Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Trasand liniile Dragostei.

    Distribuiti
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Dum 29 Ian 2012 - 20:59

    Heii !! Pai m'am hotarat sa va arat noul meu fic. Sper sa va placa !!








    Cum poti deosebi ceva fals de ceva facut din suflet? Un zambet real de unul fals? Cand esti trist, ingandurat, afisezi cel mai fals zambet pe care unii, il cred. Doar cei apropiati tie vad departe de acel zambet si incearc sa te ajute. Pana la urma nici nu mai sti cine iti este prieten sau nu. Unii “prieteni” iti sunt aproape foarte rar, iar cand o fac … o fac pentru ei. Doar prietenii adevarati iti sunt mereu aproape, stiu cand esti trist si stiu si cum sa te inveseleasca. Prietenii greu de gasit, pe care ai fi norocos sa ii ai!



    Capitolul I: Doar un apus …


    Sta singura acum, departe de toti ce vor sa scoata de la ea perfectiunea, dar nu stiu ce simte cu adevarat atunci cand e pusa sa faca ceva ce nu ii place. Nu stiu cum e sa iti fie impus sa faci un lucru si sa iti fie interzis sa faci ceea ce iti place. O considera un robot care poate face oricand o “capodopera” pe care urmeaza sa o vanda. Nu o lasa sa isi traiasca viata, o inchid in casa, departe de ceilalti.
    Acum sta pe plaja, singura, tinand in mana un caiet plin cu desene, desene facute din inima nu ca cele pe care e obigata sa le faca. In acest moment incearca sa deseneze apusul. Pe plaja, departe de ochii fanilor, departe de reprosurile parintilor care incearca sa faca din ea ceva ce nu este. Aici se putea relaxa, putea desena din inima. O mare involvurata, valurile care se sparg de tarm, nisipul ce straluceste in lumina lunii, totul era acolo. Un desen din inima … unul dintre putinele desene pe care le realizeaza din inima, unul ce nu va fi aratat nimanui, la fel ca celelalte.
    Termina de desenat valurile si incepe sa schiteze luna, dar este oprita de un blit puternic ce se reflecta in apa cristalina. Se intorce cu fata spre faptas, insa acesta disparuse. Da din cap dezaprobator gandindu'se ca din nou va fi pe prima pagina a multor reviste. Parca si vedea titlul: “Sakura Haruno, cea mai talentata desenatoare a Japoniei prefera sa stea singura decat impreuna cu prietenii”. Multe articole spun despre ea ca ar fi emo sau mai stiu eu ce prosti, insa nimeni nu stia ca acela era locul ei, locul ei in care putea desena fara ca cineva sa ii reproseze ca acele desene nu sunt bune. Nimeni inafara de fratele sau. Blondul isi sustinea sora din toate punctele de vedere, era singurul ce era de parere ca desenele facute aici sunt cele demne de a fi laudate, nu cele facute intr’o camera slab luminata, facute in graba.
    Exista totusi o difereta. Cele facute din obigatie erau ideile viitorilor cumparatori pe cand cele facute pe plaja, unde era doar ea si mareata luna ce lumina apa precum oglinda, desenele facute aici erau din inima. Liniile erau perfect trasate, nu ca cele rigide de pe celelalte. Apusul era perfect reprezentat in toata splendoarea lui. Ceea ce facea din desenul sau o opera de arta era luna, conturata perfect cu refexiile sale naturale iti dadea impresia ca este reala. Linia orizontului ce despartea cerul instelat de marea cristalina era si ea realizata perfect. Tot desenul era facut cu zambetul pe buze, un zambet din inima.
    Inchide incet caietul apoi se ridica cu gandul de a merge in casa sau mai bine spus vila. Se ridica de pe nisipul moale si incepe sa alerge spre casa ce se afla langa plaja. Luna ii lumina drumul adolescentei care parea ingandrata. Asa si era, se gandea la viata sa pana in acea clipa.

    :: Flashback ::

    Avea doar 8 anisori si era impreuna cu prietenii sai. Radeau, glumeau si se distrau pe cinste. Fata desena cate ceva, iar prietenii sai trebuiau sa ghiceasca ce reprezenta acel desen. Radeau din pricina fratelui sau, Naruto care a confundat’o pe Hinata cu o nava spatiala. Erau toti prieteni si planuiau sa ramana asa mult timp insa nu stiau ca timpul si parintii Sakurei ii vor desparti.

    :: End Flashback ::

    Isi aduce aminte de fiecare prieten in parte. Hinata, Ino, Temari, Sikamaru, Kiba si Sasuke. Hinata, cea mai buna prietena a fetei, cea care i’a fost alaturi mereu, fata timida care incerca sa il impresioneze pe Naruto. Ino, blonda energica, mereu gata sa se distreze, cea pe care te puteai baza. Temari, umarul pe care puteai plange, fata ce o sustinea mereu, cea care zambea neconditionat. Sikamaru, lenesul grupului si tot odata cel pe care Sakura il admira cel mai mult. Desi acesta era de felul sau tacut, in preajama ei era un alt om sau mai bine spus copil. Cu el se consulta referitor la desene, cu el radea mereu. Kiba, baiatul-caine cum ii spunea Naruto datorita catelusului sau, Akamaru. Cei doi erau ca doua picaruri de apa, daca unul era ranit si celalalt simtea prin ce trece “fratele” sau. Si ultimul, dar nu cel din urma, Sasuke, cel mai bun prieten al fetei. Se cunosteau de la varsta frageda de 5 ani, erau nedespartiti.
    Imaginea fiecaruia trece ca un fulger prin fata rozaliei, gand ce o facu sa zambeasca. Pe chipul fetei isi face aparitia o mica picatura de apa, o lacrima cristalina ce dorea de mult timp sa iese la iveala, lacrima ce nu a mai iesit de 7 ani, din sera in care a trebuit sa se mute in Tokyo.

    :: Flashback ::


    O zi friguroasa de toamna. Intr’un parc de la marginea Konohai o fata cu parul de un roz precum florile de cires plangea amarnic. De ce? Numai ea stie. Ochii sai verzi erau inecati in lacrimi in timp ce buzele rosteau un singur nume, “Sasuke-kun”. Fata urma sa se mute in Tokyo unde tatal sau dorea sa isi continuie scoala. In scurt timp toti prietenii sai au ajuns in parc strangandu’se in jurul rozaliei. Un baietel brunet cu ochii precum cel mai intunecat abis o imbratisa strans repetandu’i: “Ne vom revedea, iti promit!”.


    :: End Flashback ::

    Sper ca va placut, astept comentari. Ja Ne !!


    Ultima editare efectuata de catre Άℓєχαηđяα ◕‿◕ in Mier 27 Iun 2012 - 12:55, editata de 3 ori
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 29 Ian 2012 - 22:09

    Mai, mai.. Scriitori buni pe acest forum.. Ideea este superba, originala si imi place mult. Titlul este foarte reusit si se armonizeaza placut cu ideea. Felicitari.
    Descrierea este frumoasa. Imi place cum ai expus acea dorinta a Sakurei de a desena. Soarta ei mi se pare putin lacrimogena, la fel ca si povestea in sine. Insa dragostea schimba totul in bine, nu? Este un prim-capitol reusit, dupa parerea mea. Na'.. Nu ma pricep la laude asa ca doar astept next si iti spun ca mie imi place, pana acum. Klau te pupa and be happy!! ByE!!
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Dum 29 Ian 2012 - 22:32

    Ce frumooos... Mie imi place cum ai descris desenul cel mai mult. Vreau sa vad ce se intampla in continuare, asa ca astept cu nerabdare nextu`Big smile...
    Uffa, i`as bate pe parintii lu Saku`. Bici
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Dum 29 Ian 2012 - 22:41

    Super tare!!!
    Saracuta Sakura,cum sa se intample ca fie ea obligata sa deseneze ce nu vrea

    O sa-i omor pe toti ce-i care o mai obliga!!
    Abea astept next!!!
    Spor la treaba si...
    Sakura...SPOR LA DESENAAAT!!
    Mai vb!BYE!
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 30 Ian 2012 - 7:08

    Buna! Este...superb, nu magnific...Nu, gaseste tu un ul potrivit sa exprime frumusetea acestu-i capitol...Eu una nu gasesc. Saraca Sakura..Nu mai are prietenii apropae si a fost desaprtita de Sasuke.. Parintii sai sunt cruzi..Cum pot sa faca asa ceva..? Deseneaza...si nu o face mereu din inima.. Eh, trist..dar cum a mai spus un user de mai sus..Iubirea poate rezolva totul. Sa ne aduci next-ul cat de repede poti. Spor la scris si la idei. Kiss
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Mar 31 Ian 2012 - 17:57

    :thx: Pentru comentarii si pentru ca mi'ati citit "capodopera". Asa, daca pana acum credeati ca parintii Sakurei sunt rai, stati sa vedeti acum. Sper sa nu ma huiduite dupa Blush Sper sa va placa !!







    Capitolul II: O viata numai “lapte si miere”




    Sta la birou incercand sa termine acel desen pe care il face din obligatie. Inconjurata de zeci de foi mototolite, creioane prost ascutite, gume de sters si alte ustensile sub un bec ce palpaie mereu, asa isi realiza “capodoperele”. Pe patul cu asternuturi albe se afla o revista. Pe prima pagina scrie mare cu litere roz-bombon: “Sakura Haruno, desenatoarea noastra cea mai talentata se ascunde de ochii lumii”. O minciuna gogonata, insa cui ii pasa? Sakurei nu! Ea isi continua desenul cu zambetul acela fals pe care e obligata sa il afiseze mereu. Linii rigide, culori mult prea tipatoare, acel desen e obligata sa il realizeze.
    Niciodata nu a inteles de ce nu are voie sa deseneze ce ii place, de ce nu are voie sa deseneze ce desena cu mult timp in urma. De ce parintii sai s’au schimbat atat de mult? De ce ii impun atatea lucruri cand ea e inca un copil? Mii de astfel de intrebari isi fac veacul in mintea rozaliei.
    Se ridica de pe scaunul crem indreptandu’se spre marele dulap pentru ustensile. Deschide usile mari din lemn de cires si scoate un pahar in care se afla trei pensule. Umple paharul cu apa, apoi incepe sa picteze. Incepe cu un rosu sangeriu, traseaza o dara groasa spoi continua cu verde-neon. Cum am mai spus, culori mult prea tipatoare. Aproape gata, o ultima dara de un galben pal peste albul precum zapada si desenul ar fi terminat.
    Usa se tranteste cu putere si pe ea intra un barbat inalt, imbracat la costum. Parul sau blond era dat cu gel, iar ochii de un verde inchis pirveau camera fetei.
    O intreaba pe rozalie daca a terminat pe un ton autoritar, aceasta dand aprobator din cap. Barbatul se indreapta cu pasi grabiti spre biroul fetei, ii zmulge desenul din mana apoi iese pe usa trantind din nou usa in urma sa. Fata se ridica de pe scaun indreptandu’se spre balcon. Paseste usor pe parchetul de un alb imaculat ajungand in fata usii de la balcon. O deschide incet apoi se sprijine de balustrade acestuia.
    Priveste o clipa in jos, se afla la etajul al treilea. Daca ar sarii acum ar scapa de toate grijile, insa ar fi prea usor. De ce sa isi i’a viata? De ce sa renunte la pasiunea ei pentru desen doar pentru ca parintii sai ii interzic sa faca ceea ce ii place? Inca mai are locul sau, locul sau in care poate fi ea insasi.
    Usa camerei se deschide pentru a doua oara, de data aceasta mai incet, si pe ea isi face aparitia un tanar. Parul sau precum spicele de grau era facut tepi in sus, iar ochii de un albastru marin priveau pierduti prin camera. O briza rece il face pe baiat sa tresare. Isi indreapta privirea spre usa balconului unde o zareste pe sora sa. Un zambet inocent isi face aparitia pe chipul sau usor bronzat. Cu pasi rapizi se indreapta spre fata, acesta fancand acelasi lucru.
    Distant dintre ei era una foarte mica. Pe chipul fetei isi fac aparitia siroaie de lacrimi, aceasta sarind in bratele fratelui sau. Baiatul o imbratiseaza, o mana plimbandu’se pe spatele fetei incercand sa o linisteasca. Ii spune ca totul va fi bine, insa fata continua sa planga amarnic. Blondul ii spune ca va fi mereu acolo pentru ea, dar cuvintele sale nu o linistesc pe fata.
    Era deja prea mult pentru ea. Inca de cand se mutase in Tokyo facuse sute de desene cu scarba, iar dupa ce le termina nu primea nici un: “Foarte frumos, draga mea!” sau “Sunt mandru de tine!”. Nu! Parintilor sai le pasa doar de ei, doar de profiturile pe care le faceau de pe urma fetei. Doar fratele sau o consola mereu si ii aprecia desenele, dar acele desene din inima.
    Fata nu mai desenase in casa de mult timp, de cand tatal sau ii rupse'se toate filele din caietul sau cu desene locul in care aceasta se relaxa era plaja.
    Rozalia continua sa planga, pana cand pe usa isi face aparitia o silueta masculina, vizibil nervoasa. Ii ordona blondului sa iese afara, acesta refuzand. Il scoate fortat afara apoi inchide usa. Se intorce nervos la fata care plangea amarnic rezemata de usa balconului. Barbatul isi ridica palma dreapta, gata sa o loveasca pe fata. In mai putin de doua secunde palma acestuia face contactul cu obrazul rozaliei, locul rosind instantaneu. Isi intoarce capul astfel incat persoana pe care o numea tata sa nu ii vada chipul indurerat sau lacrimile cristaline. Barbatul iese val-vartej din camera trantind usa atat de tare incat mai avea putin si iesea din balamale. In scurt timp pe usa intra fratele sau care vazand’o pe fata asa se “arunca” pe podea, imbratisandu’si surioara.
    Fata il strange puternic in brate, lacrimile sale udandu’i camasa de un albastru precum marea. Asa au stat pana seara tarziu cand fata a adormit in bratele fratelui sau, iar acesta i’a veghiat somnul neinchizand deloc ochii.


    Ultima editare efectuata de catre ♫ LeXxy ♫ in Sam 4 Feb 2012 - 15:46, editata de 1 ori
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 31 Ian 2012 - 18:59

    Buna! Oh, ce trist..a dat in ea? Nu pot sa cred asa ceva..Este un animal.. Fratele sau..am crezut ca este Naruto. Cuma venit si a luat desenul ala...Nu putea spune un simplu multumesc! ? Ce om crud si fara mila..Il mai da si afara pe baiat.. Sa ne aduci next-ul cat de repde poti si te rog mai alina-i durerea Sakurei.. Spor la scris si la idei.
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mar 31 Ian 2012 - 19:23

    Tata tampit si prost!!Sa vina la mine tacasu' sa vada ce pumn si ia in moaca!However,e foarte tare ficul!Si asa de trist ca ma face sa plang .
    Vreau next cat de repede posibil!!
    N
    E
    X
    T
    !!!

    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Mar 31 Ian 2012 - 19:36

    What? De ce???? De ce e asa rau?? Off.. Doamne.. Saraca Sakura. Eu una l-as bate cu pusca in cap. Whistling
    Revenind la text.. Descrierea ta e frumoasa. Imi place ca nu treci repede peste idei si astfel cititorul isi imgineaza aproape intuitiv ce se intampla. Mintea lui creeaza scenele in detaliu. Textul este frumos detaliat, fara sa te pierzi in profunzimi nefolositoare. Pot spune ca mie chiar imi place cum scrii. Off..
    Si sper ca va fericita in curand. Sa dea Domnul.. Sau mai bine spus, sa dea Lexy.
    Astept next si sa ma anunti daca esti draguta. Te rog.. Klau te pupa and be happy!! ByE, scumpii!!
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Mar 31 Ian 2012 - 20:01

    Ce face ma? Gata, eu m`am enervat! Ia sa vezi tu cum sar eu pe taica`su! Sa vada el ce`i aia bataie Bici Bici Bici Very Angry Very Angry !!!
    - Saku, scumpa, fiii tareeee!
    - Tati lu Saku`, uite cum sta treaba, Du`te`n colo ca`ti arat eu bataia lumii!!!
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Mier 1 Feb 2012 - 17:54

    :thx: pentru comentarii fetelor !! Kiss Ma bucur ca va place, imi era teama ca din nou am dat'o in bara la capitolul scris Sad Ok, pai sper sa va placa urmatorul capitol si inca ceva, nu va faceti griji, Saku' a noastra va fi fericita in curand Wink




    Capitolul III: Te urasc!



    Rozalia se trezeste pe patul sau moale, iar pe fotoliu dormea linistit Naruto. Sta cateva minte nemiscata apoi isi aduce aminte de ce se intamplase ziua trecuta. Cateva lacrimi calde isi fac aparitia pe chipul sau angelic. Si le sterge repede cu podul palmei, dupa care se ridica si il trezeste pe fratele sau. Acesta la vederea fetei ii zambeste bland dupa care o imbratiseaza. Fata ii zambeste in timp ce micile picaturi de apa continua sa i se scurga pe obraji.
    Fratele sau ii spune sa se schimbe apoi pleaca din camera. Fata se hotaraste sa isi faca un dus. Se indreapta spre baie unde se priveste pentru cateva clipe in oglinda. Ochii ii erau incercanati, obrajii brazdati de lacrimi, iar pielea mai palida ca de obicei. Da drumul la apa, o potriveste apoi intra sub jet. Picaturile fierbinti de apa se izbeau cu repeziciune de corpul firav al rozaliei, senzatie ce o relaxa.
    Isi unge corpul cu un gel de dus cu aroma de capsuni dupa care continua sa isi dea cu apa pe corp timp de cateva minute. Iese din dus stergandu’si apa de pe corp, se imbraca intr’o rochita alba, simpla pana peste geninchi si parul si’l prinde intr’o coada lejera pe o parte. Deschide usa cu zambetul pe buza insa in fata ei se afla barbatul caruia ii spune tata. O i’a de par si o duce in biroul sau. O incapere cu peretii vopsiti intr’un maro inchis cu o canapea si un birou in mijloc.
    O impinge pe Sakura astfel incat aceasta sa aterizeze pe canapea, iar el se pune pe scaunul de la birou. Fata isi maseaza usor cu varful degetelor zona care o durea in timp ce tatal sau o privea cu ura. Barbatul se invarte de cateva ori in jurul masutei de cafea aflate in mijlocul incaperii apoi face stanga imprejur si ii arunca o revista in fata rozaliei. Pe coperta scria cu litere mari: “Sakura Haruno, desenatoarea noastra cea mai talentata se ascunde de ochii lumii” si o poza cu ea stand pe plaja.
    Rozalia inghite in sec si isi inchide ochii fiind convinsa ca va primii o palma de toata frumusetea, insa tatal sau nu se misca. O privea cu scaraba pe fata, aceasta stand inca cu ochii inchisi. Dupa cateva moment de tacere acesta sparge gheata:

    -Am avut pretentii de la tine Sakura, am crezut ca nu ma vei dezamagii, insa m’am inselat. Am crezut ca te’ai maturizat, ca ai inteles faptul ca afacerile sunt mult mai importante decat … Dar nu apuca sa termine ca fata il intrerupse:
    -Mult mai importante decat viata mea? Asta ai vrut sa spui? Stiu asta tata, defapt, stai nu stiu, tu crezi asta! Sunt inca un copil, am nevoie sa fac ceea ce imi place nu sa fiu obligata! Vreau sa fiu ca orice alt copil de varsta mea, sa merg la o scoala normal, sa am prieteni, sa fac ceea ce imi place!

    Sakura rostise aceste cuvinte cu lacrimi in ochi. Tatal sau o privea oarecum uimit si tot odata dezamagit. Rozalia isi deschise incet ochii dand de cei ai tatalui sau. Barbatul cantareste fiecare cuvant spus de fiica sa si isi da seama ca avea in totalitate dreptate, insa era prea obsedat de banii primiti de pe urma acesteia ca sa recunoasca. Isi strange pumnul drept cu putere, apoi spune pe un ton cat se poate de strict:

    -Nu crezi ca ai prea multe pretentii, domnisoara? Nu uita ca nu ai fost tu cea care m’ai crescut atata timp! Eu ti’am dat sa mananci, eu ti’am cumparat haine, eu te pun sa faci ceea ce trebuie! De acum incolo nu vei mai iesii din camera ta decat la cina si fratele tau nu te va mai vizita! Asta am avut de spus, acum iesi afara!

    Pe chipul Sakurei apar mici cristale reci care se scurg incet, izbindu’se de parchetul maroniu. Isi sterge lacrimile apoi iese din camera nu inainte sa spuna sau mai bine spus sa strige: “Te urasc!”. Tranteste usa in urma ei si se indreapta grabita spre camera sa. Deschide usa din lemn de cires, trantind’o si pe aceasta la randul ei. Se arunca pe patul moale lasand lacrimile sa ii curga pe obrajii albi ca zapada. Strange cu putere perna in brate, lacrimile udand perna de un roz pal.
    Toata viata sa a fost una fericita, lipsita de probleme, pana la varsta de 8 ani. Se distra impreuna cu prietenii sai, credeau ca nimeni si nimic nu ii vor despartii vreodata. Isi aminteste ziua in care le’a spus prietenilor sai ca urma sa plece, Sasuke era vizibil trist insa o consola promitandu’i ca se vor reintalnii, insa nu a fost asa. Au trecut 7 ani de cand nu a mai auzit nimic de el, de cand nu l’a mai vazut. Insa in fiecare zi gandul ii zboara la brunet, prietenul sau din copilarie care era mereu acolo, pe care il iubea in secret.
    Nu ii spuse’se nimic deoarece nu dorea sa strice prietenia lor sau poate nu dorea sa fie ranita in caz ca Sasuke nu simtea acelasi lucru. Vantul adia usor, mici petale de flori de cires intrand in camera fetei prin geamul deschis. O floricica plapanda aterizeaza pe asternutul alb al patului, lucru ce o facu pe rozalie sa zambeasca. Ideea de a’si lua viata era singura la care se putea gandii acum. Ce moduri usoare de a o face ar fii … S’ar putea ineca sau pur si simplu arunca de la balcon, insa ar fi inutil. De ce sa renunte la tot pentru asta? Poate traii fara a desena? Nu, nu poate, insa nici fratele sau nu poate traii fara aceasta.
    Timp de 7 ani a sperat in continuu ca ea si brunetul se vor reintalnii, ca vor fi din nou prieteni, dar nu a fost sa fie.


    Ultima editare efectuata de catre ♫ LeXxy ♫ in Sam 4 Feb 2012 - 15:48, editata de 2 ori
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mier 1 Feb 2012 - 21:41

    Supeeer!!Si sunt prima!
    Ok,deci ador capitolul asta!Abea astept sa vad cum o sa ii faci intrarea lui Sasuke.Deci ficul asta e foarte foarte foarte foarte(si as putea continua pana dimineata) TARE!Astept next-ul nerabdatoare asa ca hai,hai,hai!
    N
    E
    X
    T

    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 3 Feb 2012 - 16:45

    Buna! Da... imi vine sa-l strang de gat pe tatal Sakurei. Este foarte crud si rau. NU mai are voie pe plaja..cu fratele sau.. Obsedatul de bani..banii, banii si mereu banii.. asta ii obsedeaza pe oamenii fara inima cum este si tatal Sakurei. Sper sa se talneasca cu Sasuke.. Ei bine, draga mea, scuza-mi intarzierea. Sa ne aduci nextul cat de repede poti. Spor la scris si la idei. Kiss
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 3 Feb 2012 - 20:30

    ama ce tata rau are Sakura. E atat de naspa. Eu nu as suporta sa fiu tinuta in fata sau cineva sa-mi spuna ca imi da de mancare. Nu as suporta!!1
    Felicitari pentru noul tau fic. Ai idei foarte grozave. Presimt ca vei avea o gramada de succes!!
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Sam 4 Feb 2012 - 17:22

    :thx: Pentru comentarii fetelor. Pai v'am adus capitolul IV. Sper sa va placa si lectura placuta !! Kiss

    Capitolul IV: Dupa plans vine si ras


    In timp ce sora sa plangea amarnic, Naruto vorbea la telefon. Dupa o discutie de cateva minute acesta termina convorbirea, lasa telefonul jos si incepe sa sara in sus de bucurie. Stabilise cu acea persoana sa se intalneasca intr’o ora in fata parcului central. Se imbraca cu o camasa alba, deschisa la primii doi nasturi si o pereche de blugi negrii. Isi deschide laptopul pornind muzica. In mintea lui mii de amintiri cu acea persoana se derulau incet, nevrand parca sa se termine. Mii de rasete, jocuri unul mai amuzant decat celalalt, bulgari de zapada azvarliti in masinile vecinilor, oameni de zapada cu morcovi in loc de nas si pietricele in loc de ochi, toate aceste amintiri se derulau in mintea sa, lucru ce il facu sa zambeasca.
    Zambea din doua motive: Primul era sosirea acelei persoane si al doilea era faptul ca sora sa va fi cu siguranta fericita la vederea acesteia. Se uita la ceasul albastru de pe peretele alb cu mici stelute de un albastru deschis ce indica ora 16:45. Isi i’a geaca neagra de piele, cheile de la masina si coboara scarile casei. Isi salute mama care pregatea cina, asigurand’o ca va fi acasa la timp. Paseste grabit pe trotuarul ingust ce despartea casa de alee, deschide poarta garajului si se urca in masina.
    Porneste in tromba spre parc unde era mai mult ca sigur ca acea persoana se afla, asteptandu’l, ceasul fiind trecut cu zece minute de ora stabilita. Trece cu viteze pe langa miile de magazine, privind din cand in cand pe geam. Oameni grabiti, copii jucandu’se cu mingea, fetite sarind coarda, parca era copilaria sa. Cand rozalia sarea coarda cu prietenele sale si el juca football impreuna cu baietii, toate aceste amintiri revin, o lacrima scurgandu’se incet pe obrazul sau catifelat.
    Parcheaza masina in fata parcului, coborand din acesta. Un miros imbietor de flori de cires ii inunda narile, senzatie ce il face sa zambeasca. Isi baga mainile in buzunar si porneste agala pe trotuarul parcului. Zeci de copaci infloriti, miile de floricele multicolore, toate acestea ii aduc aminte de copilarie. Cand fetele fugeau de baieti, acestia incercand sa le ude cu pistoalele incarcate de apa, cand baietii se catarau in capaci cautand flori de cires pentru fete. Toate amintiri frumoase, pierdute de mult.
    Isi aduce aminte ziua in care trebuiau sa plece, prietenul sau cel mai bun ii spuse’se ca simte ceva pentru sora sa, lucru ce il bucura pe blond. Cu obrajii imbujorati prietenul sau o consola pe fata, promitandu’i ca se vor reintalni.
    Inainteaza “nepasator” pe aleea slab luminata de felinarele ce palpaiau pana cand observa o silueta feminina ce statea pe o banca batand nervoasa din piciorul stang. Parul sau brunet ii ajungea pana la jumatatea taliei in timp ce ochii lila priveau cand in stanga, cand in dreapta in cautarea blondului. Baiatul se repede la acesta, imbratisand’o calduros, acesta raspunzandu’i timid. Dupa momentul dulce al acestora, blondul incepe sa ii povesteasca fetei ce a facut in ultimii ani, ce prosti facea pe la scoala, lucru ce o amuza pe fata.
    Defapt aceasta mereu radea la vorbele blondului. Adica, cine nu ar fi ras? Cand Naruto ii povestea cum a cazut in lac incercand sa i’a zmeul unui copil din copac fata a inceput sa rade si mai tare, lucru ce ce il facu sa zambeasca pe baiat. Se mai plimba timp cateva zeci de minte, dupa care blondul o invita pe fata la ei acasa, spunandu’i ca sora sa s’ar bucura sa o revada. Aceasta accepta imediat, cei doi urcandu’se in maisina blondului. Drumumul parca nu a mai fost atat de lung in compania fetei, acestia ajungand la destinatie.
    Blondul iese primul, deschizandu’i usa fetei ca un gentalman ce incerca sa para. Bruneta ii zambeste, acestia intrand in casa. Mama blondului aseza masa,dar la vederea brunetei o imbratiseaza calduros. Tatal lui Naruto se pare ca nu era acasa, lucru ce il bucura pe blond. Urca grabit in camera rozaliei, gasind’o pe balcon. Ii spune ca au musafiri, acesta uitandu’se mirata la blond.
    Fata ii spune ca tatal lor nu o lasa sa iese afara din camera, blondul asigurand’o ca mama lor a fost de acord. Rozalia ii spune ca se va schimba dupa care va cobora, iar blondul iese din camera fetei. Sakura isi i’a o pereche de panataloni de trening negrii si un tricou alb, iar parul si’l prinde intr’o coada lejera pe spate. Coboara rapid scarie, ajungand in living. Cerceteaza camera, iar la vederea brunetei o lacrima isi face aparitia pe obrazul sau urmata de un zambet dulce.
    Isi imbratiseaza prietena strans, parca nevrand sa ii mai dea drumul. Se aseaza toti la masa, mama celor doi aranjand farfuriile si tacamurile. Cei trei se simteau foarte bine unul in compania celuilalt. Din vorba in vorba au ajuns sa vorbeasca despre prietenii celor doi.

    -Pai sa o luam pe rand. Temari e bine, la fel si Sikamaru, cei doi sunt impreuna acum. Ino e la fel cum o stiti, nu rateaza nici o petrecere. Kiba si Akamaru sunt si ei bine, iar Akamaru a crescut considerabil. Despre Sasuke nu stiu ce sa va spun pentru ca a plecat in urma cu cinci ani din sat si … Dar nu apuca sa termine pentru ca e oprita de blond care se sprijina furios cu mainile de masa:
    -Cum adica a plecat? Asa, fara sa spuna nimic? Dar cand am plecat noi era bine!
    -Naruto, stai jos si las’o pe Hinata sa termine ce avea de spus! Ii spune rozalia blondului pe un ton calm, dar in interiorul sau era la fel ca fratele sau.
    -Asa, inainte sa plece Kiba s’a intalnit cu el in parc, iar acesta i’a spus ca are prea multe amintiri legate de Konoha si de asta pleaca, ca sa scape de ele. Adevarul este ca se purta destul de ciudat, nu prea mai vorbea cu nimeni, rar ne intalneam si cand o faceam spunea doar “Buna” si pleca.

    Cei doi au ramas socatia, insa rozalia si’a revenit rapid spunandu’le celor doi ca se simte cam rau si pleaca in camera sa. Urca grabita scarile, ajungand in camera sa. Se tranteste pe patul moale, privind un tablou de pe perete. Patru copii ce radeau pe saturate. Ea, Naruto, Hinata si Sasuke, cei mai buni prieteni. Se intreba ce amintiri avea brunetul incat l’au facut sa plece. Il cunostea prea bine, stia ca nu i’ar sta in fire sa isi paraseasca prietenii dintr’un motiv banal.
    Vantul adia usor facand draperia de un roz pal cu mici modele albe sa se miste in toate directiile. Fata privea inca acel tablou, parca vrajita de zambetul sincer al brunetului. Se ridica usor indreptandu’se spre perete. I’a usor tabloul in mana apoi il pune pe birou. Isi scoate un creion si o foaie de hartie si incepe sa deseneze, sau ma bine spus sa il deseneze. Primul desen realizat in casa, primul desen facut din inima in camera sa.
    Incepe cu conturul fetei, apoi continua cu buzele arcuite intr’un zambet sincer. Cu linii subtiri ii surprinde in tocmai ochii abisali, ochii in care se pierdea cu mult timp in urma. Ii era dor de acea sclipire a ochilor sai, de acel zambet cald, imbratisarile pline de dragoste. Un mic zambet isi face aparitia pe chipul fetei, urmat de o lacrima cristalina ce se prelinge pe obrazul fetei, izbindu’se pana la urma de suprafata tare din lemn.
    Pune creionul jos, desenul in caietul sau, apoi tabloul il pune din nou pe perete. Se tranteste in pat privind pierduta tavanul de un alb imaculat. Se joaca cateva minute cu suvitele sale de par, dar pana la urma adoarme lasand caietul deschis, desenul cu brunetul fiind luminat de razele maretei luni.
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Sam 4 Feb 2012 - 19:00

    OOOO imi vine sa plang... Ce dracu ma? Sasu jur ca te bat eu intr-o zii.... Sa vezi cum intru eu in TV dupa tine!!!!
    Ce capiiiitol scuuuump!! Sa pui next ca de nu Bici
    Cand apare Sasuu??? Cand cand cand cand cand cand cand cand??? Haaa?
    CAAND:((?
    Uffa la naiba de viata....
    Sa pui nextu.. ca daca nu, ma supar:**
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 4 Feb 2012 - 19:02

    De ce nu am trecut pe aici de la inceput? Ups!
    E superb ficul, plin de suspans Love it
    Cum ne lasi sa fierbem aici si ce socuri ne poti da
    Am ramas cu gura cascata cand am auzit ca acesta a plecat fara motiv
    Care o fi acesta? De cee Crying
    Si Cand Naruto s-a dus dupa persoana respectiva, ma gandeam ca e Sasuke, la inceput Laugh
    Deci te implor eu mult pune nextul, ca nu scapi de mine Bici
    Te-am Kiss si te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol Te rog!
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Lun 6 Feb 2012 - 23:35

    Buna, pai cum am terminat acest capitol m'am hotarat sa il postez.

    Asa, pai vreau sa va spun ca incepand cu acest capitol ma puteti intreba orice legat de fic, intrebari pe care l'e veti scrie in comentariu. Eu va voi scrie raspunsul la sfarsitul urmatorului capitol pe care il voi posta.
    Pai sper ca m'ati inteles, nu ma prea pricep sa explic Tongue





    Capitolul V: Amintiri



    A doua zi nu intarzie sa apara, o briza usoara facand draperia din camera rozaliei sa se miste in toate directiile. Patul sau cu asternuturi de un roz pal era facut, semn ca fata s’a trezit deja. Si asa era, rozalia statea rezemata de peretele rece cu privirea atintita asupra tabloului. Toata noaptea l’a visat, incercand sa gaseasca un motiv intemeiat pentru plecarea acestuia, insa nu a reusit. Adica, ce motiv ar fi? Singurul lucru la care se gandea era ca prietenia lor nu era suficient de stransa, lucru ce o intrista.
    Numai gandul ca toate acele vorbe dulci imbratisarile blande, zambetul acela mirific, numai gandul ca toate aceste lucruri au fost minciuni o intristau. Sta cu capul rezemat de perete, usor inclinat in stanga astfel incat sa poata vedea mai bine razele soarelui ce intra usor in camera sa. Cu cateva minute bataile in usa au inceput sa apara, norocul fetei era ca tatal sau plecase din oras pentru cateva luni. In spatele usii erau Naruto si Hinata care dandu’si seama de starea deplorabila a fetei incerca sa o scoata in camera, fara folos.
    Rugata de Hinata, strigata in continuu de fratele sau, fata continua sa priveasca tabloul, afisand un zambet micut si tot odata dulce. O lacrima cristalina se scurge incet pe obrazul sau catifelat inzbindu’se pana la urma de parchetul de un alb imaculat. Isi strange genunchii la piept, obrajii sai fiind brazdati de siroaiele de lacrimi ce nu inceteaza sa apara. Inima ei e sfasiata, nu mai vede si nu mai aude nimic inafara de acel tablou si micile picaturi de apa ce se preling incet de pe obrazul sau izbindu’se de parchet. Timpul se deruleaza cu incetinitorul, parca si bataile in usa sau strigatele Hinatei nu se mai aud, acum e doar ea si poza lui.
    Isi aduce aminte de clipa in care s’au cunoscut, amintiri ce o fac sa zambeasca din nou:

    :: Flashback ::


    O dupa-amiaza racoroasa de iarna, micii fulgi de nea se astern pe pamantul inghetat, formand un covor pufos. In curtea unei gradinite era mare agitatie. Toti copiii erau pe afara aruncand cu bulgari sau facand oameni de zapada, intr’un cuvant: Distrandu’se. O singura fetita statea intr’un colt, inconjurata de alti baieti toti cu bulgari de zapada in maini, cu zambete rautacioase pe fete. Fata statea in fata lor, varsand rauri de lacrimi, stiind ca va urma sa fie batuta cu bulgari.
    Baietii ridica mainile in sus, dar cand vor sa o loveasca, un baiat se pune in fata acesteia incasand el toti bulgarii. Se uita la ei cu o privire ucigatoare, acesti plecand. Brunetul se intoarce cu fata la fata cu parul precum florile de cires, intreband’o daca e bine. Acesta ii sopteste un simplu: “Multumesc”, la auzul caruia baiatul ii afiseaza cel mai bland zambet. Din clipa aceea fata a stiut ca in inima ei incolteste ceva pentru brunetul cu ochii precum cel mai intunecat abis, a stiut ca urmeaza sa se indragosteasca …

    :: End Flashback ::



    Incepand cu acea zi au fost nedespartiti si credeau ca nimieni si nimic nu ii va putea separa, insa s’au inselat. Timpul i’a dus pe drumuri diferite ce nu stim daca se vor intersecta vreodata, insa vor trai si vor afla.
    Chipul sau e inecat in miile de lacrimi ce parca vor sa ii faca mai mult rau. Acum bataile in usa se accentueaza, la fel si rugaminti’le brunetei de a deschide usa. Fata nu ii baga in seama, e privea vrajita tabloul, cu acel zambet inocent pe fata. Aminitiri, amintiri si iarasi asmintiri, numai la asta se poate gandi. Sute de imagini cu brunetul, la fel ca si sute de motive pentru care acesta ar fi putut pleca din Konoha isi fac veacul in in capul sau provocandu’i dureri de cap.
    Se ridica usor de pe parchet, indreptandu’se spre balcon. Deschide usa si paseste usor pe gresia alba ca zapada. Se sprijina cu o mana de balustrada, iar cu cealalalta isi invarte usor suvitele de par. Cu privirea atintita spre cerul mirific, cu gandul la brunet, nu observa o mica randunica ce se aseaza usor pe balustrada neagra.
    Fata se uita pentru o clipa la mica faptura, la coloritul sau de un gri inchis cu mici pete negre. Isi intinde mana stanga spre ea, lasand’o sa se urce pe degetul sau aratator. O priveste pentru cateva secunde, fascinate de complexitatea acesteia, dupa care isi intinde mana spre cer permitandu’i sa se inalte in inaltul cerului. O mica pata neagra se mai poate observa acum pe cerul albastru, o mica pata ce cu timpul dispare. Si’ar fi dorit si ea sa poata zbura ca acea randunica, insa doar murind s’ar fi putut adevari dorinta sa, iar moartea nu e o solutie.
    Se retrage usor inauntru, avand grija sa inchida usa balconului. Bataile in usa continua, la fel ca si strigatele si ragamintele brunetei. Fata inainteaza agale spre baie, deschizand usa. Se opreste in fata oglinzii, privindu’se pentru cateva clipe. Ochii rosii si incercanati, tenul alb, mult mai alb ca de obicei si pe deasupra o durere de cap imensa si inima sfasiata.
    Da drumul robinetului, potrivind apa si isi da cu ea pe fata. Isi sterge chipul cu un prosop pufos, dupa care se mai priveste odata in oglinda. Iese din baie, hotarandu’se sa le deschida usa celor doi. Invarte cheia in broasca, aceasta deschizandu’se, iar pe ea isi fac aparitia cei doi care la vederea rozaliei ii sar in brate. Bine, mai mult Hinata pentru ca Naruto incepe sa ii tina o predica cum ca nu e frumos sa iti ti fratele si cea mai buna prietena la usa. Rozalia ii zambeste dulce, apoi il saruta pe obraz cerandu’si scuze.

    -Sakura, vrei sa mergem sa ne plimbam? Ne poate duce Naruto in parc si … Dar bruneta nu apuca sa termine ca rozalia o intrerupe:
    -Nu e nevoie, Hinata. Prefer sa stam toti trei acasa, sa vedem un film sau ceva, macar trei dintre cei patru prieteni de alta data sa fie impreuna.

    Dupa aceste cuvinte, pe obrazul fetei isi face aparitia o mica picatura de apa calda, dar isi pleaca capul nedorind ca cei doi sa ii vada lacrimile. Isi sterge lacrima cu podul palmei, dupa care ii intreaba pe cei doi daca sunt de acord sa vada un film. Acestia o aproba, mergand impreuna spre living. Naruto alege un film de groaza, fiind deja ora sapte seara. Cei trei se aseaza pe canapea, Naruto fiind la mijloc in caz ca fetele se sperie.
    Filmul incepe cu o fantoma destul de inspaimantatoare si continua la fel de inspaimantator. Pe tot parcursul filmului fetele au stat ghemuite in bratele blondului care radea la fiecare monstru ce aparea. Filmul se termina, Hinata deja adormise in bratele blondului. Sakura se ridica usor, spunandu’i fratelui sau sa o duca in camera de oaspeti, acolo unde isi lasa’se bagajele.
    Naruto o ridica usor, nedorind sa o trezeasca si urca incet scarile. Rozalia este inca in living, priveste ploaia ce se izbeste usor de geamul casei. Inainteaza spre usa, deschizand’o. Sunetul ploii o calmeaza, iar apa izbindu’se de corpul sau firav o relaxeaza. Paseste pe alee, ajungand in mijlocul acesteia. Mirosul de trandafiri era acum raspandit in intreaba atmosfera datorita ploii de vara.
    Isi ridica mainile si priveste cerul instelat. Luna lumina aleea pe care se afla in timp ce stelele formau un dans in jurul acesteia. Fata se invarte de cateva ori pe loc, dorind sa simta cu mai multa intensitate picaturile pe corpul sau. Isi inchide ochii, lasand gandurile sa iasa din mintea acesteia, sperand ca durerea de cap sa dispara. Secunde, minute, ore, nici ea nu mai stie cat timp a trecut de cand se afla pe alee, dar nici ca o intereseaza. Se simte in largul sau si asta e cel mai important.
    Intra in casa, nedorind sa raceasca. Isi schimba hainele ude, dupa care se baga in pat adormind instantaneu sperand sa nu il mai viseze pe el.
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Mar 7 Feb 2012 - 14:20

    ce scuuump..... uffa.. ploaia asta!!!

    Foarte super capu... mai ca nu m-au facut sa plang:))Laugh

    Ori si cum, imi place la nebunie!!! Sa pui nextu repede...
    Sasu... fira-i tu sa fii !!! Unde drq te-oi fii dus?

    In fine.. astept cu nerabdare nextul uuu!!!
    -Bacci&Abracci-
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 7 Feb 2012 - 20:05

    Doar un cuvant: Superb Love it
    Imi place foarte mult cum descrii Kiss
    Multumesc mult ca m-ai anuntat Big Hug
    Saraca Sakura, de ce sufera atata? Sad
    Of...nu s-a terminat cu suspans, deci nu am intrebari
    Poate doar una Think
    Cand aduci nextul? Love it
    Te-am pupat si spor la scris si scoala Kiss
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 9 Feb 2012 - 16:52

    Eh, se pare ca am pierdut doua capitole... Nu-i nimic o sa incerc ca iti spun parerea mea si despre celalalt..

    Primul capitol (4)- Pai mi-a placut foarte mult fiindca este trist.. Sasuke a plecat probabil din cauza Sakurei.. eh, sepr ca se vor reintalni.. L-a desenat si a lasat caietul deschis? Daca vede careva?

    Capitolul 5 - Oh, tu glumesti, e atat de trist, ma gandesc fdoar ca si el cu siguranta o place.... Altceva nu-m i tine de cald..Sper ca Sasuke sa se reintoarca...si toti sa fie fericiti. Sa ne aduci next-ul cat de repede poti, spor la scris si la idei. Te rog sa ma anunti cand il postezi in caz ca nu vad, sau sunt ocupata si uit sa trec. Kiss
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 10 Feb 2012 - 7:11

    salutis! Ce faci? Ce fic trist ai. De ce a plecat Sasuke-kun? Esyi o foarte bad girl sa stii. Cum ai putut? Ma sinucid, sa sti, ma sinucid!
    Imi place mult cum narezi, ai un mod frumos de a descrie actiunea si sentimentele si pot intelege cam cum se intampla toate.
    Apropo, ai cris ca putem pune ce intrebare vrem
    Stiu deja ca Sasuke se va intoarce, si de ar fi abia peste 1000 de capitole, dar din ce motive o va face? Se va intampla ceva groaznic, sau ceva frumos, ori il va apuca disperarea?
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Vin 10 Feb 2012 - 20:37

    :thx: pentru comentarii fetelor Kiss . Ei bine am adus next'ull, sper sa va placa Big smile




    Capitolul VI: Vestea “bomba”


    O dimineata ploioasa de vara. Picaturile reci de apa se izbesc cu repeziciune de pamant, imprastiind mirosul diferitelor flori in atmosfera. Sakura sta la geam, gandindu’se inca la el. Era deja ora pranzului, iar ea facu’se zeci de desene in care el aparea deasemenea, de fiecare data afisand un zambet inocent. Priveste picaturile de apa ce se preling usor pe geamul camerei sale, izbindu’se pana la urma de pervaz. Parintii sai se cearta din nou, tatal acesteia sosise cu cateva ore in urma.
    Farfurii sparte, mii de injuraturi si plansul mamei fetei, toate acestea se aud in toata casa. Femeia il implora sa se calmeze, acesta continuand sa tipe la ea. Fratele sau si Hinata nu sunt acasa asa ca ea este singura, ascultand cearta lor. Se apropie din ce in ce mai mult de usa camerei sale, deschizand’o. Acum tipetele tatalui sau se aud si mai atre, ceea ce o face pe fata sa tresara. Paseste agala pe hol, tipetele auzindu’se din ce in ce mai tare. Se opreste in spatele usii de la sufragerie, incercand sa auda discutia celor doi adulti.

    “-Stiu ca nu e fata mea, insa eu te’am ajutat cand erai insarcinata cu ei, eu ii spun ce sa faca!! Spune barbatul furios.
    -Doar incearca sa o intelegi, isi doreste sa deseneze ce vrea. Si vorbeste mai incet, ne poate auzii.
    -Cum sa ne auda? I’am spus sa stea in camera ei, ar face bine sa asculte, incep sa imi pierd rabdarea.”


    Siroaie de lacrimi isi fac aparitia pe chipul fetei. Atatia ani ii spuse’se acelui barbat tata, atatia ani a trait cu gandul ca trebuie sa il respecte, ca trebuie sa faca ceea ce ii spune. Atatia ani a trait intr’o minciuna. Isi sterge lacrimile cu podul palmei apoi urca in camera sa. Deschide usa incet, nedorind ca “tatal” sau sa stie ca iesise din camera. Isi i’a telefonul, sunandu’l pe fratele sau. Ii spune sa vina impreuna cu Hinata acasa cat de repede pot, acesta asigurand’o ca vor veni.
    Isi i’a un ghiozdan alb in care baga cateva haine si bani, apoi se aseaza pe pat asteptandu’l pe fratele sau. Planul era simplu, urmau sa plece toti trei de acasa, nestiind unde. In mintea fetei isi fac aparitia pentru a mia oara imagini cu brunetul. Imagini cu ei imbratisandu’se prieteneste, cand el o saruta pe frunte, doar ca sa arate ca ii pasa de ea, cand o ducea la ciresul lor, mii de astfel de imiagini ii invadau mintea.
    Se ridica de pe patul cu asternuturi rozalii, indreptandu’se spre birou. Isi deschide caietul, ajungand la o fila alba. Isi i’a un creion si incepe sa deseneze. Incepe cu iarba, apoi continua cu trunchiul unui copac. Un copac incarcat cu flori de cires, locul in care Sasuke si Sakura isi petreceau timpul mereu in urma cu sapte ani.

    :: FlashBack ::

    O zi frumoasa de primavera. Micile flori de cires formau un dans mirific in jurul unui copac. Doi copii se distrau pe cinste. Baiatul era catarat in cires, cautand cele mai frumoase flori de cires ce urma sa i le inmaneze prietenei sale. Aceasta statea pe iarba moale, fredonand un cantec. Florile de cires formau un dans in jurul acesteia, fata continuand sa priveasca copacul. De pe o ramura groasa sare brunetul, inmanandui fetei floricelele, una punandu’i’o in par. Fata ii zambeste oferindu’i un mic pupic pe obraz.
    Obrajii brunetului prind o nuanta rosiatica, revenindu’si in cele din urma. Brunetul se intinde pe iarba, lasand razele soarelui sa se joace in voie pe chipul sau angelic. Fata se tranteste langa el, degetele lor impletindu’se. brunetul ii zambeste dupa care ii spune:

    -Sakura-chan, vom fi mereu impreuna, corect?
    -Sigur Sasuke-kun, nimeni si nimic nu ne va putea rupe prietenia, iti promit!

    Baiatul ii zambeste, acesta facand la fel. Dupa cateva minute fata adoarme baiatul privind’o bland. Isi sprijine capul in maine, soptind un dulce:”Te iubesc”. Pacat ca rozalia nu il putea auzii, asta ar fi schimbat totul …

    ::End FlashBack ::

    Inca din acea zi, in care ii promise’se ca vor ramane impreuna, inca din acea zi si’a jurat ca orice ar fi nu va iubi un alt baiat, chiar daca nu stie ca si el simtea acelasi lucru.
    Usa camerei sale se deschide si pe ea isi face aparitia Naruto impreuna cu bruneta. Fata le povesteste cu lacrimi in ochi tot ce a auzit, blondul strangand nervos pumnul stang, bruneta incercand sa il linisteasca. Rozalia le spune planul sau acestia dupa minute de ezitari acceptand. Merg in camerele lor pentru a’si face “bagajele”, lasand’o pe fata singura. Se ridica de pe pat, indreptandu’se spre birou unde vede caietul deschis. Se aseaza pe scaun, rasfoindu’l. O lacrima cristalina isi face aparitia pe chipul sau la vederea unui desen. Un baietel cu ochii precum cel mai intunecat abis, cu o sclipire specifica lui, statea intins pe iarba moale cu ochii larg deschisi privind cerul de un albastru divin.
    Ziua in care cei doi au fost dea dreptul apropiati, ziua pe care nici unul dintre ei nu o va uita niciodata:

    :: FlashBack ::

    Rozalia alerga prin lanul de grau urmarita de brunet. Cu o mana dadea spicele de grau din fata ei, iar cu cealalta ii facea semn brunetului sa o urmeze. Ajung in cele din urma pe o pajiste mirifica. Iarba de un verde crud era destul de mare, mici floricele putand fi observate. Fata se apropie de brunet, atingandu’l pe umarul stang si spunandu’i: “Leapsa, tu esti!”, apoi o i’a la fuga cu baiatul in urma sa. Intr’un final acesta o ajunge, reusind sa o dezechilibreze si pe ea, dar si pe el care a aterizat pe rozalie. Buzele lor s’au unit intr’un sarut nevinovat, despartindu’se repede. Cu sau fara voia lor se intamplase, primul lor sarut …

    :: End FlashBack ::

    Fata inchide cu sfiala caietul, punandu’l si pe acesta in ghiozdan. Pe usa isi fac aparitia cei doi care ii spun ca tatal lor a plecat de acasa, iar mama lor este in camera. Fata le spune ca ar trebui sa coboare pe balcon, nedorind sa fie prinsi. Leaga mai multe cearsafuri, un colt prinzandu’l de balustrada neagra, iar celuilalt ii dau drumul in jos. Coboara toti trei, apoi se urca in masina blondului si pleaca spre necunsocut.
    Rozalia isi rezeama capul de geam, lasand lacrimile sa isi faca aparitia pe chipul sau palid. Baiatul o consoleaza asigurand’o ca vor fi bine, acesta incercand sa zambeasca. Priveste pierduta luna ce le lumia drumul, intr’un final adormind.
    “Alearga si iar alearga, dar de cine? E trista, dar din ce cauza? Continua sa alerge in speranta sa il ajunga pe baiatul ce i’a furat inima, insa fara folos. Acum se afla intr’un parc, pe o banca observandu’i pe brunet si o roscata sarutandu’se. inima i se face cat un purice in timp ce mici cristale isi fac aparitia pe obrajii acesteia. Baiatul se ridica de pe banca, indreptandu’se spre ea si spunadu’i nervos:

    -Tu nu ai la ce sa te uiti si te holbezi la noi?
    -Imi pare rau insa, Sasuke-kun, tu nu ma recunosti? Sunt eu, Sakura!
    -Ar trebui sa cunosc o persoana cu numele Sakura? Pentru ca nu o fac. Nu stiu cine esti si acum haide, dispari!

    Fata pleaca de langa cei doi cu lacrimi in ochi. Ajungand la iesirea din parc se mai uita odata in urma si il vede pe el. Ii sopteste numele, acesta spunandu’i nervos sa plece pentru ca el nu o cunoaste, apoi se intoarce la roscata.”

    Se trezeste gafaind, micile picaturi de sudoarea scurgandu’se usor pe fruntea acesteia. Stiti zicala:”Visele devin realitate”? Ei bine fata o stie, si de asta ii este teama, ca brunetul nu o va recuoaste in caz ca se vor reintalni.
    Blondul o intreaba daca este bine, aceasta dand afirmativ din cap. Hinata o intreaba unde vor merge, acesta spunand sigura pe ea:”Konoha!”

    Mei Li ::

    - Am spus ca se vor reintalni, insa nu se va intoarce el. Ea il va gasii, iar cand o va face va fi dezamagita dintr'un anumit motiv pe care il vei afla in curand Angel
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 14 Feb 2012 - 21:25

    OMG! OMG! OMG! Cate socuri mi-ai dat, OMFG!
    In primul rand, ce mama naibii Sasuke, ce mama naibii faci ca ma apuc sa injur
    Mi-a ramas inima loc, mai ales ca ai grabit actiunea :-w
    Cand era mai palpitant actiunea era grabita, vai ce-ti fac eu tie (D)

    Apoi cu tatal Sakurei...sunt supuuper nelamurita
    Cei doi, Naruto si Hinata, cand au aflat? Ce au simtit cand au plecat asa fugitiv?
    In capitol se afla doua idei, puteai sa faci doua capitole din el (D)

    Ahhh, ce-ti fac eu tie de nu pui urgent nextul Bici

    Bai fratilor dati comm-uri sa o stimulam putin, ca vreau nextul Big Hug
    Spor la postat si scoala Kiss Love it Love


    Ultima editare efectuata de catre Rallu in Joi 16 Feb 2012 - 17:55, editata de 1 ori
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Trasand liniile Dragostei.

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Joi 16 Feb 2012 - 16:29

    Capitolul VII: Medalionul



    Parca a trecut o vesnicie, iar ei tot nu au ajuns. Hinata dormea pe bancheta din spate a masinii, Naruto strangea furios volanul, injurand printre dinti cate un sofer care il clacsona, iar Sakura statea rezemata cu capul de geamul masinii, mintea fiindui la clipa in care se vor reintalni cu prietenii lor. Pe chipul sau se mai pot observa cateva picaturi de apa care fara voia acesteia au iesit la iveala. E fericita pentru ca se va reaintoarce in Konoha, dar tot odata trista pentru ca persoana pe care vrea sa o vada cel mai mult nu se afla acolo.
    Priveste pierduta magazinele pe langa care trec, si tot odata oamenii grabiti ce isi fac loc prin multime. Privirea ii este acaparata de linia orizontului de o culoare aparte, dupa care se afla soarele. Mai pe scurt, rasaritul. Isi aduce aminte de clipele frumoase petrecute in satul sau natal, dar si clipele urate. Cand Sikamaru o tachina, el fiind singurul ce stia adevaratele sentimente ale fetei pentru brunet. Erau zile in care rozalia statea numai in preajma lui Sikamaru nedorind ca acesta sa ii spuna secretul sau brunetului.
    Erau zile in care nici Sasuke nu vorbea cu nimeni inafara de Hinata, acesta fiind la randul sau cea care stia sentimentele brunetului. Desi fata devenise cea mai buna prietena a rozaliei nu ii spuse’se nimic, nu inca. Suferea cand o vedea plangand, dar ii promise’se brunetului ca nu va spune nimic,si poate nici nu va spune. Naruto era singurul vesel in permanenta. El gasea partea buna in toate, chiar si atunci cand si’a fracturat mana.
    Parintii blondului si a rozaliei nu ii cunoscusera in mare parte pe prietenii celor doi, doar pe Hinata o stiau. Nu avusesera niciodata curiozitatea de a’i cunoaste pe copiii cu care cei doi isi petreceau timpul. Tatal celor doi era mai mereu plecat cu afaceri, iar mama lor era si ea ocupata acasa cu diferite treburi. Rareori aveau o masa impreuna, sau discutau pe o anumita tema cateva minute.
    Isi indreapta privirea spre fratele sau care sta incordat pe scaun, cu privirea atintita spre sosea. Chipul sau e palid, iar parul ce odata semana cu spicele de grau acum e ravasit. Ochii de un albastru mirific privesc in continuu asfaltul. Intr’un fel ii e mila pentru acesta, adica, ea i’a “obigat” pe cei doi sa plece impreuna cu ea. Dar ceea ce nu stie e ca nici blondul nu mai suporta certurile de zi cu zi ce aveau loc intre parintii acestora.
    Din nou o lacrima cristalina isi face aparitia pe chipul palind al fetei, izbindu’se pana la urma de scaunul gri. Blondul isi intoarce capul spre fata, aceasta zambindu’i dulce.

    -O sa il gasim, chiar daca ar fi sa il cautam ani o sa il gasim, iti promit!

    Dupa vorbele blondului fata ramane stana de piatra. Stie la cine se refera, dar nu crede ca vorbele sale se vor adevari. Pana la urma el a ales sa plece, din cauza acelor amintiri de care vroia sa scape, adica de prietenii sai, si mai ales de rozalie. Il durea faptul ca aceasta a plecat, desi nu dorea sa arate in inima sa are un gol imens ce se putea umple numai cu ajutorul ei. Era convis ca ea nu se va mai intoarce, din aceasta cauza a si plecat. Insa de acum in colo totul se va scimba, viata lor nu va mai fi ca inainte, vor trebui sa lupte pentru ce au mai de pret, iubirea unul pentru celalalt.
    Un scartait puternic o face pe rozalie sa tresara, indreptandu’si privirea spre fratele acesteia care da cu pumnii in volan. O multime de clacsoane, unul mai zgomotos decat celalalta o face si pe bruneta sa se trezeasca. Acesta se freaca cu mainile la ochi intreband daca au ajuns. Buna intrebare, pana la urma unde se aflau? Priveste o clipa in jur, insa nu poate vedea nimic, ceata nu o lasa sa vada mai departe de cativa metrii.
    Putin mai in fata vede un panou. Acesta indica orasul in care se afla, mai precis orasul cetei, si cateva sageti spre alte orase. Una era spre orasul focului, alta spre al ploii, iar in cele din urma una spre orasul ascus intre frunze, Konoha. Urmau sa faca la stanga dupa ce ieseau din “sinfonia clacsoanelor”. Inca cateva ore ii despart de prietenii lor, cateva ore ce pentru tineri inseamna o vesnicie.
    Intr’un final clacsoanele inceteaza, iar acestia inainteaza. Fac la stanga, ajungand pe o alta strada, foarte lunga dupa parerea blondului. Defapt asa si e, daca te uiti in fata nu vezi decat linia orizontului, in stanga si in dreapta aflandu’se case diferit colorate sau magazine.
    Hinata se intinde din nou pe bancheta din spate spunandu’le celor doi sa o trezeasca cand ajung, adormind in scurt timp. Blondul continua sa inainteze, rozalia sprijinindu’si capul din nou de geam. Se intreaba cum vor reactiona parintii lor cand vor afla ca defapt ei au fugit. Raspunsul vine repede, vor chema politia normal. Nu pentru blond, nici pentru bruneta, ci pentru rozalie sau mai bine spus mica lor sursa de avere. Cine sa le mai faca sute de desena daca ea lipseste? De pe urma cui sa mai castige tatal sau bani daca ea nu e? Slabe sanse sa se gandeasca ca vor merge in Konoha dupa ce tatal celor doi le’a interzis sa se mai gandeasca la o posibila excursie acolo. Normal ca cei doi “ingerasi” nu s’ar intoarce in satul la care s’au gandit pe toata perioada in care au crescut.
    Fata continua sa priveasca pierduta casele pe langa care treceau, parca vrajita de culoarile acestora. Asa era si casa lor din Konoha, unde urmau sa locuiasca de acum inainte. O casa mare cu doua etaje, cu o curte tot atat de mare si un lac in mijloc. Copacii incarcati cu flori de cires ce iti fura privirea nu lipseau nici ei, iar un mic leagan in care fata se dadea cu ani in urma era agatat de ramurile unui copac. Se intreaba daca Konoha s’a mai schimbat, daca prietenii lor s’au schimbat.
    Cum vor reactiona oare acestia cand ii vor vedea pe toti? Oare se vor bucura sau vor fi indiferenti? Oare ii vor mai recunoaste? Mii de astfel de intrebari ii cauzeaza fetei o mica durere de cap in urma careia isi ridica capul de pe suprafata rece si si’l sprijina de pernita scaunului privind norii. Un catel cu o umbrela, un vampir imbracat in rochie, mos Craciun dansand cu un clown, forme amuzante cu care se seamana multi nori. Fata incepe sa chicoteasca usor, blondul indreptandu’si pentru o clipa privirea asupra ei.
    Isi deschide buzunarul de la geaca, de unde scoate un mic medalion. Fata se uita mai atenta la mica bijuterie, mai sa ii pice fata cand vede ce semn are pe ea. Un fel de jnur ce tine acel semn, semnul clanului Uchiha. Sakura isi intreaba fratele de unde il are, acesta spunandu’i ca brunetul i l’a dat. Inca tinand in mana lantisorul ii spune fetei ca Sasuke i’a spus sa il dea ei cand se vor intoarce in Konoha. Ochii fetei sa maresc, privind in continuare lantisorul.
    Isi intinde mana usor spre palma blondului, luand pana la urma lantisorul din mana acestuia. Deschide inchizatoarea acesteia si si’l pune la gat, strangandu’l in continuu. De ce i’ar fi dat ei medalionul, de ce ei si nu altei fete? Oare atat de importanta a fost rozalia in viata brunetului incat a vrut sa il tina minte mereu? Ei bine vom trai si vom afla.
    Intr’un final in fata acestora se poate vedea cu usurinta poarta Konohai. Pe fata Sakurei isi fac din nou aparitia mici lacrimi, de data acesta de bucurie. In scurt timp urma sa isi revada prietenii, sa isi revada casa. Blondul parcheaza masina la poarta satului nefiindu’i permis sa intre cu ea in sat. Cei trei inainteaza pe strazile satului, cei doi spunand “Wow” de fiecare data cand trec pe langa un magazin sau o casa ce s’a schimbat, lucru ce o amuza pe bruneta.
    Trec pe langa parcul in care obisnuiau sa se distreze cand erau mici, pe langa casa lui Sikamaru, ajungand intr’un final la vechea lor casa. S’a schimbat si ea, acum iarba odata verde, incarcata cu roua este de un verde inchis, mai mult uscata. Raul albastru este plin de frunzele copacilor si de floricelele de cires ce s’au desprins de pe ramurile copacilor infloriti. O senzatie de melancolie pune stapanire pe cei doi frati, bucuria putand fi citita pe chipul amandurora. Cei doi privesc pentru o clipa gradina, apoi rozalia isi indreapta privirea spre casa de vizavi, casa brunetului.
    Geamurile de la camera sa sunt acoperite de un carton maroniu, usa fiind si ea batuta in cuie. Majoritatea geamurilor sunt sparte, iar cele care nu sunt au fie celofan fie carton puse pe ele. Zidul ce odata era de un alb mirific acum este de un gri sters cu mici crapaturi alocuri. Nu mai seamana cu casa in care brunetul crescuse, acum o poti asemana cu una din povestile de groaza.
    Fata strange cu putere micuta bijuterie ce ii atarna de gat, o mica lacrima facandu’si aparitia pe obrazul sau. Nu ii vine sa creada ca Sasuke a plecat, desi acesta e adevarul. Inca nu gasise o explicatie pentru plecarea acestuia, poate doar aceea ca nu tinea la prietenii sai pe cat acestia tineau la el.
    Isi plimba ochii de un verde crud dintr’o parte in alta cercetand curtea in care cei doi se distrau cand erau mici. Iarba de o culoare acum maronie a inlocuit’o pe aceea proaspata incarcata cu roua. Copacii din curtea acestuia sunt uscati, gata oricand sa cada. Crengile lor atarna greoi, chinuindu’se sa tine agatate pe ele un micut leagan. Isi aduce aminte de acel leagan, bruntul il montase cu o zi inainte ca acesta sa plece.
    Din nou ochii sai dau drumul siroaielor de lacrimi sa curga pe chipul sau palid, aceasta continuand sa stranga cu putere lantisorul. Isi intoarce capul spre casa lor si paseste agale pe aleea inguta din fata acesteia. De o parte si de alta a aleii se afla un gard viu, putin uscat acum, iar in fata usii sunt cateva scari. Blondul deschide usa cu sfiala, iar cei trei pasesc in casa.
    Sute de cutii asezate una peste alta, mobile acoperita cu celofane sau cearceafuri albe, praful predominand. Rozalia urca scarile in camera sa, aceasta avanad aceasi stare ca restul casei. Patul este acoperit cu un cearceaf alb, iar cartile si celelalte lucruri ale fetei sunt asezate in cutii. Dupa o ora in care aceasta si’a despachetat lucrurile, a sters praful din camera si si’a aranjat hainele in dulap, iese afara din camera pentru a’i ajuta pe cei doi cu restul casei.


      Acum este: Sam 25 Mar 2017 - 23:42