╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    I'd rather die than fall in love with you

    Distribuiti

    AnnikiWhite
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 24/08/2016

    I'd rather die than fall in love with you

    Mesaj Scris de AnnikiWhite la data de Mier 24 Aug 2016 - 23:19

    1


    Ma numesc Emma. Am 16 ani, si lumea mea a decis ca trebuie sa devina mai "interesanta". O sa intelegeti pe parcurs.
    Pai... coboram la metrou (veneam de la scoala), cu castile in urechi, si am dat peste un baiat care parea poate cu un an mai mare decat mine.
    -Amm... scuze, am spus eu, si am trecut mai departe.
    Era vineri. In weekend am fost plecata, iar luni din nou cursuri... da urasc liceul, asa ca toti ceilalti. Bine, imi place sa invat, dar nu-i suport pe unii dintre cei care isi fac veacul pe acolo. Mergi la liceu sa inveti, nu sa te prostituezi. Doar spuneam.
    Cum stateam eu prabusita in banca a doua din fata catedrei, intra diriginta cu un baiat.
    -Copii, el este Viktor, s-a mutat de curand in oras, si este noul vostru coleg.
    Singurul loc gol din clasa era langa mine. Fuck! Nu aveam nevoie de asta.
    In ora, l-am studiat cu coada ochiului pe baiatul nou. Par lung (imi amintea de parul lui Harry Styles, si nu, nu-mi place 1D!), pielea de o culoare draguta tip cappuccino, degete lungi...
    Dupa sunetele asemanatoare cu niste suspine m-am prins ca probabil are si o fata draguta. Da, nu ma uitasem la el cand intrase, eram ocupata desenand.
    Stai stai stai. Ala e un tricou cu AC/DC? Omg, deci era rocker si asta explica parul. Pff... n-o sa reziste prea mult in scoala asta deca va continua sa vina cu sigle "sataniste" cum spune "elita".
    Imi era aproape mila de el, cum statea asa in banca, parca inercand sa stea cat mai departe de mine. Oare daca il luam sub aripa? Eram destul de influenta in unele cercuri... ar fi putut sa il ajute. Mai ales ca arata ca si cand ar fi genul de adolescent de care toti isi bat joc.
    Am rupt o foaie de la sfarsitul caietului. Oricum profa aproape adormise asteptand ca toata clasa sa termine exercitiile. Eu si Viktor fusesem primii.
    "Hei. Pe mine ma cheama Emma. Imi pare bine de cunostinta"
    Am impins foaia spre noul meu coleg de banca, si l-am impuns cu coltul. Hartia fosni usor, apoi disparu.
    "Asta e vreo incercare tampita de a ma face sa ma simt prost? Pentru ca nu o sa mearga"
    Deci avusesem dreptate.
    "Ok, inteleg de ce nu ai incredere in mine. Probabil nici eu nu as avea incredere in mine. Dar vreau sa te ajut"
    "Cu ce sa ma ajuti?"
    "Tu nu ai idee cum e scoala asta. Sunt mici secrete pe care trebuie sa le aflii. Inainte sa o calci pe majoreta-sefa sau sa intri pe hol in zeul echipei de rugbi"
    "Sa zicem ca accept... dar ce te face sa fi atat de draguta cu mine? Nici macar nu ma cunosti"
    "Exact. Majoritatea persoanelor pe care am ajuns sa le cunosc merita aruncate la caini. Asa ca ii ajut pe cei pe care nu ii cunosc. O sa intelegi curand"
    "Pai... bine... cred. Doamne cat de ciudat e"
    "Ideea era sa intelegi ca sunt trei mari categorii in scoala. Cei populari, impartiti in clasa oamenilor de treaba si cea 'bordel', cei care ii pupa in cur toti cei populari si ceilalti. Noi ceilalti... suntem cei atacati si rezistenta. Suna ca un fel de razboi cred. Ideea e ca incercam sa evitam ca randurile celor atacati sa se ingroase"
    "Si ce te face sa crezi ca eu nu pot ajunge unul dintre cei populari?"
    "Tricoul cu Ac Dc. Nu vrei sa afli ce s-a intamplat cu ultimul rocker care le-a aratat oamenilor astora ce muzica asculta"
    "Dar tu? Tu ce crezi despre rockeri?"
    "Eu sunt unul dintre ei. Rock si Metal. Dar nu stie mai nimeni aici, decat ceilalti ca mine"
    "Si exista vreo sansa sa va recunoasteti? Adica, vreau sa zic, sa ii recunosc?"
    Mi-am dezvelit incheietura si i-am aratat lantul pe care il purtam.
    "Cativa au tatuaje. Sau piercinguri micute. Si parul."
    "Si ceilalti nu ii recunosc?"
    "Semnele sunt ascunse daca nu stii ce sa cauti. Si sunt multi directioneri cu parul lui Harry care ajuta la camuflaj"
    "Inteleg"
    Tocmai ma pregateam sa continui, cand s-a sunat.


    2


    um a iesit profa, am intors capul spre Viktor.
    -Oh. Peste tine am dat atunci in metrou, am spus eu muscandu-mi buza.
    -Defapt da, a raspuns el, intorcand capul spre banca si strangandu-si lucrurile.
    -Mda. Haide, trebuie sa te prezint unor oameni.
    M-am ridicat, aranjandu-mi blugii care erau putin largi si se rasuceau la glezne. Eram cam de aceeasi inaltime... stai ca eu aveam tocuri. Da. Deci era mai inalt ca mine cu vreo cinci centimetri. Stai, pe unde imi umbla mintea?
    L-am plimbat pe culoarele liceului, prezentandu-l grupului de rockeri, catorva fete de la TIC, presedintei consiliului elevilor, grupului de muzicieni si altor cateva persoane.
    La pranz, l-am luat cu mine la cantina.
    -Hei lume! El e Viktor, e nou.
    -Se vede, se auzi vocea unei roscate dragute. Era Catherine, pe scurt Cat, prietena mea.
    -Mda... Viktor spune si tu ceva.
    -Pai... ămm... imi pare bine de cunostinta.
    M-am asezat intentionat in capatul opus al mesei fata de Viktor. Nu eram maica-sa sa il dadacesc.
    -Sii... se barfeste in toata scoala. Tu si Viktor...? Intreba Cat.
    -Ce? Nu! Am raspuns, inecandu-ma cu salata. Ce-ti veni?
    -Pai am auzit ca va cunoasteti de mult timp.
    -Ce? Dumnezeule! Am dat peste el la metrou vineri! Atat! A fost prima oara cand l-am vazut.
    -Sigur, te cred, spuse Cat, dar se simtea din tonul ei ca nu ma crede. Ce dracu? Ajunsese sa ii creada pe pampalaii aia de pupincuristi si nu ma credea pe mine? 
    -Off... sti ceva? Crezi pe cine vrei. Nu-mi pasa, am pufnit eu si am inceput sa imi intep salata cu ura.
    -Hooooo. Gata ca ma si bati.
    I-am tras una in joaca peste umar.
    -Nu da!
    -Nu sau da? Hotaraste-te! Spun eu razand, si primesc o incruntatura. 
    Cand s-a sunat, mi-am luat cartile si am intrat in sala de curs. Aveam desen, ora mea favorita, dupa literatura. Off... nu pot sa cred... profa m-a pus partenera cu fita scolii. De ce aveam eu asa noroc? 
    -Emma, Savannah, incercati sa nu va smulgeti parul una alteia. Vreau sa vad cum va completati. 
    Ne completam ca nu mai zic eu ce.
    -Savannah, calde sau reci?
    -Nu-mi pasa, alege tu.
    Adica le luam eu pe ambele.
    -Bine iau eu calde.

    Am inceput sa fac schita desenului, in timp ce "partenera" mea isi retusa machiajul. Nu voiam sa stiu unde se ducea dupa scoala. 
    -Si, Em, am auzit ca ar fi ceva intre tine si baiatul cel nou.
    Viktor avea literatura in sala de langa, asa ca nu m-am putut abtine.
    -Da, e ceva. Un perete.
    Savannah pufni nervoasa.
    -Daca tu nu-l vrei pot sa il iau eu, sa sti.
    Am pufnit in gand. Sigur, s-ar fi inteles de minune. 
    -Nu, mersi, ma descurc.
    Am terminat desenul si am inceput sa il coloram. Oricat de ipocrita si celelalte adjective ar fi Savannah, stie sa picteze. Adica, stie. 
    -Emma, Savannah, super, 10! A spus profa doua ore mai tarziu, cand imi strangeam lucrurile.
    Am aruncat geanta in rucsac si am iesit inainte ca Savannah sau altcineva sa se dumireasca. In fata portii, m-am lovit de cineva.
    -Hei Emma.
    -Ah! Viktor! Scuze.
    -Nu-i nimic.
    -Pai... eu o sa plec acum. Nu vreau sa dau de majorete.
    -Unde stai? 
    -77 Est.
    -Stau de partea cealalta a parcului.
    -Ah, pai bine, atunci hai sa mergem.
    Am intrat in metrou. Coboram la Central Park, si erau cateva statii bune. Vagonul era gol, eram doar noi. Mi-am scos castile si am dat drumul la muzica, hotarata sa fiu oarecum neprietenoasa.
    -Ce asculti? Intreba Viktor privind peste umarul meu.
    -Pai... stai. 

    Am ascultat cu atentie timp de trei secunde. Da, nu stiam ce melodie era, dar am recunoscut-o repede.
    -Deci?
    -King for a Day. De la Pierce the Veil.
    -Um. Metalcore.
    -Oarecum, am aprobat, neavand chef sa port iar discutia despre diferentele intre Metalcore, Hardcore si Post-Hardcore.
    A aprobat din cap si si-a pus si el castile. SkullCandy. Avea gusturi, erau bune, dar nu tineau mult. Experienta proprie.
    -Emma, ma asculti?
    -Mm ce?
    -Intrebam daca in consiliu se fac alegeri semestrul asta.
    -Nu, se fac semestrul urmator, de ce? 
    -Intrebam doar.
    -Mm... nu, dar e un post la ziar. Doar spuneam. Oh, si fetele de la TIC spuneau ca ar avea nevoie de inginer imagine. Defapt de ce iti spun toate astea? In orice caz.
    -Urmeaza statia Central Park. 
    -Am ajuns deja? Intreba mirat Viktor.
    -Asa se pare, am raspuns, saltandu-mi ghiozdanul pe un umar si apasand pe butonul usilor.



    3


    Ne-am luat la revedere in fata gurii de metrou si m-am indreptat spre casa. Tipul imi dadea un sentiment ciudat. Nu neaparat neplacut dar... ciudat. 
    'Te urasc diriga' am soptit eu in gand, bagand cheile in usa.
    -Am ajuns mama! Strig eu aruncand ghiozdanul. Intru in bucatarie si ies la fel de repede. Ai mei erau putin... ocupati. Mda. 
    Mi-am cules ghiozdanul si am urcat la mine in camera. Ca sa va faceti o idee, camera mea e o amestecatura de negru, rosu si crem, cu postere cu trupe si animale de plus. Da. Exact. 
    Mi-am scos cartile si m-am apucat de teme. Atat de simple... in jumatate de ora terminasem, asa ca m-am asezat cu o carte si castile, plus o cana de ciocolata calda. 
    -Emma!
    -Da mama? 
    -A sunat Catherine. Zice ca nu raspunzi la mobil.
    -Amm... vin acum, stai un pic.
    Am sarit oarecum din pat si am coborat, ca sa iau telefonul din mana mamei.
    -Hei Cat. Unde arde?
    -Pai vineri o sa arda la Michael. Si voiam sa stiu daca vii.
    -Michael? Serios? Ce l-a apucat?
    -Ai lui sunt plecati. Deci zi, ai de gand sa vii?
    -De ce nu, am raspuns destul de sigura pe mine.
    Michael era un tip de treaba, din rezistenta, dar cu o inclinare mare spre petreceri. Adica, o inclinare MARE. Erau cunoscute in tot cartierul si inca mai mult.
    -Bine. Atunci vorbim maine.
    Am inchis si am urcat in camera. Daca tot nu aveam ce face, ce-ar fi fost sa ma hotarasc cu ce ma imbrac?
    Deci. Nu prea fancy, e in casa. Dar e cu adolescenti. As putea adopta ceva rock... nu, stai, uneori mai vin si altii la petrecerile lui Michael.

    Deci. Blugi. Nu mai port fuste la petreceri date de Michael de ceva vreme. Poate deveni... periculos. 
    Dupa multe framantari, am ajuns la niste blugi negrii cu benzi de piele, un maieu negru si o jacheta rosie. Da, sunt fata, ma hotarasc greu.
    Joi am avut ultima ora cu Michael. Spaniola. 
    Putin despre Michael... pai, inalt, cu par saten ondulat, ciocolatiu, cu ochii albastri luminosi si zambet larg, se vedea ca merge la sala.
    -Hei Em! Ma striga el dupa ora.
    -Ia zi?
    -Am auzit ca vii maine?
    -Sigur ca vin, te indoiai de mine? Rad eu si il imping cu umarul.
    -Nu, dar aveam incredere in Cat. Pai, ideea era ca am umplut piscina special pentru maine.
    -Serios? Esti un mic geniu, spun eu razand.
    Urma sa fie balamuc total. Pune o gramada de adolescenti intr-o casa, cu vreo 6 camere goale, piscina, muzica si bautura si... bang. Roaga-te ca toti sa fie pregatiti, sau dai de naiba.
    -Atunci, ne vedem maine, da?
    -Sigur! Aprob eu, si ies din clasa ca sa dau de Viktor care ma astepta. Hei Viktor.
    -Salut Emma, imi raspunde el zambind usor.
    -Vai dar cata fericire pe tine azi!
    -Nici daca-ti spun nu ma crezi, rade el. 
    -Hai zi, il indemn eu, iesind in parcarea liceului.
    -Am vazut unele lucruri pe care poate nu ar fi trebuit sa le vad... de exemplu Savannah si un oarecare al carui nume nu-l stiu.
    Pentru un moment nu am inteles, apoi am inceput sa rad.
    -Te referi la capitanul echipei?
    -Ah, nu, atunci n-ar fi fost nimic special.

    m procesat informatia.
    -Oh. Asta o sa iasa urat cand o sa se afle.
    -N-ai de gand sa imprastii informatia?
    -Nu! Si nici tu sa nu o faci! Asta nu e razboi, si nici nu vreau sa devina.
    -Ohh... nu m-am gandit. 
    -O sa intelegi totul cat de curand. 
    Urcaseram in metrou deja, si era plin. Abia reusiseram sa ne strecuram printre babutele care stateau in usa, asteptand sa coboare la urmatoarea statie. Era o galagie infernala, o mama statea cu un bebelus intr-un colt si acesta plangea, sub privirile dezaprobatoare a unei fetite care lingea o acadea rosie (usor de recunoscut din cauza buzelor manjite de colorant). Dupa minute chinuitoare, am reusit sa coboram. N-am mai vorbit, doar ne-am luat la revedere si am plecat. 
    -Emma! Rasuna vocea mamei de cum am intrat in casa. 
    -Da mama?
    -Mai pleci azi?
    -Nu de ce?
    -Poti sa stai cu fata vecinei de langa?
    -Cred ca ma descurc, adica are 13 ani, nu are cum sa fie asa de greu.
    Ei bine, a fost. Fetita aia s-a dovedit a fi imposibia. Avea ochii foarte albastrii, parul de culoarea spicelor si o fetisoara angelica. Dar pot sa jur ca singurul lucru pe care l-a facut a fost sa se planga de baieti. Da. Imi venea sa imi smulg parul din cap. In cele din urma, mama ei a venit si a luat-o, iar eu am urcat obosita psihic in camera mea.
    "Hei Emma Wink"
    Um. Mesaj de la Viktor. Ne intelegeam destul de bine. Am vorbit mult... mult... cam pana am adormit, undeva pe la 11. 

    A doua zi a trecut repede, si am ajuns acasa sa ma pregatesc sa plec. O anuntasem deja pe mama, ii spusesem si ca sa nu ma astepte, ca poate dormeam la Cat. M-am imbracat repede, avand costumul de baie pe sub haine, si mi-am mai indesat un schimb de haine in geanta. Nu se stie niciodata cine poate varsa o bere pe tine, chiar daca tu nu bei, plus ca poate nu aveam cu cine ma intoarce.
    M-am machiat putin (slava cerului pentru rimelul si tusul rezistente la apa) si am plecat sa o iau pe Cat. Mergeam cu masina ei, Mike statea la marginea orasului. Lucru bun, de altfel, in astfel de cazuri.
    Cat a iesit din casa imbracata cu o rochie destul de scurta, mulata, cu parul aranjat la perfectie si ochii scanteietori. Mi-a aruncat cheile de la broscuta ei editie aniversara.
    -Tu conduci, eu am tocuri, a spus ea, in timp ce eu apasam butonul de deschidere.
    -Mmbine, am raspuns eu surazand. Mai luam pe cineva? 
    -Nu. Cel putin nu la dus. Care bea?
    -Nu-mi pasa. Vrei acasa in seara asta?
    -Nu neaparat.
    -Bun. Atunci bem amandoua, am raspuns, si am rasucit cheia in contact.

    Cred ca o sa imi cer scuze eterne dupa fiecare postare. Too bad for me

    AnnikiWhite
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 24/08/2016

    Re: I'd rather die than fall in love with you

    Mesaj Scris de AnnikiWhite la data de Vin 7 Oct 2016 - 21:54

    4

    Am ajuns relativ repede, in 15 minute. Michael ne intampina la usa.
    -Em! Cat! Puteti lasa gentile pe aici, a spus, facand semn prin casa.
    Eram primele venite, deci implicit urma sa il ajutam pe Mike.
    -E ok daca ramanem la noapte?
    -Sigur, raspunse acesta.
    Noi trei ne stiam din gimnaziala, cand Savannah a gasit un sarpe din guma in pachetul cu pranzul si a inceput sa tipe ca o nebuna, in timp ce Mike radea in banca din spate. Nu era greu de ghicit cine pusese sarpele acolo.
    Simtindu-ne ca acasa, am pus gentile in debara, impreuna cu gecile, si am inceput sa ajutam. Sistemele audio erau deja montate, trebuiau aranjate paharele si sticlele.
    -Sper ca ai aranjat camerele, Mike, se suzi rasul zgomotos al lui Cat.
    -Ca de obicei, raspunse acesta, razand la fel de tare, in timp ce punea gheata pe bar.
    Incet, casa se umplu. Unii s-au aruncat pe bautura, altii in piscina, dar toti se distrau. Eu ma plimbam cu un pahar de ceva in mana (da nu stiam exact ce era). Cand am auzit o bataie la usa si m-am dus sa deschid. Am inghetat instantaneu.
    -Oh. Viktor. Ce surpriza placuta, am spus eu oarecum teapana, invitandu-l inauntru.
    Arata wow. O camasa neagra descheiata la gat si parul ciufulit adorabil. Si zambetul ala...
    Mi-am tras o palma mental.
    -Ah! Viktor! Emma, Viktor, vad ca va cunoasteti. Viktor e colegul meu la biologie.
    -Aha, asta explica multe, spun eu cu zambetul pe buze, si ma prefac ca am auzit pe cineva strigandu-ma.
    Ce era cu mine? Era doar un baiat. Am dat pe gat continutul paharului si m-am simtit ceva mai bine. Deodata, Mike aparu de niciunde, ma lua pe sus si ma arunca in apa. 'Nesimtitul' am gandit eu razand, in timp ce ieseam la suprafata. Jacheta imi plutea prin apropiere, iar parul era facut praf. Se arunca si Cat (care era in costum de baie) si stropi pe toata lumea. Ma durea burta de atata ras. Am iesit din piscina si am dat nas in nas cu Mike.
    -Treci inapoi, pustoaico, a spus el razand.
    -Imediat, stai asa.
    Am inceput sa ma dezbrac de hainele ude si sa le storc, apoi le-am pus pe un calorifer. Poate se uscau. Mi-am prins parul in varful capului si am intrat in apa. Atunci am prins privirile baietilor, care se uitau de parca tocmai le oferisem un striptease complet. Am inceput sa rad si mai tare. Pe cei mai multi ii stiam de la gradinita, erau gasca mea de nebuni. Probabil ii socase noul meu tatuaj de deasupra pantalonilor. "Rebel Life" incadrat de trandafiri si pasari. Dar era iubirea mea, cerneala aia.
    -Misto tatuaj Em! Striga o fata.
    -Mersi! Am raspuns eu, si m-am simtit trasa in apa de cineva. Cat.
    Am apucat-o de talie si am impins-o mai jos de mine, incepand sa rad cand am iesit la suprafata.
    Am dat cu privirea de Viktor, care radea cu gura pana la urechi si tinea in mana un cocktail.
    -Lasule! I-am strigat eu razand din apa.
    Mai toti ajunsesera cumva in apa, fie ca aveau costume de baie sau nu, si era foarte amuzant. Atmosfera era atat de nebuna, poate din cauza muzicii din fundal si a lunii care stralucea, incat ma facea sa simt un extaz ciudat.
    Viktor zambi, puse paharul pe o masa si isi dadu jos camasa si pantofii si sari in piscina. Se auzira rasete cand am fost trasa in jos; nu ma putusem feri de data asta, si Viktor ma apucase de talie si ma bagase la fund. Cand am reusit sa ies l-am stropit fix in fata; nu ca ar fi simtit ceva. Era ca un peste in apa, pot sa jur.
    -Ahooooo nu aici! Striga Mike razand, si toata lumea incepu sa chicoteasca.
    M-am uitat socata la Michael.
    -Vaaaai... cata incredere ai in mine! Am spus si am inceput sa rad, aruncandu-ma pe el si bagandu-l in apa.
    Devenisem clovnul petrecerii, si eram perfect constienta de asta.
    In cele din urma, am parasit piscina si m-am infasurat intr-un prosop. Mi-am imbracat hainele (care se uscasera) si am pus mana pe un cocktail.
    Incet, lumea incepu sa iasa din apa si sa se reaseze. Am desfacut cutiile de pizza si ne-am pus pe mancat, in timp ce muzica se schimba intr-un lant ametitor iar alcoolul curgea. Si curgea.
    Incet, au inceput sa dispara. Unii plecau, dar la inceput doar putini. Altii plecau sa... utilizeze dormitoarele. Mda. M-am panicat cand Mike a disparut. Odata cu Catherine. Dar mai ramasesera doar vreo cinci adolescenti, dintre care doi dormeau si doi nu mai aveau mult. Si Viktor.
    Pot sa jur ca toata seara avusese un pahar in mana. Dar parea perfect treaz. Parea.
    In timp ce incepeam sa strang paharele, m-am lovit (iar!) de el si am cazut amandoi pe covor. Bine ca nu aveam nimic care sa se sparga in jur.
    M-am uitat fix in ochii lui de culoarea ciocolatei amare. Mare greseala.

    5

    Mare greseala. Se uita fix la mine. Si in privirea lui se vedea prea putin din alcoolul pe care calculasem ca il bause. Poate ar fi trebuit sa ma ridic frumos si sa continui treaba, dar n-am facut asta. L-am sarutat.
    Eram ametita bine, altfel nu as fi facut-o.
    Imediat cum mi-am lipit buzele de ale lui, am simtit un fior electrizant care m-a strabatut de sus pana jos. M-am tras mai sus ca sa am o pozitie mai buna pentru sarutat; de ce nu, pana la urma?
    Dupa o repriza de cateva minute bune, l-am imbratisat cu tot corpul (nu intrebati, expresie care mi-a placut) si mi-am lipit nasul de gatul lui fierbinte.
    -Noapte buna pisic, a murmurat el, dar deja dormeam.
    M-a trezit Catherine urland ca o handicapata.
    -Eeeeeeemmaaaaaa! Unde esti?
    Am deschis ochii somnoroasa si am sarit ca arsa, in timp ce Viktor scutura din cap.
    -What the hell...
    -Eeeemmaaaaaa! Vino repede!
    M-am miscat pana la etaj, unde statea Cat imbracata numai in lenjerie, in acelas pat cu un Mike zambitor.
    -Puteai sa spui ca-ti vrei poseta, am spus eu si i-am adus geanta. Poftim! Am spus, si am inchis usa.
    Cand am ajuns iar jos, Viktor strangea paharele si le baga in masina de spalat vase. Am inceput sa car cutiile de pizza afara.
    -Auzi... Emma... incepu el. Ce... adica... aseara...
    -Doar am dormit, am spus eu uitandu-ma ciudat la el. Probabil e una dintre persoanele alea ciudate care cu cat sunt mai bete par mai treze.
    -Ah... ok... a raspuns rosind si a continuat sa puna paharele in masina de spalat vase. Am pornit prima serie, apoi inca doua, pana cand au coborat toti jos. Eram vreo 15 la micul dejun, compus din omleta, muraturi si suc de portocale.
    -Whaaa! Facu roscata mea. Pe cine mai luam cu masina?
    Nimeni.
    -Viktor cu ce te duci acasa?
    -Pai... hmm... nu stiu.
    -Hai cu noi, a propus Cat.
    Am inghitit in sec. Numai eu puteam pati asta.
    -Ok, vin, a raspuns el.
    M-am ridicat de la masa destul de brusc si am inceput sa spal vasele. Adica, sa le pun in masina de spalat. Cand am umplut masina m-am intors la fel de brusc spre ceilalti. Incepusem sa ma enervez, si nu stiam sigura de ce.
    -Eu merg sa ma imbrac.
    Da, inca aveam hainele cu care fusese aruncata in apa, pentru ca se uscasera si le pusesem iar pe mine cand am iesit. Asa ca m-am dus in baie si am iesit imbracata cu blugi albastri si un tricou rosu pe care era un desen cu un tip care sarea cu parasuta (spate) si pe care scria ADDICT (fata). Cand m-am intors in bucatarie, mai ramasesera numai Mike, Viktor si Cat.
    -Mergem? A intrebat eu oftand.
    -Aham. Sigur. Dar conduci tu, a spus Cat, facand semn spre pantofi.
    -Mhm, am raspuns eu preocupata. Ne vedem luni Michael!
    -Sigur! Pa fetelor, Viktor, a spus el conducandu-ne la usa.
    Am urcat in masina si am plecat.
    -Cat cum facem cu masina?
    -Pai... il lasam pe Viktor si apoi vii la mine?
    -N-are rost, Viktor sta langa mine... si scuze ca vorbim despre tine ca si cand nu ai fi aici, am spus eu, scotad broscuta din curte.
    -Nu-i nimic, a raspuns el putin roz in obraji, dupa cate am observat in oglinda retrovizoare.
    -Atunci ma duci si va intoarceti acasa? Propuse Catherine.
    Leneso, am raspuns incercand sa nu imi incordez spasmodic mainile pe volan.
    'Arzi in iad, Cat. Mersi ca ma lasi cu toata chestia asta'
    In timp ce eu refuzam sa imi mut privirea de la drum, Cat se aranja si Viktor... nu sunt sigura ce facea. Dar cred ca adormise, a tresarit cand am oprit motorul masinii pe aleea din fata casei lui Cat.
    -Ok, pana aici ati platit, am spus eu scotand cheile din contact si luandu-mi geanta.
    Am iesit din masina si am salutat-o pe mama lui Cat, apoi eu si Viktor am pornit incet spre casa.

    6

    -Hmm... si... ce am facut mai exact aseara? A inceput Viktor ezitant.
    A fost nevoie de jumatate de secunda sa ma hotarasc ce sa fac.
    -Pai m-ai luat in brate si am adormit.
    -Aham... a facut el, incepand sa semene cu un trandafir.
    Am inghitit in sec. Nu imi statea in fire sa mint. Dar era mai bine.
    'NU O SA MA INDRAGOSTESC DE BAIATUL ASTA'
    Mi-am repetat asta in minte pana am ajuns in parc. Ma duceam unde voiau picioarele mele, nu eram atenta ca trebuia sa ajung acasa sau ceva. Iar Viktor mergea chiar langa mine. Am inceput sa imi musc nervoasa o suvita, apoi m-am oprit brusc si m-am uitat fix la el.
    -De ce iti pasa atat de mult de mine?
    -Eu... eu cred ca te plac, Emma.
    Nu. Asta era o gluma, nu?
    Am inghitit in sec si am reusit sa spun, aproape fara voce.
    -Eu... eu tin la tine doar ca la un prieten...
    Viktor si-a mutat privirea de la mine la cer. Imi evita privirea. Mi-am muscat buzele. Dar nu, nu puteam sa imi permit sa fac asta. Nu cu tot balamucul in care eram.
    -Ar... ar cam trebui sa plec acasa, am spus eu.
    -In regula. Pot sa te insotesc?
    'Uhh... cuvinte academice. E rau'
    -Ok... hai.
    M-a lasat in fata casei si am intrat evitand sa ma uit inapoi.
    -Hei mama!
    Liniste. Probabil ca erau plecati. Telefonul incepu sa sune. Numar privat. Am raspuns cu mainile tremurandu-mi.
    -Alo?
    -Alo? Domnisoara Johnson?
    -Da... cu ce va pot ajuta?
    -Sunt directorul. Am nevoie de ajutorul tau urgent.
    -Domnule director... ce s-a intamplat?
    -E periculos sa iti spun aici. Grabeste-te la scoala, si o sa iti explic totul.
    A inchis. Am urcat repede in camera si mi-am prins parul intr-o coada inalta, apoi am lasat un bilet pentru mama in bucatarie si am plecat spre liceu. Treaba asta ma facuse foarte, foarte curioasa...
    Treizeci de minute mai tarziu, paseam tematoare in biroul directorului.
    -Domnisoara Johnson, ia loc te rog!
    M-am asezat teapana pe scaunul din fata biroului. Directorul era foarte calm, aproape ca zambea, dar eu eram crispata.
    -Oh, dar te rog, simte-te va acasa! M-a indemnat acesta asezandu-mi o cana de ceai verde in fata. Si probabil menta, pentru ca umpluse camera de mirosul ei usor intepator.
    -Banuiesc ca nu ai idee ee ce te-am chemat aici.
    -Nu, defapt, chiar nu am idee.
    -Ei bine, Emma, incepu directorul privindu-ma peste ochelari, pot spune ca tu esti mai... speciala.
    -In ce sens speciala? Am intrebat ridicand cana la gura. Hm, era chiar bun.
    -Pai... stiu ca esti pasionata de ceea ce oamenii numesc Lumea Ascunsa.
    -Vreti sa spuneti ca zanele si vampirii exista? Am intrebat eu pufnind.
    -Zanele da. Dar nu asa cum ti le imaginezi tu. Dar vampirii sunt doar niste demoni comici.
    -Zane? Demoni? Urmeaza sa imi spuneti ca exista Tara de Nicaieri, nu?
    -Emma, stiu ca incerci sa refuzi toata informatia. Dar stim amandoi cat de puternic este nivelul tau energetico-astral. Am inghitit in sec. De unde stia toate astea?
    -Emma, crede-ma. Lumea Ascunsa nu e ceea ce crezi tu ca este, o adunatura de spirite vesele si jucause. Raul si Binele nu inseamna Demoni si Ingeri. Ei sunt doar energie. Demonii si Ingerii nu exista cu adevarat, sunt doar forme energetice concentrate ale sentimentelor.
    Atunci zanele ce sunt? Am intrebat, incercand sa imi maschez sentimentele cu ironia.
    -Amestecuri. Depresii. Asta sunt zanele. Unele sunt fericire.
    -Si va asteptati sa cred toate astea? Am spus ridicandu-ma brusc si facand cana sa zdrangane pe masa. Ei bine, nu cred nimic!
    Am iesit pe usa, in timp ce directorul spunea ceva, dar nu am idee ce.


    AnnikiWhite
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 24/08/2016

    Re: I'd rather die than fall in love with you

    Mesaj Scris de AnnikiWhite la data de Dum 20 Noi 2016 - 16:17

    7

    M-am intors oarecum furioasa acasa. Drept cine ma lua? Ingeri, demoni, ok. Dar zane?! Zane?! Doar nu mai am cinci ani!
    Si totusi... spusese lucruri adevarate. Poate merita sa mai aflu cate ceva despre energii. Stiam multe, dar nu tot.
    In timp ce stateam si citeam cu nesat despre conexiunile energetice dintre oameni, planuri astrale, reincarnare si alte lucruri asemanatoare, m-am pomenit cu o mana pe umar.
    -Cine naiba... Viktor ce cauti aici?
    -Pai mama ta mi-a dat drumul.
    -Okok, dar de ce ai venit aici? Am intrebat rasucind scaunul ca sa il privesc in fata.
    -Pai... m-a sunat directorul... si...
    -Si pe mine. Ce ti-a zis?
    -Ceva de planuri energetice, fizica si mecanica.
    Am incercat sa pun lucrurile cap la cap. Nu, ceva chiar nu mergea.
    -Tie ce ti-a spus?
    -Planuri energetice, conexiuni si sentimente.
    -Si care ar putea fi legatura intre toate astea?
    Am ridicat din umeri.
    -Nu stiu. Asta incercam si eu sa inteleg.
    -Pot? A intrebat facand semn spre calculator.
    -Sigur, am raspuns, ridicandu-ma de pe scaun. Poate gasesti tu ceva. Eu n-am reusit.
    M-am asezat turceste in mijlocul patului meu dublu si am inchis ochii. Ce invatasem in copilarie? Vocea si imaginea bunicii isi facura aparitia.
    "Emma, tine spatele drept! Inspira adanc, goleste-ti mintea si absoarbe energia din jur! Simte lumea!"
    Am inspirat adanc si am deschis canalele energetice pe care le descoperisem. Imi cam pierdusem antrenamentul, dar in cele din urma am reusit. Am simtit cum prima chakra mi se activeaza si incepe sa se roteasca, apoi urmatoarele sase. Cand am ajuns la ultima chakra, am simtit cum ma intind ca si cand as fi fost aer. Ma vedeam stand in pat, teapana, iar Viktor cu fata la calculator. Mi-am privit corpul eteric; semana cu o pasare. M-am concentrat putin si am luat o forma mai... umana. In timp ce aura mea continua sa creasca si sa se intinda, am auzit o voce.
    -Stiam ca nu o sa rezisti tentatiei, domnisoara Johnson.
    Sperietura m-a facut sa imi retrag toate tentaculele plutitoare si sa ma ascund inapoi in corpul de pe pat, ca intr-o cochilie. Am deschis ochii speriata, respiratia mea egala si calma devenind sacadata.
    -Em? S-a intamplat ceva? A intrebat Viktor, intorcandu-se spre mine.
    I-am povestit tot ceea ce vazusem si simtisem.
    -Poate vrei sa vezi asta, a spus el indicand un document in Word.
    M-am aplecat peste masa.
    "Planurile energetice urca de la cel fizic la divin si se suprapun, in asa fel incat cei din planurile inalte ii pot vedea intotdeauna pe cei din planurile inferioare dar nu si invers. Cu toate astea, indivizii din planurile superioare se pot arata daca vor, cu unica conditie ca daca un individ apartinand, de exemplu, planului divin, se arata unuia din planul fizic, toti ceilalti vor fi capabili sa il vada."
    -Ce ar trebui sa insemne asta? Am intrebat, imcruntandu-ma.
    -Nu sunt sigur. Dar peste tot am intalnit cifra 7. M-am gandit ca ar putea avea o oarecare legatura, si ca poate intelegi tu.
    7... 7... ufff... prea multe lururi mi se incalceau in minte ca sa pot sa inteleg ceva. Ceva... ceva ce stiam. Ceva ce invatasem. Asta lipsea. Dar nu stiam ce, sau cand invatasem...
    Incepea sa ma doara capul. Era unul dintre acele lucruri pe care nu le intelegi repede. Si nu prea aveam incredere in director, nu pana nu "imi faceam temele" bine.
    -Nu mai pot, chestia asta e prea greu de inteles...
    M-am asezat in pat si mi-am luat capul in maini. Am simtit cum salteaua se lasa in jos cand s-a asezat si Viktor si s-a lasat pe spate. M-am asezat turceste cu fata la el si am vazut ca inchisese ochii.
    -Hai sa incerci si tu experimentul cu chakrele.
    A deschis ochii si s-a uitat ciudat la mine.
    -Nu prea cred in chestiile astea. Sunt mai... fizic, cred.
    -Nu conteaza. Probabil, daca as incerca din rasputeri, as putea gasi o explicatie atomica pentru toate astea. Dar in momentul asta mi se pare mai putin importanta teoria.
    -Pai, ok atunci. Ce fac?
    -Aseaza-te comod, am spus, transformandu-mi vocea pana a ajuns calda, catifelata si meditativa. Preferabil, stai pe spate. Apoi vizualizeaza-ti vasele de sange. In spatele si deasupra lor sunt vasele energetice. Sunt pline de lumina alba. Absoarbe energie prin talpi, si imagineazati-o cum urca. Prima chakra este la baza coloanei vertebrale.
    Am continuat cu explicatiile, pastrand acelasi ton. In timp ce explicam, faceam si eu exercitiul. Cand am activat ultima chakra a fost un fel de explozie energetica.

    8

    Adica, un fel de explozie. Aurele noastre (camp energetic) s-au contopit toatal, intr-o culoare mov pal sclipitor. Din aer, unde eram, corpurile noastre pareau sa sclipeasca invaluite in lumina alba.
    -What the fuck... se auzi vocea cunoscuta a lui Viktor undeva in capul meu.
    L-am vazut in coltul camerei, plutind, cu forma de pasare. Un Ba, mi-am amintit eu. Sufletul. Si-a format avatarul (da asa o sa ii zic de acum inainte) uman, cu aceeasi culoare movulie, poate putin mai inchisa. Ochii ii erau mari si albastrii.
    -Da... oare cat putem sa stam asa? Am intrebat, desenand opturi in aer.
    -Preferabil, nu prea mult, spuse o voce. Cel mult doua ore, altfel ramaneti asa.
    -Ccine... cine esti? Am gandit.
    -Arhanghelul Azazel.
    -Dar tu esti un demon!
    -Nup nup. Nu asa merge treaba. Eu nu sunt un demon, doar ca ma ocup de morti in general. Si de calatorii, ca sa nu va faceti griji.
    -Pai si asta ce e defapt? A intrebat Viktor.
    -O calatorie intr-un plan energetic superior. Mai exact, in planul Astral.
    -Cat... cat de superior? Am intrebat tematoare.
    -Nu-ti face griji, este planul al doilea. Al treilea este cel Mental, apoi cel Intuitiv, Atmic, Monadic si Divin.
    S-a lasat tacere.
    -Si ce ar trebui sa insemne asta? Intreba Viktor.
    -Uitati, copii, acum nu prea mai avem timp. Timpul curge altfel aici, si aproape au expirat cele doua ore. Ideea e, ca nu trebuie sa aveti incredere in directorul vostru. Poate nu din prima, dar va incerca sa ma insele. Totusi, trebuie sa cooperati cu el. Doar asa puteti invata tot.
    -Stai... nu pleca! Explica-ne! Am incercat eu, dar Azazel deja disparuse, iar noi ne pomeniseram inapoi in corpurile noastre.
    Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma chircesc de groaza. Apoi mi-am amintit ca pentru Viktor era prima data si ca exercitiu, si ca "excursie".
    In timpul meditatiei temperatura corpului ne scazuse cu cel putin un grad. Viktor statea in spatele meu, avand degetele crispate pe cearceaf. Trebuia sa ne incalzim, si cea mai rapida metoda era o imbratisare. Mi-am strecurat mainile pe langa talia lui si l-am luat in brate. Incet, am simtit cum incepe sa se incalzeasca si sa se destinda. Respiratia i s-a egalat, si s-a intors cu fata la mine. M-a privit fix in ochi si am simtit cum ma inrosesc. Ce nai..?!
    A inceput sa ma gadile.
    -Nnnnu, nu face asta, nu! Am reusit eu sa ingaim printre hohote de ras. Apoi mi-au picat ochii pe un ceas. Era deja 12 noaptea. Am inlemnit si Viktor s-a oprit din a ma gadila.
    -Uhh... ar cam trebui sa plec.
    -Nu pleci nicaieri pe strada la ora asta! I-am spus ferma. Ramai exact aici.
    Si-a scos telefonul si, vazand ca nu il cautase nimeni, a ridicat din umeri.
    -Ok, dar eu dorm pe podea.
    -Banuiesc ca asa o sa faci, am spus, multumind in gand faptului ca aveam un covor pufos.
    Am adormit destul de repede. Ca de obicei, m-am trezit pe la 3.45 dimineata, din vesnicul vis despre cadere, si am simtit o mana pe spatele meu. Probabil ca Viktor decisese ca podeaua nu era suficient de confortabila. Am fost imbratisata mai strans. 'Pana la urma, daca il trezesc o sa fie jenant. Maine dimineata, daca se trezeste el primul, o sa creada ca nici n-am observat. Apoi mai exista sansa sa ma trezesc eu prima. Dar, oricum...'. M-am cuibarit in bratele lui si am adormit inapoi, cu un singur gand in minte. 'Doar prieteni, Em. Doar prieteni.'
    Oricum, visele mele pareau sa spuna destul de clar 'haha. S-o crezi tu'.

    9

    De dimineata, nu mi s-a indeplinit dorinta. Cand m-am trezit, indepartand ultimele fire ale unui vis ciudat, Viktor se trezise, era clar. Dar nu se miscase un deget. In schimb am deschis ochii si am dat fix de ai lui.
    -Hmmm... okay... am spus eu si m-am ridicat. Mi-am trecut mana prin par. Mda, era in exact toate directiile.
    -Um. Mda. Podeaua era rece, a incercat el sa explice.
    -E ok, am raspuns.
    -Mda... ar cam trebui sa plec.
    -Nu ramai sa manaci?
    -Nu, chiar ma grabesc.
    -Ok... am raspuns, si l-am condus jos.
    Dupa ce a plecat, l-am privit ascunsa dupa perdea.
    'Emma Johnson, daca te prind ca te indragostesti...' m-am amenintat singura. Era ultimul lucru pe care il voiam.
    M-am intors la culesul de informatii. In cele din urma, undeva dupa pranz, am decis ca trebuia sa il infruntam pe director.
    -Alo? Viktor?
    -S-a intamplat ceva Emma?
    -Nu. Da. Nu tocmai. Vreau sa mergem sa vorbim cu directorul.
    -Ah. Pai. Vin imediat.
    Cinci minute mai tarziu batea la usa. Am inspirat adanc si am deschis usa. Avea in mana un teanc de dosare.
    -Ce-s alea? Am intrebat nedumerita.
    -Informatii, a raspuns el ridicand din umeri. Hai sa mergem.
    Jumatate de ora mai tarziu, au inceput sa se intample toate lucrurile ciudate. Am ridicat mana sa bat la usa directorului si aceasta s-a deschis. In locul unui singur scaun, erau doua. Si ceai. Iar camera plutea intr-un miros greu de fum de salvie si santal.
    -Intrati, bine ati venit, Emma, Viktor.
    Am pasit inauntru si m-am asezat teapana pe scaun. Viktor incepu sa tuseasca, din ce in ce mai violent. M-am speriat. 'Chakra a patra'. Mi-am asezat degetele pe spatele lui si i-am activat fortat chakra, umpland-o de energie de la mine. Tusea i se calma si incepu sa respire adanc.
    -Cum... cum ai facut asta?
    -Energie, am ridicat eu din umeri, in timp ce directorul ne privea oarecum ciudat.
    -Ai avut TBC? intreaba el.
    -Astm, raspunse el dand din cap.
    -Ok. Acum. Tine-ti chakra a patra activa, am spus, simtind cum energia lui parcurge primele trei trepte si o prinde strans pe a patra. Mi-am luat incet mana de pe spatele lui si m-am intors spre director.
    -Dar dumneavoastra stiati asta, domnule director.
    A zambit slab.
    -Da, stiam. Dar voiam sa vad cat de mult stiti voi.
    'Nu va enervati. Doar ascultati, o sa va explic eu. Si sa nu-i aratati cat de mult stiti defapt!'
    Deci... Azazel ne soptea amandurora. Bun.
    -Acum ca ati aflat, ce-ar fi sa ne spuneti de ce ne vreti?
    -Pai, vedeti voi, oamenii se indeparteaza de planul spiritual... fiintele din planurile superioare mor... padurile nu se mai pot regenera... avem nevoie de oameni ca voi care sa mentina echilibrul.
    'Emma, intinde un tentacul din chakra a saptea. Pe celelalte va fi capabil sa le vada. Trebuie sa aflu ce gandeste exact'
    Incercand sa imi pastrez atentia la ce spunea directorul, mi-am activat numai chakra a saptea, lucru mult mai greu decat pare, si am eliberat un tentacul care s-a infasurat delicat in jurul directorului. Am observat o ridicare subtila din sprancene a lui Viktor; probabil ca observase.
    -Si, dupa cum spuneam, avem nevoie de oameni ca voi care sa poata mentine echilibrul. Contragreutati, asa ii numim.
    -Si e periculos sa fi o... contragreutate?
    -Poate fi periculos, daca te atasezi prea tare de vreun lucru viu si acesta moare. Sau daca te supraincarci cu energie.
    Simteam cum incepe sa ma furnice pielea. Trebuia sa eliberez din energie... am deschis usor prima chakra, apoi a doua.
    -Ămm... Em? Pâlpâi, ma anunta Viktor.
    M-am uitat la pielea mea. Aveam o nuanta palpaitoare de rosu-portocaliu. Am fost nevoita sa imi inchid chakrele; dadeam de banuit.
    -Asaa... acum, vinerea viitoare va fi o intlnire a SAMF.
    -SAMF? Am intrebat nedumerita.
    -Societatea Activitatlor MetaFizice.

    10

    Dupa partea cu SAMF, eu si Viktor am plecat.
    -Ce parere ai despre toata chestia asta? M-a intrebat.
    -Nu stiu ce sa zic. Dar nu e de bine.
    'Treceti in planul superior, trebuie sa va pun la curent cu unele lucruri' se auzi soapta lui Azazel.
    Am mers asadar la mine acasa; era ceva mai usor. Dar in loc sa urc la mine in camera, am urcat la mansarda. Acolo, totul arata oarecum... exotic. Picturi chinezesti, orhidee, mese joase, seturi de ceai, dulapioare cu vitrine si un cufar.
    -Ce e locul asta?
    -Oarecum... poti sa o numesti camera mea de magie, am spus, aducand niste saltelute de yoga.
    L-am vazut zambind la idee. Magia nu exista.
    Am reusit sa facem legatura cu Azazel, cu avatarele noastre mov intinse in toata camera.
    'Asaaaa... pai. Sper ca ati simtit ca directorul vostru minte'
    'Logiiic! Dar nu m-am prins inca despre ce' am raspuns ganditoare.
    'O sa intelegeti curand. Stiti ca in cateva zile este Luna Rosie.'
    'Asa si?' Intreba Viktor.
    'Luna Rosie prevesteste mari dezastre, in functie de cat de intunecata este nuanta. Ce vrei sa spui cu asta Azazel?'
    'Vreau sa spun ca a cam venit momentul sa aflati exact de ce sunteti capabili.'
    'Si ce intelegi prin asta?' A intrebat Viktor.
    'Un om isi foloseste doar 10% din capacitatea cerebrala. A sosit timpul sa incepeti sa folositi mai mult.'
    'Si cum te astepti sa facem asta? Rezovand sudoku?' Facu Viktor contrariat.
    'Folosind planul energetic' am raspuns inainte ca Azazel sa gaseasca vreo replica sarcastica.
    'Da. Ar fi bine sa plecati inapoi in planul vostru acum.'
    'Dar cum vom putea face ceea ce trebuie sa facem?'
    'Stie Emma' a raspuns Arhanghelul inainte sa ne trezim inapoi in corpurile noastre.
    -Emma? Intreba Viktor, uitandu-se la mine cu o privire intrebatoare.
    Am oftat, m-am ridicat si am scos un mojar si un pistil impreuna cu niste sticlute.
    -Ce sunt alea?
    -Plante, am raspuns sec. Nu aveam chef sa fac asta dar se pare ca era singura varianta, daca Azazel nu binevoia sa ne ajute. Cu mainile sigure am turnat masura exacta din fiecare substanta, apoi am amestecat. Am obtinut un ulei in care pluteau bucati de plante si care nu arata cu nimic mai special ca orice alt ulei de pe piata. Apoi am scos o cutiuta dintr-un dulap inchis cu cheia si am adaugat un varf de cutit din praful argintiu sclipitor. Uleiul se ingrosa in timp ce amestecam si incepu sa strsluceasca usor.
    -Ce era aia?
    -Ceva ce nu m-ai crede daca ti-as spune, am raspuns posaca. Uite, chestia asta e gata, am zis, punand inapoi tot ce ramasese pe masa mai putin mojarul. E un fel de crema cu care daca iti masezi tamplele, "ti se trezeste" creierul. Dar trebuie sa ai grija sa il tii asa, si nu se trezeste complet din prima. Este ca si cand te-ai duce la sala; chiar daca obtii musculatura, trebuie sa ai grija sa o si pastrezi. Te bagi?
    A stat o clipa sa se gandeasca apoi a aprobat ferm din cap.
    -In regula. Ce trebuie sa fac?
    I-am spus cele cateva exercitii care se faceau pentru pastrarea mintii treze.
    -Trebuie sa ti le intiparesti in memorie acum, imediat dupa ce praful acela argintiu patrunde in vasele de sange.
    Mi-am bagat varfurile degetelor in amestec si am inceput sa ii masez usor tamplele. Cand nu am mai simtit nimic pe degete, le-am inmuiat iar si mi-am masat si mie tamplele, incercand sa nu ma las distrasa de lumanarea care se aprinsese singura si incepuse sa zboare prin camera. Am deschis ochii.
    -Bun. Sunt doar 4 mari categorii de lucruri pe care le poti face cu mintea. Transfigurarea, inclusiv aparitia si disparitia, este primul. Influentarea este al doilea, si poate fi fizica sau mentala. Urmeaza Inlocuirea, si banuiesc ca nu e nevoie sa iti explic, dar o sa o fac totusi, care este despre transformarea celulelor vegetale in celule animale si invers, si nu, nu este Transfigurare. Iar ultima si probabil cea mai importanta este capacitatea Multitask obtinuta. Care este foarte mare.
    Viktor dadu din cap in semn ca intelege. Teoretic era simplu, dar partea practica urma sa ii dea batai de cap.

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:58