╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Jaful misterios și o crimă fără urme

    Distribuiti

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 27 Aug 2016 - 3:04

    ooc: So, ca să începem și noi cu RPG-ul fiindcă nimeni nu se prea încumetă, voi deschide eu un topic. A da, și nu vă înghesuiți la crearea personajului Laugh Glumesc, stați liniștiți. Mă gândeam să facem povestea pe misiuni sau pe chaptere. Dacă aveți sugestii vă aștept cu mare drag. Acest topic este deschis tuturor. Nu uitați să citiți [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], iar personajele menționate care nu au fișă, pot fi folosite de toată lumea.
    So, let the games begin!

    bic: Se mișca de colo-colo foarte gânditor. Era șase dimineața, iar soarele numai ce se trezise și el, reflectându-se în geamurile mari ale clădirilor înalte din Los Angeles. Chiar dacă era destul de devreme, iar mulți încă dormeau, Ryan muncea. Defapt gândea. O spargere fusese anunțată acum o oră, iar cum el nu putea dormi, sosise la locul faptei. O micuță clădire plină de birouri care aparținea unei bănci foarte cunoscute din oraș. Totul era intact, cel puțin exteriorul. Nimic nu fusese spart. Singurul dezastru fusese făcut la ultimul etaj. Puținele birouri din fața camerei directorului erau răsturnate, hârtiile imprăștiate, iar covorul rupt și tăiat din toate unghiurile. Chiar și sala directorului fusese distrusă. Arăta în ultimul hal.
    Ryan oftă. În acel moment venea un polițist către el.
    "După cum ați sugerat, domnule Lee, am verificat camerele de supraveghere, dar..."
    "Și? Le-au fost prinse fețele?" întrebă Ryan curios și totodată nerăbdător.
    "Ei bine... nu știu cum să vă explic, dar camerele pare să fi fost dezactivate."
    "Hmm, deci avem de a face cu hackeri? Sau poate doar unul din ei este priceput. Amprente? S-a furat ceva?"
    "Nu știu. Oamenii noștrii încă mai caută. Deocamdată nu lipsește absolut nimic."
    "Mulțumesc mult. Mă anunțați când aveți noi informații."
    Polițistul aprobă și se întoarse la trupa lui. 
    Ryan privii în jurul său. Din A.S.I era singurul venit până acum. Mereu era primul la astfel de cazuri complicate. Nici el nu știa cum reușește. Scutură capul, după care scoate un carnețel negru din buzunar.
    'Totul pare așa de ciudat. În primul rând locul nu este unul adecvat unui jaf, iar în al doilea rând persoanele cu care avem de a face știu ce fac.'
    occ: cine vrea ^_^

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 28 Aug 2016 - 22:43

    ooc: Uhuu. Let's do this! 

    bic: Ceva perturba liniștea dintr-o cameră obscură. Un sunet atât de strident pentru urechile oricui. O mână ieși de sub pilotă și pipăi după telefonul ce suna în disperare. 
    'Unde e?' se gândi. Nu își putea da seama în ce poziție era telefonul de nu îl găsea. Nu dorea să aprindă becul, i-ar fi distrus somnul și câteva ore în plus de dormit nu stricau nimănui. Auzise un poc și sărise ca arsă din pat. 
    ”La naiba! Sper că nu s-a spart.” aprinse brusc lampa si privi ecranul telefonului întreg. Nu avea nimic, dar apelul nu se termina. ”Ce vrei?” 
    ”Dormi?” era o întrebare tâmpită, dar nu mai spuse nimic. Nu îi ardea de contraziceri. ”Intră pe laptop. Tocmai ți-am trimis datele unei locații la care ar trebui să fii în maxim 15 minute.” 
    ”Ce...?” nu mai apucase să zică nimic. Se încheiase toată convorbirea. 
    'E doar ora 6 dimineața. Ar trebui să dorm, nu să dădăcesc poliția.' Se ridicase de pe patul moale alegându-și din dulap niște haine absolut la întâmplare, se ruga doar să nu fie vreo pijama. Spera să-și fi nimerit măcar blugii rupți și botinele cu toc, atât. Pipăi după pistol, îl ascunse bine în buzunarul gecii de blugi, se uită la coordonatele de pe ecranul laptopului acum deschis și plecă. 
    Parcase mașina undeva în apropiere de locul indicat. Se uită lung spre locul faptei și oftă. Uneori chiar dorea să doarmă și ea până la 12, fără să fie deranjată pentru misiuni sau antrenamente sau rapoarte de finalizat. 
    Tocurile ei răsunau pe acea stradă plină de poliție. Nu o întreba nimeni nimic, doar o salutau. Se oprise în dreptul unuia dintre ei și ceru detalii. 
    ”Nimic?” rămase șocată. 'Nimic, doar camere de supraveghere oprite. Nimic nu lipsește? De ce ar da cineva un jaf fără să ia ceva cu adevărat important? Ce dorea?' Se rotise pe călcâie pornind spre clădire. Trebuia să vadă cu ochii ei asta. 
    ”Cine ești?” spuse cineva în spatele ei. Zâmbi în colțul gurii și își continuă drumul până când auzi din nou acea voce. Oftase fără ca măcar să arunce o privire spre cel ce o oprea. Detesta să fie oprită. 
    ”A.S.I.” și intră în clădire fără alte detalii. Cercetă fiecare unghi. Liniște. Recepția era intactă, gata pentru a primi muncitorii. Se uitase la alarma de la ușă. Nimic, perfect intactă. Ușa de la scările de urgență intactă, nu era forțată. 
    'Ca și când cineva ar avea cheia...' 
    Verifică liftul și mergea perfect. Urcase sus la ultimul etaj. Nimic. Până și ușa biroului era intactă, dar în interior era un dezastru total. Pășise în alertă înauntru până simți o răsuflare în spatele ei. Ușor se întoarse fiind gata să lovească individul ce îi perturba investigația. 

    occ: cine dorește

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Lun 29 Aug 2016 - 1:51

    ooc: Yay, în sfârșit. Laughing

    bic: Ajuns la fața locului, privi în jur mulțimea de mașini de poliție salutând fiecare polițist cunoscut. Devenise obositor. Tot ce își dorea era să se întoarcă mai repede acasă. Nu-i păsa nici cât negru sub unghie de jaful pe care trebuia să-l investigheze. Pe deasupra, aflase că șeful ceruse ca el să lucreze în echipă cu alt agent.
    'Nu înțeleg de ce sunt obligat să fac echipă cu unii ca ei. Aș vrea să-i spun vreo două șefului, dar e prea obositor.'
    Încercând să se strecoare prin mulțimea de polițiști adunați în fața intrării, fusese oprit de unul dintre aceștia, care îl întreba dacă avea toate datele. Andres dădu din cap în semn de aprobare, iar polițistul continuă să vorbească.
    "După cum știți, nu există nicio urmă de intrare prin efracție, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă cineva a făcut copii după chei."
    Andres întrebă dacă există o singură cheie, aflând apoi că existau doar două și niciuna nu fusese furată. Căzu pe gânduri preț de câteva secunde, după care îi ceru polițistului să-i arate unul dintre cele două exemplare.
    Privi îndelung cheia din mâna sa, iar polițistul de lângă el devenise nerăbdător. Într-un sfârșit, Andre vorbi.
    "Ar fi nevoie de cineva foarte priceput pentru a copia o cheie ca asta, e aproape imposibil. Dacă niciuna nu s-a furat, făptașul este din interior. Acum rămâne de văzut ce a făcut aici..."
    Fusese întrerupt de ușa care se deschise brusc, pe ea intrând încă un agent A.S.I. Nervii lui Andre fuseseră întinși la maxim de întreruperea brutală, însă nu apucă să spună nimic pentru că agentul începu să grăiască.

    ooc: oricine vrea

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 30 Aug 2016 - 2:07

    ooc: Uf, să vedeți ce fac eu acum cu voi Laugh 

    bic: Se uita în jurul său sperând să dea de un indiciu, evidență. de exemplu o cameră de supraveghere ascunsă pe străzile Los Angeles-ului. 'Da, asta e!' Îi venise o idee, cea de a verifica străzile de unde infractori ar fi putut veni. La semafoare mai erau ascunse camere de supraveghere, majoritatea fiind a agenției. Nimeni înafară de ei nu știau de ele. Răsuflă ușurat, apoi își vârî carnețelul în buzunar. Era un punct de plecare. O speranță. Privind în continuare, observă o siluetă feminină intrând în clădire. Era înaltă, bine conturată, iar părul lung și bogat îi era colorat în trei nuanțe. 
    Cu pași mari o urmări curios până ajunse aproape de ea și o întrebă cine este. Aceasta îl ignoră complet. 'Uite mă la ea cum mă ignoră. Cine se crede tipa?' Rămase puțin șocat, dar își reveni. Vrea neapărat să știe cine e. Fiind în spatele ei, nu putea să-i vadă fața, dar acel spate i se părea cunoscut.
    "Te-am întrebat cine ești!"
    "A.S.I" Un răspuns scurt, după care s-a făcut nevăzută. Ryan când îi auzi vocea, se opri oftând nervos. 
    'Ea ce naiba caută aici? Nu mi-a spus nimeni că voi primi întărire. Nu am nevoie de ajutor. Urăsc când sunt prins cu garda jos.'
    A lăsat-o să urce cu liftul la ultimul etaj - era sigur că acolo se va duce - pentru că o altă persoană trecuse pe lângă el. La fel ca tânăra, acesta îl ignorase. Parcă fiind în lumea lui, așteptă în fața liftului foarte gânditor. Ryan îl însoțise fără ca tânărul să-și dea seama. Ajunși la ultimul etaj, Ryan privi în jurul său. Un dezastru total. De ce ar face niște infractori foarte pricepuți atâta mizerie și ar atrage atenția poliției? Trebuia să lipsească ceva, că doar nu ar fi fost atât de proști încât să vină neinformați și nepregătiți. Dar ce era acel ceva?
    Ryan privi cum tânărul intră în biroul șefului băncii. Se mai uită printre hârtiile de pe jos. Spera ca ceva să se fi pierdut. Evidență. Nimic. Apoi deschise brusc ușa biroului. Îl pufni râsul, dar încercă să se stăpânească. Tânărul se întorse la el privindu-l enervat. Ryan trase aer în piept, încercând să rămână serios.
    "Vă rog nu-mi spuneți că amândoi sunteți de la A.S.I ? Cum vă puteți afla în aceași cameră și să nu vă dați seama? Cu doi visători trebuie să lucrez?"
    Amândoi deschiseră gura pentru a-i răspunde. Se putea citi frustrarea pe chipul lor. Ryan nu fu atent la ceea ce spuseseră pentru că vibrația telefonului îi captă atenția. Îl luă și răspunse fără a se mai uita cine e.
    "Nu vreau să lucrez cu ei. Cu un visător împiedicat și cu vrăjitoarea aceia pe tocuri, pe care o cunosc, singura persoană, defapt, pe care o știu, trebuie să fac echipă?"
    "Puțin ajutor nu strică. Sunt printre cei mai buni agenți. Vei vedea."
    "Mă descurc și singur." grăi Ryan iritat.
    "Nu mă interesează. Eu sunt șeful, eu decid. Verificați-vă telefoanele. Mai avem o problemă, una mai gravă. Rapid!"
    Șeful îi închise telefonul în nas. Enervat la culme, Ryan o zbughi afară pe ușă, trântind-o în urma lui. Cum a ieșit din clădire, a început să tragă puternic aer în piept. Trebuia să se calmeze înainte de a face vreo prostie. Privind în jurul său, ochise o tânără pe partea cealaltă a străzii. După un pom înalt, aceasta îl privea insistent. Era mică de statură, părul lung îi ajungea până la fund, iar ochii îi avea mari, căprui.

    ooc: Îmi pare rău că am scris atât. Data viitoare voi încerca să scriu mai puțin =.=

    occ: Kim

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Mar 30 Aug 2016 - 14:07

    ooc: Din păcate nu am putut 500 de cuvinte, dar mă revanșez data viitoare. Laugh 


    bic: Se plimba alene pe străzile din Los Angeles, neavând chef de nimic. Dimineața devenise din ce în ce mai plictisitoare pentru ea. Trăgea chiulul de la club deoarece de fiecare dată era la fel. Aceleași servicii plictisitoare oferite pentru aceeași oameni obișnuiți care nu se satură niciodată. Se săturase de locul acela, dar era sigura ei modalitate prin care s-ar putea integra în societate. La scurt timp ajunsese pe o alene paralelă cu o clădire unde se aflau multe mașini de poliție. Privea insistent după un copac un băiat care de abia ieșise din clădire. I se părea ciudat tipul. Înalt, brunet, ochi căprui. Avea toate calitățile unui băiat obișnuit, dar ceva la el era aparte.
    ‘Cum de cineva ca el se află aici? E cumva spion?’
    Era bănuitoare cu privire la el. Se gândea ce să facă ca să nu-i pară suspicioasă, iar în acel moment îl zărise pe Andres prin zonă și se îndreptase spre el. În timp ce se apropia de Andres, lângă brunet mai apăruse o fată înaltă, suplă cu o statură impunătoare și cu un păr colorat, ieșind în evidență datorită soarelui care îi contura nuanțele. Tipa părea surprisă de apariția ei, începând o discuție aprinsă cu brunet. Și Andres avea o expresie asemănătoare.
    “Ce naiba cauți tu aici?” Întrebă acesta iritat.
    “Te-am căutat peste tot, frățioare!” Exclamă aceasta fiind bucuroasă să-l vadă.
    “Ce naiba faci cu telefonul ăla când lumea vrea să dea de tine la ora asta?” Continuă fata schimbându-și expresia fericită într-una de copilă supărată.


    ooc: Narcis

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mar 30 Aug 2016 - 15:31

    ooc: Yay, pot posta. Laugh

    bic: 'Tipul ăsta tocmai m-a făcut împiedicat și visător? Ar trebui să-l învăț o lecție. Nu e suficient că trebuie să lucrez cu o prințesă răsfățată, acum trebuie să fie și un autoproclamat „cel mai tare din parcare”. Îmi vor pune bețe în roate dacă nu mă voi mișca cu grijă.'
    Se îndreptă spre ieșirea din clădire cufundat în gânduri, urmat de Rose, când îl zări în fața lui și pe Ryan. Se încruntă la vederea acestuia și se abținu să nu-i întoarcă înzecit insultele, apoi își reluă șirul gândurilor.
    Ajuns în fața intrării, observă o fată ai cărei ochi căprui priveau precauți în jur. După ce o analiză mai atent, o recunoscu.
    'La naiba.'
    Brusc, tânăra îl zări și se îndreptă spre el în timp ce ajunsese și Rose afară. Andres se ruga ca aceasta să nu facă nimic stupid. Imediat ce ajunse lângă el, o întrebă iritat de ce era acolo, însă fusese ignorat.
    "Te-am căutat peste tot, frățioare!"
    Lui Andres i-a luat câteva secunde să-și dea seama ce tocmai se întâmplase, dar înainte să apuce să spună ceva, aceasta continuă să-l mustreze că nu răspundea la telefon.
    "E pe silent. Știi că nu-mi place să fiu deranjat când am ceva de investigat. Ar fi trebuit să mă aștepți acasă sau să aștepți până te-aș fi sunat. Idioții ăștia te vor considera suspicioasă. Cam asta pari dacă te ascunzi după un copac. Fii mai atentă, Kim."
    Andres observă că Rose vorbea foarte revoltată, însă nu-i dădu atenție și o invită pe Kim să plece cu el. Nu putea risca să o lase singură cu dezgustătoarea sa echipă.

    ooc: Rose *nu mă bate :$*

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 30 Aug 2016 - 16:29

    ooc: nu te bat, te omor! 

    bic: 'Fierbeam de nervi. Dintre toate persoanele din A.S.I am nimerit cu doi băieți aroganți, nesimțiți și nesuferiți. Am oftat și m-am așezat pe capota mașinii. Andres discuta nu știu ce cu o puștoaică. Sora? Nu știam că are soră. De fapt ce tot zic. Dacă nu ar fi fost misiunea din Sydney de acum doi ani probabil nici că nu l-aș fi cunoscut. Ce e drept și atunci a fost la fel de morocănos sau nu. Nu, atunci a cooperat, deși ne-am certat la început.
    Mă uitam plină de nervi la Ryan. Păcat că nu-s vrăjitoare-cum a zis el- ca să îl transform în broască. Nici măcar nu știu ce e cu el. E mai mereu ca o fantomă. De câte ori îl vedeam când ieșeam de la antrenament nici măcar nu saluta. Era singurul din agenție care nu vorbea și nu îl suportam. 
    Am aruncat o scurtă privire spre clădire din nou. Nu găsisem nimic, doar niște documente aruncate, documente fără importanță pentru mine. Am scos telefonul din buzunar când acesta îmi vibrase și mă uitam la mesaj.' 
    ”Ce Doamne mă iartă?” ridicase privirea spre Ryan care se uita și el ca amețitul la telefon. 
    'Am dat să mă urc în mașină până când telefonul sunase iar. Mama... Doamne! Iar a intrat la mine în cameră. I-am răspuns pe un ton cât se poate de calm.'
    ”Unde ești? E 7 dimineața și tu nu ești în patul tău.” 
    ”Alerg. Nu am 3 ani să mă verifici.” 
    ”Cu mașina alergi?” 
    ”Știi bine că nu alerg în oraș, ci mă duc în afara acestuia. Ce vrei?” 
    'Începuse iar cu firma ei, cu nu știu ce ședință. Detestam ședințele alea. Nu voiam să mă duc, nici măcar nu voiam să le conduc firma de cosmetice. Mă durea undeva de ea. I-am spus scurt că nu vin, să o ia pe verișoara Luisa, ea e mai potrivită să conducă. Și de aici începuse cearta. Țipa și ea, țipam și eu, iar Ryan și Andres aruncau priviri confuze spre mine. Ah! Am izbit telefonul de asfalt, nepăsându-mi că avea doar o săptămână de când e cumpărat. M-am urcat în mașină și am plecat spre adresa indicată de Vladimir.' 
    Rose intrase în zona rezidențială. Poliția încă nu ajunsese, pe Ryan îl lăsase în urmă, alți agenți A.S.I nu erau. Parcase mașina în fața casei cu două etaje. Liniște, prea liniște. Își încărcase pistolul și porni spre locul cu pricina fiind cu ochii în patru. Aruncă o privire spre câinele care dormea fără probleme. 
    ”Dubios...” 
    Avea să cheme un veterinar. Un astfel de câine nu putea să nu o simtă. Se apropia puțin de el și nimic. Același lucru. Dormea dus. Voise să apuce telefonul, dar nu mai era. Îl izbise de asfalt. Oftă și continuă să meargă. Urcă cele 4 trepte și deschise ușa cu un scârțâit. Detesta acel sunet. O verifică și nu era forțată, nu era ruptă, era intactă. Pășise în sufragerie și mai să scape pistolul. Petele de sânge acopereau canapeaua de piele și mobila, măsuța de cafea era spartă, la fel ca și televizorul.  Ușa de sticlă dinspre grădină era deschisă și mânjită de sânge. Păși în alertă și descoperi o mare apă colorată în roșu și 3 cadavre aruncate, dintre care și un copil nu mai mare de 7 ani. Oftase... 
    Se aplecase spre piscină și lăsase pistolul în jos fix când auzise mișcare în spatele ei. Scoase ușor cuțitul din botine și îl aruncă spre persoana în cauză. Noroc că ratase. Lama ascuțită trecu la milimetru de acea persoană. 
    ”Ryan? Data viitoare încearcă să nu mai apari ca o fantomă că nu o să mai ratez.” zise cu o sete nebună de a se fi răzbunat pe el pentru ceea ce făcuse și spuse despre ea. 

    occ: Raluca

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Mier 31 Aug 2016 - 2:11

    ooc: Vai ce îți fac, Rose! Am să mă răzbun doar prin câteva rânduri Laugh

    bic: "Dar cine a spus că ai ratat?" a răspuns Ryan ducându-și mâna la urechea stângă. Cuțitul îi atinse partea superioară a urechii. Nu era mare zgârietura, dar ajungea cât să o facă să sângereze. 
    'Cine m-a pus să vin după nebuna asta? Eu trebuia să fiu primul. Mai bine rămâneam cu tipul cu capul în nori și sora sa. Sau nu, mai bine nu veneam deloc și mă duceam direct la mormântul lui. De mult timp nu i-am mai dus flori. Firar, nici eu nu mai știu. Știu doar că acum sângerez din cauza vrăjitorii ăleia care începe să mă calce pe bătături.'
    Rose nu spuse nimic doar rânji. Era genul acela de rânjet mândru și plin de triumf care-l scotea pe tânăr din sărite. Acesta se întorse și scoase cuțitul înfipt în perete, după care se îndreptă cu pași mici și un zâmbet fățarnic către tânără. Ea observând arma tăioasă dansând printre degetele lui subțiti și lungi, se puse în poziție de luptă. Ajuns în fața ei, zâmbetul dispăruse.
    "Stai liniștită, nu am să-ți fac absolut nimic atâta timp cât..." se opri pentru câteva secunde. Nervos, și-a ridicat ușor piciorul și a lovit-o puternic în zona gambei piciorului stâng. Tânăra se dezechilibră, iar înainte de a cădea pe spate, Ryan îi cuprinse talia. 
    "... cât nu mă calci pe bătături și îți vezi de treabă." continuă propoziția poziționând cuțitul la gâtul ei. 
    "Să știi că uneori pot fi o fantomă destul de înfricoșătoare." O împinse pentru a o ajuta să se ridice.
    Rose deschise gura pentru a spune ceva, dar Ryan i-o tăiă.
    "Văd că avem multă treabă. Două cazuri într-o zi. Nu va fi ușor. Așa că mă duc să..." se opri. Cineva se apropia cu pași mici și apăsați. Podeaua scârțâia sub picioarele persoanei.

    occ: Ella (Claudia)

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 31 Aug 2016 - 12:30

    ooc: Yeeey pot posta.  [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine] Voi posta și din partea lui Daniel, dar nu voi schimba acțiunea, vreau doar să fac o mică introducere.

    bic:

    Harley
    'Am deschis larg portiera de la decapotabila mașinii mele, am ieșit, apoi am împins cu șoldul portiera și am privit vila impunătoare din fața ochilor. Mașinile de poliție erau și ele la fața locului, împreună cu agenții și criminaliștii. Treceam degajată pe lângă ei, fără ca cineva să îndrăznească să îmi întrerupă traiectoria, intrând înăuntru. Tocurile cui răsunau în holul mare și impunător. Unul dintre detectivi mă salută respectuos și mă îndrumă spre locul unde ar trebui să ajung și anume piscina din grădină. Am înclinat capul spre el, apoi înaintat. Trebuia mai întâi să trec prin sufragerie, așa că am încetinit să mă pot uita mai bine prin cameră. Pe lângă petele obișnuite și dârele de sânge care duceau afară, am privit împrejur și am observat diverse obiecte și picturi unicat, care costau o avere să le poți avea. Având în vedere că erau intacte, cu siguranță era clar ca a fost o răfuială personală. Am ridicat privirea și prin ușa de sticlă am putut să îi observ șuvițele colorate și atitudinea ei serioasă. Am mărit pasul și am pășit afară, în grădină.'
    "Am sosit!"
    'Am spus cu tonul ridicat, făcându-i pe toți să își întoarcă capetele spre mine, fără să îmi pese, în timp ce eu mi-am deschis brațele și am alergat spre ea, strângând-o tare în brațe. Rose a stat nemișcată pentru un moment, apoi m-a îmbrățișat și ea, fiind fericită că mă vede. Fusesem plecată în Londra într-o misiune cu agenții de acolo și lipsisem două săptămâni. Îmi era dor să lucrez împreună cu ea la o misiune.'
    "Da, te-am auzit că ai venit. Și noi și tot cartierul."
    'Andres păși și el afară, schițându-mă cu privirea și zâmbind amuzat de reacția mea. I-am întors un zâmbet, transmițându-i că nu prea îmi pasă că toți se uitau la mine și ca eu eram doar fericită să o revăd pe Rose.'
    "Cum se face că mereu ajung ultimul la locul crimei?" a continuat Andres devenind serios, privind cele trei cadavre.
    'Am chicotit, apoi l-am zărit pe Ryan care mă privea ușor dubios, strâmbând din nas. L-am privit și eu confuză, încercând să îmi dau seama dacă se bucura că sunt și eu aici să ajut, sau dacă urăște faptul că am apărut și eu.'
    "Deci, ce credeți că s-a întâmplat aici?"

    Daniel:
    'Am tras adânc din țigară, lăsând apoi fumul să se risipească în aerul din cameră. Priveam reportajul de la televizor care prezenta un caz șocant de crimă care se petrecuse în aici, în L.A. și cum o familie foarte înstărită a fost ucisă cu sânge rece, fără să lase vreun indiciu anchetatorilor. Brusc imaginea televizorului fusese înlocuită de corpul în lenjerie intimă al prostituatei care își căuta hainele prin cameră, și părea că înțepenise acolo, în fața televizorului.'
    "Dă-te din fața televizorului! Nu te plătesc să mă uit la tine. Ia-ți hainele și pleacă!"
    'Și-a cules hainele de pe jos, a luat plicul cu bani de pe noptieră și a ieșit pe ușa dormitorului. Am tras din nou din țigară, după care am stins-o în scrumieră. Deja nu mai aveam chef de țigară. M-am rezemat de spătarul patului dublu, închizându-mi ochii. Eram atât de plictisit și nu aveam nicio idee cum să îmi pun în aplicare planul de a-mi crea aici un imperiu al mafiei. Era mai ușor de spus decât de făcut. Știam că puteam să cer ajutorul unchiului meu, însă trebuia să mă descurc singur. Aveam nevoie de ajut, de aici din L.A. Am oftat și mi-am întors privirea spre noptieră și atunci am privit dosarul pe care deja îl răsfoisem de o sută de ori. Inițialele BLACK CAT erau inscripționate pe el. L-am luat și l-am deschis din nou, privind printre fișele persoanelor din fosta organizație. S-a destrămat de ani buni organizația și nimeni nu mai știa nimic de membri. Mi-ar fi fost de mare ajutor să pot să găsesc pe cineva din ei, însă nu părea că am noroc. Trebuia să îmi găsesc alt mod să îmi construiesc aici imperiul.'

    ooc: Narcis, dacă tot era curios să vadă ce am scris. Laugh

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mier 31 Aug 2016 - 16:14

    ooc: Yay, pot scrie și euuu. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

    bic: Andres se opri în parc cu Kim, încercând să-i explice să nu se mai apropie de locurile unde era el trimis să investigheze.
    "Orice mișcare greșită poate să compromită tot ce încercăm să facem și să-i alerteze pe toți spionii, iar noi nu am reușit încă să-i găsim pe membrii fostei organizații. Singuri nu ne putem descurca, trebuie să dăm de ei. Ocupă-te de asta, abilitățile tale de detectiv sunt tot ce ne trebuie."
    'Kim părea să fi înțeles mesajul, își ceru scuze și plecă, spunând că va analiza din nou fișele membrilor și va verifica fiecare pistă posibilă. Bun, sună bine. Nu numai că va reuși până la urmă să găsească pe cineva, dar acum e ocupată și pot să am grijă de crima asta. Perfect.'
    Andres răsuflă ușurat și se așeză pe o bancă din parcul în care se afla. Încercă să se relaxeze, însă își aminti că trebuia să-și verifice telefonul. Ar fi fost un deznodământ tragic dacă primea coordonatele unei noi misiuni și nu se prezenta la locul faptei. Scoase micul aparat din buzunar și își tastă parola, iar presimțirea sa se dovedi a fi reală. Trebuia să se prezinte cât mai repede în grădina din spate a unei vile, mai exact la piscină.
    'La naiba, e în celălalt capăt al orașului.'
    Se ridică înjurând printre dinți și se îndreptă spre casă. Ajuns acolo, se urcă în mașină și porni degrabă spre adresa indicată pe telefon.
    La locul faptei, mașinile de poliție ocupau toată strada și găsi greu un loc în care să-și poată parca mașina. Imediat ce opri motorul, ieși și privi în jur. Mai văzu câteva mașini cărora nu le dădu importanță, când zări o decapotabilă care îi părea foarte cunoscută. Se apropie și recunoscu numărul de înmatriculare.
    'S-a întors.'
    Intră în vilă și privi cu atenție holul și sufrageria, din care nu puteau lipsi dârele de sânge și tablourile scumpe. În afară de asta, cel ce a ales culorile și modelele avea gusturi bune. Continuă să admire obiectele până îi auzi vocea lui Harley răsunând în toată încăperea. Râse scurt și se îndreptă spre grădină.
    "Da, te-am auzit că ai venit. Și noi și tot cartierul."
    'Nu mi-am putut stăpâni zâmbetul amuzat de reacția ei, însă privirea mi-a căzut pe Rose și Ryan și nu am putu observa dacă Harley mi-a zâmbit sau nu, deși tind să cred că da. I-am ignorat pe cei doi și mi-am mutat privirea spre cadavre. Acea priveliște era mult mai plăcută decât o răsfățată și un tip cu aere de vedetă.
    "Cum se face că mereu ajung ultimul la locul crimei?"
    'Harley nu se putu abține să nu râdă, iar toată seriozitatea mea se spulberă într-o secundă. Scutur puțin capul încercând să nu râd și eu, apoi întreb ce părere au despre situație. După o analiză mai atentă, crima asta îmi pare săvârșită de o persoană foarte violentă, dar suficient de inteligentă cât să nu lase urme. Unii trebuie învățați să ucidă ca la carte.'
    "Vedeto, nu te mai holba la Harley și spune ce părere ai despre crimă."
    Ryan era vizibil enervat de adresarea lui Andres, însă acestuia nu-i păsa că-i rănise orgoliul. Aștepta nerăbdător să spună în sfârșit ceva.
    'Nu pot să cred că încerc să cooperez cu ratații ăștia. Sper doar să nu mă încetinească.'

    ooc: Ralu. Laugh

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Mier 31 Aug 2016 - 22:15

    Fierbea încet la foc mic. Cine era tipa care tocmai venise? O cunoștea pe Rose, ceea ce îi făcea sângele să pulseze de furie. Ryan nu-și putea ochii de la ea, dar nu pentru că i se părea frumoasă sau ceva, pentru el frumusețea venea din interior și nici măcar de acolo, ci pentru că i se părea ciudată tipa.
    'Toți trei se cunosc. Super.' 
    "Încă o înfumurată prefăcută." spuse mai mult pentru sine.
    "Vedeto, nu te mai holba la Harley și spune ce părere ai despre crimă." 
    Ryan pufni, un rânjet, după care se ascundea uimirea lui, așternându-i-se pe față.
    "Dacă mi-ar lua și șeful părerea în considerare. Ei bine, având în vedere că o familie a fost ucisă fără resentimente, avem două posibilități de a vedea situația. Prima: Bărbatul a fost îmbârligat în niște treburi murdare sau știa ceva ce nu trebuia, iar cineva a plătit un asasin pentru a-l omorî. A doua: Femeia a avut o relație în secret sau un bărbat din trecutul ei a apărut, iar din gelozie acesta i-a ucis familia și chiar și pe ea." se opri pentru un moment analizând cadavrele și ce era în jurul său. Atâta sânge. Apoi continuă.
    "Totuși tind să cred că avem de a face cu un psihopat. Într-adevăr totul a fost bine pus la punct, dar când văd toată mizeria și dezordinea lăsată... A atras prea mult atenția poliției și a noastră. Sau... Trebuie să mă informez. Iar pentru asta am nevoie de mâncare. "
    Nu a mai stat pe gânduri și a plecat, dar nu înainte de a o auzi pe Harley spunându-i ceva. O ignoră. I s-a uscat gura de la atâta vorbit. Ajuns afară se izbi de un copilaș cu lacrimi în ochi.
    "Benjamin, Benjamin. Unde e?" Părea să fie de aceași vârstă cu băiatul găsit mort în casă. Îl luă în brațe și se duse la unul dintre polițiștii aflați în fața casei. 
    "Vă rog să vă faceți mai bine treaba. Cum puteți lăsa un copil să se plimbe pe aici? Nu sunteți în toate mințile!" Încercă să nu urle pentru a nu speria băiatul. 
    Polițistul își ceru scuze. Ryan plecă, ducându-l pe băiat acasă.
    "Cum te numești?"
    "Michael. Ce s-a întâmplat cu Benjamin? De ce au venit polițiștii?" a întrebat printre lacrimi și sughițuri. Cu siguranță se gândea la cel mai rău scenariu posibil.
    "Ei bine, Michael, polițiștii au venit doar să verifice. Prietenul tău a plecat într-o călătorie lungă cu părinții lui și nu au spus nimănui, iar cum tatăl lui nu a mai venit la muncă, poliția a venit să vadă dacă sunt acasă."
    "Nu pricep. De ce au plecat?"
    "Nu ar fi mai bine să-l întrebi tu personal când se întoarce din vacanță?" Ryan a zâmbit, la lăsat în fața casei în care locuia băiatul, apoi a luat un taxi și a plecat și el acasă. Ajuns în micul apartament, foarte strâmt și incomod, se aruncă pe patul care scârțâia.
    'Nu am nici măcar o zi liniște. Mă doare capul, iar acum trebuie să fac ceva ce urăsc cel mai mult: să lucrez în echipă cu mai mulți. Îmi ajungea unul, dar trei?! Oare ce mi-a zis tipa prietenă cu Andres și Rose? Acum sunt chiar curios.'

    occ: Ella

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Joi 1 Sept 2016 - 13:16

    occ: Începe acțiunea! Laugh

    Harley

    'Cine naiba se crede și Ryan ăsta. Era adevărat că deducțiile lui erau foarte logice și foarte bine gândite, dar modul lui de lucru în echipă lăsa de dorit. Brusc mi-am auzit propriul stomac făcând gălăgie, făcându-mă să mă uit în jos, amintindu-mi că nu am apucat să mănânc deloc. Aterizasem în dimineața asta și nu avusesem timp nici de micul dejun că a trebuit să mă grăbesc aici. Acestea fiind spuse, eu nu pot gândi pe stomacul gol. I-am sugerat lui Rose și Andres să mergem undeva să mâncăm - sau cel puțin eu să îmi umplu stomacul - și să analizăm cazul în liniște. Aceștia m-au aprobat și cum nu am vrut să fiu nepoliticoasă, l-am invitat și pe Ryan cu noi, dar acesta mă ignoră complet.'
    "Cine naiba se mai crede și Ryan ăsta? Cum se presupune că vom lucra împreună când el ne tratează în modul ăla?"
    "Cu el nu ai ce vorbi. Mulți de la organizație mi-au spus că e genul de spion care lucrează singur. O face în echipa doar când i se dă ordine." a spus Andres.
    "Nu îmi pasă mie de chestiile de genul. Nu trebuie să se dea el mult mai deștept decât noi sau să fie așa un nemernic." a continuat Rose de-a dreptul enervată că Ryan pur și simplu plecase, fără să le spună ceva celorlalți. "Hai să mergem."
    'Rose păși apăsat spre ușa de sticlă, iar eu am privit-o amuzată la cât de mult se putu enerva pe Ryan. Am chicotit, apoi ochii îi prinseseră pe cei ai lui Andres, care deja mă privea. Rânji ușor, după care își întinse mâna pe lângă ușă să îmi facă loc să trec.'
    "După tine." a spus Andres fără să o slăbească pe Harley din priviri.

    Câteva minute mai târziu, cei trei spioni erau așezați la o masă, discutând despre crimă, încercând în același timp să nu atragă prea mult atenția asupra lor.
    "Nu place să o spun, dar Ryan are dreptate. Am de a face cu un criminal foarte priceput. Asasin plătit sau  psihopat, au făcut o treabă foarte bună și mă refer la faptul că nu au lăsat nicio urmă, niciun fel de indiciu." a rupt tăcerea Andres.
    "Mda, totuși ar fi bine să așteptăm și autopsia să vedem ce informații vor primi și de acolo." a continuat Rose.
    "Credeți că ar trebui să implicăm și mafia ca o posibilă pistă? Adică presupun că ați observat și voi acele obiecte din sufragerie unicat. Nu au absolut nicio picătură de sânge pe ele. Plus că nu am primit nicio altă informație despre familie."
    În acea clipă pe ușa cafenelei a intrat un tânăr care se duse țintă la bar și își comandase un espresso și își aprinse o țigară. În timp ce Rose și Andres luau în considerare spusele lui Harley privind mafia, aceasta observă ceva ciudat la acel tip singuratic de la bar. Când acesta își mișcă capul, fata observă pe gât un tatuaj în forma literei G, făcut caligrafic, cu anumite semne specifice la sfârșitul liniilor alungite. Unde mai văzuse semnul acela?

    Daniel
    Avea din nou acel fior sâcâitor pe șira spinării. Nu îl mai simțise de ceva vreme, dar îi era la fel de cunoscut ca și prima oară când îl avusese. Cineva îl privea insistent. Își îndreptă spatele și cu o mișcare absolut naturală, își roti ochii prin cafenea. Văzu doar câteva mese ocupate de tineri care își savurau băutura sau mâncarea. Îi atrase atenția o masă de trei tineri. Un tip cu părul lung, care se uita pierdut pe geamul cafenelei, o tipă plină de șuvițe, care îți mesteca continuu în cafea și o alta blondă care își savura ultima furculiță de paste. Păreau tensionați și gânditori. Să fi fost ei oare cei care îi dădură acea senzație pe șira spinării? Daniel își scutură capul, sorbi ultima gură de espresso, plăti și plecă. Probabil că simțurile lui o luau razna. În ultima vreme era mult prea stresat, avea nevoie să se relaxeze puțin așa că se decise să viziteze noul club al unui amic de al său. Din câte înțelesese de la el, voia ca Daniel să își spună o părere și să îl ajute cu îmbunătățiri dacă era nevoie. Urcă în bolidul său scump și goni pe străzile L.A.-ului și ajunsese în mai puțin de zece minute la destinație. Parcă în spatele clădirii și intră înăuntru. Aruncă o privirea de ansamblu localului. Părea promițător, se așteptase să fie mult mai rău, dar nu era chiar așa. Atunci, atenția i se spulberase într-o secundă. Nu îi venea să creadă. Își dădu jos ochelarii de soare și o privi mai bine pe fata din spatele barului. Se apropie cu pași mărunți, încercând să se calmeze și să nu i se citească șocul de pe față. Era Kimberley Hatway, fără nicio îndoială, una dintre foștii membrii ai organizației BLACK CAT. Se așeză într-un colț și așteptă cuminte ca fata să îl observe și să se apropie de el.
    "Cu ce vă pot servi?" a întrebat Kim degajată și fără chef.
    "Ce ar fi să te servești pe tine, fără haine?" Daniel zâmbi, așteptând reacția fetei.
    "Scuze, nu avem genul ăla de servicii." spuse Kim enervată, întorcându-se cu spatele la el, fiind gata să plece.
    "Așteaptă, trebuie să vorbesc cu tine neapărat." Daniel o prinse de încheietura mâinii.
    "Dă-mi un motiv bun să fac asta."
    "Black Cat!"
    Fata își mări ochii de uimire și se calmă ușor. Daniel slăbise strânsoare și o urmă pe Kim într-o cameră în spate, să poată vorbi fără să fie întrerupți.
    "Deci ce vrei mai exact? Și ce treabă ai cu fostul Black Cat."
    "Vreau să știu de ce a v-ați încetat activitatea așa brusc. Și unde sunt ceilalți membrii. Ce s-a întâmpla?"
    "Nu prea e treaba ta, dar dacă vrei să știi nici eu nu nicio idee. Într-o zi pur și simplu au dispărut toți. Probabil au fost prinși sau au fost omorâți, habar nu am. Eu am rămas pe dinafară și a trebuit cumva să îmi continui viața" a dat indiferentă din umeri, arătând că nu îi plăcea să vorbească despre asta.
    "Înțeleg... și spune. Cât de multe știi tu despre mafia rusească"
    "Ha?"
    "Orice infractor care se respectă trebuie să fi auzit de Clanul Grigori, măcar o dată."
    "Am auzit zvonuri... cică ei fac legea prin Rusia și sunt de neoprit. Și Black Cat ar fi ajuns așa dacă nu ar fi dispărut toți așa de brusc."
    Daniel a râs satisfăcut, nevenindu-i să creadă cât noroc putea să aibă. Se întoarse cu spatele la Kim, își desfăcuse doi nasturi de la cămașă și îi arătă tatuajul distinctiv pe care orice membru de rangul superior al clanului trebuia să îl aibă. Lui Kim nu îi venea să creadă că zvonurile erau adevărate și dăduse peste un membru periculos din Rusia.
    "Sunt nepotul lui Aleksandr Grigori. Cu siguranță ai auzit de el. Ce zici să creez și aici un imperiu, să reînviem organizația sub un nou nume și o nouă conducere?"

    occ: Kim

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Joi 1 Sept 2016 - 22:23

    ‘Întrebarea lui mă puse pe gânduri. Eram puțin derutată de apariția lui. Mă gândeam ca să nu fiu trasă pe sfoară din nou. Să nu fiu prinsă în aceleași momente de tragedie din nou. Câteva amintiri din trecut reveniră în timpul discuției noastre.’
    Flashback
    ’Priveam lucrurile cum ardeau cu repeziciune. Gazul pe care îl inhalasem mă făcură să-mi pierd cunoștiința pentru puțin timp. Mă întrebasem unde mă aflam, până recunoscusem clădirea. Am început să merg, căutând o cale de scăpare printre bucățile de lemn în flăcări care se desprindeau din construcția clădirii. Ieșirea se afla, doar la câțiva metrii distanță de mine. Cu mâna la gură, mersul meu se transformase într-un alergat disperat. O bucată de lemn din tavan îmi prinse piciorul stâng căzând lată pe podea. Aveam să mor odată cu ceilalți. Nu mai aveam nici o cale de scăpare. Nu-mi mai simțeam piciorul, iar flăcările erau aproape de mine. Auzeam voci care mă strigau în subconștientul meu, astfel am încercat să-mi scot piciorul de sub acea bucată de lemn grea. Mă străduiam să nu-mi pierd cunoștiința pentru a reuși să scap. Până când am simțit o mână care îmi dăduse acel lemn de-o parte de pe picior și-mi cuprinse talia, punându-mi mâna stângă după gântul său.  Reușind să scap vie din clădirea care acum ardea din temelii în fața mea.
    Gândindu-mă la cei care rămăseseră în clădire și la faptul că nu scăpaseră și eu cu viață. Câteva lacrimi își făcură apariția, iar furia și răzbunarea crescuseră cu fiecare secundă din acel moment. Aveam să mă răzbun, asta era sigur. Chiar dacă nu mi-am răzbunat tatăl, le voi face dreptate prietenilor mei.’
    End flashback
    Un moment de tăcere se ivi după întrebarea acestuia. Până când fata începu să vorbească.

    “Nu-ți voi accepta propunerea cu una cu doua. Nu-mi pasă că mai recunoscut sau că ești nepotul lui Aleksandr Grigori. Dacă vrei să te ajut ca să-ți faci un imperiu aici va trebui să mă câștigi.” Spune aceasta iritată.


    ooc: Luați-vă la bătaie Laughing*oricine*

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Joi 1 Sept 2016 - 22:23

    edit

    Daniel

    'Să fiu sincer nici nu mă așteptam la alt răspuns din partea ei. Ar fi fost mult prea ușor să accepte din prima. Faptul că am găsit un membru din Black Cat era doar un început, însă acum trebuie să o atrag de partea mea.'
    "Și cum ar trebui să te câștig?"
    "Sinceră, nici eu nu știu. În primul rând nu știu cine ești. Da, probabil că ești foarte respectat în Rusia, însă nu știu nimic altceva despre tine. Cum pot să am eu încredere în tine?"
    "Corect, dar dacă nu îmi acorzi o șansă nu o să știi niciodată."
    "În al doilea rând, nu știu dacă mai vreau să fac asta încă o dată"
    "Nu îmi spune că vrei să fii o fată bună acum"
    'Am început să râd după ce m-am terminat fraza, însă când am văzut că fata nu mă slăbea deloc din priviri, mi-am dat seama că treaba era foarte serioasă. Orice se întâmplase cu fosta organizație a afectat-o destul de mult pe Kim de a recunoscut că nu ar mai trece din nou prin acele clipe. Am oftat, apoi m-am apropiat de ea astfel încât distanța dintre noi să nu fie prea mare.'
    "Probabil că am fost puțin cam prea direct, însă nu ai idee de cât timp caut pe unul dintre voi. Cu toate astea nu te pot forța să faci ceva ce dorești."
    'M-am aplecat și am pupat-o pe obraz, adevăratul meu scop fiind acela de a îi strecura în buzunarul blugilor o bucățică de hârtie cu un număr de telefon.'
    "Dacă te vei răzgândi vreodată o să dai tu de mine."
    Daniel plecase tăcut din club, își pusese ochelarii de soare, urcă în mașină și goni pe străzile L.A.-ului.

    ooc: Oricine

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Vin 2 Sept 2016 - 12:47

    Dau edit

    După câteva ore de somn, se ridicase din pat foarte motivat. Își trecu mâna prin părul brunet, foarte ciufulit, și făcu pași către micuța baie. Se dezbrăcă de toate hainele și intră la duș pentru a se revigora.
    'Mă întreb ce fac ceilalți? Au găsit ceva sau stau undeva și discută despre noul caz. Pun pariu că au uitat de birourile băncii de azi dimineață. Stai așa... Ce mă interesează pe mine ce fac ei acum. Sunt doar niște bolovani așezați în mijlocul drumului, care trebuie îndepărtați.'
    Își scutură nervos capul. Ieșise de la duș și se îmbrăcă cu o pereche de blugi negri, un tricou gri mulat care îi contura bine pieptul după care ieși afară. În fața blocului se întâlni cu proprietara/administratoarea clădirii care îl opri.
    "Tinere, tot singurel?" întrebă femeia râzând. Avea în jur de 60 de ani, dar era foarte fit pentru vârsta ei. Mereu o vedeai cu zâmbetul pe buze.
    "Să știi că nu e bine. Uită-te la mine. Zici că sunt o stafie. Nu am cu cine împărtăși secretele mele... Asta nu e viață."
    Ryan zâmbi și dădu aprobator din cap. Dacă ar ști ea cât de frică îi era lui. Nu putea avea încredere în nimeni. Se scuză și luă un taxi, destinația fiind cea de dimineață. Birourile a celei mai mari și puternice bănci. Ajuns, plăti taximetristul și coborî din mașină privind în jurul său. Poliția plecase de ceva timp, dar lipise semne de 'Intrarea interzisă' pe geamurile clădirii. Ryan nu mai stătu pe gânduri și intră în clădire, urcând cu liftul la ultimul etaj. Trebuia să găsească ceva în biroul șefului. Începu să caute timp de o oră printre hârtiile împrăștiate. Nimic. Absolut nimic. Obosit se aruncă în scaunul de la birou. Era așa confortabil. În spatele său apunea soarele, luminând astfel camera. M-ai privi încă o dată în jurul lui.
    "În zadar..." Spuse Ryan suflând puternic. Dar se opri. Ceva îi atrase atenția.
    "Sau poate nu!"
    Sub birou, acoperit pe jumătate de o bucată de hârtie, strălucea un obiect. Părea a fi o bucată de bijuterie. Se aplecă și luă obiectul în mână. Un cercel sub forma unui romb, din cel mai scump aur.
    Se ridică triumfător de pe scaun, aruncând cercelul găsit intr-o punguliță. Următoarea destinație: A.S.I

    Era târziu. Înafară de cei care aveau treabă la birou, maii nimeni nu mișuna prin agenție la ora asta, chiar și șeful plecase. Cu ocazia asta se putea antrena.
    Se îmbrăcă cu o pereche de pantaloni negri de sport, iar sus rămăsese gol. Oricum nu avea cine să-l vadă.
    Începuse cu abdomenele când zări pe cineva din echipa lui, care văzându-l pe Ryan, dădu să plece.
    "Așteaptă!" strigă acesta.
    Ce avea să facă însemna să-și calce pe orgoliu. Trebuia să le spună și celorlalți ce a găsit. Nu-i plăcea să recunoască, dar dacă voia să închidă cazurile cât mai repede posibil, trebuia să lucreze în echipă. Ceva, ce el nu mai făcuse de foarte mult timp. Ultima dată chiar punând viața unui agent în pericol.
    "Am ceva de spus!"
    occ: oricine

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Vin 2 Sept 2016 - 14:37

    EEEEEDIIIIIIIT (d)

    Îndreptându-se spre casă, Andres se tot gândea la spusele lui Harley cu privire la mafie. Deși nu-i plăcea să recunoască, ar putea fi vorba de ceva mult mai complicat decât se aștepta.
    Nefiind în stare să-și ia mintea de la caz, se gândi că mai bine merge la agenție să se antreneze. Nu era nimeni acolo atât de târziu și avea nevoie de liniște și de ceva de făcut, iar antrenamentul era tot ce-i trebuia.
    Merse îngândurat până la intrarea în agenție și văzu că mai erau persoane care lucrau la o oră atât de târzie. Oftă și se îndreptă spre sală. Voia să se asigure că era goală înainte să se schimbe. Păși încet înăuntru și văzu pe cineva. Era Ryan.
    'Nici aici nu scap de el?'
    Oftă și făcu cale întoarsă. Începu să meargă, fără să știe încotro se îndrepta. Voia doar să fie singur. I se păru că auzi o voce dinspre sală, însă se gândi că Ryan nu l-ar fi strigat, așa că o ignoră și merse mai departe.
    "Am ceva de spus!"
    De data asta o auzi tare și clar. Se opri și așteptă până ce Ryan ajunse la un metru de el, apoi îl întrebă ce voia să spună. Ryan ezită puțin, însă în cele din urmă îi spuse lui Andres de cercel și i-l arătă. Îl privi cu atenție și îl recunoscu. Devenise alb la față. Ryan îl întrebă ce se întâmplase, însă Andres spuse un scurt "Trebuie să plec." lăsându-l cu ochii în soare. Știa că acesta îl urmărea cu privirea probabil întrebându-se ce naiba s-a întâmplat, dar tot ce voia era să ajungă acasă cât mai repede.
    'Trebuie s-o găsesc pe Kim mâine la prima oră.'

    ooc: Ralu

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 3 Sept 2016 - 2:22

    "Trebuie să plec."
    "POFTIM?!" Lui Ryan nu îi venea să creadă că Andres plecase așa brusc, lăsându-l cu ochii în soare, după ce acesta și-a adunat curaj să-i spună ce găsise. Mai bine ținea totul pentru el, așa va face de acum încolo. Va fi pe cont propriu. Ce prost a fost să creadă că poate avea încredere în cineva. Totuși situația fusese ciudată. De ce devenise Andres așa de palid? Și de ce trebuia să plece chiar în acel moment. Ryan lovi cu putere zidul din spatele său. Nu-l crepase pentru că nu avea o putere atât de mare, dar reușise să-și rănească dosul palmei care acum sângera puternic. Încă o rană, de care bineînțeles nu se va ocupa. Spera doar să nu se infecteze, în rest, nu-i dădu importanță, ca celei de la ureche.
    "Ah, s-a dus naibii cu antrenamentul meu!"
    S-a ridicat, s-a îmbrăcat și a urcat la penultimul etaj unde erau ținuți în evidență toți spionii agenției. Normal nu avea voie să intre nimeni în acea cameră fără acordul șefului. Dar nu-i păsa fiindcă trebuia să se lămurească sau măcar să scape de suspiciuni. Verifică holul, iar nimeni nu se vedea. Ei bine, era seară. Puțini mișunau pe la ultimele etaje ale agenției. Ajuns în fața ușii, conectă telefonul la panoul electronic care arăta cifrele de la 0 la 9. Nu știa codul, doar șeful lor îl știa, dar cum el făcuse un an de electronică înainte de a-și termina antrenamentul și a deveni spion, știa cum se pot sparge astfel de aparate de securitate. Crease un program pentru așa ceva. 
    Intră în cameră, dar nu înainte de a mai verifica încă o dată holul îngust. Nu stătu mult pe gânduri și înșfăcă trei documente, unul dintre ele fiind a lui Andres. Apoi plecă cât de repede posibil de acolo. Ieșise din agenție și plimbându-se încotro îl ducea străduța, începu să citească fișa lui Andres Schwerin. Nu părea nimic ciudat. Doar...
    "E singur la părinți? Hmm.." ridică capul din documnte și privi împrejur foarte îngândurat. Pe partea cealaltă a străzii ochise o tânără însoțită de un brunet. Persoanele i se păreau cunoscute. Ryan miji ochii și se concentră. Nu-i venea să creadă. Tânăra era cea de azi dimineață, Kim. După cum se legăna și scutura capul părea să fie beată. Brunetul care o ținea strâns de ambele brațe, era nimeni altul decât Andres. Acesta încerca să o bage pe Kim în taxi-ul de lângă ei, dar ea se împotrivea precum un copil mic. Ryan îi privea suspicios. De ce erau împreună la ora asta? Îi venise idee. Cea de a o urmări pe tânără. Așa că încercă să oprească un taxi, dar fu întrerupt.
    "Ryan, ce cauți aici? " Își întoarse capul.
    "Rose! Acum ți-ai găsit și tu momentul? Nu pot acum."
    Se uită din nou pe partea cealaltă a străzii pentru a fi sigur că cei doi mai erau acolo unde îi văzuse, dar taxi-ul dispăruse, la fel și ei.
    "AHH, la naiba!" S-a întors nervos, fața arzându-i din cauza furiei.
    "TU! Trebuia să mă saluți sau ce?? Ți-am spus să te ți departe de mine, să nu te văd în fața ochilor mei. E destul de greu și fără tine. Toate sunteți la fel!" a urlat la ea, fluturând nervos, și fără a-și da seama, cu documentele din mâna mânjită de sânge.

    occ: Kim

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 3 Sept 2016 - 15:54

    Discuția dintre ei o făcuse pe Kim să plângă, după ce tânărul Grigori părăsi încăperea. Se spriji de un colț al camerei, ghemuindu-se cu genunchi la piept. Trecutul acela devenise pentru ea un coșmar. Nu mai suporta să-și aducă aminte de singura familie pe care o mai avuse. Se simțea singură. Doar ea și subconștientul ei care o tot judeca pentru ceea ce se întâmplase. Plângea și tot plângea, până începuse să tușească și să aibe sentimental că se îneacă. Atunci Miki intră pe ușă ajungând la ea grăbită. A luat-o pentru puțin timp în brațe, apoi se îndreptă cu ea spre bar pentru ai da un pahar cu apă. Kim o rugase să plece ea prima dacă și-a terminat tura și să-i lase cheile pentru a închide. Blonda o aprobă înțelegându-i mesajul, luându-și geanta apoi plecă.
    ‘Trebuia să mor și eu odată cu ei...’ Gândi aceasta parcă distrusă de amintirile care tot apăreau în mintea ei. Ea între cei doi colegi și prieteni lucrând în echipă și ceilalți care îi urmau.
    Ne mai putând suporta sentimentul de vinovăție, luă un pahar, consumând whiskey cu cola. Își îneca amarul în alcool, până uită complet de ceea ce se întâmplase în urmă cu un sfert de oră.
    Simțise un vibrat din jacheta ei. Scoase telefonul citind mesajul dat de Miki. Știind că se află într-o stare de beție, îi aduce aminte să nu uite ca să închidă.
    ‘‘Oh așa-i, i-am zis să plece înainte. Meh, oricum nu mai am ce face la ora asta.’’ Spune aceasta cu voce tare în timp ce pleca.
    Mergea pe străzile L.A-ului parcă năucă, întreptându-se spre casă. Era așa de amețită încât de abia se mai putea ținea pe picioare. În timp ce se uita în telefon după numărul lui Andres ca să afle pe unde este, se izbi de cineva picând în fund jos.
    “Auci, ai grijă pe unde mergi idiotule!” Strigă aceasta parcă vrând să-l omoare.
    “Kim?! Ce faci aici? Mă gândeam să te caut mâine dar... stai așa, ești beată?!” O înreabă uimit sunând la un taxi. Era pentru prima dată când o vedea într-o astfel de stare.
    “Oh haide. Nu sunt beată. De ce aș fi beată? Adică mă simt foarte bine. Am chef de nebunii, de spargeri, de jafuri, de oameni pe care să-i torturăm sau de niște antrenamente ca pe vremurile bune.” Spune aceasta repede fără pic de pauză de parcă ar fi un robot.
    “Oh da, ți-am zis cumva că un tip a venit azi la mine la bar și m-a întrebat dacă aș vrea să construiesc un imperiu cu el, aici, în L.A.” Continuă începând să râdă în hohote. “Și să nu-ți mai zic de amintirea despre foștii membrii ai organizației Black Cat cu incendiul...” Vroia să continuie, dar se opri, simțind cum șiroaie de lacrimi începură să-și facă apariția pe fața ei palidă, transformându-se într-un plâns greu de ținut în frâu.
    “Urcă-te odată în taxi și hai să te duc acasă fiindcă sigur ești beată!” Îi porunci Andres încercând s-o oprească din plâns.
    În timp ce fata încerca să se abțină din plâns, observă două persoane de partea cealaltă a străzii. Ceea ce îi atrăgea atenția era fata care avea părul vopsit în mai multe nuanțe fiind vizibile la lumina becului. Kim era îngândurată.

    ‘De ce am sentimental că o cunosc pe tipa aia?’


    occ: Rose

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Rose la data de Sam 3 Sept 2016 - 16:32

    Rose:
    Nu făcuse mai nimic toată ziua. Harley plecase acasă, trebuia să se odihnească, iar Rose se duse la ASI, se închise într-un birou și cerceta. Trecea în vedere aproape toți infractorii care ar putea avea legătură cu așa ceva. Nu avusese nici un rezultat. Luase un alt dosar absolut la întâmplare și rămăsese blocată la vederea numelui 
    ”Black cat..” spuse cu jumătate de gură. Își luă inima în dinți și îl deschise. Privi fiecare pagină în parte și tot ce vedea era ”decedat, decedat, decedat. Nimic aici.” până la ultima foaie. ”Kim” spuse pentru ea. Nu știa nimic de dânsa, dar absolut nimic. A încercat să o caute, dar parcă a dispărut, parcă a fost înghițită de pământ. Oftă și închise dosarul. Era imposibil, era absurd. Nici nu trebuia să deschidă acel dosar. Nu avea la ce să se uite. Doar amintiri dureroase. Trecuse ani buni de atunci, dar trauma încă rămăsese. Nu pierduse doar o persoană la care a ținut enorm, pierduse și prieteni buni, o prietenă foarte bună. Se răsuci cu tot cu scaun și privea soarele ce apunea ușor ușor. Era timpul să plece de acum. Nu mai avea ce face. Mâine avea să revină să se uite și pe restul dosarelor. Aranjase totul la locul lui, închisese laptopul și biroul și plecă. 
    Mergea gânditoare pe stradă, dar capul ei nu era la crimă sau la spargere. Se opri și își scutură capul zârindu-l astfel pe Ryan. Ar fi vrut să facă cale întoarsă, dar totuși era colegul ei și trebuia să lucreze cu el. Cine știe, poate găsise ceva. Ar fi putut să se consulte și trebuiau să o facă, pentru că dacă afla Vladimir că mai au puțin și se ucid, atunci trebuia să își sape groapa la propriu. 
    "Ryan, ce cauți aici? " 
    "Rose! Acum ți-ai găsit și tu momentul? Nu pot acum." 

    'Perfect. Încerci să fii drăguță și uite ce primești.' Privi și ea în direcția în care se uita Ryan și nu văzu nimic. 
    'Acu se uită după fantome?' Tresări brusc când îi auzi vocea nervoasă. O luase prin surprindere.
    TU! Trebuia să mă saluți sau ce?? Ți-am spus să te ți departe de mine, să nu te văd în fața ochilor mei. E destul de greu și fără tine. Toate sunteți la fel!" 
    Rămăsese șocată. Lăsase capul în jos pentru câteva secunde și strânse puternic pumnul când observă dosarul cu numele ei pe el. Se enervase. Se uitase și la mâna ce îi sângera, dar mai important era dosarul. Îl apucă brusc și îl pocni pe Ryan cu dosarul în față. Atât de puternic încât obrazul i se înroșise. 
    ”Cine ți-a dat permisiunea să te uiți pe dosarul meu? Ce vrei de la el? Ce vrei să știi? Vrei să afli cu ce coechipieri ești în echipă? Te crezi al naibii de bun. Dacă ești așa bun atunci lucrează singur. Să te văd cum îi explici asta lui Vladimir!” țipa, de fapt urla atât de tare încât abia mai avea aer și știa sigur că va răguși. ”Nu ai dreptul să îmi citești dosarul! Lucrează singur de azi înainte! Îi voi prezenta lui Vladimir cererea de renunțare la această misiune.” 
    ”Ești nebună?!” 
    Rose nu mai spuse nimic. Se întoarse pe călcâie și plecă. 
    Nick: 
    'Priveam scena din fața mea fără să intervin. Rămăsese la fel. Mă uitam la ea cum se intoarce și cum câteva foi din dosar cad fără ca Rose să le observe măcar.'
    ”Te sfătuiesc să nu intri în trecutul ei.” îi spuse Nick lui Ryan când acesta se aplecase să ia foile scăpate de Rose care conțineau un raport despre Black Cat. Pufni și îl ignoră. 
    ”Aroganța ta nu mă uimește Ryan. Te cunosc și știu cum acționezi, dar încearcă să nu te bagi în trecutul lui Rose.” 
    ”Nu mă bag”
    ”Ba da. Tocmai i-ai luat dosarul. Aaaa și încă ceva, să știi că Rose era foarte serioasă cu renunțarea la această misiune.” 
    Nick plecă fără să mai spună altceva. Se urcase în mașină și plecă spre locul crimei. Nimeni nu îi ceruse să se implice, dar nu avea altceva de făcut. Intrase ușor în acea casă și privi fiecare lucru în amănunt. Se îndreptase spre birou și cercetă fiecare colț, fiecare foaie în parte, ceva ce să îi trezească suspiciuni. Ochii îi picase pe un tablou și se observa ușor că nu e la fel ca celelalte. 
    ”Ieftin”.
    Se ridicase de pe scaun și înlătură bucata de pânză. În perete era un mic seif cu cifru. 
    ”Clasic” 
    Luă telefonul și apelă un număr. O recunoștea, nu era bun la ghicit coduri, îi dădea cu virgulă, dar știa pe cineva care se pricepe de minune. 
    ”Alo...?” răspunse o voce feminină de la celălalt capăt al firului. 
    occ: Ralu sau Clau

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 3 Sept 2016 - 17:46

    edit

    Harley

    'Simțeam telefonul cum vibrează pe undeva prin pat. Având corpul parcă amorțit am reușit totuși să îmi mișc mâna prin patul imens, în direcția din care venea vibratul. Degetele simțiră telefonul rece, dar în mișcare datorită vibratului. Având ochii încă închiși, vrând cel mai probabil să resping apelul, destinul a făcut astfel încât să glisez în direcția opusă. Nu mai puteam să închid acum. Cine naiba putea să îmi întrerupă somnul de frumusețe?'
    "Alo...?"
    "Îmi pare bine să te aud din nou, Harley. Iartă-mă că te deranjez la o oră atât de târzie, însă... "
    "Mori!" a spus Harley iritată. "Tu nu știi să suni la ore normale, știi, când oamenii nu dorm?"
    "E destul de important. Știu că Vladimir nu m-a numit oficial parte din echipa de cercetare a crimei, însă sunt aici la locul faptei și am găsit un seif. E destul de modern, cu un sistem de securitate pe măsură."
    "Și te-ai gândit că eu pot descifra codul și să aflăm ce e înăuntru."
    "Recunosc, cu ești geniul. Mă supun."
    'Am râs la auzul vorbelor lui Nick, așa că am acceptat să mă duc. Oricum somnul îmi sărise deja și nu mai puteam face nimic să adorm la loc. M-am ridicat din pat, am pus pe mine o pereche de blugi mulați, un maieu auriu, o jachetă de piele deasupra, botinele și nelipsitul pistol. M-am privit rapid în oglindă și am ieșit din apartamentul de la ultimul etaj al unui bloc din L.A. Cu toate că puteam spune că mă apucasem să mă odihnesc puțin, încă nu mă simțeam că aș putea să urc la volan. Norocul meu a fost acela că fix în momentul în care am ieșit din bloc, un taxi se venea pe aleea din fața blocului. I-am făcut semn să oprească, dar abia după ce ridicasem mâna observasem că era deja ocupat. Cu toate astea, șoferul opri, iar din mașină coborî Andres. Am clipit de câteva ori, să fiu sigură că încă nu dormeam, în timp ce acesta plăti și închise portiera taxiului.'
    "Se pare că nu poți sta departe de mine." a spus Harley, fără să se poată abține.
    Andres a chicotit de fraza rostită de fată. Deși fusese doar o coincidență spontană ca el să treacă pe strada unde locuia Harley pentru a ajunge la propria lui locuință, remarca acesteia era pe jumătate adevărată.
    "De fapt, e doar o coincidență. A trebuit să am grijă de o prietenă de a mea și acum mă îndreptam spre casă."
    "Prietenă? Sau iubită?" întrebă Harley curioasă.
    "Geloasă?" Andres nu se lăsa mai prejos.
    "Nu, doar politicoasă. Oricum mă bucur că ai apărut și tu. Aveam nevoie de companie."
    "Unde te duci la ora asta târzie?"
    'Am început să îi explic care era treaba, în timp ce ne îndreptam spre mașina mea. Taxiul deja plecase, așa că îl rugasem pe Andres să conducă el până la acea vilă. În câteva minute eram acolo. Ne-am strecurat în liniște, dar astfel încât să nu îl luam prin surprindere pe Nick și să ne confunde cu străini. L-am îmbrățișat pe Nick, transmițându-i că îmi lipsise cât fusesem plecată, după care și Andres strânsese mâna cu el. Am rotit ochii prin cameră, zărind seiful de care îmi spusese Nick la telefon. Avea dreptate, era un model destul de nou, care îmi solicita ceva mai mult cunoștințele, așa că i-am anunțat pe băieți că v-a dura puțin până voi reuși să îl deschis și să rămână în gardă pentru eventuali musafiri nepoftiți. După jumătate de oră, reușisem într-un final să descifrez codul și să deschid ușa micului seif. Cei doi se apropiară și ei să arunce și ei o privire. Înafară de cele câteva teancuri de bani, am descoperit o serie de documente destul de importante și într-un colț înghesuit o mică gentuță de catifea. Am luat-o în propriile mâini, în timp ce băieții analizau documentele.'
    "Băieți..." Harley descheiase funda care lega gentuța și scosese la iveală diamante mici și pure. "Cred că sunt cam jumătate de kilogram aici. Cel mai sigur asta e marfă de contrabandă." a continuat fata, șocată de ceea ce descoperise.
    "Și priviți la documente. Aici este scris o posibilă asociere ca firmei care era condusă de această familie cu mafia. Deși nu este precizată care mafie, sau de unde ar fi aceasta, pare destul de periculoasă. Cineva din familia asta sigur a făcut ceva ce mafiei nu i-a convenit absolut deloc. Întrebarea este ce anume."
    'Andres avea dreptate, cineva călcase strâmb și acum plătise scump pentru acea greșeală.'
    "O să duc actele și diamantele la sediu. Poate vom afla mai multe informații. Mulțumesc Harley și Andres că ați venit și pentru ajutorul oferit. Acum putem pleca de aici."
    "Stai, m-ai chemat aici în toiul nopții doar pentru asta?" Harley era chiar iritată.
    "Păi cam da... știi că eu nu mă pricep absolut deloc la coduri."
    "Nemernicule! O să mi-o plătești că m-ai trezit!"
    Harley țipase la Nick, dar acesta, șiret din fire și cunoscând-o pe fată la fel de bine ca Rose, se furișase rapid afară din vilă, înainte ca Harley să apuce să îl lovească, cum avea obiceiul să o facă când cineva o întrerupea, pentru un lucru minuscul.

    Ooc: Narcis sau Rose.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 4 Sept 2016 - 17:16

    Nick: 
    'Era nu mai puțin de 8 dimineața când ceasul suna în disperare. L-am oprit în timp ce îmi frecam parul umed. Aseară nu am mai trecut pe la sediu ca să las cele găsite. M-am gândit să o fac azi deoarece trebuia să vorbesc și cu Vladimir neapărat. Trebuia să îi dau și un raport dintr-o misiune și mai era o mică chestie de vorbit cu el. Ooo și să nu uit! Trebuie neapărat să îi cumpăr o băutură și o pizza lui Harley plus o ciocolată înainte să mă ucidă pentru că am trezit-o din somn. 
    Am parcat mașina și am urcat cu liftul până la ultimul etaj, la biroul lui Vladimir. Am ciocănit ușor și atunci când am auzit un intră destul de nervos mi-am vârât capul înăuntru.'
    ”Neața Vladimir” 
    ”Bună dimineața Nickolas. Ce e?” 
    'Bine, deci e nervos. Și nu doar tonul lui spune că e în stare să ia pe cineva la bătaie, ci și faptul că mi-a spus Nickolas. El care îmi spune Nick și mă întreabă ce mai fac, cum a fost misiunea, dacă m-am întors cu toate membrele întregi. I-am întins raportul despre misiunea din Beverly Hills, iar acesta lăsase foaia albă acoperită de câteva cuvinte pe birou. Și atunci când am văzut ce e mi-am dat seama care e motivul pentru care e nervos: Rose i-a trimis cererea aia prin care anunță că renunță la misiune.'
    ”Mulțumesc! Spune-mi Nickolas, știi ceva despre porcăria asta?” Vladimir îi întinsese bucata de hârtie. Nick o luă și citi fiecare rând în parte cu atenție. Într-adevăr, Rose fusese foarte subtilă, nu menționase că nu se înțelege cu Ryan și aproape că se ucid din priviri, ci ceruse un transfer câtre Franța. Dorea să fie repartizată la birourile din Franța aducând o droaie de-a argumente foarte convingătoare pentru așa ceva. Aproape că îl convinsese pe Nick, dar nu și pe Vladimir. 
    ”Îmi pare rău! Nu știu decât că Rose e în echipă cu Harley, Andres și tipul ăla singuratic, Ryan. Vrea să se transfere la sediu din Franța? De când i-a venit ideea asta?” 
    ”Aparent vrea să supravegheze și punctul de lucru al părinților ei din Paris. Ceea ce e stupid pentru că ea detestă să lucreze în compania lor. Spune-mi Nick, de când o știi pe Rose?” 
    ”Ăăăăă, de când a intrat. De ce?” 
    ”Cred că e momentul ca cineva să învețe să lucreze în echipă. Pe mine nu mă păcălește așa ușor. Franța? Auzi la ea! E venită?” 
    ”Cred că e în sala de antrenament. Vladimir, înainte de asta... știu că nu mi-ai cerut, dar am fost aseară la locul crimei și cam asta e ceea ce am descoperit cu ajutorul lui Harley și Andres. Erau într-un seif.”  

    Rose: 
    'Lăsasem de dimineață cererea la Vladimir. Îi cerusem transferul. Nu mai voiam misiunea și am considerat de cuviință să mă transfer din L.A. Harley avea să mă urască pentru că o las singură, dar Nick era aici și putea mereu să vină la mine. Dădeam cu pumnii într-un sac de box de vreo jumătate de oră. Firele de păr se lipeau de pielea mea transpirată. Dădeam cu atâta putere încât credeam că rămân fără un sac de box. Am oftat și m-am oprit exact când Vladimir intrase în sală cu Nick pe urmele lui. Țipase la mine ca să mă facă atentă și rupse cererea. Începuse să îmi țină o predică de toată frumusețea'
    ”Nu accept! Te cunosc Rossetta Aurora! Nu ăsta e motivul! Black Cat nu mai există datorită ție și... celorlalți spioni care din păcate nu mai sunt azi.”
    'Pomenise de misiunea aia blestemată! Stabilisem clar cu el să nu mai aducem în discuție așa ceva.'
    ”Știi bine că nu trebuia să se întâmple așa...” spuse Rose în timp ce își băga unghiile în carne de nervii. 
    ”Dar s-a întâmplat. Ți-am zis să nu te atașezi de ei.” 
    ”Koda, Dai nu trebuiau să moară! Nici măcar Kyo sau William nu meritau așa ceva!” 
     ”Ryan, bună dimineața!” spuse Vladimir fără ca măcar să se întoarcă și să vadă cine a intrat în sală. 
    ”Nickolas, vreau să îi înveți să lucreze în echipă! Fără milă! Dacă e necesar îi poți răni și mortal! Nu accept ca doi spioni buni să se comporte ca niște copii răsfățați de 3 ani!” 
    ”Și cu misiunea cum rămâne?” întrebase Rose
    ”Harley, Andres și Nick se vor ocupa până când voi doi învățați să vă purtați. Nick imediat ce primesc  câteva răspunsuri în legătură cu ce mi-ai dat te anunț. Până atunci te rog să te ducă să o aduci pe Harley la sediu. Trebuie să îmi predea raportul despre misiunea din Londra și trebuie să își continue antrenamentul.”

    'Minunat! Cererea nu fusese acceptată, Vladimir se țipase la mine în ultimul hal și acu eram exclusă și de la misiune. Ca să nu mai spunem că mă ignorase complet când auzise de numele celor morți. M-am uitat spre Ryan care mă privea într-un mod ciudat, dubios, șocat? M-am întors și am continuat să dau cu pumnii în sac și mai tare de data asta, nepăsându-mi de ceea ce va face Ryan sau Nick care se uita insistent cum îmi obosesc mușchii.'

    occ: Ralu

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Dum 4 Sept 2016 - 23:25

    'Super! După ce că am dormit rău toată noaptea din cauza ei, mai sunt și chemat la A.S.I pentru a afla că sunt exclus din misiune. Totul din cauza mutrelor ei de răsfățată.' 
    Nu intrase bine în sala de antrenamente și deja îi vibrau timpanele. Rose ridică vocea la Vladimir, șeful lor. Nu urla, cu siguranță ar fi vrut, dar se putea simți furia și totodată și tristețea în vocea ei. 
    După ce Vladimir plecase, rămăseseră numai el, ea și Nick. Se abținea cu greu să nu se ducă la Rose, care dădea cu putere în sacul de box, și să o lipească de unul din pereți. Încercă să se calmeze, dar în zadar, mai mult punea foc pe paie, ceea ce îl făcu să explodeze.
    "Felicitări, domnișoara știe-tot. Ești o mică răsfățată, care nu știe să judece precum un adult. Unde ai fost crescută? În rai, iar acum ai dat cu fundul de realitate?"
    Nu-i răspunse, dar se puteau vedea mușchii încordați și cum aceasta strângea puternic din dinți. El nu se opri, nu putea. 
    "Ow, încă suferi după ce prietenii tăi au murit, printre care și iubitul, presupun. Oare de care dintre cei menționați îți plăcea? William sau Dai? Ultimul cu siguranță nu, e prea asiatic pentru tine. Cum era oare? Kyo?" Cum îi auzi numele, aceasta făcu ochi mari și se opri din a da în sac. Îl privi cu flăcări în ochi pe Ryan. L-ar fi ucis cu privirea dacă ar fi putut.
    "Nu știi absolut nimic!! NU TE BĂGA!" urlă, pornind cu o viteză ca a unui ghepard înspre el. Dacă nu se băga Nick, Ryan ar fi fost demult la pământ, ea încercându-l să-l omoare.
    "Într-adevăr, nu am habar ce e cu organizația asta Pisica Neagră și nici nu vreau să știu. Ce a fost, a fost și gata. Dar ești prea naivă pentru un spion. Chiar crezi că poți avea încredere în cel de lângă tine doar penru că te iubește sau pentru că lucrează în același domeniu? Draga mea, lumea e rea și întunecată. Cum poți fi spion dacă te atașezi așa de repede de oricine? Cred că ți-ai greșit profesia."
    "Nu e treaba ta! MORI! DISPARI!" 
    "Încetați, amândoi!" strigă Nick exasperat. Ne anunță că ne va lăsa singuri pentru o jumătate de oră. Trebuia să o aducă pe Harley, care aparent nu răspundea la telefon. Când plecă încuiă ușa de la sală, astfel rămânând amândoi singuri. Ryan se mai calmase, mai ales după ce îi văzuse reacția. Nu-i plăcea să vadă oamenii suferind, dar pe ea o ura atât de mult încât nu-i păsa. Rose pe de altă parte fierbea de nervi. Ochii i se înroșiseră. 

    "Nu-mi spune că plângi?" Asta a enervat-o mai tare, aceasta sărind pe el și trântindu-l la podea. Deschise gura pentru a spune ceva, dar cuvintele parcă nu vreau să iasă. Lacrimi i se prelingeau pe chipul roșu precum sângele. Ryan dădu ochii peste cap. Văzând-o așa, începea să creadă că întrecuse măsura. Îi părea rău. 
    O prinse pe Rose de umeri și se rostogoliră, el ajungând deasupra ei.
    "Calmează-te! Îmi pare rău pentru ce li s-a întâmplat, dar trebuie să accepți realitatea. Ești un spion antrenat care nu trebuie să-și arate sentimentele. Crezi că dacă te enervezi și plângi în halul ăsta, îi va aduce înapoi? Ei bine, nu." Nu-i plăceau femeile care plângeau din cauza unui bărbat, mai ales cele ca ea. Păreau dure la exterior, dar în interior erau precum budinca. De aceea se ura și pe el însuși pentru că așa a fost și el odată. Dar s-a schimbat, cel puțin așa a crezut. De când a apărut ea, inima a început să-i bată. Sentimentul de ură și de compasiune le-a simțiti de mai multe ori zilelea acestea decât în ultimi trei ani la un loc. Nu-i bătea inima pentru că îi plăcea de ea. Nu, nu era tipul lui, dar îi plăcea că avea cu cine schimba vorbe, fie ele de ură și dispreț
    "A da, arăți groaznic atunci când plângi. Ștergeți lacrimile, dar nu și mucii, mai am nevoie de el." strâmbă Ryan din nas, ridicându-se și aruncându-i tricoul, pe care adineauri îl purtase.
    Începu să alerge, pentru a se încălzi, dar chiar atunci deschise cineva ușa de la sala de antrenament.
    "Nick, în sfârșit. Nu a durat a- Andres?"


    occ: Narcis


    Ultima editare efectuata de catre RR in Mar 6 Sept 2016 - 20:42, editata de 1 ori

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Lun 5 Sept 2016 - 0:35

    Andres se plimba pe holurile agenției îngândurat. De ce băuse Kim? Nu era o persoană căreia îi plăcea alcoolul. Avea de gând să aibă o discuție cu ea de îndată ce termina antrenamentul. În plus, trebuia să-i spună și despre cercelul găsit de Ryan.
    Amintidu-și cum îl lăsase cu ochii în soare, începu să-i pară rău. 'Ar trebui să-mi cer scuze.' se gândi în timp ce descuia ușa sălii cu speranța că era goală.
    "Nick, în sfârșit. Nu a durat a- Andres?"
    Luat prin surprindere, rămase tăcut preț de câteva secunde, uitându-se la cei doi. Vru să spună ceva despre tricoul lui Ryan care se afla la Rose, însă văzând starea acesteia se abținu. Îl ignoră pe Ryan și se duse la Rose, întrebând ce a pățit.
    "Nu e treaba ta! Lasă-mă în pace! Muriți amândoi!"
    Andres o privi ieșind în fugă din sală și trântind ușa după ea. Tricoul lui Ryan zăcea aruncat pe jos.
    'Așa-mi trebuie dacă încerc să port o conversație cu ea.'
    Amintindu-și că era și Ryan în încăpere, se apropie de el cu intenția de a-și cere scuze pentru că plecase atât de repede, însă nu apucă. Ryan, fiind foarte nervos din cauză că a fost exclus din misiune din vina lui Rose, nu se putu abține și îl întrebă pe Andres cine e Kim.
    "E sora mea, ce-ți veni?"
    "Nu, nu e. Ești singur la părinți."
    Andres negă, însă Ryan începu să-i spună ce știa.

    ooc: Ralu

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 6 Sept 2016 - 20:23

    Rose plecă de înadată ce Andres intră în sală, iar Ryan începu, ca un tembel, să-i spună ce știe. Nu era mare lucru, ci doar că ea, Kim, nu era sora lui și că el ascundea ceva de restul coechipierilor. Nu vrea să creadă că e foarte suspicios, iar faptul că i-a furat actul pentru că a vrut să știe mai multe despre el, nu i-a spus. Andres îl privea pe Ryan cu ochi mari, neștind ce să mai zică. 
    "Aaa, am înțeles. Nu am știut că aveți o relație mai complicată. Îmi pare rău. M-am uitat prin fișa ta ca să văd dacă dau de ea... știi, mi-a cam atras atenția și vream să o contactez. Scuze, nu am știut că e a ta."
    Andres părea derutat. Nu știa dacă să râdă sau să se ia de el. Ryan continuă apropiindu-se de Andres:
    "Mai ști de dovada despre care ți-am vorbit? Acel cercel?" Tânărul aprobă.
    "M-am gândit să-l duc mâine dimineață la laborator. Cu siguranță vor găsi amprentele femeii care a purtat cercelul. Mă întreb dacă ea este cea care a distrus tot locul? Poate șeful băncii o cunoaște. Și sunt chiar curios dacă s-au furat documente din acel birou după cum a precizat polițistul. Se pare că lipsesc ceva hârtii. Ce părere ai? ... Andres, mă auzi?"
    "Da, da. S-ar putea să fie cum zici tu. Deși mă îndoiesc. Și unde e acum cercelul?"
    "L-am ascuns într-un sertar, în apartamentul meu, de unde nu are cum să dispară, sper. Iar acum cred că am să mai verific încă odată locul crimei și apoi îmi voi face de cap până dimineața. Dacă tot sunt suspendat, acum pot dormi mai mult."
    "Asta să o crezi tu!" răsună vocea lui Nick, care intră în sală urmat de Harley. Acesta se încruntă când observă lipsa lui Rose.
    "Ne vedem mâine!!"
    Ryan plecă fără să mai dea atenție cuiva. Vorbise așa de mult, încât i se uscase gâtul. Nu era genul de persoană să pălăvrăgească despre chestii neimportante. Se comportase ciudat pentru că avea ceva de ascuns. Dar ce?

    occ: Ella

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jaful misterios și o crimă fără urme

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 7 Sept 2016 - 16:09

    Harley

    'Am intrat în sala de antrenament alături de Nick, doar ca să îi găsesc pe Ryan și pe Andres discutând despre nu știu ce lucruri. Ryan se încruntă la vederea mea. Nu înțeleg ce are omul ăsta. Nu i-am făcut absolut nimic, de ce se uită în modul acela la mine? Mai întâi Rose care efectiv țipase la mine când am găsit-o plângând în baie și chiar dacă încercasem să o liniștesc și să o îmbrățișez, ea mă împinsese atât de tare că reușisem să mă lovesc la încheietura mâinii de unul dintre aparatele de uscat, ca apoi să cad pe podea, iar ea ieșise ca o furtună din baie. Apoi Ryan care ziceai că mă omoară din priviri, deși tot ce făcusem, era faptul că intrasem în sala de antrenament. Apoi... dădusem de Andres. Îmi zâmbise larg, dar eu mi-am lăsat privirea în jos. La cât de drăguț fusese cu o noapte în urmă, o dăduse în bară rău de tot. După ce Nick plecase cu documentele și diamantele găsise, rămăsesem numai eu cu Andres. Eram gata să îl invit la o întâlnire, însă primise un telefon de la o anume Kim. Nu părea să fie cine știe ce, dar după ce terminase apelul se întoarse pe călcâie și plecă. Nu îmi spusese nimic. Nici măcar un cuvânt. Îl strigasem de nenumărate ori, dar acesta nu mă băgase în seamă și îmi spusese că nu e treaba mea ce treburi are el. Mă lăsase efectiv cu ochii în soare. Încheietura începuse să se învinețească, așa că trăgeam de mâneca bluzei cât de tare puteam să nu fiu observată că mă rănisem. Am trecut pe lângă Andres, fără să îi spun nimic și m-am dus în vestiarul fetelor. Știam că pe aici pe undeva trebuie să fie o trusă de prim ajutor. Imediat ce o găsisem, îmi pansasem încheietura, să nu se agraveze situația. Ziua asta nu putea să fie mai rea.'
    "Harley?" Nick ciocăni în ușa. "Vladimir vrea să te vadă imediat."
    'Am oftat îndelung, am strâns trusa de prin ajutor și am ieșit. Am trecut pe lângă cei doi, ieșind din sala de antrenament, îndreptându-mă spre biroul lui Vladimir. Am ciocănit de două ori, apoi am intrat înăuntru. Acesta îmi făcuse semn să mă așez pe unul dintre cele două scaune din fața biroului său până termină convorbirea destul de aprinsă de la telefon. După ce terminase, se așeză la fel de agitat și nervos, pe scaun.'
    "Nu cred că ai avut ocazia să afli până acum, dar te anunț că Rose și Ryan au fost suspendați din misiune."
    "Înțeleg."
    Harley dăduse din cap, amintindu-și scena din baie de acum câteva minute, fiind ferm convinsă că Rose nu plângea în halul acela din cauza unui motiv atât de stupid. Din instinct, fata își trase mâneca bluzei, chiar dacă deja îi acoperea bandajul.
    "Până nu vor învăța să lucreze în echipă, am fost nevoit să îi suspend de la acest caz. Ai rămas doar tu, împreună cu Andres. Deși pe Nick nu l-am numit oficial ca parte din echipă, va participa și el. Dacă întâmpinați probleme nu ezitați să îl contactați, tu sau Andres. Totuși... situația e puțin mai complicată."
    "La ce te referi?"
    "Ei bine am analizat mai bine documentele și diamantele găsite noaptea trecută și suntem destul de siguri că mafia menționată e din Rusia. De altfel și pietrele prețioase tot de acolo provin. Am contactat agenția de acolo și au fost de acord să colaborăm la rezolvarea crimei, însă ar trebui să trimitem un om de aici."
    "Mă duc eu."
    "Și cum rămâne cu misiunea de aici?"
    "Andres și Nick sunt băieți mari. Se descurcă și fără mine."
    "Hmm... bine. Voi aranja să pleci cu un avion în noaptea aceasta."
    Harley a dat din nou din cap, apoi a părăsit încăperea, în timp ce Vladimir se puse din nou pe sunat.
    "Nu crezi că ai nevoie de o escortă să te însoțească diseară?" Nick stătea sprijinit de peretele de lângă biroul lui Vladimir, cu mâinile în buzunare, privind-o îndelung pe fată.
    "Nu ar trebui să tragi cu urechea la conversațiile oamenilor."
    "Hei, meseria de spion necesită și astfel de lucruri. Acum serios, nu vrei să te duc eu diseară la aeroport?"
    "Aeroport?" spuse Andres, venind spre cei doi. "Ce se întâmplă?"
    Harley se întoarse cu spatele la cei doi băieți și se porni spre ieșire.
    "Harley, așteaptă. Harley!"
    "Dacă aș fi în locul tău, aș lăsa-o în pace." Nick în prinsese de braț pe Andres, nelăsându-l să mai facă un pas în față.
    "Da-mi drumul! Nu e treaba ta ce fac eu."
    Andres se smuci, eliberându-și brațul. Îi prinse privirea lui Harley, care era în lift, dar nu ajunsese la timp căci ușile se închiseră.

    ooc: Narcis sau Rose.

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:20