╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Zambete triste

    Distribuiti

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Zambete triste

    Mesaj Scris de Hidan la data de Vin 8 Iul 2016 - 15:01

    Capitolul I






    "Sunt o păpuşă învineţita

    O jucărie cu zâmbet fals"








    Cu trupul suletic, zăcea sub ploaia rece şi îndestulată, ce îi pătrundea în piele că nişte ace. Bluza zdrenţuită era udă complet,iar lenjeria dantelată era în mâinile bărbatului. Închise ochii negrii, cuprinsă de somn. Mâinile lui aspre o atingeau iar, peste tot. Deschise gură să ţipe, dar mâna lui flegmatică i-o închise. Cealaltă mâna se implanta în gulerul bluzei şi i-o sfâşiase. Tânăra îi penetra cu dintîi carnea care îi astupă gură şi fu răsplătită cu un picior puternic în abdomen.Bărbatul îşi poziţiona corpul între pulpele ei, fortandu-le să se desfacă. Degetele lui se frecau , brutal şi dureros, de pielea tânăra . Şi din nou,îşi înfipse mădularul  în trupul ei. Atunci când unghiile ei îi zgâriară obrazul stâng, acesta surâse încet şi încerca s-o sărute pe frunte. “Scumpă mea, pot să fiu şi eu brutal, dacă asta vrei" şi din nou acel lucru se înfipse în trupul ei.Eşarfă purpurie era strâns înfăşurată în jurul gâtului sau.Simţea că întreg corpul îi arde, că e cuprinsă de delir. Închise încă o dată ochii pentru a-i proteja de ploaia care se prelingea pe chipul. Pieptul fură cuprins de mâna lui inumană, strângându-l puternic.Ochii ei se deschiseră larg , în timp ce corpul ei se forţa să reziste durerii. îşi simţea inima cum bătea cu putere, fălcile o dureau de atâta încleştare.Tremură de teamă şi de durere, fără să se poată stăpâni. Urlă atât de tare, încât o durea craniul, din cauza sângelui care zvâcnea puternic. Ochii se dilatau cumplit atunci când  el o penetra cu bărbăţia sa. Era precum un înger trist. Machiajul şters de ploaie îi acoperea faţă palidă. Când durerea se potoli, rămase nemişcată, gâfâind, că un animal rănit, încercînd să-şi adune puterile pentru a înfruntă următorul val care avea să se producă curând.  Cerul acoperit de nori o împiedică să-şi dea seama cât era ceasul, dar bănuia că trebuie să fie aproape de prânz.Când urmatorl val de se abătu asupra ei, îşi concentra atenţia asupra desenului format de ramurile copacului sub care stătea, pe cerul plumburiu. Norii de ploaie se fugăreau pe cer, fără a-i da nici cea mai mică atenţie femeii de douăzeci şi cinci ani care era priganit de acel bărbat.Speră că sufletul ei să se  descompună în acel moment.La ultima durere, avusese senzaţia că ceva s-a rupt.
     - Scoate-o! scânci ea, şi începu să plângă.
     - Scumpo, ce ai? Revino-ţi. E doar un vis urat. 
    Timbrul calm al lui Tsunade o linişti , readucînd-o în realitatea calmă. Fata strânse mâneca rochiei, iar mama îi cuprinse capul la pieptul ei voluminos, calmând-o.
     -  Ai puţină febra şi din cauza asta ai visat urat, dar nu te teme,acum eşti în siguranţă.

    Simţi o mică durere în adîncul trupului, inima i se marii, apăsîndu-i mamelele umflate, care, o înţepau datorită scurgerii laptelui. Tsunade o lua pe fetiţă din pătuţ, în timp ce degetele ei îi mângâiau încet obrazul.  Mâna alunecă uşor sub capul pe care îl putea cuprinde încet în palmă. Mikoto  îl luase pe copil din mâinile acesteia cuibărindu-l în plapumă. Capul plamand se ridică şi faţă lui se lipi de sânul plin.  Această privea hipnotizată cum gură copilulul caută ceva. Ridică încet mâna la  nasturii  rochiei de noapte şi îi descheie, reuşind să-şi dezgolească  sânul.Pruncul  se aruncă asupra lui şi începu să suga .
    La gură lui dornică se formaseră bule de lapte. Faţă se apleca uşor asupra copilului, sarutandu-l pe creştetul capului.Pielea copilui era albă, iar pe nasul acestuia , există un nor de pistrui. Părul uşor roşiatic îi gandila pieptul voluptos şi greoi.Ochii verzi, erau încadraţi de gene scurte şi negre.
    Mikoto îşi aruncă părul pe spate şi surâse încet.  Părul ei ciocolatiu, fără alte umbre sau nuanţe, îi era ondulat, cu bucle care se încovoiau pe după ureche şi pe gulerul rochiei.Ochii ei negrii nu puteau străluci din cauza tristeţii care zăceau în adâncul lor.Această părea schimbată atât psihic cât şi fizic, dar avea speranţa că făcuse alegerea corectă. Vroia să evadeze, să se ragaseasca din nou.

     - Ai făcut un copil minunat, zâmbeşte şi tu puţin, spuse Tsunade, încercând să o consoleze.
     - Sper că Sasuke să aibă grijă de sora lui mai mică.

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Zambete triste

    Mesaj Scris de RR la data de Vin 8 Iul 2016 - 15:25

    Hello : )


    Am spus că nu am să încep nici un fic nou pentru că am multe de recuperat la altele, dar când am văzut titlu și lungimea capitolului, am zis de ce nu.
    Deja primele propoziții m-au atras și m-au făcut să continui. Nu regret. E plin de mister, momente erotice și violente, după cum am văzut în prima parte, și să știi că m-ai făcut curioasă!!!
    De abia aștept capitolul 2. Rapid, te rog!!

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Zambete triste

    Mesaj Scris de Irene. la data de Vin 8 Iul 2016 - 20:22

    Bună! ^^
    Titlul m-a atras și am zis să văd cum este. Nu m-am așteptat ca din primele rânduri să citesc așa ceva. Tot nu-mi vine să cred că a fost violată. Ai luat o decizie bună când ai scris acest început, părerea mea. Un început misterios dar în același timp erotic va atrage întotdeauna cititorii. Bineînțeles, și felul în care scrii este important. ^^
    Să fiu sinceră, chiar nu știu la ce să mă aștept. Nu mă pot gândi cum va decurge povestea și asta mă face interesată.
    Sper să postezi următorul capitol cât mai repede și, ei bine, spor la scris!

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Re: Zambete triste

    Mesaj Scris de Hidan la data de Vin 15 Iul 2016 - 22:31

    Capitolul II


     Inchise ochii şi se cutremură la amintirea acelor lucruri dureroase si degradante. In acele momente dorise să moară. Dar dacă se omora, n-ar mai fi fost nimeni care să aibă grijă de cei doi copii ai sai. Cum se poate ca dintr-un act atat de violent şi grosolan să se nască un lucru atat de inocent şi dulce ca Sakura? Dezmierdand capul copilului, şi-l  imagina grohănind şi chicotind în felul în care o făcea Sasuke cand era mic. In camera intra  Fugaku, iar aceasta îşi întoarse capul brusc, făcand să-i zboare părul în toate direcţiile, pentru ca apoi să se aşeze din nou pe spatele şi umerii ei ca o manta de fulgi. O cuprinse niste sentimente de teama si nesiguranta. In acele momente nu vroia sa faca contact cu ochii sai impunatori. Barbatul avea ochii foarte verzi, fiind încadraţi de gene scurte, negre, care se adunau în mănunchiuri ţepoase.Uneori era tentată să-şi treacă degetul peste părul sau negru ca noaptea. Acest moment jenant îi starnea o stare repulsie. Se uită la copil şi şopti:


     - într-un fel, acest copil m-a face fericita, spuse ea, ridicand din nou ochii la Fugaku. 
     - Mikoto nu te mai invinovati. M-am obisnuit cu gandul ca ea nu e fiica mea. O v-om creste impreuna.


    Auzi glasul calm al sotului ei,fiind  ca o suflare mangaietoare în urechea sa. Se mai linisti un pic. Avea incredere in vorbele sale, ca totul va fi bine la un moment dat. I-a cuprins mainile, si le-a sarutat suav, insemn de protectie. Cu toate ca era coplesit de aceste lucruri, Fugaku decise deja sa le fie alaturi.  


    *
    Fugaku muri în zori. într-unui din rarele momente de luciditate din timpul nopţii, aceste intreba de cei doi copii ai sai.


    - O bucată de hartie, şopti el printre dinti.
    - Hartie? repetă Mikotot nedumerira.
    - Da, te rog, Mikotot. Repede.


    Abia putea rosti cuvintele. Mikotot căută cu disperare prin camera din salon  o bucată de hartie şi,
     în cele din urmă, găsi o coala alba pe noptiera de langa pat.


    - Stilou, zise Fugaku încet.


      Aceasta găsi un stilou în geanta ei şi se uită mirată cum sotulsau extrem de slăbit scrise cateva randuri cu o mană tremurătoare. Cand termină de scris, rasufla greoi, prăbusindu-se pe perne, total epuizat. Chipul îi era palid şi acoperit de broboane de sudoare. Buzele îi erau vineţii si uscate, iar cearcăne întunecate îi înconjurau ochii. Fugaku respira din ce in ce mai greu, fortandu-se sa-i spuna cateva cuvinte de ramas bun sotiei sale.


    - Mikoto imi pare rau ca te voi parasi, dar cu toate astea stiu ca esti o femeie puternica. Ii las in grija ta pe copii nostri. Sa aveti grija de voi.
    - Taci, spuse aceasta izbuncnind intr-un plans sacadat.
    - Scrisoare l-e este adresata lor, sopti dandu-si ultima suflare.




    **
    Băieţelul fugi de la masă plangand, răsturnandu-şi paharul cu lapte.
    Mikotot ezita un pic si îl lăsă să plece, proptindu-si capul în maini. Privi deprimată laptele
    vărsat pe masă, care începu apoi să picure pe parchet. Sasuke avea parul negru, usor carliontat, umerii lati si un zambet cald, care-l facea sa para intotdeuna chipes. Aceste trasaturi il faceau sa semene leit cu tatul sau. In schimb caracterul vulcanic il mostenise de la Mikoto.


    - Mamă, tot laptele curge pe podea. Vrei să curăţ eu?


    MIkotot îşi ridică privirea şi mangaie părul ondulat, de culoarea macului al Sakurei.


    - Nu, scumpa mea. O să curăţ eu. Acum du-te dupa fratele tau si incearca sa-l linistesti.


    Simtea din nou singuratea ce o apasa. Cu toate ca Fugaku murise in urma cu noua luni, intr-un accident rutier. Inca era incrozita de gandul de a avea grija singura de cei doi. Acest lucru era peste puterile ei. 
    Sakura fugi dupa fratele ei mai mare, impiedicandu-se de tocul usii. Scancii usor, atunci cand genunchiul sau se invinetii la contacul cu parchetul. In cele din urma izbuti sa se ridice.




    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Zambete triste

    Mesaj Scris de RR la data de Vin 5 Aug 2016 - 20:07

    Deși cam târziu, tot înaintea lui Irene am reușit să comentez. Iei Laugh
    Nu-mi vine să cred!! Sasuke și Sakura sunt frați vitregi?! Nuuu!! Și săraca Mikoto, acum trebuie să-i crească de una singură. M-ai făcut și mai curioasă! Se vor îndrăgosti unul de altul când vor fi mari sau chiar de mici copii se va crea o legătură strânsă? Sau vor rămâne frați și nimic mai mult. Aștept următorul capitol. Cât de repede posibil, te rog ( vorbesc serios, chiar dacă am comentat așa târziu, mie îmi place povestea: e plină de mister)

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Zambete triste

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 15 Aug 2016 - 21:44

    Îmi cer scuze că am întârziat atât. În orice caz, aceasta este critica solicitată. Sper să îți fie de folos. O să încep prin a scoate câteva greșeli din cele două capitole.

    ploaia care se prelingea pe chipul – care chip? Dat fiind faptul că ai articulat cuvântul „chipul” atunci ai nevoie de precizarea a cui chip: al său, al meu, al tău. Înțelegi? Deci corect ar fi fost: chipul său sau, cealaltă variantă, chip si atât.
    Pieptul fură cuprins – Vezi că „pieptul” e de persoana a III-a singular și prin urmare, nu e corectă forma verbului care e de persoana a III-a plural. Varianta corectă era: „pieptul fu cuprins” (perfectul simplu, persoana a III-a; ai grijă la utilizarea acestui timp)
    mamelele umflate, care, o înţepau – fără virgulă înainte și după „care”
    Capul plamand - cred că ai vrut să spui „capul plăpând”
    Această – aceasta. Nu o să îți iau fiecare cuvânt care are diacritice în plus sau în minus, pentru că asta nu ajută. Probabil e din neatenție și la o recorectare se poate rezolva ușor.
    Faţă – fata sau chiar dacă dorința ta era să fie „fața”, atunci trebuia să menționezi a cui față; a femeii, a lui Popescu etc.
    Ai grijă la repetiții. Spre exemplu, am găsit în primul capitol, pe la final, repetiția cuvântului „copilul”. Încearcă întotdeauna să reformulezi astfel încât să nu ai parte de așa ceva sau, varianta cea mai ușoară, caută sinonime pentru un anumit cuvânt. De exemplu puteai lejer înlocui cu: prunc, bebeluș, sugar, nou-născut (ținând cont de faptul că e nou-născut). Repetițiile sunt inestetice, decât dacă nu sunt sub forma unei figure de stil, și mereu ți se va atrage atenția și aici mă refer și la viața de zi cu zi.
    Ochii ei negrii nu puteau străluci din cauza tristeţii care zăceau în adâncul lor. -
    Acum, nu prea tine de critică, dar ca sfat pe viitor. Când sunt mici, sugari, nou-născuți, mă rog, în primele luni de viață, culoarea ochilor și a părului la bebeluși nu se distinge. Culoarea ochilor se află undeva pe la vârsta de 3 ani, în nici un caz în primele luni sau an. La păr nu știu exact, tot ce știu este că dacă părul copilului este un blond închis atunci cu trecerea timpului acesta va duce spre șaten și brunet, iar dacă e blond atunci rămâne așa sau se mai închide puțin. Așa ca sfat… o fi ficțiune, dar unele lucruri nu pot fi schimbate )

    O v-om creste impreuna – v-om? Eu știam de „vom”. Nu există v-om! Vom (forma corectă) este un verb auxiliar care provine din verbul „a vrea”.
    Auzi glasul calm al sotului ei,fiind ca o suflare mangaietoare în urechea sa. – Ce caută „fiind” acolo? Te poți lipsi lejer de el, deoarece faci o comparație; acel glas calm este ca o suflare mângâietoare pentru femeie. Ori dacă dorești neapărat să îl pui pe „fiind”, atunci ai fi putut formula ceva de genul „Auzi glasul calm al soțului ei, acesta fiind ca o suflare mângâietoare în urechea sa”. Dar din nou, te poți lipsi lejer de el.
    Scrisoare l-e este – l-e? Poate ai vrut să scrii „le”, fără cratimă.
    Sfat: dacă ai început să scrii cu diacritice atunci încearcă să le folosești de fiecare data, o mica privire asupra textului nu strică. De asemenea încearcă să utilizezi ghilimelele românești „x”, nu cele englezești ”x”.
    Nu pot să zic că am mult de obiectat pe partea de descriere, narațiune și dialog. Nu, chiar nu prea am ce. Nu e foarte mult dialog, dar nici nu e lipsit. Cât este, e suficient. Descrierea o mânuiești destul de bine. Nu e din abundență cât să devină plictisitoare și nici nu lipsește. Îmi place vocabularul utilizat, este diversiticat și nu e acel limbaj uzual și banal. Bravo!
    La capitolul doi mi s-a părut că ai lăsat prea multe spații și e cam inestetic și, de asemenea, a părut acțiunea puțin fugărită. Acum era în viață Fugaku, acum nu mai era. Eu am cam înțeles ce ai vrut tu să faci și nu e rău, dar fii foarte atentă pentru că deseori există tendința de a scăpa de sub control acțiunea. Eventual puteai să mai vorbești despre soțul femeii, să spui ce bărbat minunat era, care o iubea, o sprijinea și de aici ușor ușor introduceai moartea sa. Adică ai avut două mari salturi în timp și încearcă să te ferești de ele. Spre exemplu, în capitolul doi puteai realiza un flashback sub formă de vis, gen nunta soților sau nașterea lui Sasuke, momente în care Fugaku era alături de Mikoto, iar când se trezește să realizeze că el nu mai este, că a murit și să femeia să reia scrisoara scrisă pe patul de moarte de bărbatul său și să o recitească pentru sine (fără ca noi, cititorii să aflăm conținutul, încă). În orice caz, încearcă să eviți atâtea salturi în timp într-un singur capitol sau salturi atât de mari, adică luni și/ sau ani.
    În ceea ce privește idea, prefer să nu mă mai bag, deoarece este la alegerea fiecăruia. Trebuie să recunosc că îmi cam surâde această idee de frați, interesant și success în mânuirea, dezvoltarea ei.
    Acestea fiind spuse, îți doresc succes și spor la scris!

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:42