╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Zâmbetul mutilat

    Distribuiti

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 27 Ian 2012 - 12:44

    Eh, o mica idee..Nu stiu cat de bine a iesti, dar aveam nervi cand am scris-o. Sper sa va placa, sa mai bine zis mi-e teama ca o sa ma huiduiti.




    Aruncata in Iad



    Daca el vrea asa, atunci, asa sa fie. Gandurile mele sunt pentru ei crime, nu au niciun pret. Viata mea nu inseamna nimic pentru ei? Poate ca da, poate ca nu..nu pot citi secretele fatale ascunse in sufletul lor... Poate ca in fata lor, cuvantul meu nu inseamna nimic, dar totusi cuvantul meu va face legea.. Chiar atat de neinsemnata sunt..? Trebuie sa fac ceva ca sa-mi permit sa port cu demniate carpele, pe care, si asa nu doriti sa mi le dati. Doamne, de ce m-ai nascut? De ce m-ai sortiti acestei vieti? Imi stiu destinul, care de pe acum incepe sa se arate...sa stau in umbra lor. Da, da, asta e destinul meu crud. Imi e si rusine sa mai dau ochi cu prietenii mei. Ei nu au un astfel de monstru in casa, stand cu frica in san, zi de zi, noapte de noapte. Sa se gandeasca poate intr-o buna zi sa ma omoare, sa ma bata pana sangele imi va acoperi trupul putred... Trupul care a suferit multe lovituri, care de care mai dureroase. Sufletul a incetat sa mai spere, sa mai creada in aceea mica licarire, poate, ca am sa mor, asta-i dorinta lor. De se s-au schimbat ei atat de mult? Cand ma gandesc ca-i spuneam acelui barbat cu atat de mult drag, tata, si ca in el vedeam un model bun de urmat..acum? Nu mai vad lucrul asta..doar dispretul ce-l are fata de mine si de tot ce insemn eu. Poate ca o solutie este si sa-mi iau viata..poate toate chinurile acestea s-ar termina, dar poate ca dupa ce sufletul acesta tanar si totusi pagan, s-ar ridica la ceruri, ar fi aruncat imediat ce ar fi vazut de prea curati, in flacarile mistuitoare ale iadului. Dar, la cat de chinuit a fost sufletul meu, poate este posibil sa fiu iertata si Dumnezeu sa ma primeasca, acolo sus, printre ingeri. Horcaitul babei care  ma spiona, ma face sa tresar si sa-mi amintesc ca totusi sunt o prizoniera a propriei mele case, nenorocita! Cat dispret am putut sa acumulez in tot acest timp, acea cotoroanta imi provoaca, scarba, sila. Parul ei  slinos si urat mirositor, este imprastiat pe perna mare si neconfortabila. Gura ei intredeschisa ii arata dinti ingalbeniti si cariati, pielea fetei lasata te infioreaza. Plapuma aruncata neglijent peste trupul mare si gras, parca de barbat, te face sa-ti vina greata. Nu pot sa cred ca bunicul a putut sta langa aceasta femeie, daca se poate numi asa. Femeia asta, trupul asta, care te fac sa crezi ca ai in fata o femeie muribunda, este defapt o scorpie, o tarfa ce asteapta cu nerabdare sa vada urmatoarea intriga de familie.. Javra ordinara! Nu pot sa cred ca esti mama tatalui meu, dar..se vede ca i-ai transmis gena ta de femeie afurisita si bagacioasa, care vrea doar sa faca rau. Nenorocito, esti rautatea personificata. Pe masa prafuita din colt stralucea un cutit in lumina luni.. Ea e de vina, daca ea n-ar fi fost in viata, tatal meu nu ar mai fi fost persoana de astazi..Pun mana pe manerul cutitului, imediat vreau sa-l arunc,  ma frigea...  Nu fac asta, ci imi croiesc drum inspre patul ei... Ridic cutitul asupra pieptului ei si vreau sa i-l infig in inima, insa...Imi dau seama ca eu nu sunt o astfel de persoana, eu nu as putea niciodata sa omor ceva ce e viu, da ea? Ea nu este un suflet, ea este intruchiparerea diavolului. O mancarime imi acapareaza ochi, merg pe dijbuite pana la oglinda de pe perete..Ochi mei rosii ca focul arata faptul ca sunt nedormita si ca probabil am plans...Acea noapte nenorocita!

    Afara era o furtuna infioratoare, curentul fusese luat, iar asa ca  trebuia sa stam pe intuneric.. O lumanare aflata pe  masa...se straduia sa  ne scoata din intuneric. Aveam o discutie cu mama mea, despre fiinta care isi permite sa zica ca este om.  Tatal meu se infurie, se ridica ca o tornada din pat si vine inspre mine. Cunoscandu-l pe tata,  mi-am dat seama ca ma va lovi. Ma ghemuiesc pe scaun si imi formez o baricada cu mainile firave. Acesta isi infige mana in gatul meu si ma ridica spunandu-mi sa nu mai vorbesc despre mama lui asa si sa o respect, ca altfel ma va calca in piciooare. Apoi ma arunca ca pe un sac de cartofi in bratele mamei....

    Ce sa cred eu din aceea reactie a lui...Pe aceea fiinta niciodata nu as putea sa o respect...Toate aminitrile mele sunt negre.  Toti spun ca copilaria este cel mai frumos lucru din viata unui copil, dar pentru mine nu e asa. Eu astept sa cresc si sa-mi iau lumea in cap.  Invat sa ma descurc singura..trebuie sa fac asta. Deabia astept sa cresc si sa creasca si favoritele bunici, sa vad ce fel de creaturi a mai infaptuit bestia asta. Probabil ca vor fi la fel, sange din sangele ei... Poate ca sunt mica si nu o sa ma descurc deloc  in afara lumii, dar nici aici nu mai pot sta. Pereti ma sugru-ma, simt ca nu sunt dorita de nimeni. Pe strada as putea sa mor...iar asa ca e mai bine sa-mi iau viata eu. Nu vreau sa fiu umilita de nimeni, nu vrea sa-mi pierd onoarea.  Pentru ei nu ar fi o pirdere.. Nu  ma iubeste nimeni din aceasta curte, m-au imbracat si mi-au dat de mancare din obligatie, sa nu fie de rasul lumii.  Mi-au si spus-o, ca mai bine ma facea un c*** t langa gard. Daca e asa, de ce sa mai traiesc? Ca ei sa zica ca au o fata? Doar atat ? Daca stau sa ma gandesc, niciodata in viata mea nu am fost fericita...Incerc sa gasesc un moment amarat si lipsit de importanta pentru ei, in care sa-mi fi aratat  ca ma iubesc, sau cel putin ca au o afectiune pentru  mine...Filmul vieti mele se deruleaza in fata ochilor mei, in incercarea de a gasi o portita de scapare. Nu-i niciuna! Da..asta e raspunsul meu,  nu am de ce sa traiesc! Poate am cateva motive neinseamnate, dar asta nu ma impiedica  sa-mi iau viata.

    Ies in viscolul de afara, zapada intrandu-mi in papuci pufosi de casa. Merg in grajd unde se afla batra Marta, o vacuta. Ma uit la aceea scara din lemn si incep sa urc,  treapta cu treapta. La intrarea in pod sunt intampinata  de un intuneric fatal. Imi aduc a minte de putinele dati cand am fost in pod si de faptul ca este un intrrerupator pe un stalp de sustinere. Il gasesc si aceasta lumineaza incaperea. Iau o funie agatata intr-un cui si o leg  de un carlig infipt in tavan.  Iau un scaun prafuit, ma urc pe el si leg sfoara de acel carlig ascutit. Imi pun celalalt capat de gat. Incerc sa dau inapoi, dar gandul ca nu sunt genul de persoana sa nu termine ce a inceput ma face sa ma  razgandesc. Dau cu piciorul in scaun si sfoara imi strange gatul. Nu mai pot respira, camera se intecioseaza, raman incontienta.  

    Povestit de catre narator.

    Parul tinerei ii umbrea fata alba, corpul sau se legana. Carligul incet, incet se desprinde de pe tavan, iar corpul ei cade lesinat pe ciment. Printre blanile putrezite se strecoara razele diiminetii. Cocosii incep sa cante si sa anunte inceperea unei noi zi. O femeie bruneta iese din casa si se indreapta inspre o usa exterioara. Intra cu zambetul pe buze in camera fiicei ei si ii spune cu un glas plin de fericire:

    - Scumpa mea! Iti amintesti cand mi-ai zis ca vrei o sora? Vei avea una in curand!  
    Hoasca se trezeste si cu o voce groasa spune ca copila nu e acolo. Femeia ii spune soacrei ei ca este insarcinata, dar baba se preface ca nu aude. Bruneta isi cauta copila in toata curtea, dar nu o gaseste, singurul loc ramas fiind podul. Stia ca acolo niciodata nu mergea fiica ei, dar totusi s-a urcat pe scara.  Dand capacul podului la o parte zareste scena macabra..fiiica ei intinsa pe ciment intr-o balta de sange. Femeia se duce la ea si o ia in brate incepand sa planga cu lacrimi amare. Baba se duce la gura podului si asculta vocea mamei care isi pierde copilul. Incepe sa zambeasca  si sa sara in sus de fericire, a scapata de una din pretendentele nesuferite la mostenire.  Tatal fetei suna la ambunlanta, dar fu prea t rziu pentru fata...Baba era fericita...dar nu isi dadea seama ca spiritul fetei inca nu plecase. Fetita a auzit cand mama ei i-a spus ca e insarcinata si l-a rugat pe ingerul sau, care acum avea datoria sa o cnduca pana la portile raiului, sa se ocupe de batrana, ca surorii ei sa nu mai poata sa-i mai faca nimic... Batrana se duce la o vecina sa-i spuna  totul si sa sarbatoareasca impreuna. Cand sa traverseze soseaua este izbita de o masina si aruncata la zece metri departare..Sufletul ei se ridica la ceruri...cand vrea sa intre pe poarta Raiului, un inger o opreste si o da pe mana diavolului. Ajunsa intr-o camera in flacari. Pe un scaun mare ca un tron statea insusi Diavolul. Batrana se sperie si incearca sa fuga pe usa aflata in spatele ei, insa aceasta se inchide la un semn facut de Diavol.
    - Credeai ca locul  tau este printre ingeri?  ~Femeia da din cap in semn aproba tor. Diavolul incepe sa rada  , vocea sa grosa rasunand in intreaga incapere, zguduind-o. ~ Te inseli amarnic ! Ai chinuit o copila de-a liungul anilor..saraca de ea. Insusi Diavolul o compatimeste, pentru prima data am primit un ordin de la Dumnezeu si pentru prima data sunt dispus sa-i ascult ordinele. Diavolul ridica un clopot si lasa clincletul acestuia in voie..Pe o usa mica intra un dracusor mic de statura tinand in mana un manunscris. Diavolul il deschide, isi invarte mustata cu un deget si incepe sa citeasca cu voce tare cuvintele asternute cu cerneala rosie pe fila ingalbenita de timp.


    Aceasta nesabuita care isi mai permite sa vina in fata Raiului nu trebuie pedepsita ca si ceilalti oameni rai. Aceasta femeie este acuzata de nerespectarea Celor zece porunci si de inalta sfidare. S-a inhaitata cu diavolul, a practicat vrajitoria, a omorat oameni de-a lungul vieti ei, dar nu in ultimul rand, si-a persecutata familia...A avut numai ganduri negre cu ei. Acest suflet pagan nu poate iubi si nici nu poate pretui. A imprastiat  otrava si venin oriunde a fost. De aceea, te rog, Diavolule, aceasta femeie merita una dintre cele mai crunte pedeapsa, i-am insulta de Mici dracusori daca aceasta fiinta ar fi pedepsita la fel ca ei. Te rog sa ai grija personal de ea...s-o chinui de zece ori mai rau decat a chinuit ea pe cineva.

    Femeia se puse in genunchi si incepu sa se roage sa fie iertata, dar nu primi niciun semn. In scaunul Diavolului apare o maneta, acesta trage maneta si sub picioarele babei se deschide trapa inspre infern.
    - Drum bun, javra! Ah, si sa nu uit...Bun venit in focurile Iadului!
    Batrana cazu in aceea lava si sufletul sau si astazi este mistuit si in chinuri, iar Diavolul rade mereu cand ii aude strigatele disperate...nimeni de acolo nu mai are nevoie de muzica, cand doresc sa se relaxeze ciulesc urechile si ii aud strigatul!

    Un inger moare, dar altul va trai!  


    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Dum 30 Iun 2013 - 16:30, editata de 12 ori

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Vin 27 Ian 2012 - 22:11

    Buna scumpa mea Love it Cum sa te huiduiesc? Eu, care am citit aceasta poveste cu sufletul la gura in timp ce o injuram pe baba de se mira si fratele meu, cum sa fac asa ceva?

    Imi place extrem de mult !! O idee ca asta nu mi'ar fi venit nici intr'o mie de ani Laugh Asa ii trebuie babei daca se i'a de biata fata, din cauza ei, dar si a parintilor sai fata si'a luat viata, Of, of, of, saracuta Sad

    Deci cum am mai spus mi'a placut extrem de mult, astept sa vad cu ce capodopere ne mai uimesti Smile
    Te'am pupacit, Zbye !!

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Joi 2 Feb 2012 - 18:39

    Oh doamne! Love it
    O poveste ca asta n-am mai citit pana acum! Agrement
    Nu-mi vine a crede cat de emotionant e si iti zic sincer ca mi s-a pus un nod in gat la cat de incitant e. Big smile
    Ei bine, draga mea, sa stii ca-mi place si ai acolo o descriere sentimentala extraordinara. Wink
    Astept sa vad ce ne mai aduci. Smile
    Te-am Big Hug


    DJ YOO MIKY

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 4 Feb 2012 - 15:29

    Diavola a scris: Eh, o mica idee..Nu stiu cat de bine a iesti, dar aveam nervi cand am scris-o. Sper sa va placa, sa mai bine zis mi-e teama ca o sa ma huiduiti.



    Aruncata in Iad



    Daca el vrea asa, atunci, asa sa fie. Gandurile mele sunt pentru ei crime, nu au niciun pret. Viata mea nu inseaman->inseamna nimic pentru ei? Poate ca da, poate ca nu..nu pot citi secretele fatale ascunse in suflutul->sufletul lor... Poate ca in fata lor, cuvantul meu nu inseamna nimic, dar totusi cuvantul meu va face legea.. Chiar atat de neinsemnata sunt..? Trebuie sa fac ceva ca sa-mi permit sa port cu deminate->demnitate carpele, pe care, si asa nu doriti sa mi le dati. Doamne, de ce m-ai nascut? De ce m-ai sortiti acestei vieti? Imi stiu destinul, care de pe acum incepe sa se arate...sa stau in umbra lor. Da, da, asta e destinul meu crud. Imi e si rusine sa mai dau ochi cu prietenii mei. Ei nu au un astfel de monstru in casa, stand cu frica in san, zi de zi, noapte de noapte. Sa se gandeasca poate intr-o buna zi sa ma omoare, sa ma bata pana sangele imi va acoperi trupul putred... Trupul care a suferit multe loviduri->lovituri, care de care mai dureroase. Sufletul a incetat sa mai spere, sa mai creada in aceea mica licarire, poate, ca am sa mor, asta-i dorinta lor. De se s-au schimbat ei atat de mult? Cand ma gandesc ca-i spuneam acelui barbat cu atat de mult drag, tata, si ca in el vedeam un model bun de urmat..acum? Nu mai vad lucrul asta..doar dispretul ce-l are fata de mine si de tot ce inseman->insemn eu. Poate ca o solutie este si sa-mi iau viata..poate toate chinurile acestea s-ar termina, dar poate ca dupa ce sufletul acesta tanar si totusi pagan, s-ar ridica la ceruri, ar fi aruncat imediat ce ar fi vazut de prea curati, in flacarile mistuitoare ale iadului. Dar, la cat de chinuit a fost sufletul meu, poate este posibil sa fiu iertata si Dumnezeu sa ma primeasca, acolo sus, printre ingeri. Horcaitul babei care ma spiona, ma face sa tresar si sa-mi amintesc ca totusi sunt o prizoniera a propriei mele case, nenorocita! Cat dispret am putut sa acumulez in tot acest timp, acea cotoroanta imi provoaca, scarba, sila. Parul ei slinos si urat mirositor, este imprastiat pe perna mare si neconfortabila. Gura ei intredeschisa ii arata dinti ingalbeniti si cariati, pielea fetei lasata te infioreaza. Plapuma aruncata neglijent peste trupul mare si gras, parce->parca de barbat, te face sa-ti vina greata. Nu pot sa cred ca bunicul a putut sta langa aceasta femeie, daca se poate numi asa. Femeia asta, trupul asta, care te fac sa crezi ca ai in fata o femeie muribunda, este defapt o scorpie, o tarfa ce asteapta cu nerabdare sa vada urmatoarea intriga de familie.. Javra ordinara! Nu pot sa cred ca esti mama tatalui meu, dar..se vede ca i-ai transmis gena ta de femeie afurisita si bagacioasa, care vrea doar sa faca rau. Nenorocito, esti rautatea personificata. Pe masa prafuita din colt stralucea un cutit in lumina luni.. Ea e de vina, daca ea n-ar fi foat->fost in viata, tatal meu nu ar mai fi fost persoana de astazi..Pun mana pe manerul cutitului, imediat vreau sa-l arunc, ma frigea... Nu fac asta, ci imi croiesc drum inspre patul ei... Ridic cutitul asupra pieptului ei si vreau sa i-l infig in inima, insa...Imi dau seama ca eu nu sunt o astfel de persoana, eu nu as putea niciodata sa omor ceva ce e viu, da ea? Ea nu este un suflet, ea este intruchiparerea diavolului. O mancarime imi acapareaza ochi, merg pe dijbuite pana la oglinda de pe perete..Ochi mei rosii ca focul arata faptul ca sunt nedormita si ca probabil am plans...Acea noapte nenorocita!

    Afara era o furtuna infioratoare, curentul fusese luat, iar asa ca trebuia sa stam pe intuneric.. O lumanare aflata pe masa...se straduia sa ne scoata din intuneric. Aveam o discutie cu mama mea, despre fiinta care isi permite sa zica ca este om. Tatal meu se infurie, se ridica ca o tornada din pat si vine inspre mine. Cunoscandu-l pe tata, mi-am dat seama ca ma va lovi. Ma ghemuiesc pe scaun si imi formez o baricada cu mainile firave. Acesta isi infige mana in gatul meu si ma ridica spunandu-mi sa nu mai vorbesc despre masa->suna mai bine mama lui asa si sa o respect, ca altfel ma va calca in piciooare. Apoi ma arunca ca pe un sac de cartofi in bratele mamei....

    Ce sa cred eu din aceea reactie a lui...Pe aceea fiinta niciodata nu as putea sa o respect...Toate aminitrile mele sunt negre. Toti spun ca copilaria este cel mai frumos lucru din viata unui copil, dar pentru mine nu e asa. Eu astept sa cresc si sa-mi iau lumea in cap. Invat sa ma descurc singura..trebuie sa fac asta. Deabia astept sa cresc si sa creasca si favoritele bunici, sa vad ce fel de creaturi a mai infaptuit bestia asta. Probabil ca vor fi la fel, sange din sangele ei... Poate ca sunt mica si nu o sa ma descurc deloc in afara lumii, dar nici aici nu mai pot sta. Pereti ma sugru-ma, simt ca nu sunt dorita de nimeni. Pe strada as putea sa mor...iar asa ca e mai bine sa-mi iau viata eu. Nu vreau sa fiu umilita de nimeni, nu vrea sa-mi pierd onoarea. Pentru ei nu ar fi o pirdere.. Nu ma iubeste nimeni din aceasta curte, m-au inbracat->imbracat si mi-au dat de mancare din obligatie, sa nu fie de rasul lumii. Mi-au si spus-o, sa->ca mai bine ma facea un c*** t langa gard. Daca e asa, de ce sa mai traiesc? Ca ei sa zica ca au o fata? Doar atat ? Daca stau sa ma gandesc, niciodata in viata mea nu am fost fericita...Incerc sa gasesc un momnent amarat si lipsit de importanta pentru ei, in care sa-mi fi aratat sa->ca ma iubesc, sau cel putin ca au o afectiune pentru mine...Filmul vieti mele se deruleaza in fata ochilor mei, in incercarea de a gasi o portita de scapare. Nu-i niciuna! Da..asta e raspunsul meu, nu am de ce sa traiesc! Poate am cateva motive neinseamnate, dar asta nu ma inpiedica->impiedica sa-mi iau viata.
    Enter, ca incepi o alta idee, adica nu mai are legatura
    Ies in viscolul de afara, zapada intrandu-mi in papuci pufosi de casa. Merg in grajd unde se afla batra Marta, o vacuta. Ma uit la aceea scara din lemn si incep sa urc, treapta cu treapta. La intrarea in pod sunt intampinata de un intuneric fatal. Imi aduc a minte de putinele dati cand am fost in pod si de faptul ca este un intrrerupator pe un stalp de sustinere. Il gasesc si aceasta lumineaza incaperea. Iau o funie agatata intr-un cui si o leg de un carlig infipt in tavan. Iau un scaun prafuit, ma urc pe el si leg sfoara de acel carlig ascutit. Imi pun celalalt capat de gat. Incerc sa dau inapoi, dar gandul ca nu sunt genul de persoana sa nu termine ce a inceput ma face sa ma razgandesc. Dau cu piciorul in scaun si sfoara imi strange gatul. Nu mai pot respira, camera se intecioseaza->incetoseaza, raman incontienta.

    Povestiti de catre narator.

    Parul tinerei ii umbrea fata alba, corpul sau se legana. Carligul incet, incet se desprinde de pe tavan, iar corpul ei cade lesinat pe ciment. Printre blanile putrezite se strecoara razele diiminetii. Cocosii incep sa cante si sa anunte inceperea unei noi zi. O femeie bruneta iese din casa si se indreapta inspre o usa exterioara. Intra cu zambetul pe buze in camera fiicei ei si ii spune cu un glas plin de fericire:

    - Scumpa mea! Iti amintesti cand mi-ai zis ca vrei o sora? Vei avea una in curand!
    Hoasca se trezeste si cu o voce groasa spune ca copila nu e acolo. Femeia ii spune soacrei ei ca este insarcinata, dar baba se preface sa->ca nu aude. Bruneta isi cauta copila in toata curtea, dar nu o gaseste, singurul loc ramas fiind podul. Stia ca acolo niciodata nu mergea fiica ei, dar totusi s-a urcat pe scara. Dand capacul podului la o parte zareste scena macabra..fiiica ei intinsa pe ciment intr-o balta de sange. Femeia se duce la ea si o ia in brate incepand sa planga cu lacrimi amare. Baba se duce la gura podului si asculta vocea mamei care isi pierde copilul. Incepe sa zambeasca si sa sara in sus de fericire, a scapata de una din pretendentele nesuferite la mostenire. Tatal fetei suna la ambunlanta, dar fu prea t rziu pentru fata...Baba era fericita...dar nu isi dadea seama ca spiritul fetei inca nu plecase. Fetita a auzit cand mama ei i-a spus ca e insarcinata si l-a rugat pe ingerul sau, care acum avea datoria sa o conduca pana la portile raiului, sa se ocupe de batrana, ca surorii ei sa nu mai poata sa-i mai faca nimic... Batrana se duce la o vecina sa-i spuna totul si sa sarbatoareasca impreuna. Cand sa traverseze soseaua este izbita de o masina si aruncata la zece metri departare..Sufletul ei se ridica la ceruri...cand vrea sa intre pe poarta Raiului, un inger o opreste si o da pe mana diavolului. Ajunsa intr-o camera in flacari. Pe un scaun mare ca un tron statea insusi Diavolul. Batrana se sperie si incearca sa fuga pe usa aflata in spatele ei, insa aceasta se inchide la un semn facut de Diavol.
    - Credeai ca locul tau este printre ingeri? ~Femeia da din cap in semn aproba tor. Diavolul incepe sa rada , vocea sa grosa rasunand in intreaga incapere, zguduind-o. ~ Te inseli amanrnic ! Ai chinuit o copila de-a liungul anilor..saraca de ea. Insusi Diavolul o compatimeste, pentru prima data am primit un ordin de la Dumnezeu si pentru prima data sunt dispus sa-i ascult ordinele. Diavolul ridica un clopot si lasa clincletul acestuia in voie..Pe o usa mica intra un dracusor mic de statura tinand in mana un manunscris. Diavolul il deschide, isi invarte mustata cu un deget si incepe sa citeasca cu voce tare cuvintele asternute cu cerneala rosie pe fila ingalbenita de timp.


    Aceasta nesabuita care isi mai permite sa vina in fata Raiului nu trebuie pedepsita ca si ceilalti oameni rai. Aceasta femeie este acuzata de nerespectarea Celor zece porunci si de inalta sfidare. S-a inhaitata cu diavolul, a practicat vrajitoria, a omorat oameni de-a lungul vieti ei, dar nu in ultimul rand, si-a persecutata familia...A avut numai ganduri negre cu ei. Acest suflet pagan nu poate iubi si nici nu poate pretui. A imprastiat otrava si venin oriunde a fost. De aceea, te rog, Diavolule, aceasta femeie merita una dintre cele mai crunte pedepse, i-am insulta de Mici->mici dracusori daca aceasta fiinta ar fi pedepsita la fel ca ei. Te rog sa ai grija personal de ea...s-o chinui de zece ori mai rau decat a chinuit ea pe cineva.

    Femeia se puse in genunchi si incepu sa se roage sa fie iertata, dar nu primi niciun semn. In scaunul Diavolului apare o maneta, acesta trage maneta si sub picioarele babei se deschide trapa inspre infern.
    - Drum bun, javra! Ah, si sa nu uit...Bun venit in focurile Iadului!
    Batrana cazu in aceea lava si sufletul sau si astazi este mistuit si in chinuri, iar Diavolul rade mereu cand ii aude strigatele disperate...nimeni de acolo nu mai are nevoie de muzica, cand doresc sa se relaxeze ciulesc urechile si ii aud strigatul!

    Un inger moare, dar altul va trai!


    Ce am avem noi aici Smile

    Titlu: Un titlu interesant dupa parerea mea. Se potriveste cu continutul.
    Ideea / Originalitatea: O idee originala, adica eu nu am mai vazut-o pana acuma. Te felicit, foarte frumoasa idee, mai ales atunci cand hoasca ia batrana moare Evil
    Naratiunea:E foarte buna. Bravo. Am stiut cand si unde ma aflam Smile
    Descrierea: Mi-a placut foarte mult cum ai descris tristetea si totate sentimentele, dar puteai sa le aprofundezi facand propozitiile mult mai lungi. Facand propozitii scurte se distruge putintel sentimentul in unele locuri+ sa nu mai zic de repetitii. Deci daca rezolvi chestiile alea minuscule e perfect Smile Bravo Kiss
    Dialogul: Ceea ce ma bucura e ca e putin si nu e sec. La dialog te descurci foarte bine Smile Tine-o tot asa Smile
    Greseli de tastare / exprimare / ortografie: Auci, pai ai greseli ca orice om, dar ce m-a deranjat ca la primele doua-trei randuri aveai deja 2 greseli. Apoi in multe locuri nu dezvolti propozitia si ai prea multe repetitii. Sunt multe cuvinte care le-ai repetat ceea ce nu dadea bine si strica cam tot ambientul :s Incearca ca dupa ce termini de scris un capitol sau orice ar fi sa-l recitesti si sa vezi unde ai gresit si unde nu suna bine, iar la cuvintele care se repeta, incearca sa le gasesti sinonime. Netul e plin de asa ceva Laugh
    Actiunea: In unele locuri, nu multe, treci de la descriere direct la actiune, schimband dintr-odata timpurile. Ai grija pe acolo, te rog, ca ne cam zapacesti.
    Estetica:E foarte dragutza, e usor sa citesti si nu-ti piere cheful. Ma bucur ca ai reusit sa pui in sfarsit titlul la mijloc, arata mult mai bine si se observa ca e un One-Shot Wink
    Mai ai de lucrat, dar nu foarte mult. Ti-am spus, citeste-ti capitolul.


    Parerea criticului: Mie mi-a placut nespus de mult. Ador one-shotul si sper din tot sufletul sa ne mai aduci. Ai idei originale sau daca nu, le faci tu originale prin modul tau de a scrie.
    Hosca batrana, sa putrezesti in iad (D)


    Ultima editare efectuata de catre Rallu in Dum 15 Apr 2012 - 1:13, editata de 1 ori

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 5 Feb 2012 - 18:02

    O God!! Cum ti-am spus.. Ultima propozitie:EPICA!! Ideea este frumoasa. Chiar nu am mai intalnit-o. Actiunea este interesanta, in masura in care ideea se desafasoara bine si este ramificata cum trebuie. Descrierea este si ea, insa ca cititor mi-ar fi placut sa mai descrii sentimentele. Adica nu doar prin cuvinte, ci ai fi putut folosi mai multe figuri de stil. Asta e parerea mea.
    Titlul imi aminteste de un film destul de horror, so.. Imi place!! De asemenea sfarsitul.. Doamne!! Il iubesc.. Parca auzeam tipetele disperate si rasul sardonic..
    M-ai introdus incet in acea lume, fara graba si asta mi-a placut. Mi-am imaginat totul aproape intuitiv, datorita faptului ca actiunea nu a fost grabita.
    Ooo.. Chiar mi-a placut!! Asa-i.. Mai ai de lucru la descriere, insa se poate rezolva.. Era sa zic ca astept nextul.. Laugh Ma rog.. Spor la scris in continuare si sa mai faci!! Ca de nu... Sakura mai are mult ghivece la indemana.Smile)Klau te pupa and be happy!! ByE!!

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Irene. la data de Sam 18 Feb 2012 - 23:51

    OMG
    I'm in love

    Te pricepi si mi-a placut foarte mult
    Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
    titlul m-a atras iar ultima replica a fost mortala
    Ideea este originala si nu am mai intalnit-o pana acum

    Ai imaginatie si este foarte bine.
    Sa ne mai aduci povesti la fel de uimitoare


    AnneMary
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 20

    Data de înscriere : 28/02/2012

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de AnneMary la data de Dum 15 Apr 2012 - 1:14

    ce fik minunat, am plans la el, inca lakrimez
    a fost foarte trist, iar titlul mi-a luat ochii cand l-am vazut
    de ce ii lumea asa de rea? de ke?
    ultima propozitie are mare dreptate si mi-a plcut muult de tooot
    Te-am pupat si sa mai aduci astfel de kapodopere

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 4 Iul 2012 - 11:01

    Multumesc foarte mult pentru comentarii si critici, nu ma asteptam ca "Aruncata in Iad" sa aibe atata succes. Am mai adus o creatie, ma tem ca nu multi o sa o intelegeaga si este foarte.. urata, insa eu o pot intelege cel mai bine. Voi schimba si titlul topic-ului si de acum inainte toate compunerile si one-shot-urile le voi posta aici. Inca ma mai gandesc la numele subiectului. Lectura placuta Smile




    In delirul singuratatii




    de o victima a ei


    Singuratatea. Care este definitia acestui cuvant? Cand apare ea ? Si eu ma intreb de nenumarate ori, chiar daca am trait-o pe pielea mea, nu pot spune inca ca stiu sa-i gasesc o definitie. Oare de ce? Poate pentru ca nu exista un cuvant destul de bun sa descrie acest cuvant.. poate niciun cuvant nu este in masura sa-l descrie, poate singurul lucru care il poate descrie este durerea sufleteasca pe care o simti pe moment. Nu, durerea poate fi cauzata si de alti factori, nu numai de singuratate. Dar oare de ce singuratatea doare? De ce te raneste cuvantul "singuratate" atat de profond? Dar oare... singuratatea nici n-ar trebui sa fie o simpla adunatura de litere. Imi face bine singuratatea? Nu prea cred, multi au nevoie de un sprijin, de un prieten, de umarul cuiva pe care sa-si verse amarul si in ultimul rand de o persoana care sa ii asculte indiferent daca au si ei ceva pe cap. Sa-i inteleeaga si sa auda cu inima fiecare cuvant simplu.. care insa nu poate descrie adevaratul sens.

    "Te iubesc!" Poti intelege aceste cuvinte daca nici macar n-ai simtit vreodata iubirea? Dar te gandesti la oamenii care te iubesc neconditionat si ar face orice pentru tine? Te-ai gandit vreodata ca acel sec "te iubesc" ii bucura doar pentru cateva ore, minute, secunde.. dar dupa vine amarul lor? Este doar o afirmatie falsa, trebuie sa simti si sa arati ca acel "te iubesc" este spus din toata inima.

    Ma simt din nou ca joc un rol cu brio, ca sunt o simpla persoana care scrie aceste randuri. De ce le scriu? Nici eu nu stiu, niciun cuvant nu este in stare sa exprime ceea ce simt eu. Ca sa iti arat ce este in sufletul meu, ar trebui sa fi in el.. Imi poate intelege vreo persoana durerea indiferent daca ea este trupeasca sau spirituala? Un prieten adevarat ar putea? Nu stiu, nu am experimentat niciodata o prietenie adevarata, sau poate da? Ce este prietenia? Un pact in care juri ca nu vei barfi persoana pe care o numesti "prieten"? Prietenia, si ea poate aduce singuratatea, insa in ce masura? Cand simti ca toti prietenii iti sunt falsi, infideli si inselatori? Mai bine zis, cand simti ca nu poti conta pe nimeni.. Sute de cuvinte ar putea descrie.. miselia lor, insa miniatura acesteia, nu adevarata lor infatisare.

    Scriu. De ce scriu? Sa ma descarc? Dar oare exista ceva ce te poate descarca de singuratate, sa nu-ti mai simti sufletul apasat de aceasta? Nu prea cred, indiferent ca eu scriu sau nu e acelas lucru. Nu este nicio diferenta, as putea aprofunda asta si sa nu ma dezlipesc de tastatura sau de stilou decat la aparitia urgentelor. Poate spune cineva ca a intalnit prietenia adevarata? Cine? Imi poate povesti cum este? Ce simte? Ce ar fi in stare sa faca pentru acea persoana pe care o numeste "prieten." ?
    Dar oare, daca as avea o prietena in care ma incred, buna... care nu m-ar trada niciodata, ce ar fi in stare sa faca aceasta pentru mine, nimic? Nu chiar nimic, insa daca ar fi vorba de un accident si ar trebui sa-si salveze viata, sa fuga cat mai departe... insa eu n-as putea.. si-ar intoarce capul in spate sa se uite dupa mine? Sa se asigure ca sunt bine si ca alerg in urma ei? Dar daca nu ar face asta si eu n-as putea sa ma misc, asta nu ar insemna ca eu mor si ca ei nu-i pasa? Ca nu va regreta nimic, doar se va gandi ca nu a putut face nimic pentru mine cu doua lacrimi amare pe chip, probabil ca sa fie mai convingatoare. Prietenia? Eu n-am intalnit-o, tu?

    Inca o intrebare, de ce oamenii care imi pot fi prieteni sunt la departare, chiar si in alte tari? Dureros, din nou apare singuratatea.
    Ce fac? Stau ingandurata si-mi imaginez cum ar fi sa am prieteni, cum ar fi sa ma intalnesc cu ei in viata reala si sa ne alergam pana la epuizare?
    Inca ma intreb, de ce nu plang acum? Oare am reusit sa-mi descopar taria? Nu stiu, eu nu simt ca e ceva schimbat in mine.. altii pot vedea asta? Da, de ce? Pentru ca mi s-a zis..
    Singuratatea, apare din nou... insa parca nu e la fel de dureroasa ca inainte.. parca.. mi-am dat seama ca copilaria mea trece si inca nu mi-am facut un prieten stabil in viata reala. Ohh, acum vin si lacrimile... da, sunt calde.. o sa plang din nou pana la epuizare.. pana o-r sa ma usture ochii.. Urasc sa-mi scald ochii, bine, acum am mai descoperit ceva, n-am gasit nicio tarie in mine, insa nu e uman sa plangi? Da, este, este foarte bine sa-ti descarci sentimentele.. sa bocesti.
    Da, ce-am sa fac? Imi doresc sa am un sprijin si in exterior, nu numai in familie.. si asa si de unele interioare as vrea sa ma lipsesc. Din nou, ce e prietenia? Poti conta pe cineva care nu face parte din marele arbore genealogic? Niet, sau cel putin eu inca n-am gasit nicio persoana.

    E mai bine sa ma inchid in mine, sa-mi injunghii singura inima si sa astept ranita, in tacere pentru eternitate, panca cand nisipul se va scurge.. iar clipa mortii soseste, pana atunci? Mai am de asteptat ceva.. defapt nu stiu cat mai am de astept, nu-mi pot vedea moartea.. si nici n-am habar cand va veni ea, cum va fi.
    Ohh, si moartea poate fi dureroasa? Ma intreb de moarte o sa am.. o sa fiu izbita in plin de o masina si o sa raman intr-o balta de sange pe asfaltul rece cu cateva oase fracturate si gatul sucit? Sau o sa ma innec cand o sa fiu in vacanta la mare , o sa intru in apa, o sa fie prea adanca, n-o sa stiu sa innot, iar apa o sa-mi fie cauza mortii, plamanii mei vor fi inundati, n-o sa mai am aer.. o sa mor, incet dar sigur. Doare sa mori? O sa am o moarte usoare? Oare daca mori in somn nu simti nimic? Cum ar fi sa mor intoxicata? Sa nu simt cum ma respir un caz.. sau un fum.. sa-mi intre in plamani si sa se duca acel ceva la toate celulele din corpul meu secandu-le de viata, sa-mi deoxigeneze sangele.. si sa mor. Cand esti singur.. ce se intampla? Te gandesti la ce? La sfarsitul vietii tale?Iti doresti moartea in clipele de singurate? Chiar atat de grele pot fi?

    Se pare ca eu ma gandesc la asta, deci... sufar de sindromul singuratatii. Ma doare.. doare al dracu` de tare.. insa n-am ce face. O sa vina si vremea mea si o sa fiu fericita, sau poate nu? Pana atunci o sa vad daca ma innec sau nu in singuratate..As dori sa fiu salvata cat mai curand.. simt ca numai rezist.. Da, numai rezist la 13 ani..13 ani de singuratate de acea astept o persoana buna si milostiva, care sa se uite si la mine.. sa ii se faca mila.. si sa ma salveze.. din intuneric, din singuratate, dint tot ceea ce este rau. Dar pana cand acel cineva.. vine, eu voi reusi sa supravietuiesc? Este o intrebare la care nu-mi pot raspunde.. o intrebare care va sta inchisa in inima mea.. si poate si-n inimile altor persoane daca vor citi asta.. insa nu prea cred, nimeni nu si-ar da interesul pentru niste litere aruncate in vant. Mai am ceva de spus? Nu cred, ma duc sa plang.


    Roseta Christoper
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 14

    Data de înscriere : 22/12/2012

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Roseta Christoper la data de Dum 23 Dec 2012 - 21:00

    Da; moarte doare mai tare decat crezi. Multi considera ca atunci cand mori te doare trupeste, insa daca cineva viu ar stii cat te doare sufleteste.... atunci nu ar mai vorbii despre propria sa moarte. Mi-au placut compunerile, ambele. Pentru mine sinuciderea nu reprezinta un mod de a rezolva lucrurile. Oamenii chiar cred ca daca isi iau viata se elibereaza de durere?
    Se inseala amarnic! Nu au nici o idee cat de multa durere primesc in schimbul acestei fapte! Vor regreta o eternitate. Cine isi ia viata este un las!

    Daca nu lupti si in potriva singuratatii, nu vei reusi nimic! Oricum ai fi tu, trebuie sa lupti cu toate fortele tale pentru a castiga ceea ce iti doresti. Daca nu lupti nu castigi. Crezi ca daca stai si speri vei obtine ce vrei? Iti raspund eu, nu! Lupa, lupta in fiecare secunda a vietii tale. Atunci cand vei murii vei realiza ca pana si cele mai nesemnificative lucruri reprezinta o adevarata mina de aur. Viata e scumpa si nu ii realizezi adevarata valoare pana nu o pierzi.
    Daca ai credinta poti lupta, daca poti lupta poti castiga. Viaat pe care noi o traim acum este doar un vis, adevarata noastra viata incepe doar dupa moarte.

    Asa ca eu va intreb, cati dintre voi vor reusii sa il treaca? Nu multi, asta o stiu. Dar exista o solutie, incepeti sa vedeti adevarata lume ce va inconjoara.
    Acesta este timpul vostru si trebuie sa luptati pentru el, trebuie sa faceti tot ce puteti ca atunci cand va veti incepe adevarata viata sa o incepeti cu dreptul si ca ea sa fie fericita.
    Felicitari, esti o scriitoare buna.
    Eu te-am putut intelege, te-am vazut pe adevarata tu in aceste compuneri. Poti face ceea ce iti doresti, doar ai credinta in ceea ce este corect si lupta, iti vei primi si rasplata daca vei face asta.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 23 Dec 2012 - 21:45

    Buna Smile Multe s-au schimbat de atunci, chiar multe si nu chiar alea sunt gandurile mele, nu din primul post cel putin, al doilea mesaj a fost mai mult ca o fila de jurnal. Smile Ma bucur ca iti place cum scriu, multe s-au schimbat de atunci si am adus o alta compunere. Smile Lectura placuta, sper sa-ti placa. Kiss






    Ochi verzi





    Doare, probabil eşti inconştient că-mi provoci atâta suferinţă doar prin prezenţa ta glacială, prin privirea indiferentă, prin tonul sictirit. Toate îmi dau impresia că-ţi sunt doar o sluga sentimentală, o păpuşă ce poate fi manipulată după placul păpuşarului. Iar tu eşti el, zâmbeşti sadic şi-ţi laşi dantura de un alb imaculat să se întrezărească în întunericul minţii mele. Şi eu mă închin, din nou, mă aplec asupra pământului rece, îngheţat şi tare, şi-mi las lacrimile să-l îmbrăţişeze cu căldură. De pe buzele mele zboară din când în când, cuvinte rugătoare, încărcate cu bunătate şi calm, ce ar trebui să te înduplece, să te facă să mă ierţi, să-ţi aşterni palma grea pe creştetul meu şi să mă mângâi în semn de împăcare. Îmi prinzi mâinile între ale tale, mă iei în braţe şi îmi strângi trupul firav la pieptul tău, atât de definit din pricina trăsăturilor bărbăteşti. Iţi aşterni câte un sărut, pe pomeţii mei îmbujoraţi, ori din cauza ruşinii, ori din cauza frigului, iar apoi te apropii de buzele mele reci, uscate. Şi apoi vezi că ezit, că mă îndepărtez de tine şi-ţi dai seama că-mi pun întrebarea; mă iubeşte? Te apropii din nou şi mai cutezător decât înainte, mult mai îndrăzneţ, şi-mi cuprinzi talia cu un braţ de al tău şi apoi încerci din nou. Iar eu nu te las, nu, orice femeie are cinstea ei şi orice femeie este datoare să-şi protejeze mândria, dacă-şi preţuieşte viaţa. Şi atunci te aproprii de urechea mea şi-mi şopteşti cu un glas corupt din Iad; Îţi iubeşti viaţa?

    Ai dreptate, nu iubesc să trăiesc, urăsc faptul că mama mi-a dat viaţă, că m-a conceput şi apoi m-a lăsat să mă înec în întuneric, eu încercând mereu să mă prind de câte un fir, să supravieţuiesc, încercările mele ajungând la un rezultat nul în final.
    Şi lacrimile mă năpădesc, mă sufocă în încercarea de a mă aduce în pragul tăcerii, neputând să mai zic nimic din cauza sughiţurilor. Îmi vezi chipul obosit şi nu te îndupleci să-mi arăţi căldura ta, care încă mai cred că există, undeva ascunsă, în sufletul tău, aparent mort.
    Şi trupul mi-e inert, încerc să mă mişc, însa nu pot, mă năpădeşte căldura pieptului tău, îmi taie suflul, mă lasă fără vlagă şi-mi aduce o stare de leşin, însă n-o fac, sunt tare. Îţi văd zâmbetul fals, încerci să mă faci să cred că totul este în regulă, că eu şi tu vom fi bine, însă nu-i aşa.
    Mă întrebi dacă te iubesc şi-ţi zic că mi-ai spus de multe ori că iubirea se formează în timp şi nu-ndrăznesc să-ţi răspund afirmativ abia după câteva luni, nu-i încă destul trecut acumulat împreună. Îmi exprim gândurile şi zâmbeşti trist şi îngândurat:

    - Gândurile mele te transformă într-o fire insensibilă, nu trebuie să te schimbi doar pentru că demonul de lângă tine vrea să-şi exteriorizeze răutatea. Gândeşte-te că n-o face tocmai intenţionat, că are un acces de furie în acel moment, că totuşi este mai în vârstă decât tine, că a trecut prin viaţă şi că are experienţă, tu doar trebuie să aştepţi. Să aştepţi ca timpul să treacă, tu să creşti, să-ţi păstrezi sensibilitatea pentru că ea este bucată din partea umană a unei fiinţe ce se numeşte om. Speră că totul va fi bine şi iubeşte-l, iubeşte-mă.
    Şi apoi mă săruţi fugar, zâmbeşti. Te privesc fix în ochi şi văd că paloarea lor piere, din culoarea lor rămânând doar un verde şters şi singuratic, apoi dispari ca o umbră şi mă laşi singură, în tăcere şi-n întuneric, să zac.

    Iar apoi, mă trezesc şi-mi dau seama că el este lângă mine, că pieptul i se ridică încetişor, că pleoapele îi acoperă ochii verzi, acei ochi ce sunt raza mea de lumină, îmi păstrează speranţele intacte şi sunt parte a bărbatului ce-mi aduce fericirea, zâmbetul pe buze.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 11 Ian 2013 - 20:33

    Buna! Nu stiu chiar ce este, insa sper ca regula cu 30 de randuri nu este valabila si aici, la one-shot. Compunerea era pedestinata unei alte categorii, pe un alt site, si acolo nu trebuia sa tin cont de randuri, n-am de gand sa modific. Sper ca nu exista vreo problema, daca doresc ca toate operele mele, in afara de poezii si ficuri, (compuneri, one-shot-uri) sa intre in acest topic. Din nou, imi cer iertare daca nu sunt treizeci de randuri.


    Obscur







      Mă simt părăsită, aruncată. Ţi-ai făcut curat prin camera, iar la mine ai renunţat; aşa mă simt. Pune-te în pielea mea, lasă-ţi trupul scăldat de sângele meu, poartă-mi capul decapitat, de către tine, pe genunchii tăi. Sărută-mi pleoapele, cele ce nu se vor mai ridica niciodată, pliurile ce acoperă ochii ăştia blestemaţi şi căprui. Nu le uita nuanţa, domnule de ***, te vor bântui până în mormânt şi dincolo de Viaţa de Apoi. Şi mă sugrumi cu propriile tale mâini; aşa, curmă-mi durerea.
      Te iubesc, nenorocitule ! Ştii asta, nu-i aşa ? Atunci de ce eşti atât de nepăsător, de ce înfigi lama cuţitului şi mai adânc în carnea mea fragedă ? Vei lăsa cicatrici usturătoare, ca toate celelalte, le voi vedea mereu, trupul meu va fi acoperit de ele. Astea sunt amintirile calde pe care un bărbat ar trebui să i-i le ofere unei femei ce-l respectă, îl iubeşte şi-l adoră ? Nu, nu, te venerez ! Sunt orbită de dragostea aceasta amară, mă bântuie, visez urât, mi-e scârbă şi-mi vine să vomit.
      Şi ea doar se uită. Vezi ?! Se bucură, zâmbeşte, chiar plânge de fericire. Cu ultimele puteri, mă ridic şi zâmbesc sfidător. Da, te sfidez pe tine, o, prea măreţule ! Ce m-ai aştepţi ? Decapitează-mă cu mâinile tale, ridică acel topor si frânge-mi gâtul, lasă sângele să mă scalde, să mă înconjoare. Te urăsc ! Da, mă faci să te urăsc !
      Aştept un semn de viaţă din partea ta şi văd că degeaba aştept; probabil eşti la o alta. Aceasta probabil începe să te iubească, să te sărute, să te ducă pe culmile plăcerii cereşti. Gânduri obscure, lăsaţi-mă, pot să mor şi singură. Şi uite-mi moartea; neagră, întunecată, sumbră şi sadică. Chinuie-mă, fă-mă să nu mă mai gândesc la el, la regele meu. Şi în acel delir al durerii, durere insuportabilă, ghici ? Tot la tine mă gândesc ! Eşti perfecţiunea întruchipată sub chip de om, oh, tu, mă faci să cred că eşti un semizeu. Atât de frumos eşti tu, fiinţă. Tu, fiu al Afroditei, lasă-mă să te iubesc în ultimele clipe de viaţă, lasă-mă să-ţi simt inima aproape, bătând lângă a mea, care se stinge, uite ! Şi acum îmi aduc aminte, prima atingere, primul sărut. Îţi mai aminteşti şi tu, nu-i aşa, îngerul meu ? Sau m-ai uitat atât de repede ? Vrei să-mi faci moartea şi mai grea, răule !
      Mă resemnez, domnişoara de *** este o partidă mult mai bună. Bine ! Să mor singură, pedepseşte-mă, crudule, şi cât timp sunt în viaţă ! Scurtează-mi zilele, te roagă această fiinţă blestemată şi blasfemică.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Zâmbetul mutilat

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 30 Iun 2013 - 16:34


    Două minţi






    Încep să cred că totul se termină când te aştepţi mai puţin. Mă uit la ea şi văd aşa-zisa perfecţiune, pe care el a pus ochii din motive neortodoxe şi totul pentru ca rănile să fie şi mai adânci. Secretele persistă, sunt multe şi negre, îmi întunecă viaţa. Ea este doar o femeie, una ca toate celelalte, din simple motive. Şi eu sunt una, eu sunt unică. Şi el e unic, sau nu, nu ştiu. Cred că visele trebuie să rămână numai vise. Mereu vin coşmarurile şi poate că mereu pic victimă tot eu, in propiile mele vise. Dar el e la fel, efemer. 
    Şi se poate strânge atâta ură într-o persoană ? Uite că da. 
    Doresc să-i sfărâm capul, să-i văd sângele întins pe mâinile mele, să-i scot ochii cu un cleşte, să-i rup acele buze blestemate, să-i frec rănile cu sare, să-i tai limba, să-i crustez pielea, să i-o biciuiesc.  În  doar câteva cuvinte, vreau să o omor, dar mai întâi s-o torturez. Aş vrea să-i văd trupul atârnând în gol, gâtul ei sumar să fie ştrangulat de o sfoară aspră, corpul ei să se clatine şi să tremure în bătaia vântului. Capul ei să fie înclinat spre stânga, părul să-i acopere chipul păgân , să i se vadă arterele proeminente ce-i împăienjenesc muşchii gâtului, sângele fiind acum închegat într-însele. O pată de culoarea cernelei pe hârtie îi îmbrăca frumos tâmpla dreaptă, lovitură cauzată de un ciocan, izbitura cea mortală. Ochii îi sunt întredeschişi, venele de pe suprafata scleroticii slab vascularizată fiind sparte, suprafaţa albă acum fiind roşiatică. 
    Unghiile îi sunt rupte, sfărâmate, sângele ce se prelinsese în urmă cu câteva minute, era acum rece, vizibil doar prin câteva pete, pământul încă mai striga de groaza scenelor la care participase involuntar, fusese udat cu sângele acela sărat şi pătat. 
    Hainele îi sunt sfâşiate, doar nişte cârpe murdare de noroi şi sânge uscat, sânge ce nu-i aparţine. Buzele îi sunt uscate, albe şi scorojite.
    Sau, alt mod şi mai nebun. Să o tranşez de vie, să-i mutilez trupul blasfemic cu un bisturiu, cuţit, orice, doar să îi văd trupul găurit. Şi uite cum începe joaca de-a autopsia, doar că pe un corp încă însufleţit.
    Sunt nebună, acel trup, dacă mai poate fi numit aşa, nici nu-mi merită atenţia, dat asta se întâmplă când o îndrăgostită posedă două minţi, una bolnavă şi alta criminală. 
    Cea bolnavă este persistentă, nu-şi arată slăbiciunile niciodată şi este mereu supusă unui tratament medicamentos, momentan scăpat de sub control, deoarece el este serul ei secret şi nimeni altcineva n-ar trebui să-l guste până ea nu e săturată pe deplin. 
    El nu este decât Diavolul, Satan, Lucifer, nimeni altcineva, este doar tortura mea. 
    Elegant, nu ? Este satisfăcător ? Nu mă cunoşti, mintea mea este mult mai sumbră decât au arătat aceste rânduri.

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:58