╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Jaful misterios și o crimă fără urme

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 7 Sept 2016 - 23:27

    Rose: 
    'Stăteam de aproximativ o oră cu fundul pe pământul rece privind în gol. Am oftat și mi-am ridicat privirea. Mă purtasem oribil cu Harley, săraca nu avea nici cea mai mică vină și doar mi-am descărcat nervii pe ea. Ea știe tot, dar nu cred că și-a dat seama că acela e motivul. Ryan era suspendat din cauza mea și dacă până acum mă ura, acum probabil dorea să mă vadă moartă. Andres... ei, îi va trece. Nu e prima dată când țip la el. O să îi iau o sticlă de Jack. Am zâmbit involuntar la acel gând și m-am întors să privesc piatra pe care era scris cu atent acel nume.'
    ”Îmi lipsești idiotule...” 
    'Aveam nevoie de sfatul lui sau al lui Koda ori Dai. Știau ce să îmi zică în astfel de situații. Am privit cealaltă piatră și deja mi-o imaginam pe nebuna de Koda cum bătea din picior la mine și mă întreba dacă sunt în toate mințile.'
    ”Ce mi-ai fi spus Koda? Că e vina mea? Că am greșit și nu trebuia să reacționez așa, că nu trebuia să renunț, să îl provoc pe Vladimir? Mai fi pocnit draga mea prietenă?” 

     ”Ești un spion antrenat care nu trebuie să-și arate sentimentele. Crezi că dacă te enervezi și plângi în halul ăsta, îi va aduce înapoi? Ei bine, nu." 
    'Vorbele lui Ryan răsunau de când am plecat de la sediu în mintea mea. De ce avea dreptate în halul ăsta? De ce? Nimic nu îi aduce înapoi, sunt un spion antrenat, dar și om. Mă simt datoare față de Ryan. Nu pot să cred că o să fac asta. Koda sper că ești fericită că îmi voi călca pe orgoliu.
    Am bătut la ușă și am intrat în birou.'
    Vreau să vorbim. Despre Ryan...” 
    ”Ascult.” 
    ”Uite Vladimir, nu e vina lui. E a mea. Am reacționat sub influența nervilor sau mai bine zis sub influența trecutului. Nu am vrut ca Ryan să fie suspendat. Așa că te rog să îl lași să revină la misiune și mă poți pedepsi doar pe mine. Ryan e un... e un spion priceput și echipa are... are nevoie de el.” 
    'Doamne! Cu câtă dificultate rosteam acele cuvinte. E așa greu! Da nu am de gând să îl știu pe conștiința mea pe Ryan și poate Vladimir va lua în considerare faptul că pun echipa pe primul loc.'
    ”Apreciez sinceritatea ta, apreciez faptul că ai pus echipa pe primul loc, dar nu doar tu ești vinovata. Îi știu manierele lui Ryan și știu că ți-a luat dosarul, al tău și a coechipierilor, lucru pe care nu îl pot tolera. Trebuie să învețe să lucreze în echipă și trebuie să învățați să vă suportați și să fiți colegi.” 
    ”Vladimir, te rog. Doar ridică-i suspendarea. Mă poți trimite la ce antrenamente vrei tu.”
    ”Nu Rose, dar o să iau în considerare faptul că te-ai gândit la echipă. Andres și Nick vor avea grijă de misiune.” 
    ”Și Harley?”
    ”Am trimis-o să cerceteze ceva. În Rusia. Se va întoarce în 2 săptămâni maxim. Acum te rog să mă scuzi, am treabă.” 


    'Asta e plictisitor. Îi ascultam pe ai mei cum vorbeau despre următoarea lansare. Învârteam pixul ăla și priveam fețele încântate ale celorlalți. Cum eram suspendată și nu aveam ce face am venit la părinții mei. Proastă alegere. Parcă nu se mai termină ziua ca să scap de aici. Am nevoie de un miracol. Fix în acel moment ecranul telefonului s-a aprins. Salvată de clopoțel. Am deschis mesajul și am citit cele câteva rânduri seci. '
    ”Fosta fabrică de sticlă, ora 21:00. V.” 
    'O mică misiune tată. Daaa! Atât aveam nevoie. M-am ridicat de pe scaun și am lăsat-o pe mama să strige cât vrea după mine. Să se ducă cu toată compania asta pe care nu o voi conduce în veci. Mai bine mă fac medic sau avocat.

    Pășeam cu atenție și mă uitam în fiecare parte. Când erau astfel de mesaje seci atunci  cel mai probabil era vorba de un trafic de droguri, arme, etc. Era exagerat de liniște, ceea ce mă punea pe gânduri. Am aruncat o privire în spate crezând că aud ceva. Am făcut doi pași fără să privesc și m-am lovit de un trup. M-am întors brusc fiind gata de atac.'
    ”Ryan?” 
    'Și el era la fel de șocat ca și mine. Ce căuta aici? N-am mai avut timp să rostesc o întrebare sau ca el să răspundă căci am auzit încărcături de arme îndreptate spre noi. Minunat, eram încercuiți.”
    ”Ce fac doi porumbei așa departe de casă, la o oră așa târzie?” 
    ”Mă gândeam să încercăm noi locuri. Deja fiecare colț din casă e încercat și ne-am cam plictisit. Vrem altceva.” spuse Rose ironică. ”Nu am știut că e ocupat deja. Cam mare grupul și prea mulți bărbați. Vei face față?” adăugă aceasta. 
    ”Vei regreta păpușă.” 
    'Am zâmbit și am așteptat să se apropie de mine. Primul pas și al doilea, al treilea și distanța se micșora. Perfect. Am lăsat lama din mâneca gecii să îmi alunece ușor în palmă. Când a dat să mă prindă m-am rotit lovindu-l cu piciorul în abdomen. Să înceapă distracția.'

    Nick: 
    'Conduceam cu viteză spre aeroport și din când în când mai aruncam un ochi spre Harley și la încheietura sa.'
    ”Rose nu a vrut. Era doar nervoasă. Ryan s-a băgat unde nu trebuie, s-a enervat, a cerut un transfer în Franța, s-a certat cu Vladimir și, probabil după plecarea mea din sală, s-a ciondănit cu Ryan. Ai fost doar o victimă a nervilor ei. Știi că ține la tine. E și suspendată.” 
    ”Știu...” 
    'Am oftat.'
    ”Vladimir m-a pus să îi învăț să lucreze în echipă. Mi-a dat aprobarea să îi rănesc mortal.” 
    ”Ce vei face?” 
    ”Nu știu, dar treaba e serioasă. Trebuie să fie educați. Dacă e implicată mafia rusească nu ne putem permite să ne jucăm și să ne certăm între noi. Am rugat niște prieteni să... să mă ajute.”
    ”Ce.. ce vrea să însemne asta?” întrebase îngrijorată fata.
    ”Că dacă nu sunt în stare să se apere și să colaboreze pot muri.”  
    ”Nick!” 
    ”Am glumit pitic. Dar pot fi răniți... grav.” 
    Nick parcase mașina înainte ca fata să mai zică ceva. O ajutase la bagaj și înainte ca aceasta să plece în Rusia o îmbrățișă. 
    ”Te rog ai grijă. Mă suni dacă ceva nu merge bine, mă suni chiar și dacă ai senzația că ești urmărită.” 
    ”Sunt antrenată. Mă descurc.” 
    ”Nu cu mafia rusească. Te rog să ai grijă.” 
    Harley dăduse din cap și plecă, la fel și Nick. Dădu un telefon scurt și se îndreptă spre un alt loc. 

    'Priveam atent fiecare mișcare pe care o făceau, fiecare paș, lovitură. Se luptau bine, dar nu lucrau în echipă. Am observat-o pe Rose cum s-a întors preț de două secunde spre Ryan care aterizase într-o cutie, lovindu-se destul de puternic la cap. Unul din băieți profită de ocazie și o lovise puternic în abdomen, aceasta dezechilibrându-se. Am oftat și am privit cum Rose e rănită, prinsă și lovită astfel încât să leșine. Am ieșit afară oftând.'
    ”Înăuntru cu ei. Îi legați cu lanțuri bine de grindă. Să vedem cum se vor elibera și cum vor scăpa de voi. Mulțumesc de ajutor.” 
    ”Nu ești cam dur?” spusese Andres privind-o pe Rose și pe Ryan
    'Îl rugasem pe Andres să participe și el. Da, eram dur și Harley putea să se îngrijoreze. Când e vorba de antrenamente nu mă joc. L-am luat pe băiat și am plecat spre sediu. Vladimir dorea să discute cu noi, urgent."

    occ: cine dorește și poftește

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Vin 9 Sept 2016 - 16:02

    ooc: A venit momentul să introducem un alt spion. Evil


    bic: Darren
    Stătea cu mâinile întinse pe tot spătarul băncii, picior peste picior, privind frunzele uscate care mai aveau un pic și cădeau din copaci. Inspiră adânc, apoi expiră greoi, savurând momentul de liniște. Își trece mâna prin păr, apoi și-o duce în buzunar în căutarea pachetului de țigări și a brichetei. Își aprinde țigarea, apoi trage cu poftă din ea. A trecut mult timp de când Darren a avut ocazia să se relaxeze, departe de mediul urban, singur, acolo unde se simte cu adevărat el, unde este lăsat în pace de toți și de toate.
    'Pentru astfel de momente merită să trăiești. Cei mai mulți nu văd nimic altceva în fața ochilor decât banii, dar viața înseamnă mai mult de atât. De ce să te lupți pentru a supraviețui când de fapt poți muri? Care este sensul vieții? Dar scopul ei? Omul trăiește fiecare clipă din viața sa căutând răspunsul la aceste întrebări, dar e atât de orbit de visuri lacome că uită adevăratul său țel: să fie fericit cu adevărat. Asta face diferența între „a exista„ și „a trăi”.'
    Se oprește din meditație, mai trage din țigare, apoi își lasă capul pe spate, privind fumul pe care îl dă afară cum se risipește în bătaia vântului tomnatic.
    'La fel ca fumul, așa vom dispărea și noi. Doar amintirea noastră din inimile celor dragi este dovada că noi am fost aici. Dacă nu ai prieteni, nu ai nimic. Nu! Dacă nu ai iubire, atunci nu ai nimic!'
    Un rânjet trist îi apare pe față. Era ironică situația. Adora oamenii și dorea să-i cunoască, dar meseria nu-i permitea. Nu putea risca să se atașeze de nimeni. Nu voia să pună în pericol pe nimeni, cu atât mai puțin să-i piardă pe cei dragi.
    'Poate e mai bine așa.'
    Își termină țigarea, apoi își redeschide telefonul. Își verifică mesajele, printre care și unul de la Vladimir. Este puțin dezamăgit la vederea acestuia, el sperând că își poate petrece restul concediului liniștit. Oftează, apoi își bagă telefonul în buzunarul interior din geaca de piele.
    'Presupun că infractorii nu-și iau niciodată liber.'
    Își ia chiștocul, îl aruncă într-o pungă de plastic lângă alte resturi, o aruncă la cel mai apropiat coș de gunoi, apoi se îndreaptă spre marginea autostrăzii unde și-a lăsat motocicleta. Se îndreaptă spre agenție cu o viteză moderată. În câteva ore, ajunge la sediul din centrul L.A-ului unde Vladimir îl aștepta împreună cu alți doi spioni în biroul său.
    ”Bine ai revenit, Darren! Chiar nu am vrut să te iau din vacanța ta, dar a intervenit ceva urgent.” spuse Vladimir vizibil neafectat de gestul său.
    ”Nici nu mă așteptam să mă bucur de ea prea mult. Care este urgența?” răspunde Darren serios.
    ”Direct la treabă, ca de obicei! Te-am chemat pentru că în prezent lucrăm la multe cazuri în același timp și avem puțini oameni disponibili. Două în particular s-au dovedit a fi foarte periculoase, iar echipa atribuită acesteia au întâmpinat dificultăți.”
    Vladimir îi dă lui Darren un raport cu tot ce s-a aflat până în acel moment despre jaf și omorul din culpă al familiei înstărite. Acesta îl studiază atent apoi își ridică privirea către Andres și Nick.
    ”Darren Williams. Încântat!”

    Andres dă mâna cu acesta și îi zâmbește când se prezintă, iar Darren îl salută pe Nick prietenește. Vladimir îi întrerupe când începe să-i explice lui Darren situația dintre Rose și Ryan.
    ”Am înțeles. Când vin rezultatele autopsiei? A trecut destul de mult timp de la crimă.” întreabă Darren cu ochii în raport.
    ”Aici este problema. Morga a raportat lipsa victimelor acum câteva ore. Mergeți și vedeți ce puteți afla!”

    ooc: Narcis sau Rose. Smile


    Ultima editare efectuata de catre ♥ Nekko ♥ in Dum 11 Sept 2016 - 22:51, editata de 2 ori

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Sam 10 Sept 2016 - 1:52

    Andres stătea pe scaun lângă Nick și, aparent, așteptau un nou coechipier. Vladimir părea nerăbdător deși avea expresia lui neutră, iar Nick, ei bine, nu arăta plictisit sau enervat de apariția altui spion, ci aștepta calm ca acesta să intre.
    'Poate nu e așa de rău să lucrezi cu cineva. Evident, dacă nu sunt persoane arogante ca Ryan. Ar trebui să încerc să le dau o șansă, ce se poate întâmpla?'
    Privea podeaua îngândurat, când cineva deschise ușa. Își făcu apariția un tip brunet cu ochii albaștri, iar Vladimir îl întâmpină.
    'Deci cu el vom lucra. Pare de treabă, sper să meargă bine.'
    În timp ce noul spion studia raportul de la Vladimir, Andres își mută privirea către fereastră și privi absent cerul. Avea mare nevoie de o țigară. Îl ardeau plămânii și își simțea nervii întinși la maxim, neștiind de ce. Încerca să-și ascundă tremuratul și închise ochii.
    "Darren Williams. Încântat!"
    Tresări puțin când îi auzi vocea, dar încercă să ascundă asta și afișă un zâmbet fals în timp ce dădu mâna cu el, iar Nick doar dădu din cap ca răspuns la salutul lui Darren. Vladimir îi explică situația dintre Rose și Ryan și îi trimise pe toți trei la morgă.
    De îndată ce ajunse afară, Andres scoase pachetul de țigări și își aprinse una. Trase adânc din ea și lăsă fumul să iasă, apoi își continuă drumul alături de cei doi spioni.
    La morgă, legistul le arătă locurile din care au dispărut cadavrele și sistemul de securitate.
    'Cu siguranță e mâna mafiei. E mai complicat decât credeam.'
    Brusc, liniștea fu spulberată de telefonul lui Andres. Kim. Își ceru scuze și ieși din încăpere pentru a răspunde.
    "Trebuie să ne întâlnim urgent. Te aștept în parcul de lângă locuința ta. Vino singur."
    Închise telefonul și se scuză celor doi, spunând că a intervenit ceva, apoi se grăbi către parc.
    'Oare ce e atât de important? Aș putea avea probleme dacă abandonez așa misiunea.'

    ooc: Kim

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Dum 11 Sept 2016 - 20:33

    ‘I-am cerut lui Andres să ne vedem în parcul de lângă locuința lui pentru a-i mărturisi totul. De câteva zile încoace, sentimentul de pierdere mă distrugea pe dinăutru... Fiecare loc în care am fost îmi aducea aminte de ei. Știam că nu mai puteam să-i aduc înapoi, știam că mi-am pierdut cea de-a doua familie...’
    Se așezase pe o bancă cu genunchi la piept începând să plângă până ce o mână firavă îi atinsese umărul, făcând-o să tresară și să se întoarcă spre el. Era neagră la ochii din cauza fardului, iar ochii ei roșii din cauza plânsului. Îl strânsese în brațe pentru a-și găsi alinarea. Era o fire sensibilă și sentimentală, iar trecutul acela sumbru și trist devenise ca un șoc pentru ea. De la amintirea din club, nu mai închisese nici un ochii, cearcănele ieșind în evidență pe zi ce trece.
    Băiatul se uita întrebător la ea. Kim, privindul cu tristete, începuse să-i povestească totul printre suspine. Nu ratase nici măcar un lucru mărut. Îi spusese despre misiunea la care dăduseră toți trei greși, sfârșind prin a mi fi prinsă toată organizația de ASI, apoi cum a trebuit să suporte pedespele la care i-a supusul șeful agenției și cum prin încercarea de a evada mulți au fost omorâți de către spioni.
    Cu fiecare cuvânt pe care îl rostea devenea din ce în ce mai speriată. Ajunsese la incediu. Când Will și cu Kyo s-au strecurat în subsolul fostei lor locuințe pentru a lua armele necesare de supraviețuire, iar aceasta îi urmase.
    “Făcuserăm rost de proviziile și armele necesare, anunțând-o pe Miki că suntem gata ne îndreptasem spre ieșire vrând să plecăm dar calea ne fusese blocată de către cei trei spioni de elită ai agenției. Cei care se dăduseră de partea noastră, trădătorii care ne-au intrat pe sub piele, am avut încredere în ei, dar cu ce preț? Cu prețul vieții noastre! Mă simt vinovată pentru moartea lor. Trebuia să fiu conștientă de acest lucru, dar nu! Am fugit ca o lașă din fața pericolului și regret asta. Ar fi trebuit să mor odată cu ei. Să-mi pierd viața alături de ei. Ci nu să scap cu viață, dar cu o cicatrice pe piciorul stâng.”
    Rostise cuvintele greoi printre suspine, pomenind apoi de incendiu. Nu știa cine l-a provocat, dar era sigură că agenția ar fi făcut acest lucru pentru a scăpa de ei.
    “De ce mi-ai spus toate astea de abia acum?” Spune Andres ne îndepărtând-o din brațele lui.
    “Fiindcă... fiindcă mi-a fost teamă... să nu mai fac aceeași greșeală și s-o pierd și pe Miki... sau pe tine.”
    Terminase fraza scufundându-și mai adânc capul în pieptul lui. Andres mângâindu-i creștetul capului încercând să o consoleze.


    ooc: Narcis

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mar 20 Sept 2016 - 22:48

    Ascultă cu atenție tot ce avea Kim de spus fără să se miște, ținând-o pe fată în brațe. Rămăsese fără cuvinte. Nu avea nicio idee că era chinuită de astfel de amintiri. Când o cunoscuse el, era foarte axioasă. Nu voia să vorbească cu nimeni, nu mânca și avea mereu coșmaruri. Se atașase de ea ca de o soră și simțea că era datoria lui s-o protejeze, fără a ști de ce.
    După câteva minute, Kim se trase încet din brațele lui și îi mulțumi că o ascultă, rugându-l s-o ducă acasă. Se ridicară și porniră încet către apartament. O așteptă până făcu un duș, apoi îi ținu companie până adormi. După ce se asigură că dormea, ieși și se grăbi către morgă, unde îi lăsase pe ceilalți.
    'Mă întreb dacă voi avea probleme din cauză că am plecat așa. Sper ca Vladimir să nu fi aflat, altfel s-a zis cu mine.'
    Ajunse la morgă și constată că Darren și Nick nu mai erau acolo. Întrebă câteva persoane de ei și, aparent, nu se mai aflau în clădire.
    'La naiba. Am pierdut investigația. Vladimir o să mă îngroape de viu.'
    Se gândi ce să facă, neștiind încotro s-o apuce, când îl întrerupse tonul de apel. Vladimir.
    'Ar trebui să renunț la ateism și să-mi chem îngerul păzitor. Dacă am așa ceva.'
    "Andres, dacă te mai trimis undeva și dispari o singură dată, nu mai participi nici tu la misiune! Ce e cu tine? Ești cam absent în ultima vreme."
    "Nu am nimic. Îmi pare rău pentru purtarea mea, promit că o să mă concentrez."
    "Așa să faci. Ia o pauză pe moment, ai nevoie de una. Contactează-i pe Nick și Darren când te trezești să-ți comunice noutățile."
    "Am înțeles, mulțumesc."
    Închise și se îndreptă spre casă, cufundat în gânduri.

    ooc: oricine

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Dum 25 Sept 2016 - 3:18

    'Se poate mai rău de atât? Cred că da... Stau atârnat, împreună cu Rose, într-o fabrică imensă plină de niște tipi pe care nu îi mai văzusem până acum. Nu înțeleg de ce am fost trimiși aici, doar noi doi. Iar încheieturile încep să mă doară. Să nu mai zic de sângele care se prelinge pe ureche în jos. M-am lovit destul de rău la cap atunci când am fost aruncat la podea. Mă uit la Rose care oftează din minut în minut. Ochii îi rotește dintr-o parte în alta. Cu siguranță se gândește la un plan pentru a scăpa.'
    "Hei, ești bine?" întreabă Ryan privind-o îngrijorat pe Rose. Încheieturile mâinilor îi erau vineți, iar brațele pline de tăieturi. 
    "Aham. Dar tu? Te doare?" întreabă aceasta la rândul său făcând semn către zona de lângă tâmple care sângera. Ryan scutură capul zâmbind pentru un moment. 
    "Ne trebuie un plan bine pus la punct. Trebuie să lucrăm în echipă. ... Stai așa... nu ți se pare puțin ciudat? Uită-te la tipii care ne-au atacat."
    "Da, stau și joacă cărți și nu ne bagă deloc în seamă. Momentul nostru de.... Aaa."
    "Exact. De ce ne-ar agăța de o grindă și nu ne-ar omorî sau mai bine, fugi de aici? Te gândești la ce mă gândesc și eu?"
    "Nick!" strigă Rose puțin surprinsă. 
    "Exact."
    "Ce am să-i fac eu lui!"
    "Mă bucur că în această privință gândim la fel." Au început amândoi să râdă amuzați trăgând astfel, pentru un moment, atenția bărbaților. Aceștia s-au uitat pentru câteva momente la Rose și Ryan, după care s-au întors la jocul de cărți.
    "Ne trebuie un plan și niște arme, dar mai întâi de toate trebuie să tăiem frânghiile. Ai vreun cuțit sau ceva ascuns prin mâneci."
    "Nu, le-am folosit pe... toate." Chipul lui Rose devenise roșu precum sângele. Încercă să-i evite privirea nedumerită a lui Ryan. Aceasta lăsă capul jos, ochii îndreptați către bust.
    "Nu-mi spune că... Vorbești serios? Care fată mai ascunde arme la sutien!!" Ryan luă o gură de aer după care continuă.
    "Incredibil... Nu aș fi crezut niciodată că băgatul nasului în sutienul unei femei poate fi așa de neromantic și total opusul a ceea ce numesc eu erotic. "
    Rose ridică uimită capul, aruncându-i fulgere cu privirea. Comentariul lui Ryan o făcuse să refuze soluția propusă, singura pe care o aveau.
    "Deci vrei să stăm așa până va veni Nick și ne va pune într-o situație și mai nașpa? Știi că nu vom scăpa așa de ușor unul de altul dacă nu cooperăm. Hmm... Promit să mă revanșez. Ce zici, te scot la cel mai scump restaurant din L.A pe banii mei după ce terminăm cu gorilele astea." 
    Rose își trage buzele gânditoare după care acceptă oferta făcută. 
    "Bun, acum încolăcește-ți picioarele în jurul abdomenului mei pentru a fi într-o poziție mai stabilă." Cu obrajii roșii, Rose făcu cum i se spuse. Erau atât de aproape. Se priveau cu atâta intensitate, pierduți în lumea lor. Mintea lui Ryan se golise. Nu mai știa ce trebuia să facă. Trecuse ceva timp de când nu mai fusese atât de aproape de o fată. Uitase cum e, uitase de acel sentiment care îți făcea inima să o ia razna.
    Acesta își întoarce brusc capul pentru a se desprinde din atmosfera ciudată care se crease și pentru a se trezi la realitate.
    "Ăm... îmi pare rău, nu va dura mult." spuse băgându-și rușinat nasul în bluza ei decoltată și căutând cu gura, mica unealtă ce îi va ajuta. Era așa de greu și totodată așa de moale. Îi plăcea mirosul pe care îl emana pielea lui Rose.
    După câteva minute acesta găsi un briceag. Scoase capul bucuros cu obiectul între dinți. O privi pe tânără a cărui chip luase foc. Ryan înghiți în sec după care începu a se apropia cu gura de a ei. Îi băgă partea de lemn a briceagului în gură, apoi începu să tragă de lamă.
    "Acum prinde-te de frânghie pentru a te ridica și a ajunge la încheieturile mele." Așa și făcuse. După trei minute Rose reușise să-i taie legătura și să-i elibereze încheieturile din strânsoare.
    'În sfârșit simt și eu pământ stabil sub picioare. De abia dacă mai îmi simt brațele. Frate, ce experiență ciudată.'
    "Unul dintre ei a scăpat. Pe el!" Doi dintre bărbați se opresc din a juca și aleargă către Ryan, care își scutură brațele încă amorțite. Pe unul dintre bărbați îl trântește la podea lovindu-l puternic cu piciorul în stomac.
    "Hei!! Nu ai uitat ceva?" strigă Rose exasperată. Ryan nu își întoarce capul, ci se concentrează pe al doilea bărbat care îi dă un pumn în burtă în plină forță. Chiar în acel, înainte de a fi aruncat într-un scaun de lemn rupt, Ryan îi fură pumnalul agățat la curea. Acesta scuipă sângele din gură și azvârlește cuțitul în direcția lui Rose.
    "Merci! Era și timpul." Tânăra își scutură brațele acum libere și aleargă către Ryan. dându-i o mână de ajutor. 
    "Ești bine?"
    "Deocamdată, da. Acum că suntem liberi, cum propui să abordăm situația? E rândul tău să vi cu un plan."
    Fiind acum înconjurați, cei doi se lipesc cu spatele unul de altul.
    "Suntem spioni bine antrenați. Cred că e momentul perfect să folosim acele tehnici speciale pentru două persoane."
    "Îmi place cum gândești"
    occ: oricine

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 25 Sept 2016 - 12:32

    edit

    Harley
    Doi indivizi înalți și bine făcuți, aveau în custodie un asasin. Acum era neînarmat și încătușat, însă încă te putea băga în sperieți doar dacă îl priveai direct în ochi. În urma a lor, erau încă doi spioni pentru siguranță, în cazul în care asasinul ar fi încercat ceva nebunesc, într-o clădire plină de spioni. În fruntea grupului era ea. Tocurile înalte de la cizmele fetei răsunau pe holul clădirii, iar paltonul lung și gros o protejase de frigul crunt din care tocmai se întorsese. Ea era motivul pentru care nimeni nu le întrerupea traiectoria. Urcaseră la etajul al cincilea. se aflau în fața ușii, iar fata, cu o mișcare rapidă se aplecase și lovise ușa cu piciorul. Nu se obosise să își scoată mâinile din buzunarele paltonului. Cei patru bărbați din interiorul camerei fuseseră luați prin surprindere, nefiind pregătiți pentru asta. Cel din spatele biroului se ridicase furios din scaunul său din piele.
    "Harley? Ce înseamnă toate astea?"
    Blonda se dăduse într-o parte să le facă loc indivizilor din spatele ei. Aceștia îl aruncaseră pe cel încătușat pe podea.
    "Cпасибо, ребята. (Spasibo, rebyata.)*"
    Bărbații dăduseră din cap spre ea. Harley se întoarse spre Vladimir care primea cel mai probabil ultimele noutăți despre crimă de la Nick, Andres și încă un tip. 'Se pare că tot au avut nevoie de ajutor și nu s-au descurcat de încă mai e cineva cu ei în birou.' își spuse Harley în gând.
    "Harley, am pus o întrebare." Vladimir începuse să ridice tonul, iritând-o pe Harley.
    "Ar trebui să fi puțin mai recunoscător mai ales că ai în fața ta asasinul plătit să ucidă fără milă acea familie."
    Pe fața tuturor se putea citi mirarea. Nu îi puteam condamna, la început nici eu nu crezusem că un tip normal al prima vedere poate ucide cât ai clipi.
    "Cum de ești așa de sigură?"
    "Păi primul indiciul a fost acele documente găsite în seiful familiei. Se pare că aceștia aveau acțiuni la anumite companii care sunt conduse de mafia rusească. Se pare că atunci când au aflat că au de a face cu mafia, au încercat să scape de acțiuni, ceea ce rușilor nu prea le-a convenit. Au încercat să cadă la învoială, oferindu-le ceva în schimb."
    "Diamantele." spuse Nick repezit.
    "Exact. Însă cum niciodată nu trebuie să te pui cu mafia rusească, ei au luat și o parte din diamante, dar au executat și toată familia. Tipul ăsta este unul dintre cei mai preciși asasini preferat de mafie."
    "Și cum rămâne cu cadavrele dispărute?"
    "Le-am găsit în subsolul casei asasinului. Nu știm exact de ce au fost luate, dar cel mai probabil aveau indicii care îl puteau demasca. Restul lucrurilor poți să le analizezi din raportul pe care l-am făcut. Acum, vă rog să mă scuzați, dar am avut de lucru și sunt obosită. Apropo" Harley se întoarse pe călcâie spre tipul cel nou. "Harley Price, încântată! Mulțumesc că ai avut grijă de Nick și Andres. Se pare că nu se pot descurca singuri."
    "Darren Williams. Presupun că a fost plăcerea mea." a spus acesta zâmbind.
    "Hei, să îți amintesc că eu te-am dus până la aeroport?" a intervenit Nick ușor iritat.
    "Nu eu ți-am cerut să mă duci până la aeroport, însă îți mulțumesc că ai făcut-o. Măcar cineva face ceva drăguț pentru mine"
    Harley l-a privit furioasă pe Andres, după care a părăsit încăperea. Avea nevoie de o baie lungă și un somn lung.

    Cпасибо, ребята. (Spasibo, rebyata.) lb. rusă - Mulțumesc, băieți.


    Daniel
    'Sincer să fiu eram puțin cam agitat. Până acum câteva zile, când eram ferm convins că ar trebui să renunț la visul meu, am primit mult așteptatul telefon de la Kim. Încă nu îmi venea să cred și probabil de aia eram puțin agitat. Nu aveam nevoie de o altă criză emoțională. Nu am timp de asemenea lucruri, așa că am căzut de comun acord să ne vedem într-o cafenea liniștită. Ajunsesem mai devreme așa că mi-am comandat o cafea simplă. Trebuie să am ocupație până apare Kim. Trecuse un minut de la ora stabilită. Nu-i nimic Daniel, nu dispera. Încă alte trei minute. Apare ea. Zece minute. Mă plictisesc. Amestec încontinuu în ceașca de cafea. Nici urmă de Kim. Îmi scot telefonul şi nici un apel de la ea, nici un mesaj. O fi pe drum. Douăzeci şi cinci de minute. I-am dat mesaj întrebând-o pe unde e. Uram să aștept. Începeam să bat din picior, ca să nu mai zic că nu aveam stare. Dacă avea să mai întârzie mult atunci aveam să plec. Nu îmi place să fiu înşelat, să mă mintă cineva.  Nu ştiu cât timp a trecut de când eram aici însă abia atunci când cineva începuse să bată din picior în fața mesei mele m-am gândit să renunţ la privitul absent pe geam. Am început cu baza: sandale cu toc, picioare lungi, o fustă scurtă neagră, un maieu roşu cu un decolteu generos şi părul lăsat liber. Am zâmbit la vederea acesteia şi undeva prin mintea mea perversă deja mi-o imaginam goală, pe sub mine.'
    "Te mai holbezi mult?"
    "Scuze, dar îmi era imposibil să îmi iau ochii de la tine, dragă. Arăţi minunat."
    "Hmmm... mulţumesc. A, da, scuze de întârziere."
    'Nici măcar nu observasem că trecuseră mai bine de trei sferturi de oră, însă acum nu mai conta. Ce era important era faptul că puteam să vorbesc cu ea.'
    "Deci Kim, ce anume te-a făcut să mă suni? Sincer nu mă așteptam la apelul tău."
    "Nici eu nu prea știu, însă este ceva la tine care mă face curioasă și nu îmi pot explica ce."
    "Kim, dragă, eu am efectul ăsta asupra multor oameni. În special asupra femeilor."
    "Nu încerca să mă seduci dragul meu Daniel, fiindcă nu va ține."
    Kim era vicleană și deșteaptă. Nu se lăsa intimidată atât de ușor. Lui Daniel îi plăcea asta. Îi plăcea să lupte pentru ceva, iubea satisfacția luptei câștigate, iar în Kim găsise o luptă a încrederii și a seducerii. O dorea pe Kim.
    "Să înțeleg că ai deja pe cineva?"
    Aceasta își închise ochii pentru un moment. Respirase adânc, făcându-l pe Daniel să își ridice o sprânceană nedumerit. Kim deschise ochii și îl privise fix ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
    "Asta nu te privește Daniel. Ca să nu mai spun că deviem de la subiect. Știi foarte bine de ce suntem amândoi aici."
    "Te rog, luminează-mă, dragoste."
    "Să presupunem că accept oferta ta de a te ajuta să cuprindem L.A.-ul de teroare. Însă înainte trebuie să știi anumite lucruri despre fostul Black Cat. În ultimele luni de activitate, se infiltraseră în organizație agenți A.S.I. dubli. S-au dat drept infractori asta până când ne-au trădat și ne-au întins o capcană din care aparent numai eu am reușit să supraviețuiesc."
    "Se explică astfel lipsa ta de încredere."
    "Așa că eu am luat decizia de a avea încredere în tine. Nu știu de ce, însă pot garanta un singur lucru. Nu mă face să regret decizia luată."
    Pentru un moment părea că Daniel înghițise în sec, dar într-o fracțiune de secundă zâmbi până la urechi, făcându-l să chicotească. Îi plăcea senzația oferită. Era clar că nu o va pierde din vedere pe Kim.

    occ: Oricine.

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Dum 9 Oct 2016 - 17:17

    ooc: Rose and Ryan are back. Yuhuu Big smile
    bic:
    Stăteau întiniși pe podeaua rece a fabricii de sticlă, privind tavanul crăpat. Rose și Ryan suflau greu, iar hainele aveau pete de sânge. Reușiseră să-i învingă pe tipii care îi atacaseră - bineînțeles la ordinul lui Nick, pentru că totul fusese un plan creat de acesta - doar după ceva timp. Fusese greu la început să-și coordineze mișcările, mai ales că brațele nu avuseseră destulă putere după ce acestea le amorțiseră. Ryan nu ar fi crezut niciodată că va mai putea lucra în echipă. Îi plăcuse mult, simțise ceva ce de mult timp nu mai simțise. Încrederea în altă persoană, plăcerea pentru ceea ce făcea. Fusese ferm convins că și-a pierdut abilitatea de a coopera cu partenerul după atâția ani. Într-adevăr, devenise spion pentru a aduna experiență și a cerceta cazul tatălui său. Ca la orice meserie, la început îi plăcuse, credea că totuși i se potrivește, dar apoi și-a pierdut interesul. Viața de zi cu zi a devenit și mai monotonă decât era, până astăzi sau mai bine zis până ce șeful său, Vladimir, l-a obligat să lucreze în echipă cu alte persoane de vârsta lui la niște cazuri destul de ciudate. 
    Pe chipul lui Ryan se așterne un zâmbet micuț și plin de sinceritate. Îl dureau toți mușchii, iar capul îi era foarte greu. Era așa liniște, doar suflările greoi a lui și a lui Rose se amestecau cu aerul călduț. Brusc liniștea este cutremurată de bătăi puternice și consecutive a unor mâini bărbătești.
    Felicitări, nu m-aș fi așteptat să terminați așa de repede. 
    "Nick, am știut eu că totul fusese doar un plan al tău. Acum că am absolvit misiunea..." 
    "Nu așa de repede. Eu decid când nu voi doi nu veți mai avea nevoie de aceste antrenamente speciale."
    Ryan se ridică în picioare și îl privește atent pe Nick. Acesta era însoțit de Andres și încă o persoană, pe care nu o mai văzuse până acum.
    "Atunci eu am să mă duc ..." face o pauză lungă, apoi continuă hotărât, "... acasă. Ne vedem mâine." De fapt nu asta era planul lui. Prima dată trebuia să ducă cercelul la laborator pentru verifica amprentele de pe el. Spera să nu fie nimeni suspicios. Își scutură pantalonii de praf și dădu să plece până ce o voce groasă și necunoscută lui îl opri.
    "Ryan, vin cu tine."
    Era noul tip. Acesta se prezintă ca fiind noul lor coechipier, Darren Williams. Ryan nu îl refuză, dar nici nu îl aprobă. De fapt, nici măcar nu știe cum să reacționeze. Îl analizează pe Darren din cap până-n picioare. Nu i se părea a fi suspicios, mai ales că era nou și nici nu avusese până acum contact cu el.
    "Puțină companie nu ar strica." Chiar dacă nu îi plăcea ca alții să-și bage nasul în treaba lui, iar încrederea în alții nu exista - doar foarte puțină pentru Rose, care acum stătea în capul oaselor și îl fixase pe Ryan cu privirea - nu-l împiedica să nu se apropie de alte persoane. Bineînțeles că singurul lucru pe care îl vrea de la Darren, este informația. Trebuie să afle cine este, ce ascunde și ce fel de persoană e. 
    Darren și Ryan pleacă amândoi înspre laborator. 
    occ: Nekko

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:19