce avea sa se intample ?

    -Intr-adevar, este o teorie plauzibila, dar fara dovezi. Ar putea fi oricine… si totusi, cine ar crede ca acel om e vampir ?

    Avea dreptate. Nu stiam absolut nimic despre el, iar despre cunoscutii lui, cu atat mai putin. Dar nu puteam renunta la acea teorie. Cineva obsedat de paranormal. Atat de obsedat incat sa omoare ? Bizar… si totusi, pare credibil.


    Am ajuns intr-un sfarsit acasa. M-am trantit pe canapea si am inceput sa rasfoiesc dosarul acelui barbat. Nimic iesit din comun, dar de ce ar crede cineva ca e vampir ? Mda. Daca as sti raspunsul, as sti unde sa caut…
    Oftez exasperata, dandu-mi ochii peste cap. Cine ar fi crezut ca va fi atat de greu sa gasesc un criminal ? Te gandesti la asta, apoi te intrebi “Criminal, sau doar bolnav psihic ?”. Buna intrebare.

    In mai putin de o secunda, in fata mea se propti Sasuke. Se uita la mine, apoi la dosar. Zambi strengareste si se aseza langa mine. Incercam sa nu-i dau atentie, dar era greu, extrem de greu. Ce vroia de fapt ? Sa ma scoata din minti ? Mda, a reusit.
    Il intreb, oarecum calma, ce doreste, iar ca raspuns lasa privirea in pamant. Ce se intampla cu pustiul asta ?

    -Era profesorul meu. Vroiam sa stiu daca ati aflat ceva despre cel care l-a ucis.

    Cuvintele lui m-au lasat muta. Stau ore in sir si ma gandesc, iar el il spune pur si simplu ca il cunostea. Cum sa nu iti iesi din minti ? Cum sa nu tipi ? Cum sa… Ah, nici nu mai pot gandi rational. Imi masez usor tamplele, apoi il iau la intrebari. Asta a vrut, asta are.
    Au trecut ore, iar eu nu reuseam sa scot nimic de la el. Raspundea sec, de multe ori cu “da” sau “nu”. Incredibil ! Chiar as putea descrie noaptea “perfecta”, interogatoriu inutil, persoana inutila.

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 7 Aug 2012 - 12:04

    Prima!! Winner
    Foarte interesant nextul. Sasuke tot ciudat mi se pare. Think Iar Sakura se vede ca vrea sa ajute, insa nu m-am gandit nicio secunda ca ar putea fi vreun obsedat de paranormal. Totusi, ar putea fi ideea criminalului sa scape de mana politiei. Nu e exclus, mai ales ca inziua de azi astia au niste idei de te doare capu'. Laugh Astept cu nerabdare nextul. Sper sa-l aduci cat mai repede. Te Big Hug si te Kiss

    A Y U M I

    Maria ^.^
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 3

    Data de înscriere : 08/08/2012

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Maria ^.^ la data de Mier 8 Aug 2012 - 22:27

    Buna ^.^
    Ti-am mai citit ficul si pe alt forum si pot sa zic ca il ador, este pur si simplu genial.
    Ai foarte foarte foarte mult talent pentru ca scrii pur si simplu genial !!!!!
    Ficul tau m-a fascinat inca de la primul capitol si cred ca daca l-as citi de o mie de ori tot nu m-as plictisi de el.
    Vreau sa aduci repedeeee capitolul urmator, teeeee roooog.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 9 Aug 2012 - 10:59

    Buna Big Hug
    Sti cat de tare a putut sa fie capitolul asta? O.o
    Ma tot faci sa ma gandesc la un scenariu sangeros.. si la cine ar putea fi acel criminal :-s
    Ma tot intreb daca ar putea fi Sasuke.. Neutru Ciudata ipoteza.
    In fine, nu-mi pot imagina cu ce forta i-a fost infipt tarusul ala in inima.. Doamne fereste Neutru
    Astept capitolul urmator, spor la scris Kiss

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Vin 28 Dec 2012 - 0:40

    Hei hei^^
    Imi pare rau ca nu am mai postat in ultima vreme... sper sa postez regulat de acum Smile

    Capitolul 8
    Sakura P.O.V.



    Stateam cu ochii in acel dosar de ore bune, dar nimic nu imi atragea atentia. Un simplu om, profesor. De ce ar crede cineva ca era o fiinta paranormala? Este absurd. Toata aceasta catastrofa a dat dovata de imaturitatea umana cu care ne confruntam zi de zi, mentalitatea si conceptia oamenilor ce nu o poti reproduce, chiar daca ai vrea. O minte bolnava statea in umbra, asteptand probabil o noua victima. Dar care avea sa fie aceea?

    M-am departat de acel dosar si am urcat la mine in camera. Laptopul zacea intr-un colt al incaperii, acoperit de un strat sesizabil de praf. Mda… timpul nu mi-a dat ocazia sa-l fi deschis, desi mintea mea ma indemna sa o fac. Internetul ce ascundea sunt protectia anonimatului orice ma putea ajuta. Daca as gasi un nume, o adresa, o descriere, orice m-ar putea ajuta, ar fi grozav. Dar totusi… ce caut de fapt?

    L-am deschis cu mici ezitari, apoi am conectat internetul. Google. Ce sa caut? Ce m-ar putea ajuta in asemenea circumstante? “Fenomene paranormale – Louisiana”. Am dat enter, iar in clipa urmatoare am ramas fara cuvinte. Atat de multe rezultate, incat mi-ar lua ore intregi sa le verific pe toate. Totusi, am inceput. Am rasfoit fiecare pagina in parte, am cautat orice indiciu, oricat de mic ar fi el. Si uite! In sfarsit, ceva imi atrage atentia. “Clubul S.T.A.”. S.T.A.? Ce vrea sa insemne asta?

    Am accesat numaidecat pagina, iar ceea ce am gasit m-a lasat masca. Poze cu vampiri, varcolaci, chiar fantome. Legende si povesti vechi, pe care nici nu ma asteptam sa existe. Design-ul era intunecat, aproape macabru. Ma treceau fiorii cu fiecare cuvant citit in plus, cu fiecare poza pe care o vedeam. Era de-a dreptul infricosator. Era o pista, dar de ce si-ar face criminalul o pagina web? Mai mult, un fan-club.

    Am dat print paginii, asigurandu-ma ca am luat totul, apoi cobor jos. Intru in bucatarie, nimeni. Intru in living, aceeasi poveste. Urc inapoi sus, iar in dormitorul ei, din nou, nimeni. Aceeasi poveste. O cauti, iar ea se da disparuta. Tipic Andreea. Ma apropii de camera lui Sasuke, apoi intru, fara sa bat. Statea in fata calculatorului, cu castile pe urechi, iar muzica o puteam auzi cu usurinta. M-am apropiat subtil si l-am atins pe umar, el tresarind. Se intoarce confuz spre mine, dandu-si intr-un sfarsit castile jos.

    -Unde e Andreea? Vocea mea era autoritara, chiar iritata, o stiam.

    Aveam nevoie de ea, iar Andreea nicaieri. Avea sa vina, o stiam, dar nu aveam timp de pierdut. Chiar in acel moment inca o crima putea fi pusa in aplicare, iar eu… Eu stau aici in fata unui pusti rugandu-ma de el sa-mi dea niste raspunsuri. Urechile mele au perceptat un simplu “Nu stiu.”

    -Ce ai in mana? Ma intreba oarecum curios, aratand spre acel print.

    -Nu… Nu e nimic, Sasuke, e doar o pagina de internet.

    Ma balbaiam incercand sa ascund acea hartie sub privirile suspicioase ale brunetului. Nu puteam sa-l mint, era intelingent, dar, pentru binele tuturor, acea hartie avea sa ramana confidentiala.
    Am iesit din incapere, am pus mana pe telefon, apoi am apelat-o. “Ati accesat casuta vocala a abonatului…” . Chiar atunci trebuia sa aiba telefonul inchis. Minunat! Tine-o tot asa, Andreea. “Lasati un mesaj dupa semnalul sonor.”

    -Andreea, vino acasa, e urgent. Suna-ma cand primesti mesajul.

    Am inchis telefonul, apoi m-am trantit pe canapea. Ma gandeam neincetat la acel club, la semnificatia acelor litere. S.T.A.? Ar putea insemna orice, sau… aproape orice. Fiind un club, teoretic au si un conducator. Sau mai multi. S.T.A. Initiale… Poate chiar initialele fondatorilor. Dar ce imi da garantia ca acele litere sunt initialele lor si nu doar trei litere alese aleatoriu? Nimic. Sunt atat de multe intrebari, incat nu stiu pentru care sa caut raspuns. Si totusi, una rasuna cu o intensitate atat de mare, incat le acoperea pe celelalte. De la ce vine S.T.A. Da! Cu siguranta, acesta era punctul de plecare, negresit.

    Am urcat sus, din nou in fata internetului. Vroiam sa aflu cat mai multe, sa pun totul cap la cap si sa rezolv tot acest calvar. Cautam pe toate sursele un indiciu, ceva ce m-ar putea duce la S.T.A. , dar tot ceea ce gaseam era acea pagina. Colindam intreg internetul in cautarea raspunsurilor, dar era clar ca nu aveam sa gasesc nimic. Nu singura.

    Aud usa intrarii inchizandu-se, iar in secunda urmatoare eram jos. Ma uitam la ea, oarecum furioasa, sau poate ca frustrata. In acele momente simteam ca nu pot ajunge nicaieri, ca ma invart in cerc si nu voi gasi niciodata ceea ce caut… singura. Dar ce se intampla cand apare ajutorul? Avea sa fie mai bine? Bineinteles!

    -Sakura, ce-i cu graba asta? Vocea-i era somnoroasa. Abia se trezise.

    -Sus! Acum!

    Aproape ca am strigat la ea, luand-o de mana si tarand-o pana in camera mea. Deschid pagina acelui club, apoi i-l arat, asezandu-ma pe scaun. Se apropie de mine, iar eu ii povestesc tot ceea ce am reusit sa aflu in acel timp. Era uimita. Avea si de ce. In sfarsit gasisem un punct de plecare, ceva cu care sa pornim la drum.

    Soneria usii se auzea in intreaga casa, reusind sa ma sperie, intr-o oarecare masura. Am coborat jos impreuna cu Andreea, apoi am deschis usa. Nimeni. Ma uit in jur, apoi observ jos, pe covoras un mic pachet ornat ingrijit, aniversar. Il iau in mana, apoi intru in casa, incercand sa-l desfac, sub privirile suspecte ale Andreei.

    Intr-un final, deschis pachetul, iar in el era un simplu bilet. L-am luat in mana si l-am citit cu atentie, fiind ingrozita de ceea ce scria in el.

    “-Urmareste-ma si vei ajunge exact ca el.“

    Vocea mea era stinsa, speriata. Andreea ma privea perplexa, nestiind ce sa creada in legatura cu acel bilet. Sa accept un caz era un lucru, dar sa accept o provocare… Nu asta era planul.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 2 Ian 2013 - 14:20

    Bună! La mulţi ani! LexX, mă surprinde mereu ficul tău, este chiar foarte inteligent, iar criminologia şi cercetările sunt tratate la obiect şi detaliat de către tine. Sunt la zi cu ficul şi aştept de foarte mult timp o continuare, dar văzând că pe un alt forum l-ai inchis - sau mi s-a părut mie - m-am panicat. Din nou, îţi spun că am impresia că Sasuke este criminalul, nu ştiu, chiar nu ştiu de ce. Acum, ea a primit acel mesaj după ce Sasuke a văzut pagina cu print-ul fan-clubului de pe internet. Chiar nu ştiu.
    Aştept capitolul următor, spor la scris! De abia aştept să fii la zi cu ficul şi aici!

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Aburii durerii

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Lun 1 Iul 2013 - 10:40

    Fic inchis din cauza inactivitatii. Daca doresti sa il redeschizi, imi dai un pm si se rezolva. ^-^

      Acum este: Sam 21 Ian 2017 - 6:22