╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Arta de a ucide

    Distribuiti

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Dum 17 Iul 2016 - 0:29

    Capitolul 1




             Un țipăt ascuțit a fost urmat de șoaptele curioase ale trecătorilor. O voce tremurândă solicită o salvare pentru a ridica o femeie înconjurată de sange. În jumătate de oră, se declară decesul, cauza fiind hemoragia. Poliția constată abundența rănilor care păreau lipsite de logică. A șasea victimă a unui criminal în serie foarte periculos. Toți se întrebau ce îl făcea pe acesta să spintece pe oricine cu atât de multă cruzime. Nu se știa dacă era pentru amuzament sau dacă era plătit de cineva. Nimeni nu știa, însă toți erau înspăimântați. Teroarea li se citea pe față de îndată ce își părăseau locuințele după lăsarea serii. Zonele întunecate ale orașului erau locurile în care aveau loc crimele.
             La început, un bărbat, un avocat tânăr, proaspăt căsătorit, a fost ucis cu sânge rece în timp se își făcea plimbarea de seară. Cadavrul său avea urechile și limba tăiate, arsuri de gradul III pe o mare suprafață a pielii, în special pe brațe, spate și piept și numeroase tăieturi provocate de un cuțit vechi și ruginit, lăsat neascuțit pentru a spori durerea și a provoca hemoragia. După autopsie, s-a observat că mușchii și o mare parte din organele interne ale acestuia erau topite în urma injectării unei cantități de acid sulfuric. Următoarele patru victime și cea din noaptea precedentă au fost torturate într-o manieră asemănătoare și totuși diferită.
             Polițiștii erau nedumeriți în privința tiparului ales. Nu ucidea doar femei sau doar bărbați, nici în ordine alfabetică sau după statutul social. Părea să-și aleagă victimele la întâmplare, ceea ce sporea teama și nesiguranța cetățenilor. În urmă cu două secole, Londra se confrunta cu Jack the Ripper, un alt criminal sângeros care nu a fost prins niciodată, iar acum altcineva i-a luat locul și teroriza londonezii. Cât și-ar fi dorit ca detectivul legendar, Sherlock Holmes, să fie real și să-i poată ajuta să scape de blestemul care s-a abătut peste nobilul lor oraș, însă era doar o poveste scrisă de un autor priceput. Speranța că acest criminal va fi prins scădea cu fiecare zi ce trecea. Nimeni nu părea să fie capabil să îi descopere identitatea.

             Un băiat pășea pe străzile udate de ploaia furioasă, parcă neavând nicio grijă. Mergea relaxat fără umbrelă, părul său negru fiind ud, însă nu-l deranja. Înainta încet cu privirea pierdută, așteptând răbdător să ajungă la destinație. După câteva minute, ajunse în fața unui bloc dărăpănat și deschise ușa cu un scârțâit puternic. Urcă treptele cu grijă și intră într-un apartament micuț, dar totuși încăpător, amenajat într-un stil simplu, care evidenția sărăcia posesorilor. Privi puțin în jur, apoi zări o fetiță în colțul camerei, speriată. Se apropie de ea și o întrebă de ce anume îi era frică.
             - Vine, fugi...
             Vorbi atât de încet și cu un glas atât de slab, încât tânărul nu a înțeles ce spusese. I-a cerut să repete, iar micuța începu să plângă și îi sări în brațe, căutând un loc unde să se simtă în siguranță. Băiatul, confuz, o strânse în brațe și încercă să o liniștească, însă auziră pași în scara blocului.
             - Vine…


    Ultima editare efectuata de catre Heaven's Calling in Lun 29 Aug 2016 - 19:18, editata de 5 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Dum 17 Iul 2016 - 7:45

    Aham, dupa ce termin la Clau dau edit aici. :3
    Așa. Nu am apucat să dau edit la Clau, dar dau la tine. Ideea în sine e faină. Mă atrage. :3 Dar nu prea am putut înțelege cine știe ce din cauza că e doar primul capitol. Iar eu cum sunt mai tâmpă o să-mi dau seama pe parcurs. Laugh Acum să trecem la subiect. Tu, Narcis, dacă nu vei aduce măcar un capitol la săptămână te crap. Laugh Ști că nu glumesc. Laugh Așa că dacă nu îl aduci pe următorul și dacă nu îl continui nu o să scapi de je, înțeles? Laugh >.> Și dacă nu mă anunți pe mine prima și mi-o iau fetele înainte nu te voi ierta. Laugh)
    Spor la scris și idei bro. ^^

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 17 Iul 2016 - 13:21

    edit

    Bună, Narcis! Smile
    În sfârșit reușesc să trec să îți las comentariu. De când ai spus că ai postat noua ta creație, eram curioasă să văd cu ce idee vi și trebuie să recunosc că mi-a plăcut ce am citit. Personal, mă atrag lucrurile care cer rezolvarea misterelor și prinderea criminalilor. Deși e doar primul capitol, deja aș putea spune că "ai intrat în pâine" în sensul că misterul predomină, indiciile sunt foarte puține și se poate simți tensiunea și frica personajelor tale. Îmi place până acum, chiar mă atrage povestea așa că aștept continuarea să văd cu ce idei mai vi. Nu uita să mă anunți.
    Spor la scris!  Smile


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Dum 17 Iul 2016 - 22:12, editata de 2 ori

    Rainy Rose
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 20

    Data de înscriere : 16/07/2016

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Rainy Rose la data de Dum 17 Iul 2016 - 16:04

    Hullo! ^^
    In primul rand felicitari pentru titlul ales, e atractiv si din cate am vazut dupa cum ai descris felul in care au fost ucise victimele pot spune ca se potriveste bine. Da, sunt una dintre persoanele care cred ca a ucide poate fi o arta, blame the gothic, horror and thriller fiction writers. Imi place atmosfera in care ai plasat povestea, cum ai prezentat-o, ca cititor e usor sa intelegi prin ce trec personajele si de ce s-a ajuns la stadiul acesta de groaza.

    Si acum o sa fac cateva mentiuni legate de anumite astpecte care m-au deranjat putin. Nu sunt critic, dar atunci cand comentez imi place sa ma leg de cat mai multe caci, din puntul meu de vedere, rolul comentariilor e acela de a ajuta autorul sa devina mai bun. 
    "Teroarea li se citea pe față de îndată ce își părăseau locuințele după lăsarea serii." --> De ce ieseau din casa noaptea? Cand umbla un ucigas in libertate nu se iese din casa la ore tarzii, indiferent de motiv.
    "Jack the Ripper" --> Inteleg ca actiunea se petrece in Londra si probabil de aceea ai pastrat numele in engleza, dar acest pseudonim are un echivalent in romana, Jack Spintecatorul, si cred ca toata lumea l-a auzit.
    Cand ai trecut de la descrierea crimelor la planul narativ in care vorbeai de baiatul care se plimba pe strazi ar fi fost util sa lasi un rand pauza, sau sa faci cumva ca trecerea aceea sa nu fie atat de brusca. Nu stiu daca e din cauza formatului forumului, dar pare ca face parte din paragraful precedent si am avut nevoie sa recitesc ca sa imi dau seama ca nu mai e o prezentare generala ci am intrat in poveste.

    Trecand peste aceste aspecte, povestea imi place, m-a prins si o sa fiu cu ochii pe topic pentru urmatoarele parti. Sper sa nu te deranjeze comentariul meu mare si spor la scris^^.
    Next!

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 18 Iul 2016 - 1:00

    Bună Narcis! Mă bucur să văd că te-ai apucat de un nou fic şi chiar sper că o să mă ţin de ăsta.
    Acum, ficul. În primul rând, titlul e foarte captivant şi pe mine chiar m-a atras. Îmi place şi faptul că acţiunea se desfăşoară în Londra. Atmosfera misterioasă şi sumbră, ideea în sine a ficului, cu toate pe placul meu. Ce nu mi-a plăcut este lungimea capitolului. Înţeleg că este mai scurt fiindcă e ceva introductiv şi vrei să existe suspans, însă ai fi putut scrie mai mult. Ne-ai dat detalii legate de crime, însă asta nu m-a ajutat foarte mult să înţeleg mai bine atmosfera sau teroare. Mi-ar fi plăcut să te axezi şi pe sentimente, ca să înţeleg mai bine prin ce trec locuitorii. Altă chestie: dacă fetiţa ştia că marele criminal e pe drum, de ce nu a fugit? De ce a rămas acolo?
    Cam atât momentan. Btw, ăsta e primul comentariu scris după mult, mult timp, deci îmi cer scuze pentru greşeli sau exrpimare tâmpită Laugh. Aştept cu nerăbdare următorul capitol. ^^

    Ciocolată
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 15

    Data de înscriere : 18/07/2016

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Ciocolată la data de Dum 28 Aug 2016 - 0:06

    Alright, alright, I am super late to this party, but I don't care.


    Man, deci man, mi-a plăcut. Îmi plac poveștile polițiste, și a ta pare super interesantă. Mister! Suspans! Blimey, this here is like a super indulgent chocolate cake ♥ Am nevoie să știu ce se întâmplă mai departe, și sunt extrem de curioasă de ce taman referința la Jack the Ripper; I mean, yeah, legendary and so forth, but is there a deeper meaning to it? I NEED TO KNOW.
    So yeah, sper să postezi continuarea la un moment dat--ăă, da, sunt conștientă că a trecut mai bine de o lună de când ai postat ficul, dar sunt obișnuită să aștept un capitol și câțiva ani, so I'm all righty-o there. That is, I'm good at waiting, I'm not good with the fact that my favourite fics haven't updated in the last three years. I'm a miserable little sod when it comes to that.


    Best (:

    AnnikiWhite
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 24/08/2016

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de AnnikiWhite la data de Lun 5 Sept 2016 - 22:32

    Pot sa zic ceva? Nu pot sa zic nimic (de rau).
    Ai un mod de a scrie, imbinand detaliile din descriere cu naratiunea intr-un mod care nu iese multora (si de asta e de doua ori mai enervant cand stiu ca ai scris gen, trei randuri in cateva luni). Ideea de inceput e super, si nu ma refer la ideea povestii, ma refer la ideea capitolului astuia (care e atat de mic si dragut incat imi aminteste de mine). Like, wow, crime. Totul pana aici e chill si normal. Scena de la final e cea care te pune pe ganduri. E un om? E un demon? Ei bine nu vom afla prea curand daca nu scrii o data.
    Btw, as putea sa te amenint ca nu primesti poveste pana nu mai pui un capitol? Just asking.

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mier 5 Oct 2016 - 15:49

    Capitolul 2



        Simți o atingere ușoară pe umăr și tresări parcă gata de luptă, dar suvițele mătăsoase de păr din fața lui îl liniștiră.
        – Tu erai, spuse cu o voce slabă, obosită.
        – Ești bine?
        Dădu din cap în semn de aprobare și spuse că nu a putut dormi, justificând astfel oboseala ce i se citea pe chip. Privi în jur și își aminti că se afla la școală, lângă colega sa de bancă. Clipi confuz, însă fusese întrerupt de colega sa, care l-a invitat la cafenea împreună cu ea și ceilalți, dar respinse propunerea și merse singur acasă, încercând să își amintească ce s-a întâmplat noaptea trecută.
        Pășea într-un ritm lent, fără să avanseze, mintea fiindu-i în altă parte.
        Ce e cu mine? De ce sunt atât de obosit?
        Își privi mâinile care tremurau necontrolat. Ar trebui să ajung acasă mai întâi.
        Trase aer în piept și își continuă drumul, admirând frunzele arămii și aurii de pe jos și de deasupra sa, cele care încă atârnau în copacii plantați în jurul trotuarului. Antiteza dintre culorile calde și vremea rece specifice toamnei îi oferea o stare de liniște. Brusc, se opri. În ochii săi se citea groaza.
        „O să te spintec. O să te ard. O să suferi până în secunda în care vei închide ochii pentru totdeauna.”
        Deși știa că acea voce era doar în mintea sa, se întoarse și se uită în spate. Simțea că i se îngreuna respirația. Palmele începură să-i transpire și privirea i se încețoșa, iar bătăile inimii accelerau cu fiecare secundă ce trecea. Trecătorii îl priveau curioși, însă nu se încumeta niciunul să se oprească. Abia în momentul în care tânărul se prăbuși pe trotuar, cineva chemă o ambulanță. Se adunară în jurul lui de parcă ar fi avut loc un spectacol. Salvarea nu venea, iar minutele treceau. Fața îi era schimonosită de durere și broboade de transpirație se adunaseră pe fruntea sa. Respira din ce în ce mai greu. Încerca din răsputeri să țină piept furtunii devastatoare pe care o simțea înăuntrul său, însă nu izbuti. Își pierdu cunoștința.

        Alerga în intuneric, neștiind unde-l vor duce picioarele. Pur și simplu alerga și nu dădea semne că s-ar opri vreodată. Se simțea în largul lui. Din când în când, în întuneric reșea să zărească siluete îndepărtate. Le privea cu atenție, apoi fiecare siluetă se dovedea a fi o victimă atinsă de lama cuțitului neascuțit și ruginit, cuțitul care era semnătura sa. Țipetele celor atinși de acea ustensilă micuță răsunau și se pierdeau în întunericul din jurul tânărului. Îi încântau urechile. Avea un sentiment de plăcere aproape imposibil de descris. Își dorea să audă mai mult. Își dorea ca el să fie motivul acelor țipete pline de durere și teamă.
        Zâmbi. Continua să alerge spre un loc neștiut de el, dar zâmbea. Mări viteza. Dorea să ajungă cât mai repede la lumină, la realitatea cu care avea de gând să se joace. Plânuia să transforme privirile îngrozite și țipetele ascuțite în artă. În apropierea luminii se zărea un tablou alb-negru cu mormane de cadavre despicate. Rama nu era una obișnuită, nu avea nuanța clasică a lemnului. Era de un cenușiu metalic acoperit ici-colo de maroniul caracteristic ruginii. Pânza și rama erau stropite cu roșul închis, care se prelingea asemeni sângelui, adăugând o notă de sadism cumva artistic. Zâmbetul său era unul straniu, acel zâmbet care reflecta ceea ce se afla în mintea tânărului care începu să alerge și mai repede, parcă mărind doza de energie. Zâmbetul era cel al unui artist.
        Crima devenise o artă.


        Se trezi înconjurat de o lumină puternică. Se ridică în șezut cu greu și privi în jur. Totul era de un alb orbitor. Își aminti că fusese la școală, dar nu știa ce făcuse în restul zilei sau de ce se afla în acel pat alb. Își așeză capul pe pernă și se concentră pe amintirile din orele precedente.
        Un ciocănit sparse liniștea, urmat de niște pași apăsați. Intră un doctor privind spre patul pe care se odihnea tânărul.
        – Cum te simți?
        – Sunt bine, zise aproape insesizabil.
        – Sunt sigur că ești conștient că ai avut un atac de panică. Ce s-a întâmplat? A fost suficient de rău pentru a te face să-ți pierzi cunoștința, ceea ce e îngrijorător.
        – Nu aș ști să explic nici dacă aș vrea.
        – Deci nu vrei să spui.
        – Mnu…
        Doctorul oftă.
        – Nu te pot ajuta dacă nu știu care e problema, e de natură psihologică. Trebuie să fii sincer, să-mi spui ce a cauzat acel atac de panică.
        – Cât timp voi sta aici?
        – Asta depinde doar de tine. Dacă vei coopera, vei putea pleca în câteva zile.
        – Atunci am să spun mâine. Încă sunt confuz și nu-mi amintesc toate detaliile.
        – În regulă, voi reveni mâine. Ai grijă să mănânci și să-ți iei medicamentele, va veni imediat o asistentă să le aducă, zise doctorul zâmbind blând, după care ieși pe ușă.
        Dacă spun, ce? Nu vor putea face nimic. În plus, nu pot risca să se afle tot. Trebuie să inventez ceva până mâine. Trebuie.
        Cineva deschise încet ușa salonului, sperând că pacientul nu dormea. Se iviră niște bucle lungi, șatene și aurii spre vârfuri, urmate de doi ochi mari și căprui care priveau timizi în jur.
        – Nate, ce-ai făcut? Ce ți s-a întâmplat? întrebă fata, vizibil îngrijorată.
        – Nimic serios, doar o cădere de calciu. O să fiu bine. De fapt, sunt deja. Cum ai aflat atât de repede?
        – Ai lipsit de la școală. De obicei chiulești mult, dar nu lipsești o zi întreagă decât dacă e ceva grav, așa că am întrebat de tine.
        – Stai, am fost inconștient o zi întreagă? Glumești?
        – Chiar două, ai pierdut până și testul la mate. Nu pot să nu te invidiez pentru asta.
        Nate chicoti. Nu-l deranja că lipsise de la ore, dar nu înțelegea de ce un atac de panică obișnuit a dus la pierderea cunoștinței pentru așa mult timp. Mai pățise asta, dar niciodată atât de rău.
        Tânăra se așeză pe pat, lângă el. Se întreba ce putea face să-și ajute prietenul, când intră o asistentă cu o tavă cu mâncare, un pahar cu apă și câteva pastile. Îi spuse lui Nate că trebuia să ia pastilele după ce termina de mâncat, apoi ieși.
        Oftă adânc. Ura mâncarea de spital, nu avea niciun gust. Resemnat, luă tacâmurile și, când a tăiat puiul din fața lui, și-a amintit visul. Ce poate însemna? De ce am visat că eram un criminal? Ce e cu mine?
        – Nate, ești bine?
        – Da, Allison, scuze, mă gândeam doar la mâncarea asta. E dezgustătoare.
        – Asta așa e… Păi, cred că eu am să plec, avem multe teme pe mâine. Ți le-am lăsat pe noptieră, ar fi bine să le faci.
        – Merci de ajutor, o să le fac. Dacă poți vorbi, dă-mi un mesaj. Nu prea cred că o să dorm.
        – Sigur, îți țin eu companie. Ai grijă de tine și nu uita de tratament. Ne vedem mâine.
        Nate îi zâmbi și o salută, întorcându-se apoi la porția fără gust din farfurie. Trebuia să o mănânce pentru a-și putea lua pastilele, dar nu se gândea decât la vis. Voia să afle cu orice preț ce însemna.
        După un timp, termină de mâncat și bău pastilele. Își așeză capul pe pernă și, cufundat în gânduri, privea tavanul de parcă ar fi fost ecranul pe care era proiectat un film. În mintea sa, așa și era. Filmul era visul său, pe care încerca să și-l amintească întocmai, fără să rateze vreun detaliu.
        Nu înțeleg. Crime? E adevărat că sunt pasionat de psihologia criminalilor în serie și mi-ar plăcea să ucid anumite persoane, dar nu m-aș vedea devenind unul dintre ei. E imposibil.
        După o vreme, adormi. Avu un somn liniștit, fără vise.

        Doctorul intră și îl privi pe tânărul care dormea. Era timpul, Nate trebuia să povestească tot.
        Îl atinse ușor pe umăr și îl trezi, pregătindu-se pentru ce urma să audă. Tânărul înțelese despre ce era vorba.
        – Bine, am să spun.
        – Te ascult.

    AnnikiWhite
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 24/08/2016

    Re: Arta de a ucide

    Mesaj Scris de AnnikiWhite la data de Sam 8 Oct 2016 - 20:41

    Yass. Asteptarea a meritat. O sa imi imagnez ca ai lucrat la capitolul asta mai mult de o dupamiaza, si ca de aia a iesit asa bine si a durat asa de mult.
    Iti place naratiunea si nu-ti place dialogul (ce surpriza), si reusesti sa faci descrieri care schiteaza persoanejele exact atat cat trebuie ca sa lasi imaginatia cititorilor sa infloreasca, dar situatiile destul de puternic cat sa ai impresia ca mananci pui in acelasi timp cu Nate. Ceea ce e interesant.
    In orice caz, nu pot sa zic nimic despre ideea povestii per total, dar si capitolul asta a fost interesant. Acum ma duc sa ma rog ca sa apara urmatorul mai repede decat a aparut asta o.o

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:55