╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    One - shots... maybe?

    Distribuiti

    Rainy Rose
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 20

    Data de înscriere : 16/07/2016

    One - shots... maybe?

    Mesaj Scris de Rainy Rose la data de Dum 17 Iul 2016 - 23:15

    Hullo, cumva dupa o pauza de trei ani am reusit sa scriu ceva ce poate fi numit citibil. 
    Accept orice fel de comentarii, inclusiv critica, enjoy ^^.


    Fără scăpare

             Întuneric și liniște. Liniște și întuneric. Asta era tot ce știa de… de foarte mult timp. Atât de mult că îi pierduse numărătoarea. Nici nu avea cum să țină socoteala când nici nu putea face diferența între zi și noapte. Încercase… la început. Însă renunțase repede, căci își dăduse seama că era inutil. La fel de inutil ca încercarea de a sta treaz, sperând că va reuși să prindă creatura care îi aducea mâncarea. Hmph, mâncare! Câteva bucăți de pâine uscată sau mucegăită, aproape nemâncabilă, depinde ce noroc avea, și o cană cu apă și aia mai mult sau mai puțin potabilă. Măcar primea ceva! Totuși, cineva bătea drumul până la el - refuza să creadă ca tava apărea acolo pur și simplu - și se asigura că avea să supraviețuiască încă o perioadă.
             Deschise ochii doar ca să își miște pleapele, căci gestul în sine nu aducea nicio schimbare condițiilor. Celula în care se afla era, de fapt, o groapă adânc săpată în pământ.  Prea adâncă și îngustă pentru ca lumina să îi poată face faţă. Aerul, însă, ajungea până la el, altfel nu ar mai fi fost în viață. Uneori se întreba cum de nu murise încă. De ce foametea, setea și mulțimea de răni rămase netratate ce îi brăzdau corpul nu îl uciseseră încă. Se întreba, de asemenea, cum de mai era încă lucid. Liniștea, întunericul și lipsa de spațiu ar fi trebuit să îl înnebunească! Erau mai groaznice decât orice torutură fizică, și trecuse prin destule.
             Abia avea loc să se miște. Din mai puțin de doi pași putea junge de la un perete la celălalt. Dacă stătea în picioare, în mijlocul podelei, putea atinge oricare dintre cei patru pereți, fără să își întindă prea mult brațele.  Să își desfacă aripile nu putea fi vorba, însă. Aveau anvergura prea mare. Doi metri erau prea mulți pentru spațiul de care dispunea.
             Ar fi trebuit să fie mort! Era prea slăbit ca să se miște, să se ridice în picioare. Era amorțit și în același timp îl durea tot corpul. Puterile ce inspiraseră atâta teamă în inimile locuitorilor satului din care provenea îi erau acum o umbră a ceea ce fuseseră înainte să fie prins. Le simțea încă în interiorul lui, tremurul și căldura familiare când își strângea mâna în pumn, dar neputincioase. Dacă voia să le folosească nu făcea decât să sece și puțina energie pe care o mai avea și care încă îl menținea în viață și capabil să gândească.
            Mintea lui încă funționa perfect, deși psihicul lui era prea instabil. Nu o luase razna încă! Panica, adrenalina și instinctele primare de supraviețuire nu puseseră stăpânire pe el. Știa asta pentru că nu se mișcase din loc. Nu încercase să își ia zborul, în ciuda mușchilor neputincioși şi nu se lovise de pereții de stâncă dură. Nu își provocase mai multe răni! Rămăsese pe loc. Viu, aproape sănătos mental și răbdător. Aștepta cu un calm extraordinar momentul în care va fi scos de acolo. Momentul în care mostrul care îl aruncase acolo îl va crede aproape mort, căci știa că nu voia să îl omoare. Știa că avea nevoie de el viu.
           Închise ochii și atinse cu două degete penajul moale. Apoi, în ciuda protestelor musculaturii spatelui, și mușcându-și buzele pentru a-și înnăbuși geamătul de durere, își aduse apripile în față ca un scut protector.  Cu mișcări ușoare începu să mângăie fiecare pană în parte, curăţându-le și îndepărtându-le pe cele care stateau să cadă. Așa cum îl învățase cineva drag cu mult timp în urmă pe vremea când era încă un copil lipsit de griji. 
           -Sunt frumoase, Raflec, ce prostii vorbești?! Și când o să le poți folosi  te vor duce oriunde vrei.
           -O să vii cu mine, Saffi?
           -Da, doar cineva trebuie să aibă grijă de tine să nu te lovești de copaci!

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: One - shots... maybe?

    Mesaj Scris de Irene. la data de Mar 19 Iul 2016 - 22:06

    Bună! ^^
    Chiar eram curioasă ce ai scris și mi-a plăcut. ^^  Recunosc că sunt o leneșă incurabilă, am citit capitolul ieri dar numai acum vin cu un comentariu. >< 
    La început am crezut că era vorba de un om închis într-o celulă, apoi celula aceea s-a transformat într-o groapă (Eu aș fi înnebunit. >< ) iar persoanjul are aripi. o.O 
    Numele Raflec și Staffi ce semnificație au, de unde vin? Este prima dată când aud astfel de nume și le-am citit de două ori ca să mă asigur că nu am văzut grețit. Laugh
    Sunt curioasă cum de a ajuns acolo, cine l-a pus în groapă și cine îi dătea mâncare. 
    Bănuiesc că v-a avea o continuare? :o3

    Rainy Rose
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 20

    Data de înscriere : 16/07/2016

    Re: One - shots... maybe?

    Mesaj Scris de Rainy Rose la data de Dum 24 Iul 2016 - 17:24

    Hullo, Kira, ma bucur ca ai citit si ti-a placut ^_^. Mda si eu sunt o lenesa incurabila, de asta iti raspund tocmai acum Laugh.
    Oricine ar fi innebunit in conditiile alea, iar Raflec nu e departe, asa cum am zis psihicul lui nu e tocmai in regula.
    Acum numele: "Raflec" atat numele cat si personajul l-am visat acu cativa ani cand scriam un fic. Ma bantuie de atunci si am cateva idei pentru el ce hopefully voi reusi sa le leg intr-o poveste mai lunga. "Saffi" este prescurtare de la Safira, sunt originala cu numele stiu Laugh, iar personajul a aparut mult mai recent.
    Va exista si o parte a doua, caci cum am zis, Raflec ma bantuie si am ceva idei pentru el. Nu stiu inca daca va fi tot din perspectiva lui si nici daca va avea legatura cu asta.

    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 730

    Data de înscriere : 06/09/2011

    Re: One - shots... maybe?

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Joi 28 Iul 2016 - 18:31

    Bună, Adina! Smile
    Așa cum am promis, am trecut pe la creația ta, una chiar interesantă aș putea spune. Think
    Să vedem: Tema în sine este una pe placul meu, îmi surâde ideea de solitudine și îmi place cum cineva încearcă să o contureze. Aici m-ai ghicit. Big smile
    Te-aș sfătui să nu mai faci propoziții prea lungi și să ai grijă la semnele de punctuație pe care le folosești. În rest, totul pare în regulă.  Whistling
    Aștept continuarea pe care ai zis că o aduci. Baftă și multă inspirație!  Hi!

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:55