╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Around the world

    Distribuiti

    Chae-rin
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 25/01/2015

    Around the world

    Mesaj Scris de Chae-rin la data de Dum 25 Ian 2015 - 21:50

    Hei! Aceasta e prima poveste pe care o postez aici. Tin sa mentionez ca e postata si pe un alt site. Sper sa va placa. Lectura placuta!






    Capitolul 1


    Memories.


    ~Jiyeon~


      - Unnie, ce spui de culoarea asta? Hm? Crezi ca o sa-i placa lui Tae Yeon oppa? Sunt atat de emotionata. Deabea astept sa il intalnesc. Azi se intoarce in Seoul. Cred ca e destul de greu in Tokyo. Ma intreb cat de grea e japoneza?! Hmm.. deci.. ce spui? Unnie? Yaa, Jiyeon, ma asculti?
    - Hm? Ce? Scuze. Albastrul cerului.. e o culoare frumoasa. Sunt sigura ca o sa-i placa lui Tae Yeon oppa. 
    M-am ridicat de pe pat lasand-o pe Ji Hae sa-si termine manichiura si-am facut cativa pasi spre fereastra. E din nou iarna. Orasul e invaluit in luminite ce il infrumuseteaza odata cu lasarea intunercului. Ma simt ciudat. Poate sunt prea sentimentala.. sau e vorba doar de melancolie?!  Acum doi ani, a nins destul de tarziu, dar.. acea zi pot spune ca a fost prima oara cand m-am simtit cu adevarat fericita.. pana intr-un punct. 

    Flashback

    Clopotelul suna anuntand sfarsitul orelor. Am iesit din sala de curs inainte ca restul colegilor s-o ia la fuga spre iesire blocand-o pentru cateva clipe. Holul devenea din ce in ce mai aglomerat. Mi-am incheiat geaca pana la gat, apoi am parasit cladirea fiind intampinata de gerul de afara. Ma intreb daca o sa ninga astazi?! Mi-am aranjat mai bine caciula pe cap intreptandu-ma spre iesirea din curtea liceului. Ca de obicei, Ji Hae si Tae Yeon atrageau toata atentia prin circul pe care-l faceau. Am inceput sa rad de felul copilaresc in care se purtau. In preajma lor ma simt altfel. Uit de problemele pe care le am. Sunt  cei mai buni prieteni ai mei. Pe Ji Hae o cunosc de cand eram in scutece, iar pe Tae Yeon.. mhmm.. sa zicem ca de aproximativ  cinci ani si jumatate.
    - Jiyeon-ah! Jiyeon-ah! Hye Jin da o petrecere in seara asta si am fost invitati toti trei. O sa vi, nu? Te rog, te rog. 
    Ma privea atent, rugandu-ma totodata si indirect sa accept. E a zecea invitatie pe anul asta la pereceri date de Hye Jin sau alte "celebritati" ale liceului. Mi-as dori atat de mult sa merg macar la una. Insa nu pot.
    - Ji Hae.. nu stiu..
    Incercam sa gasesc o cale de a refuza astfel incat sa nu o ranesc precum datile trecute. Niciodata n-am fost buna la mintit. Ironic, nu? Nu sunt buna de nimic.
    - Hmm.. Jiyeon-ah! Intotdeauna refuzi invitatiile la petreceri. Nu crezi ca e timpul sa faci o schimbare? Serios, Jiyeon-ah, de ce alegi sa iti petreci timpul in singuratate? De ce esti atat de inchisa in tine? De ce nu ai incredere in noi si sa ne spui ce ti se intampla? De ce nu ne lasi sa ne facem datoria de prieteni... de ce nu ne lasi sa-ti fim aproape?
    Zise Tae Yeon. De la tonul copilaresc de acum cateva clipe, ajunse la un ton mai serios, ceea ce nu mai vazusem la el pana acum. Se pozitionase in fata mea cu mainile incrucisate privindu-ma fix in ochi. Ochii sai albastrii precum marea involburata pareau mai tristi decat de obicei. Veselul Tae Yeon, se transformase doar dupa cateva clipe intr-o persoana total diferita. Ji Hae deveni si ea destul de tacuta. Isi musca buza agitata privindu-l pe brunet. Facu doi pasi in fata ajungand in dreptul lui.
    - Yaa.. Tae Yeon, n-o putem obliga sa vina daca nu vrea. Zise blondina la un moment dat asezandu-si mainile pe bratul sau.
    Insa el nu se clinti din loc. Ma privea in continuare incruntat asteptand sa-i raspund. Dar ce puteam spune?  "Imi pare rau, dar nu pot veni cu voi la petrecere din cauza tatalui meu alcoolic care cauta sa profite de orice ocazie ca sa ma rupa-n bataie din nu stiu ce motiv, in timp ce mama incearca sa ma tina departe de orice belele"? Da, nu pot sa spun asta. Nu vreau sa fiu privita cu mila. Nu vreau, defapt, mila nimanui. Daca lumea ar afla ce se petrece in casa familiei Kang, viata mea ar fi pur si simplu.. mai distrusa, decat e deja. Nu pot permite ca prietenii mei sa afle de asta. 
    - Ei? De ce taci? Ti-e teama de o amarata de petrecere? De ce nu iei atitudine si faci ceva Jiyeon Kang? Hm?
    Am oftat in sinea mea strangand din dinti. M-am incruntat usor incercand sa-mi pastrez calmul. Ji Hae ofta lasandu-si privirea in pamant. Am dat sa spun ceva, insa, blondina o lua dintr-o data la fuga tipand din toti rarunchii ca ne uraste pe amandoi. M-am incruntat mai tare indreptandu-mi privirea inapoi la Tae Yeon.
    - Ne vedem la petrecere. 
    Am zis scurt si la obiect. Expresia fetei sale se schimba imediat intr-una de mirare la auzul cuvintelor mele. Mi-am dat ochii peste cap si-am luat-o la goana in directia in care plecase Ji Hae.

    *mai tarziu..*

    Seara se lasa destul de repede. Am ajuns in fata casei mele simtind mii de fiori traversandu-mi intreg trupul. Luminile erau aprinse in bucatarie, ceea ce insemna ca mama ori incepuse o noua rezerva de bautura, ori gatea, iar tata era plecat iar la barul de dupa colt. Am tras puternic aer in piept si-am deschis incet usa. Am pasit inauntru inchizand-o la fel de incet. Am privit cateva clipe spre bucatarie, si-am luat-o in sus pe scari spre camera mea. Vocea tatei nu se auzea de nicaieri ceea ce insemna ca era plecat. Am zambit usurata si am intrat in camera mea. Am aprins lumina, apoi am tras perdelele. Mi-am aruncat geanta pe pat, apoi m-am indreptat spre dressing. Ce-ar trebui sa imbrac? N-am mai fost pana acum la o petrecere. Ma intreb ce ar face Ji Hae intr-o astfel de situatie? Am oftat muscandu-mi buza inferioara. Mi-am trecut o mana prin parul matasos, spalat acum o zi analizandu-mi hainele din dulap. De ce-mi bat capul cu asta? Adica.. din cate stiu, la o petrecere conteaza sa te distrezi. Dar.. daca o sa ma fac de ras? Daca o sa spun ceva gresit sau.. sau nu stiu, daca n-o sa le placa hainele mele? Si nu stiu sa dansez! Ce ma fac? La naiba. Trebuie sa-mi revin. Respir adanc si iau din dulap o pereche de blugi mai largi, rupti si un tricou alb simplu ce-mi lasa la vedere abdomenul. Ezitand putin, imbrac cele alese completandu-le cu o pereche de pantofi negrii cu toc nu foarte inalt si cateva bratari. Ma pozitionez in fata oglinzii analizandu-ma. Nu aratam chiar atat de rau. M-am dat cu parfum, mi-am pieptanat parul, apoi mi-am verificat telefonul observand ca primisem un mesaj de la Tae Yeon.
    "Sunt in fata casei tale. Vi? Sau ti-a pierit curajul?"
    Mi-am dat ochii peste cap si-am bagat telefonul in buzunar. Mi-am luat jacheta din piele pe care n-o purtasem niciodata pana acum, apoi mi-am scos pantofii ca sa nu fac zgomot. Am coborat scarile in graba, ajungand la parter. Am privit din nou spre bucatarie, vazand-o pe mama adormita pe un scaun cu o sticla in mana. O sa se trezeasca cel probabil maine dupa masa, iar tata sigur va veni seara tarziu ca de obicei. Am oftat in sinea mea simtindu-mi inima cat un purice de teama. Mi-am scuturat capul alungand acele ganduri si am plecat. Odata ce-am iesit din casa, privirea mea o intalni pe cea a lui Tae Yeon ce statea in fata portii cu mainile in buzunar si un zambet dracesc pe chip. Mi-am pus pantofii indreptandu-ma spre brunet. 
    - Arati grozav. Zise el mangaindu-mi chipul alb ca spuma laptelui.
    Pentru o clipa mi-am simtit inima tresarind, iar trupul invadat de un fior de care nu mai avusesem parte pana acum. Ma intreb ce e asta? Adica.. e placut, intr-un fel. I-am zambit, apoi am urcat amandoi in masina sa. De data asta conducea Bugatti Veyron-ul negru, primit de ziua lui care stia ca imi place la nebunie. Mi-am pus centura de siguranta lasandu-ma mai apoi pe spate. Ma simt.. ciudat. Oare e bine ce fac? Daca mama si tata or sa afle ca nu sunt acasa la ora asta, pot sa-mi iau adio de la viata.
    - Nu-ti mai face atatea griji si relaxeaza-te. Serios Jiyeon-ah. 
    Brunetul porni motorul si calca acceleratia gonind pe strazile din Seoul. Oamenii mergeau alene dealungul trotuarelor fie singuri, fie alaturi de cineva. Magazinele erau pe jumatate goale, unele gata sa-si incheie programul pe ziua de azi. Mi-e cam greu sa cred ca e iarna. Ar fi fost placut sa ninga putin. M-am facut mai comoda inchizand ochii pentru cateva clipe. Mi-e dor de vremurile de demult, cand familia mea era altfel. Nu.. gata, n-o sa ma gandesc acum la asta. Tae Yeon are dreptate, ar trebui sa ma relaxez. Adica.. fiecare actiune a noastra, ne poate schimba viitorul. Noi ne construim singuri acest viitor. Pacat ca nu am atata ambitie. 
    - Sti.. nu credeam ca ai sa vi. Dar, se pare ca planul meu a functionat.
    Mi-am intors privirea spre el putin confuza. Brunetul zambi tinandu-si privirea asupra drumului virand cand la dreapta, cand la stanga. Linistea se lasa dintr-o data asupra noastra, iar eu simteam ca-mi pierd mintile asteptand o explicatie din partea lui. Insa, calm, cu privirea atintita la drum, pus pe ganduri, continua sa zambeasca. Am oftat incet dandu-mi ochii peste cap. Mi-am incrucisat bratele imbufnata, insa zambind in sinea mea. 
    Dintr-o data, Tae Yeon opri masina. L-am privit din nou cu aceeasi confuzie, rugandu-l din priviri sa-mi spuna ce s-a intamplat. Brunetul incepu sa rada spunandu-mi ca am ajuns la Hye Jin. Am privit in dreptul meu, pe fereastra la casa imensa de unde rasuna muzica si se puteau observa luminile multicolore. Am iesit din masina, putin stanjenita si l-am urmat pe Tae Yeon inauntru. Toate privirile se atintira asupra noastra in momentul in care usa se deschise. Cativa baieti dadura din cap catre el, in semn de salut in timp ce fetele imi aruncau fulgere din priviri. "Nu le lasa sa te intimideze. Distreaza-te!" imi zise el lasandu-si mana sa cada pe umarul meu. L-am privit pret de cateva clipe, dupa care se indeparta pentru a saluta alt grup de baieti si cateva fete. Mi-am facut loc printre adolescentii ce dansau in intreaga incapere, apropiindu-ma de masa cu bauturi. Am dat sa iau o sticla de Pepsi cand o voce putin pitigaiata imi atrase atentia.
    - Jiyeon-ah! Ai venit! Ma bucur sa te vad. Zise Hye Jin imbratisandu-ma prietenos. Hei, doar n-ai de gand sa bei suc.. toata noaptea. Ia ceva mai tare.. combina-l cu suc daca vrei.. simte-te libera, distreaza-te. Am inteles ca e prima petrecere la care vi. Adica, wow, legendara Jiyeon Kang. Sunt onorata, prietena mea draga.
    Am tacut confirmandu-i cu o inclinare a capului ca avea dreptate. Roscata zambi, dupa care pleca mai departe. Hiperactiva fata. Ca de obicei. Mi-am luat sticla de Pepsi si m-am dus spre canapeaua libera. M-am lasat pe suprafata moale a mobilei luand o inghititura din lichidul maroniu. Ii priveam pe restul invitatilor dansand, fara a le pasa de alte probleme. 
    - De ce nu pot fi si eu asa..?
    Am oftat lasandu-mi privirea in jos. Nu cred ca trebuia sa vin. Asta nu e lumea mea. Cu siguranta nu e.
    - Sa fi cum? 
    - P-poftim? Am tresarit la auzul vocii din spatele meu. Mi-am ridicat privirea spre persoana respectiva dand de un baiat inalt cu parul blond si ochii verzi, cred. Dupa infatisare puteai spune ca e vreun rock star sau poate doar un baiat rau, unul popular in intreg liceul, sau de ce nu, in intreg Seoul.
    Blondinul inconjura canapeaua asezandu-se langa mine. Tacu pentru cateva clipe, apoi ma privi fix in ochi reluandu-si intrebarea.
    - De ce nu poti fi cum? Vrei sa spui ca ei? intreba aratand spre grupul de majorete ce dansau lasciv pe langa cativa jucatori de fotbal. Am dat din cap in semn afirmativ starnindu-i un suras amuzat. Ei bine, mai bine nu ti-ai dori. Fetele alea, nu sunt asa cum par. Sunt mult mai rau. Defapt, toti cei din incaperea asta traiesc prefacandu-se in fiecare zi. Ma rog.. majoritatea pe care-i cunosc. Iar tu.. nu te cunosc, dar esti diferita. Sunt sigur de asta. Zise band o gura din sucul meu. Apropo, numele meu e Tae MinHo. Vrei sa dansezi? 
    Am incercat sa spun ceva, insa cuvintele parca nu voiau sa iasa. Ma blocasem. Am inspirat puternic incercand sa-mi revin, apoi i-am refuzat invitatia la dans.
    - Sti ca n-o sa te las sa scapi pana nu dansezi cu mine macar odata, nu?  zise el ridicandu-se de pe canapea.
    Imi intinse mana asteptand sa accept. Am zambit putin emotionata, si m-am ridicat facandu-i pe plac. Am facut cativa pasi in mijlocul ringului de dans, MinHo spunandu-mi mai apoi ca revine in cateva momente. Mi-am lasat privirea in pamant rusinata rugandu-ma sa se intoarca inapoi cat mai repede. Intr-o fractiune de secunda, melodia fu schimbata cu una mai lenta, iar Tae MinHo se indrepta spre mine privindu-ma putin pervers, cu subinteles. "Domnisoara, imi acordati acest dans?" spuse incercand sa foloseasca un accent englezesc. Am chicotit, intrand in jocul lui. Trupurile noastre se apropiara, el asezandu-si gratios mana pe spatele meu, iar cealalta cuprinzand-o bland pe a mea. Mi-am lasat stanjenita capul pe umarul sau, el tragandu-ma mai aproape la un moment dat. Ma simteam incomod, insa n-am spus nimic. Odata ce ringul deveni mai 'aglomerat', am simtit cum mana sa cobora incet spre posteriorul meu, lucru care ma inspaimanta dintr-o data. Gandul imi zbura direct la scene demne de filmele de groaza, in care o fata naiva se lasa pacalita de un tip misterios ce pare a fi o persoana buna insa se dovedeste a fi exact opusul acestei fatade. Am inghiti in sec spunandu-mi ca nu mi se poate intampla nimic cu atata lume in incapere. M-am indepartat putin astfel incat sa-i pot vedea chipul. Ochii sai verzi parca ardeau de dorinta. Ochii nu pot ascunde ceea ce poate zambetul. Am incercat sa plec, insa blondul ma trase inspre el, tinandu-ma strans de talie. 
    Am cautat cu privirea prin camera pe cineva care m-ar putea ajuta, pana ce-am dat de Ji Hae. I-am facut semn cu mana, blondina salutandu-ma entuziasmata. M-am incruntat putin, facand-o confuza. Am indemnat-o cu privirea sa sara in ajutorul meu, ceea ce si facu, spre norocul meu.
    Isi croi drum printre adolescenti, imbrancind si impingand pana ce ajunse pe ringul de dans. Trase aer in piept si ii atrase atentia lui Tae MinHo ce parea vizibil iritat de intreruperea fetei.
    - Jiyeon-ah! Insfarsit te-am gasit. Hei, uhmm.. as putea sa ti-o rapesc putin? E important. O s-o vezi mai tarziu. Promit. Spuse ea tragandu-ma de mana. 
    - Hmm.. ok. Ne vedem mai tarziu... Jiyeon. Spuse el punand accent pe numele meu. 
    MinHo ofta zambind dracesc, dupa care ne lasa singure. Am rasuflat usurata imbratisand-o strans pe Ji Hae si multumindu-i ca ma salvase. Asigurandu-ma ca acel pervers disparu, i-am spus blondinei ca merg afara sa iau o gura de aer. 
    - Ti-a facut ceva tipul ala? Ai grija sa nu vina dupa tine. Cand te intorci, ma gasesti pe canapea alaturi de prietenele mele, sticlele de JD si Stalinskaya. Spuse ea privind spre tavan ca si cum acolo s-ar afla bautura.
    Am zambit bland, dupa care am iesit in graba din casa fara sa fiu observata. Cararea spre gradina, era luminata de stalpi asezati de o parte si de alta a potecii. Stelele incepusera a-si face aparitia pe cer pentru a-i tine companie lunii alaturi de cativa nori pe ici pe colo. M-am asezat pe o bancuta din apropiere incrucisandu-mi bratele din pricina frigului. 
    Nu trebuia sa vin. Trebuia sa stiu ca astfel de lucruri se pot intampla la petreceri din astea. As fi putut pur si simplu sa refuz invitatie lui Hye Jin. As fi stat acasa, in camera mea uitandu-ma la filme incercand sa ignor scandalurile provocate de tata. Mi-as fi pus castile in urechi si as fi dat volumul muzicii la maxim ca sa nu aud tipetele mamei. Oricat mi-as dori sa ii sar in ajutor, doar as crea probleme mai mari. N-ar fi trebuit sa ma nasc. Nici macar nu m-au vrut. Cred. Uneori as vrea sa dispar fara urma. Vreau o viata noua. Vreau o familie normala. Vreau.. dar, atat. Doar vreau. N-o sa am toate astea niciodata. Oare cer prea mult? Am facut ceva rau incat sa fiu pedepsita astfel? 
    Mi-am ridicat picioarele pe banca, inconjurandu-i cu bratele din cauza frigului. Am oftat lasandu-mi capul pe brate. Vreau sa plec undeva departe. Chiar vreau, dar nu stiu cum sa fac asta. 
    Am tresarit dintr-o data simtind mana cuiva pe umarul meu. Am sarit ca arsa de pe banca cu inima batandu-mi puternic. Insa, teama trecu odata ce l-am vazut pe Tae Yeon. I-am sarit in brate, strangand cu mainile de tricoul pe care il purta. Brunetul raspunse imbratisarii tinandu-ma strans la pieptul sau incercand sa ma linisteasca.
    - Gata, Jiyeon-ah, linisteste-te. Totul e bine. Nu-ti face griji. Daca tipul ala indrazneste sa se apropie iar de tine...
    Inainte sa-si termine fraza, l-am sarutat pe obraz multumindu-i. M-am retras imediat simtindu-mi obrajii arzand. L-am privit cu coada ochiului dandu-mi seama ca ma privea fix, zambind. Ma trase mai aproape langa el, dandu-mi parul dupa ureche, facandu-ma in acelasi timp sa il privesc in ochi. Chicoti vazand cat de rosii imi sunt obrajii, apoi chipul sau se apropie mai mult de al meu. Instinctiv, am inchis ochii gandindu-ma ca ma va saruta. Inima statea sa-mi iasa din piept. Simteam un nod in gat, iar trupul imi fu cuprins de fiori. Eram emotionata. Oare.. sunt indragostita? E prima oara cand simt asa ceva. Oare sa fie asta iubire? 
    Mana sa imi trase bland chipul mai aproape, insa clipele treceau, iar sarutul nu se intamplase. Ceva rece cazu pe obrajii mei, apoi pe brate, facandu-ma sa deschid ochii in acelasi timp cu el. Am privit spre cer, uimita. Fulgii de nea cadeau unul cate unul pierind imediat la contactul cu pamantul. Parca dansau pe ritmuri de vals, incetul cu incetul devenind mai multi. Am zambit simtindu-mi inima cum se umple de bucurie. Prima ninsoare. Alaturi de el. Nici in vise nu m-am simtit atat de fericita. Mi-am coborat privirea dand de albastrul fermecator al ochilor lui. Imi zambi, lipindu-si direct buzele de ale mele. Imi cuprinse talia si ma trase in bratele sale. Ma simt.. bine. Mai mult decat bine. Ma simt protejata. 
    - Jiyeon-ah.. 
    Intrerupse sarutul, privindu-ma in ochi cu o oare care tristete.
    - Jiyeon-ah.. eu.. te iubesc, Jiyeon-ah. Mi-as dori sa te am alaturi tot restul vietii mele. Vocea ta.. inocenta ta.. frumusetea si inteligenta ta.. Jiyeon-ah.. simt ca innebunesc fara tine.. 
    - Tae Yeon..
    - Voiam sa iti spun asta de mult.. inainte sa.. inainte ca parintii mei si-ai lui Ji Hae sa ne promita unul altuia. Jiyeon-ah... nu stiu ce sa fac. Te vreau pe tine.. numai pe tine.. Jiyeon-ah..
    Ochii sai se umplura de lacrimi, precum si-ai mei. M-am ridicat din bratele lui dandu-ma cativa pasi in spate. Acum cateva clipe, m-am simtit mai fericita decat am fost vreodata. Asta nu poate fi adevarat. Nu pot crede asta. De ce nu mi-au spus inainte? De ce trebuie sa aflu tocmai acum de casatoria lor aranjata?
    - N-nu.. uita.. uita de seara asta. E-eu.. nu mai pot suporta. Hai sa.. hai sa pretindem ca seara asta nu s-a intamplat, ok? i-am spus printre lacrimi. 
    Imi simteam inima ranita, franta in mii de bucati. Am luat-o la goana spre intrarea in casa, dand frau liber lacrimilor. Mi-am luat jacheta de pe cuier si-am parasit cladirea fugind cat mai departe de acel loc. De el. N-ar fi trebuit sa merg la petrecere. N-ar fi trebuit sa fac asta.

    End of flashback

    - Jiyeon-ah! Jiyeon-ah! A venit! Tae Yeon oppa, a ajuns insfarsit! 
    Am tresarit la auzul numelui sau. M-am intors spre Ji Hae care se grabi spre usa pentru a-l intampina. Am inghitit in sec, nemiscandu-ma din locul in care eram. Blondina trase aer in piept, puse mana pe clanta si deschise usa sarindu-i direct in brate. Mi-am muscat buza abtinandu-ma sa nu incep sa plang. Brunetul o imbratisa, atintindu-si privirea imediat asupra mea. Un fior puternic imi strabatu corpul, dandu-mi o senzatie ciudata in zona stomacului. Mi-am mutat privirea in alta parte, panicata.
    - Oppa, mi-a fost asa dor de tine! Zise Ji Hae cu acelasi ton copilaresc si inocent.
    O privi amuzat, spunandu-i ca nu se schimbase deloc. Buzele sale se lipira de fruntea ei pentru cateva clipe facandu-ma sa devin si mai agitata. 
    - Uhmm.. eu.. merg putin afara. Cred.. cred ca aveti multe de povestit. Am zis fiind vizibil agitata.
    Am zambit fals, apoi mi-am luat haina, grabindu-ma sa ies de acolo. Am traversat rapid cararea spre gradina asemanatoare cu cea a.. mamei lui Hye Jin. Am incetinit pasul, plimbandu-ma printre tufisurile frumos ingrijite, admirand privelistea. A trecut atat de mult timp. Cel putin doi ani. Mi se par o vesnicie. Oare se poate ca sentimentele unei persoane sa nu dispara dupa atata timp? Oare, el mai simte ceva pentru mine? El.. nu s-a schimbat deloc. Pare acelasi. Aceeasi ochi fermecatori. Acelasi zambet inocent. Oftez usor scotandu-mi castile din buzunar. Odata ce le-am conectat la telefon, muzica porni direct reluandu-se ultima melodie ascultata.

    "I really was to blame/ Will I ever get to meet you again?/ I can't even imagine that/ I still love you and now I'll confess that to you/ I wanna love you forever/ It's not too late/ Be with me forever." 

    Ironic. Nici macar muzica nu ma poate ajuta sa scap de el din gandurile mele. Tin minte prima oara cand am ascultat melodia asta. Ma rugase intr-un mesaj sa o ascult in acea seara. Si nu ma ajutase prea mult. Ba din contra, m-am ghemuit intr-un colt mai retras al camerei mele plangand intreaga noapte.
    - De ce-mi faci asta.. hm? Mai bine nu mergeam la petrecerea aia stupida.. La naiba! N-ar fi trebuit sa merg..
    M-am lasat sa cad in genunchi pe cimentul rece, gandind cu voce tare. Sa-l vad strangand-o in brate, sarutand-o, zambindu-i.. ma raneste. Dar e prietena mea. Nu pot s-o las sa afle ca sunt indragostita de el. Asta i-ar frange inima.
    - Ce sa fac.. hm? Cat mai trebuie sa indur.. hm? mi-am zis aproape strigand.
    Am lovit cu pumnul in pamant incepand sa plang in hohote. Era prea dureros. Mult prea dureros.
    - Jiyeon-ah..
    ________________________
    Am stat cateva zile ca sa scriu capitolul, deci asta explica in mare parte grabirea actiunii. Am verificat atent capitolul, si totusi imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale daca sunt. Sper ca v-a placut capitolul. Mi-ar placea sa 'aud' cateva pareri sau sfaturi. Good night. ^_^ 

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:58