╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Spirala iadului (+18)

    Distribuiti

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Spirala iadului (+18)

    Mesaj Scris de Hidan la data de Lun 9 Mar 2015 - 17:48

    Cap 1 "Cutia neagra"


    Din perspectiva lui Kakashi:
    - Cutia neagră a fost deschisă!
    - Cine a îndrăznit să comită o asemenea faptă? întrabă cineva.
    - Fiul diavolului! am auzit pe cineva strigând, în timp ce alerga cât de repede putea spre ieşirea din Palatul Focului.
    Puteam presimti ca acel derbedeu care s-a gandit numai sa atingă vestita cutie neargă, acel obiect interzis, are să o încaseze rău de tot. Nici nu cred c-aş vrea să-mi imaginez ce i-ar putea face Regele Răului atunci când va afla despre asta. Totuşi… mă intreb care-ar putea fi cea mai rea pedeaspă pe care-ar putea-o primi. Până la urmă, dacă e s-o iau cu ce-I logic, déjà ne aflam pe minunatul teritoriu al Iadului, acest tărâm de vis aflat sub pământ, loc care se presupune a fi caracterizat prin suferinţa sufletelor ce săvârşesc o tortură infinită. Nu ar trebui să existe nimic mai înfricoşător de atât, nu?
    Chiar sunt curios sa văd ce o să-i facă Diavolul moştenitorului său. Aş putea băga mâna în foc şi să afirm că ceva cu adevarat devastator va urma să se întâmple, având în vedere gravitatea acestei probleme.
    - Kakashi, demon stupid, fă-te şi tu folositor! Nu mai sta aici, ocupând locul degeaba, vino cu noi; ne cheama Stapânul! îmi zice unul dintre ucenicii Diavolului.
    Am mârâit enervat, căci uram cu o intensitate fantastică să mi se dea ordine. Mai ales de la un bleg de slujitor ce nu avea vreun fel de rang important, nici vreun drept de a-mi comanda. Dar, cum în Iad nu există altă regulă decât cea care interzice deschiderea Cutii Negre, toţi fac ce vor, cum vor, când vor. Câtă prostie!
    Dar, chiar dacă nu îmi plăcea deloc faptul că ascultam de ordinul cuiva, m-am decis că nu mă dor aripile dacă zbor puţin până la Sala Tronului Dracesc. M-am ridicat cu o rigiditate incontestabilă de pe piatra rece ce umplea golul şi m-am ridicat la vreo trei metri de nămolul de pe jos.
    În timp ce înaintam cu încetinitorul observam dezgustat peisajul anost din jur. Copacii – dacă mai puteau fi nimiţi astfel – aveau o culoare închisă, murdară, iar frunzele nu le mai impodobeau coroanele.
    - Îmi poţi spune şi mie ce-a fost în capul tău de-ai hotărât să deschizi cutia neagră?
    - Dar cu ce am greşit? întrebă nonşalant bărbatul cu părul de-un negru mai întunecat până decât cel mai profund abis.
    - Cum poţi să întrebi asta? Zbieră mâhnit tatăl său, dând în acelaşi timp cu pumnul în tronul de aur. Dac-ar fi fost o fiinţă umană, l-ar fi durut cu siguranţă mâna. Dar, cum este cea mai înfiorătoare întruchipare a cruzimii şi hainităţii, nici măcar ca o mângâiere nu a simţit la acea interacţiune.
    - Aveţi vreo propunere pentru modul în care să-l pedepsesc pe dragul meu fiu?
    - Propun să-l trecem prin focul purgatoriului!
    - Asta ar fi prea uşor de suportat. Vreau ceva care chiar să-l facă să regrete ceea ce a făcut, nu jocuri dintr-astea ce includ dureri suportabile.
    - Sugerez să-l izgonim din acest Rai malefic!
    Toata lumea încremeni. Nimeni nu se aştepta, în mod clar, la asta. Împăratul părea că analizează această posibilitatea de a-şi trimite propriul fiu undeva departe.
    Mă întreb, totuşi, unde-ar putea ca să-l trimită, căci nu îmi imaginez un loc mai rău ca ăsta, jur!
    - Cred că asta ar putea fi o opţiune.
    Toţi slujitorii Răului înlemniseră, fiind complet şocaţi de spusele Stapânului
    - Kakashi, se uită la mine, tu vei merge cu el! Nu te-am mai vazut prea util în ultimele secole, aşa că, cred eu, ai putea să-ţi faci datoria de-a mă sluji cum se cuvine fiind trebuincios şi urmându-mi fiul. Teoretic, te rog să ai grijă de el; practic, vreau ca să ştiu că va face ce trebuie.
    Uram cu toate puterile mele să ştiu că nu mă puteam opune în niciun fel şi trebuia să accept. Nu voiam să îl însoţesc pe acel respectiv bărbat, în vârstă de douăzeci şi trei de ani – dacă-mi amintesc eu bine – nici de-ar fi să pier de două ori. Totuşi, nu aveam nicio altă variantă; nu există cale de scăpare, asta-i clar.
    - Şi ce ar trebui să fac? Se interesă politicos cel pe care urma să-l dădăcesc.
    - Să supravieţuieşti, fireşte, râse tatăl acestuia. Desigur, acest lucru nu se va întâmpla decat dacă vei omorî oamenii şi le vei fura durata de viaţă. Făcu o pauză, căutându-şi cuvintele cu care să continuie. Evident, sunt mai multe detalii decât ţi-am dat eu, dar le vei afla de la simpaticul tău demon păzitor, Kakashi.
    Zâmbi fals, părând că ascunde ceva important, ce nici măcar eu nu cred că ştiu. Nu-mi placea acel surâs; dimpotriva, îl consideram a fi periculos, parcă vestind numai primejdii, nenorociri.
    Cred ca viaţa mea de mort de până acum tocmai are să devină interesantă, avându-l alături pe fiul Diavolului. Oricum, orice părea a fi mai bine decât să stau ănchis aici, în spatele uşilor Iadului şi să nu am nimic de făcut. Cred că aş putea avea motive chiar şi pentru a nu mai fi atât de exagerat de morocănos.
    - Ar trebui să te bucuri, nemernicule! Îi spun cu dispreţ fiului Diavolului, îndreptându-mă spre singura cale de-a ajunge la suprafată, pe pământ.
    Pufni, lăsându-şi un pic de iritare să i se citească pe chip.
    - De ce să mă bucur? N-am absolut niciun motiv! Doar ce am fost gonit din singurul loc ce-l pot considera adăpost, iar tu ai vrea să fiu fericit. Nu eşti întreg la minte, sau ce ai?
    Mi-am dat ochii peste cap.
    Deşi are o minte de-a dreptul sclipitoare şi deţine o inteligenţă surprinzător de anormală, în unele momente, se pare, chiar nu ştie cum s-o arate. Nu-l înţeleg, serios acum. Cum poate să nu îşi dea seama de brilianta oportunitate care i se ofera? El chiar este atât de orb încât să nu observe ceea ce i se dă pe tavă, de-a gata?
    - O să-ţi deschid eu ochii, dacă trebuie. Totuşi, eşti nevoit să mi-o ceri.
    - Lamureşte-mă! îmi porunci el sobru.
    Am încercat să nu mă enervez receptându-i tonul, şi i-am zis:
    - Practic, tu, în felul în care îţi iroseai cu neruşinare clipele din veşnica ta viaţă, erai complet demn de milă. În schimb, acum ai o şansă să evadezi din acest infern, să ajungi la lumină şi să trăieşti.
    - Vrei cumva să spui că până acum nu am vieţuit? Atunci, ce-am făcut?
    Am oftat.
    În continuare, pare că nu înţelege mai nimic. Parcă i s-a topit creierul, pe bune.
    - Nu ai priceput cum trebuie. Bineînţeles că şi până acum ai trăit, dar nu cu adevarat. Adica, pentru numele Lui Dumnezeu, ai fost într-un fel captiv aici, în Iad. Nu trăieşti când îţi doreşti asta, ci când îţi vine rândul. Ceea ce ţi s-a întâmplat acum.
    - Dacă tot urmează să mergem în lumea oamenilor, nu crezi c-ar trebui să te ascunzi? Adică… dac-o să te vadă vreun pământean cred c-o să facă infarct.
    - De ce spui asta?
    - Pentru că arăţi mai rău decât însăşi moartea. Eu, cel puţin, am o înfaţişare de om obişnuit. Aş putea duce cu uşurinţă o viaţă normală pe Pământ.
    M-am strâmbat.
    Nu-mi convenea deloc ceea ce-mi spunea. După ce că nu era câtuşi de puţin modest în legătură cu aspectul lui fenomenal – un pic cam mult prea frumos pentru un drac – îşi mai permitea să-mi zică şi cu-o neruşinare extremă faptul că sunt urât. Nu-mi place deloc tupeul asta nesimţit al acestui spirit malefic ce dăinuie in trupul său.
    - De ce sunt eu atat de îngrozitor, mă rog?
    Oftă, prefăcându-se ostenit.
    Se opri din mers, întorcându-se cu faţa spre mine. Mă măsură circumspect din cap până-n picioare, apoi spuse hotărât:
    - În primul rând, ai un ochi tăiat, altul roşu şi o mască ciudată pe faţă, ceea ce-ar putea declanşa, mai mult ca sigur, oamenilor înfiorări şi, desigur, bănuieli. În al doilea rând, se uită în sus, ai mai mult de doi metri înălţime, ceea ce nu este absolut deloc normal pentru o fiinţă umană. Iar, în al treilea rând, lumea te-ar putea confunda foarte uşor cu un personaj din desenele animate sau din filmele eşuate de groază. Şi ai aripi.
    M-am strâmbat.
    Băiatul ăsta, se pare, nu cunoştea toate detaliile, având în vedere că nu se gandeşte decât la ceea ce-ar putea crede rasa umana despre mine.
    Am zâmbit mândru, superior întru-totul.
    - Oamenii nu mă pot vedea, am râs eu malefic.
    Asta îl puse pe tânărul moşenitor al răului la punct, caci rămăsese cu gura căscata, iar ochii i se măriseră considerabil. Îmi plăcea tare mult să ştiu că nu mai putea să găsească o replică cu care să mă înfrângă, caăci eu l-am luat prin surprindere şi l-am surprins complet.
    Mă simţeam chiar satisfăcut, aş putea spune.
    Restul drumului, cele câteva minute interminabile în care am mers pe poteca largă ce ne ducea la suprafaţă, am fost amândoi tăcuţi, fiecare pierdut în propriile-i gânduri.
    Când lumina agonizantă ne-a orbit total, l-am întrebat:

    - Şi ce facem acum, Sasuke?

    sper sa va placa ^ ^ tin sa mentionez ca pt acest fic lucreaza doua persoane

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Spirala iadului (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Mar 10 Mar 2015 - 14:30

    Heii (pisicuto:>) Smile 
    Am trecut si eu pe-aici si sincer,sunt placut surprinsa. Nu stiu cine e si celalalt colaborator,insa e un capitol foarte reusit si faceti o treaba minunata. ^^
    Imi place idea chiar foarte mult,e destul de originala.,iar felul in care scrii/scrieti ma transporta direct in "iad" Laugh adica parca pot sa vad tot intunericul de-acolo si waaa ,imi place foarte mult Smile 
    Sper sa aduci next-ul curand si sper sa ma anunti.  Angel
    Pupicei Kiss  si spor la scris. Smile

    Nibi
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 8

    Data de înscriere : 28/05/2014

    Re: Spirala iadului (+18)

    Mesaj Scris de Nibi la data de Sam 14 Mar 2015 - 17:49

    Buna Smile 
    In sfarsit iti las si eu un comentariu , chiar daca acest capitol l-am citit ieri ..ce pot spune despre el ai cateva greseli de tastare , dar acestea se corecteaza apasand butonul " EDITEAZA " , in rest totul decurge frumos , actiunea nu a fost grabita si ai avut descriere destula . Capitolul tau ma captat , parca chiar as fi si eu in fic in locul acela numit Infern . Spui ca nu e fic Sasusaku ? vom citi si vom afla ! Succes in continuare

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Re: Spirala iadului (+18)

    Mesaj Scris de Hidan la data de Joi 19 Mar 2015 - 20:59

    Cap 2 " Contopirea"

     Şi te laşi prins în beznă,să te acoperi de funingine până dispari contopindu-te una cu deprimantul întuneric lipsit de orice speranţă. Odată ce pici în prăpastia minţii,nu mai poţi să te întorci,să revi cu ale tale picioare pe pământ, ai plecat acoperindu-te cu totul fără să priveşti în urmă, să vezi fragmentele ce le-ai lăsat fără să realizezi că acele urme nu se pot lăsa să cadă în uitare...

    -Pai ce sa facem Kakashi ? Ne vom contopi cu aceasta lume " a oamenilor " vom deveni una cu ea 
    -Sasuke , tu stii ce sunt aia oameni ? ma intreba ironic Kakashi
    - Da cu siguranta da ! Oamenii , pe numele lor intreg " Homo sapiens " sunt niste creaturi inferioare noua , lipsiti de aparare , muritori si fara farmec , in cateva cuvinte sunt diferiti de noi demonii. 
    Din perspectiva lui Sasuke:
    Deci asta e lumea oamenilor ? Totul era intuneric in jur , doar un astru ceresc ne lumina calea . Lumina lui orbitoare , imi afecta ochii de o culoare negricioasa , eram prins in ideile mele pana cand din " imensul " cenusiu sau prelins suvoaie de picaturi , asemenea unori lacrimi.
    -Ploaie… Picaturi reci de apa ce cad si se sparg odata ce ating pamantul. Luna… Astrul ce vegheaza lumea odata ce noaptea inghite imprejurimile. Noaptea… Aduce cu ea  lucruri neperceptibile in timpul zilei.  Acele nopti acompaniate de ploaie cand totul e static, linistea domneste, iar umbrele isi incep dansul la lumina palida emanata de felinare, sper ca te-am lamurit spuse Kakashi cu un zambet fals pe buze.
    -De unde stiai la ce ma gandesc ?
    -Citesc gandurile oamenilor doar privindu-i in ochi
    Dupa scurta confesiune cu demonul stupid de langa mine imi reiau gandurile si privirea mi-o  atintesc asupra acelui corp ceresc . Ma gandeam la ritualurile stupide ale oamenilor , la acele nimfe numite femei si la tot ce ma inconjura in momentul de fata. Pentru prima data eram confuz , lipsit de aparare , era prima mea intrevedere cu lumea de afara . Ma fascina ceea ce vedem , parca traim intr-o alta viata , ma simteam liber ca o pasare ce se inalta in  vazduh. Oare asta insemna sa fii liber ? Asta insemna viata ? Daca da imi placea ceea ce simt , nu mai eram inchis in acea vaguna numita "Iad" si nici strapuns de flacarile acestuia . In sfarsit ma eliberasem de lanturile suferintei vesnice , simteam nevoie sa ma contopesc cu aceasta lume .Intelegeam cu adevarat vorbele tatului meu , cunosteam adevarul absolut " Viata este ca un joc strategic pe care trebuie sa il joci cu rabdare si mare atentie.. Insa singuratatea nu este chiar cel mai placut sentiment pe care sa il ai in timpul calatoriei tale prin lume " Simteam cum inima imi pulsa , o auzeam , totodata eram atent si la Kakashi care si pe el il cuprinse un sentiment de nevroza.
    -Kakashi cand ai fost ultima data in lumea oamenilor ? 
    -Acum 100 si ceva de ani , se pare ca totul s-a schimbat , oricum pana atunci trebuie sa ne gasim un loc unde sa ne ascundem in liniste.
    O stranie lumină se răsfrânse deodată de-a lungul coloanei de pomi și dezgoli în întuneric adevăratele forme ale umbrelor; corpuri odată vii, a căror voință dispăruse subit și îi lăsase ca martori ai ororilor pe care erau obligați să le comită , cand de o data o fiinte neatenta cu ochii verzui sa izbi puternic de mine .
    -Uita-te pe unde mergi neghiobule,se auzise deoadata o vocae pitigaiata 


    .........VA URMA
    Capitolul a fost scris de sora mea sper sa va placa , a sta 2 ore si ceva sa il scrie si scuza-ti faptul ca e asa scurt  Sad

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Spirala iadului (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Joi 19 Mar 2015 - 23:32

    Heii. ^^
    In primul rand vreau sa zic ca sora ta este o scriitoare foarte buna, de altfel, ca si tine. Si da, e scurt,dar "esentele tari se tin in sticlute mici" ....nu tot timpul, dar in acest caz,da. 
    Din nou acest capitol ma fascineaza si sper ca Sasuke sa se descurce in lumea oamenilor. Laugh  (e ciudat sa zic "lumea oamenilor O.o" ) 
    Astept next-ul si anunta-ma in continuare, te rog. ^^ 
    Te  Kiss . 
    Ja ne. ^^ 

      Acum este: Lun 5 Dec 2016 - 0:21