╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Distribuiti

    Sondaj

    Favoritul publicului

    [ 4 ]
    67% [67%] 
    [ 2 ]
    33% [33%] 

    Total voturi: 6

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 23 Sept 2016 - 20:55

    Bună seara dragi membri!
    E seara de 23 și cum am primit ambele lucrări, le voi posta, după care până pe 30 septembrie, membrii juriului vor analiza cele două lucrări. Multă baftă!


    Lucrarea I



    Cifra opt și multiplii săi

     
              - Divio bengli! Glasul, însoțit de un foșnet de ziar.
              - Divio bengli! Alt glas, fără foșnet, mai mult șoptit. Începuse să le fie frică – de ea mai mult, oare, sau de cuvintele pe care le scotea pe gură? Mai degrabă de cele din urmă, și asta pentru că se adevereau într-un asemenea hal, încât s-ar fi zis că altcineva sau altceva le spune.




              Meseria, într-adevăr, trebuia furată. Dar ori o furase prea repede, ori era avantaj dat de necuratul. Și ar fi trebuit ca șatra să ghicească răul din ea mai devreme: pielea măslinie, întunecată, poate nu vorbea decât de genetica tatălui ei, la fel ca părul drept, strălucitor, însă umflat și neastâmpărat, aproape imposibil de prins în cozile specifice țigănești. Fruntea, scurtă, însă largă, adăpostea sigur secrete, dar cei care ar fi trebuit să indice pericolul erau ochii. Negri de pupila nu se putea diferenția de iris, ca la animalele sălbatice aparent blânde, dar care abia așteaptă numai să-și înfigă colții și să se înfrupte din tine. Și zvăpăiați și aprinși, parcă-i ardea un foc pe interior și nu puteau sta locului. Nu ținea contactul vizual prea mult timp, făcând un vorbitor să întoarcă privirea în altă parte, în golul în care ea se uita permanent, în zarea care cine știe ce ascundea. Și cum o scăpai din ochi, hop, nici nu mai era acolo. Zarea nu rămânea zare, încerca s-o caute, s-o absoarbă...
              În termeni mai puțin filozofici, o împingea dracul.
              - Diiivio bengliii! încercă Tsura să răspundă, pe un ton sarcastic. De altfel, nu o deranja deloc că i se spunea astfel: vrăjitoare blestemată. De fapt, era chiar mândră de numele proaspăt căpătat. De când învățase să citească viitorul, asemeni bătrânelor ce conduceau, mai din umbră sau nu, șatra, devenise conștientă de puterea ei. Fusese un drum dificil până să înțeleagă mersul lucrurilor, trebuind să se strecoare pe sub mesele scunde de cafea încropite din cartoane, sau prin spațiile strâmte și împuțite din spatele corturilor, ca să asculte una, alta, din bârfele lor. Trebui să deducă singură înțelesul cărților și al aranjamentului zațului de cafea. Însă toate eforturile dădură roade, de când ajunsese la un  nivel de precizie mai ridicat decât baba Zenya, o respectabilă prezicătoare vizitată chiar și de vedete. Odată cu perfecționarea ei, veni și tupeul. De altfel, ea nu se considera vinovată când se băga peste clienții vrăjitoarelor și le strica toate aranjamentele. Ele ar fi trebuit sa se simtă, pentru că mințeau oamenii pe față doar ca să poată profita mai mult de ei. Tsura înțelegea farmecul banului – de altfel, și ea mai șterpelea un portofel cam la lună, un telefon, ceva.
              Însă furtul era una, și joaca de-a destinul, complet alta. Așa că Tsura nu se sfia să bage mâna în buzunare, și nici să urle clienților în față să nu asculte glasul îmbietor al bătrânelor mincinoase. “Ce dragoste mare, domle, ce dragoste mare când ai juve de negru, iote, acilea! O să crăpi, domle, o să crăpi într-un accident de mașină! Ete și asu’ de negru, trei cu patru, iaca, o zi de 7 ploioasă!”
              Era ziua de 8, și știrea morții clientului apăruse în ziar. Asta nu era prima dată când o comisese în halul ăsta. Ce zi cu adevărat fastuoasă! Își făcuseră cruce, scuipaseră în sân, aruncaseră cu icoane după ea, maică-sa o unsese cu mir de la biserică din cap până-n picioare. Ce risipă, tot degeaba! Că ea mai tare se înverșunase, mai aprig se strecurase, mai cu precizie citea în ceai, în ghioc sau în ce-o fi, mai tare urla adevărul. Că bunul Dumnezeu nu asta vrea, nu adevărul?
              Dar acum nu îndrăzneau să se ia de ea. Era dimineața nunții ei, și nu era de bun augur să tulbure duhurile rele, din Tsura sau din jur. De altfel, fata fusese destul de cumințică după acea citire fatidică legată de data de 7. Nu văzuse doar atât în cărțile omului, și le amestecase repede înainte ca bătrâna să se dezmeticească – era, oricum, prea nervoasă să mai fie atenta și la asta, și probabil se aștepta la o năzbâtie similară. Nici prin cap nu-i trecea că gestul fusese complet intenționat. Tsura citise ceva despre ea însăși, mai mult sau mai puțin accidental.
              Ceva despre o dată de 8.
               Ulterior, într-una din scurtele sale escapade, ciordise destui bani pentru a-și ajuta familia, dar și pe sine. Cumpărându-și propriul pachet de cărți de joc, spre a nu atrage atenția printr-un alt furt de meserie, își ghicise singură cât putuse. Firește, de obicei, două persoane trebuiau să joace într-un astfel de act, așa încât își trucase intențiile în simple fantezii de copii. Mizând pe teroarea sădită în șatră și pe dorința lor de a scăpa cât mai repede de talentele ei, punea vrăjitoarele, de exemplu, să extragă câte-o carte dintr-o selecție bine amestecată. Le ruga să-i servească ele cafeaua. Le convingea să aprindă nu știu ce lumânare și rostea, într-o șoaptă de neauzit, descântece, zicându-le în tonalități de desene animate ca să-și mascheze prefăcătoria.
               Într-un sfârșit, intelesese realitatea ce avea sa vina. Si se pregati corespunzator pentru ea.
               Data de 8 își urmă cursul planificat și deja cunoscut. “Ia-ți, mireasă, ziua bună” cu toate gătirile de rigoare, cu rochia imensă, pompoasă, scumpă, cu părul pieptănat și ordonat dat cu tone de fixativ, cu kilograme bune de machiaj ce ii făceau chipul de 12 ani cu mult, mult mai bătrân – poate aproape de vârsta viitorului ei soț. Evident, nunta se desfășură în mijlocul străzii, între blocuri, cu lăutari mulți, cântăreți de manele si fast. Diverse capete de vecini apăreau, rând pe rând, la balcoanele nefinisate sau cu tencuiala în cădere, unii furioși, alții scuipând semințe, după cum făceau și unii țigani de la marginea convoiului, îmbrăcați în costume de mii de euro. În rochii de un fosforescent ciudat, femeile care o blestemau în mod obișnuit acum o sărutau pe obraji cu patos, de nici nu i se mai ghicea blush-ul ca un marker roșu de ,,sidiuri” – din fericire.
               Data de 8, patru opturi trase de patru ori, al patrulea bloc privind în unghi de șaisprezece grade trasate cu nordul. Data de 8, zece rotiri de zaț de cafea pe fundul ceștii, în formă de tornadă. Ceartă și război, precum șoptea și ghiocul. Data de 8, cu strălucirea damei de inimă roșie, deci când razele soarelui aveau să cadă perpendicular, să ilumineze cum trebuie scena. Până atunci, fuseseră nori și avusese emoții. Dar își păstrase încrederea, zâmbind cu șiretenie de după vălul greoi, alb.
               13:08. Convoiul încinsese o horă când apărură, al patrulea bloc în nord, la șaisprezece grade, cum cotește strada către palatul culturii. Apăru și regele de treflă, regele clanului în adversitate cu cel al viitorului ei soț. Săbii și bâte și urlete. Atunci, Tsura luă de pe masa așezată în mijlocul străzii cuțitul, destinat pentru tăierea colacului copt mult prea tare pentru ocazie. Și pe acesta îl văzuse în cafea. Cu ajutorul lui, iși reteză rochia, permițându-și de acum să se miște mult mai liber, și în toata harababura se mistui ca o nălucă, pe după blocuri, pe după viața fără sens. Un copil de la etajul 8 al unui bloc vecin, de maxim 4 ani (nu întâmplător), ținut în brațe de mama lui ca să privească nunta, o observă în ultima clipă, arătând cu degetul abia scos din nas către Tsura. Evident, mama îi lipi o palmă și îl luă de la geam, deși fusese și ea răpită pentru o clipă de imaginea fetei fugare. Apoi, mai degrabă o impresionă bătaia...
               
               La o distanță temporală (multiplă de 8) de momentul în care viața i se schimbase pentru totdeauna, o domnișoară cu ochi prea vioi nu putea sta pe loc în vreme ce-și cumpăra, pentru prima dată, identitatea.
               - Am rezolvat cu poza, adresa, numele părinților... dar nu mi-ai spus cum ai dori să te cheme, ploado.
    - Tsura, Divio Bengli! pronunță fata, cu deosebită emfază.

    - Și care e prenumele? ...


    Lucrarea a II-a


    Alegerea

    Cât de bine e. Un sentiment atât de plăcut care mă face să zâmbesc incontrolabil. Cu sclipire în ochi privesc mulțimea de oameni intoxicată de frică care se uită la mine cu disperare. Fiecare se freacă unul de celălalt în speranța de a lua o gură de aer și de a scăpa din infernul care aveam să-l aprind. Urlă precum animalele într-o cușcă, ceea ce și sunt, niște creaturi jalnice, uscate și cu un suflet păgân, iar eu, cea care i-a vânat, râd pe nesăturate. Țipetele lor sunt precum o melodie pentru urechile mele. Atât de plăcute, îmi relaxează sufletul care se hrănește lacom din mâhnirea și disperarea lor.
    Iau o gură de vin din paharul adus de servitoarea mea loială. Aș fi torturat-o și pe ea, dar cu greu găsești o persoană care să te urmeze și care să nu-și ia viața din cauza fricii și a durerii. Mă ridic de pe tron și mă apropii de un tânăr înalt cu părul blond acoperit de cenușă, buzele uscate și nasul strâmb. Mă privește cu lacrimi în ochi, deznădăjnuit și murmurând cuvinte pline de regrete.
    - Îmi pare rău. Am greșit. Vreau să trăiesc.
    - Să trăiești? grăiesc eu râzând puternic. Acesta tresări la auzul vocii mele subțiri și își ridică capul fără totuși a mă privi direct în ochi. Era atât de speriat că va muri de mâna mea încât nu îndrăznea să facă o astfel de greșeală.
    - Ei bine, îți voi da o șansă, de care sper că te vei folosi. Uite, întind brațul, iar un slujitor îmi așează în palmă un pumnal, dacă vei omorî un bărbat și o femeie cu acest stilet, vei avea cale liberă. Te voi lăsa să pleci. Pentru un moment i se tăiase respirația.
    Îi iau mâna și îi îndoi degetele în jurul mânerului. Părea foarte nesigur pe el, puțin poate chiar dezgustat de gândul acesta negru. Mă așez înapoi pe tronul meu din aur și îl privesc îndelung. Situația în care se afla el îmi amintea de momentul în care totul s-a schimbat pentru mine, momentul în care am fost iluminată, iar țelul în viață a fost descoperit.
    Trecuseră atâția ani de atunci și totuși îmi amintesc acea zi de parcă ar fi fost ieri. Era toamnă, o zi ploioasă, iar eu mă întorceam din pădure cu mâncare pentru familie. Vânasem de una singură un iepure și o veveriță cu toate că la vârsta mea era jalnică prada. Ceilalți copii erau mai buni vânători. Oricum în viitor aveam să prind mai multe animale, unele mai mari și puternice.
    De îndată ce am ajuns în fața casei, mi-am îndepărtat firele de păr negre care erau lipite de față din cauza ploii și m-am mai uitat încă o dată în sac. Chiar în momentul în care am deschis ușa, am auzit o bubuitură și urlete. Părinții mei discutau aprinși, urlau unul la altul, aruncau cu câte un obiect care era mai la îndemână. Nu am îndrăznit să intru și să-i întrerup. Eram foarte curioasă, așa că am așteptat până s-au potolit, apoi am auzit glasul răgușit al mamei.
    - Cum putem lăsa casa, rudele și tot ce am adunat de-alungul anilor în urmă? Iar drumul... din Kent până la Wales... ne va distruge fizic dacă vom merge numai pe jos.
    - Vom găsi o soluție. Vindem casa și toate lucrurile de care nu mai avem nevoie, iar de banii aceia cumpărăm doi cai. Căruță avem. Ne vom descurca. Ai încredere, nevastă!
    După ce mi-am dat seama despre ce era vorba, am încremenit. Nu-mi venea să cred că trebuia să ne mutăm. Asta însemna să o luăm de la zero, ceea ce nu-mi doream în nici un fel. Nici nu am voit să știu din ce cauză tatăl meu luase această decizie, dar era o nebunie curată să arunci în râu toată munca depusa. Dar chiar dacă am vrut să-i confrunt și să vorbesc cu ei, am tăcut în speranța că totul fusese doar o mică dispută și că totul va trece de parcă nici nu ar fi fost. Dar m-am înșelat amarnic.
    După o săptămână, într-o dimineață, mă trezește mama să-mi spună că trebuie să o luăm din loc. Bineînțeles că am întrebat-o de ce, dar nu mi-a răspuns. Mă trata ca pe un copil. Așa că, supărată foc, mi-am luat sacoșa și am zbughit-o pe ușă. Direcția? Undeva departe de ei. Trebuia să mă ascund de părinții mei, undeva, unde nu mă puteau găsi. Cu siguranță aveau să plece o dată ce vedeau că în zadar mă căutau și nu eram nicăieri de găsit.
    M-am așesat sub un arbore bătrân pentru a-mi trage respirația și a-mi aduna gândurile. Acela a fost momentul când am simțit întunericul explodând în mine. Am refuzat să fiu o lașă care în loc să se confrunte cu situația grea, fuge precum un animal speriat. Niciodată nu m-am dat bătută și am luptat pentru ceea ce am vrut, doar că de multe ori îmi lipsea motivația și puterea. Cu ajutorului lui, a răului, am găsit soluția. De ce să o ducă ei bine, fericiți și fără griji în alt sat, iar eu să mă lupt cu viața de una singură pentru a trăi? Întrebarea aceea nu o puteam scoate nicicum din cap. Că plecam cu ei, că rămâneam în Kent, tot în umbra lor aveam să trăiesc, așa că m-am decis să mă întorc. Când am ajuns, părinții mei stăteau în pragul ușii, cu bagajele în mână și se uitau în stânga și în dreapta. De îndată ce m-a zărit, mama, serioasă și cu o privire rece care îmi îngheță pentru un moment sufletul, a alergat către mine.
    - Haide, mișcă-te. Nu putem sta toată ziua. Trebuie să plecăm.
    Nu i-am răspuns, ci am urmat-o până la căruță unde tata verifica caii. Amândoi au dat să urce, dar văzând că eu nu mă clintesc din loc nicidecum, s-au întors spre mine, iar tata m-a luat de umăr spunându-mi să mă trezesc la realitate și că trebuie să fac ceea ce mi se spune. Să-mi las viața să fie dictată de alții? Nu, mulțumesc.
    Cu un rânjet pe față, mi-am dus mâna la spate și am luat cuțitul pe care îl foloseam la vânătoare. Fără a clipi, am înfipt vârful în inima lui, apoi i-am tăiat gâtul ei. Sângele se scurgea, creând o băltoacă mare ca cea de apă atunci când ploua vehement. Luându-le așa de ușor viețile, nu mă prea satisfăcuse pe deplin precum mă așteptasem, dar îmi dăduse putere. Era un mod ciudat de a te înălța, era ceva nou, ceva ce îmi plăcea nespus de mult. Le-am mai privit pentru ultima dată trupurile fără viață. Atunci mi-am dat seama că eu îmi creez viitorul, nu o forță invizibilă numită destin. Mereu există o soluție, fie ea sângeroasă sau nu. Eu am acceptat întunericul care se ascunde în sufletul fiecăruia, chiar și a celui tânăr care încă privește pumnalul, indecis.
    Casc plictisită și deschid gura pentru a-i spune băiatului să se grăbească pentru că nu avem timp toată ziua, dar chiar în acel moment acesta se întoarce precum o vijelie înspre mulțimea de oameni și se năpustește la prima persoană pe care o vede. Observ cum o femeie bătrână cade șocată la pământ, iar după ea un bărbat înalt și robust, care încercă din răsputeri să contra atace, dar tânărul blond fusese mai rapid și-l înjughie de mai multe ori.
    - E îndeajuns? Pot pleca? Sau trebuie să-i omor și pe ceilalți aflați în sală? Mă întreabă disperat, răsuflând greu. Hainele îi sunt pătate de sângele celor două victime, chiar și chipul său palid e murdar. Mâinile nu îi mai tremură așa de tare ca la început.
    Totuși, ar fi putut refuza oferta și să-și spună: Asta mi-a fost soarta, nu am ce face. Dar cu siguranță - așa ca și mine - și-a dat seama că există o scăpare. Îi pot citi determinarea în ochii înflăcărați. Vrea să trăiască și e dispus să facă orice.
    Bineînțeles că i-am dat drumul, iar acesta, de îndată ce a văzut calea liberă, a început să fugă precum un animal scăpat de sub control. Sunt sigură că se va întoarce la mine și îmi va cere ajutor. E greu să stăpânești întunericul la început, dar odată ce îl accepți, toate porțile și se vor deschide. Destin? Nu, nu există un astfel de cuvânt în vocabularul meu.

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Lun 26 Sept 2016 - 13:55

    Wow! Niște lucrări de-a dreptul superbe! Nu am cuvinte să-mi descriu încântarea, așa că mai bine trec la treabă!  Angel


    Lucrarea I: Cifra opt și multiplii săi


    Modurile de expunere: 4 p
    Totul se îmbină perfect. Dialogul de început care dinamizează imaginea descrisă atât cât este nevoie pentru a ne face o idee, îmbinat cu nararea la persoana a III-a formează o armonie nemaipomenită. Sfârșitul este marcat tot de linii de dialog la fel de palpitante ca cele de la început. Big smile

    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Totul este foarte bine gândit și transpus în scris. Ideea m-a cam luat prin surprindere, dar asta în sensul pozitiv, căci mi-am delectat ochii și mintea prin ceea ce am citit în lucrarea ta. Smile

    Evidențierea temei: 0,5 p
    Nu am ce comenta. Îmi place la nebunie finalul care este în antiteză cu toată mentalitatea de pe parcursul acțiunii. La început, aveam impresia că abordezi ideea sorții predestinate, având în vedere prezicerile „vrăjitoarei” legate de viitor. Foarte interesant cum aceasta, prin deciziile sale și cunoașterea propriului viitor, și-a schimbat soarta, dar și mai mult decât atât, nu și-a negat talentul.
    Notă: Mă întreb dacă oamenii ar reuși să-și schimbe viitorul dacă ar ști ce-i așteaptă... Think

    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 1,8 p
    Ți-am scăzut aici pentru că tot aici s-ar încadra acest tip de greșeală: ai ales să scrii lucrarea cu diacritice, însă uneori ai uitat să le pui. Aici ai câteva cazuri: „cântăreți de manele si fast” ; „Si se pregati corespunzator pentru ea”. În rest, aș mai dori să spun că mi-a plăcut combinația de registre stilistice abordată de tine. Limbaj popular (țigănesc) împreună cu limbaj cult, frumos îmbinate.  Agrement

    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0, 5 p
    Am verificat și totul este în regulă. Wink

    +1 punct din oficiu.


    Punctaj final: 9,80


    Lucrarea a II-a: Alegerea


    Modurile de expunere: 3,8 p
    Am scăzut un pic din cauza narațiunii care-mi pare foarte grăbită. În rest, dialogul este mai mult decât suficient (în sensul bun), iar descrierea mă ajută mult la construirea imaginilor pe parcursul lecturii.  Agrement

    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Totul pare că s-a desfășurat cursiv, nu ai trecut de la o idee la alta prea brusc, iar asta este cu atât mai bine la punctajul tău. Ai fi putut să mai dezvolți un pic, eu una asta simt, dar ține strict de alegerea ta.
    Te-ai prins? Alegerea? La fel ca titlul tău? Laugh 


    Evidențierea temei: 0,5 p
    Ai evidențiat bine tema, dar m-ar fi bucurat dacă textul ar fi rămas la fel, cu aceeași doză de subtilitate pe tot parcursul lecturii. Totuși, asta ține de gustul meu personal, deci nu am de ce să îți scad. Big smile

    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 1,5 p
    Aici am scăzut din cauza unei greșeli de ortografie („în nici un fel” - în cazul ăsta, se scrie legat) și a unei cacofonii („verifica caii” - ar fi trebuit să reformulezi). Eu țin foarte mult la cunoașterea acestor detalii, prin urmare te-am taxat cu 0,5 puncte. Am sesizat că ai scris „voit” (ceea ce e bine, căci mai sunt persoane care scriu „vroit” sau „vroiam”), am văzut că ai scris „odată ce” (care din nou este bine, dat fiind contextul), dar nu știu cum ți-a scăpat acel „nici un”. Think

    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0,5 p
    Am verificat și la tine și este perfect. Wink

    +1 punct din oficiu.


    Punctaj final: 9,30


    ______________________________________


    Mi-a făcut foarte mare plăcere să vă citesc lucrările. Sunt absolut fenomenale, iar asta înseamnă că-mi va fi greu să aleg una pentru favoritul publicului. În prezent, ele sunt la egalitate cu 2 voturi. Aș dori să rog și ceilalți critici să fie atenți la cum vor sta lucrurile în momentul în care ei au terminat de jurizat. Abia aștept să văd media notelor la sfârșit de concurs. Țin pumnii ambilor participanți. See you soon! Hi!


    Ultima editare efectuata de catre ♥ Nekko ♥ in Mier 28 Sept 2016 - 22:06, editata de 1 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 28 Sept 2016 - 21:31

    Bună! 
    Vreau să vă felicit pentru efortul depus, pentru faptul că ați mers până la capăt, pentru că ați realizat niște lucrări minunate și ne-ați delectat ochii și imaginația. Trebuie să recunosc că tema dată poate pune bețe în roate, este și nu este grea, dar mă bucur că ați luat această ediție ca pe o provocare, deoarece tema „destinul” este o provocare. Sunt mulțumită de ce am văzut și surprinsă. De ce surprinsă? Pentru că în mintea mea mă așteptam la o cu totul altă abordare. 
    Felicitări și succes în continuare! 






    Prima lucrare: Cifra opt și multiplii săi

    Modurile de expunere: 4 p
    Foarte bine. Îmi place cum s-au îmbinat modurile de expunere. De asemenea felul în care ai început, dialogul din incipit s-a potrivit de minune cu finalul deschis. Pot să zic că ai avut un incipit ex abrupto, adică brusc, direct în acțiune, și un final deschis. Foarte frumos. Nu am ce reproșa. Am remarcat și felul în care ai descris personajul și sunt mulțumită de ceea ce am văzut și de alegerea făcută.
     
    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Nu am ce reproșa. Totul e liniar. Ai știut de unde să începi și unde să termini. Nu te-ai pierdut pe drum și totul e limpede, organizat.
    Evidențierea temei: 0, 5 p
    Ce e drept, la o astfel de abordare a temei nu mă așteptam. Am fost surprinsă, dar într-un mod plăcut. Dacă la început impresia lăsată e cea de acceptare a sorții, finalul de lasă mască. Efectiv nu te aștepți ca personajul să aibă tăria de a-și schimba destinul și de a și-l construi după cum dorește.
    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 2 p
    Sincer îți voi da maximul. De obicei nu scad la lipsa câtorva diacritice. Se mai întâmplă, uneori ochii nu le mai detectează, dar sugestia mea este să fii cât poți tu de atentă. Ai o lucrare curată.
    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0, 5 p
    9 + 1 p oficiu = 10
    Felicitări! Ca un sfat pe viitor: când mai folosești cuvinte în altă limbă fă o trimitere în antetul paginii (după finalizarea poveștii) și oferă explicația. Ce e drept am descoperit traducerea în text mai târziu, dar cel mai corect este cu trimitere. Nu am scăzut pentru așa ceva.
     
    A doua lucrare: Alegerea


    Modurile de expunere:  3,5 p
    De îmbinat le-ai îmbinat cum trebuie, cantități suficiente de dialog, dar în timpul acelei amintiri ai avut un moment de scăpare. Ai fugit. A fost prea bruscă acea decizie, acea schimbare, acel întuneric din interiorul fiecăruia și-a făcut prea repede treaba. De obicei acest lucru se produce încet, la început simți, apare dorința, apoi negarea și în cele din urmă cedezi și accepți sau nu. Deci e nevoie de timp.  Au lipsit câteva trepte.
    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Trebuie să recunosc că planul de idei a fost urmat cum trebuie, totul a fost organizat.
    Evidențierea temei:  0, 5 p
    Am senzația, sau cel puțin așa ai lăsat impresia, că te-ai încurcat puțin. Ai partea de „totul se întâmplă cu un scop”. Nu destinul îi făcea viitorul, părinții îl realizau. Faptul că fata și-a luat propria viață în mâini, a comis acea crimă și a ajuns unde a ajuns, ăla e destinul, fie că ea crede sau nu. Am să aleg să nu îți scad.
    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 1, 8 p 
    La fel ca și colega mea, aceleași greșeli le-am sesizat și eu, așa că nu mai are rost să le enumăr. 


    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0, 5 p
    8, 3 + 1 p oficiu=  9, 3


    Felicitări! 

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 30 Sept 2016 - 11:30

    Bună!
    Înainte de a juriza vreau să vă felicit că ați mers până la capăt. Ambele lucrări au fost superbe și nu mă așteptam la o abordare de genul acesta.

    Prima lucrare: Cifra opt și multiplii săi

    Modurile de expunere: 4 p
    Nu am ce comenta aici. Totul se îmbină frumos în text, iar dialogul de la început se îmbină perfect cu finalul deschis. Eu nu sunt o fană a finalului deschis, însă felul în care l-ai abordat și descris m-a făcut să îmi schimb părerea.

    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Din nou nu am ce reproșa. Ideile sunt descrise cursiv, fără să te pierzi pe drum. Ai știut exact cum și de unde să începi și acest lucru e valabil și pentru sfârșit.

    Evidențierea temei: 0, 5 p
    Am fost plăcut surprinsă să văd o astfel de abordare a temei. Nu mă așteptam să citesc o lucrare care tratează destinul în stil țigănesc, ca să îi spun așa, iar efectul surprinză de la sfârșit prin care personajul își ia destinul în propriile mâini te lasă mască.

    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 2 p
    Fetele au evidențiat mai sunt eventualele greșeli pe care le-am ochit și eu, așa că nu le voi repeta. Nu îți voi scădea din punctaj pentru că se mai întâmplă și ochii pot fugi printre rânduri fără să sesisezi greșelile.

    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0, 5 p
    9+1 p din oficiu = 10


    Lucrarea a II-a: Alegerea

    Modurile de expunere: 3,7 p
    Ei bine ai avut momente  în care ai fugit cu narațiunea. Unele lucruri s-au întâmplat prea repede și prea brusc și nu am avut suficient timp să le analizăm, ca să nu mai spun că și personajul a acceptat întunericul în viața ei mult prea ușor.

    Organizarea ideilor în scris: 2 p
    Ideile au fost evidențiate bine, organizate corect și trecerea de la o idee la alta s-a desfășurat lent, exact cum trebuie.

    Evidențierea temei: 0, 5 p
    Cum ai descris tu în lucrare, nu prea pare a destin, însă prin simplul fapt că fata era convisă că soarta ei este în mâinile părinților ei, iar ea adecis să schimbe acest lucru, te duce oarecum cu gândul la destin. Nu am să îți scad pentru că este o idee bună.

    Respectarea normelor de exprimare, ortografie și punctuație: 1, 8 p
    Aceleași greșeli ochite, așa că nu mă voi repeta.

    Încadrarea în limita maxima a spațiului: 0, 5 p
    8,5 + 1 p oficiu = 9,5

    Felicitări amândurora!

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Sam 1 Oct 2016 - 23:39

    Andi a anunțat că nu mai poate critica, prin urmare a venit momentul să închidem concursul de proză din luna septembrie. Prin urmare, mediile sunt următoarele:


    Lucrarea I: 9,93
    Lucrarea a II-a: 9,36


    Lucrarea câștigătoare este „Cifra opt și multiplii săi” a lui Bunnylover537, pe locul al II-lea se află „Alegerea”, lucrare deținută de RR. Favorita publicului este prima lucrare, prin urmare, puctajele se acordă astfel:

    Bunnylover537: 150 puncte

    RR: 50 puncte


    Acestea fiind zise, vă felicit pe amândouă și sper că veți mai participa și la alte concursuri pe viitor. Până atunci, vă urez multă inspirație și baftă în tot ce vă propuneți!  Hi!

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Lucrări concurs proză - Septembrie 2016

    Mesaj Scris de RR la data de Mier 5 Oct 2016 - 18:26

    Doresc să o felicit pe bunnylovers pentru lucrarea ei superbă. Mie mi-a plăcut foarte mult. A meritat să câștige  Big Hug Vreau să le mulțumesc criticilor pentru munca depusă și corectitudinea lor. We have a great team ^_^ 
    Sper ca la următorul concurs să participe mai mulți, m-ar bucura enorm Heart 

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:18