╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Perfection (+18)

    Distribuiti

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Sam 21 Feb 2015 - 22:08

    Uhu nextul! Love it
    Mi-a placut foarte mult capitolul, draga mea Smile 
    Sunt tare curioasa in legatura cu ochii Sakurei asa ca vreau nextul cat mai repede :>
    Spor la scris si la idei dar si la scoala! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Mier 25 Feb 2015 - 22:56

    Capitolul 16: "-kun" 







    -Okay,deci tu vrei sa spui ca "puterea asta oculara" ,zise ea facand niste ghilimele in aer, e sansa mea sa il distrug pe Madara si totusi...nu pot sa o folosesc?!  Furia se citii in ochii ei la fel ca intr-o carte deschisa.  Tonul ei glaciar se facuse auzit in camera,ea fiind vizibil nemultumita de vestea care o primise. Acum detinea puterea de care avea nevoie ca sa se razbune si totusi,nu a avea voie sa o foloseasca. Il avea pe Juubi,avea sigiliul de la Kyoko,acum avea si o putere oculara si toate acestea fara folos. Se simtea ca inchisa in cusca,isi zicea ca daca era inca de partea lui Kyoko,Madara ar fii fost mort pana acum,insa ce nu gandea ea intr-un astfel de moment cand aflase ca era neputincioasa. 

    -Stiu,e greu,insa nu ai voie sa  iti folosesti ochii pana cand nu ne dam seama ce pot face acesti ochi. Tsunade o privea pe rozalie cu parere de rau,insa era sigura de ce zicea. Stia cum se simte rozalia,trecuse si ea prin aceasi situatie,insa nu lasa ca aceste amintiri negre sa ii patrunda in minte. 

    -Plus,raspunse Itachi, daca Madara afla ca esti in viata,ca Juubi e inca sigilat in tine si ca ai aceasta putere oculara,fii sigura ca ar face orice ca sa te  aiba de partea lui,deci nu cred ca e un lucru foarte bun sa iti areti aceasta putere de fata cu inamicul.  Pana la urma...stii cum e Madara,ori mergi de partea lui de bunavoie,ori te ia el. Toti il privira pe Itachi,aprobandu-l. Pana si Sakura il aproba cand realiza care este gravitatea lucrurilor,iar asta o cam dezamagea. Oricat de greu i-ar fii fost sa recunoasca,este neputincioasa in fata lui Madara,cel putin acum. Rozalia isi lasa capul in jos,privind in pamant,iar parul ii acoperea ochii verzi care exprimau doar dezamagire. Chiar daca a petrecut atatia ani antrenandu-se,acestia nu aveau nicio valoare acum. "Atata munca degeaba..." . 

    - Eu zic sa o lasam singura,sunt prea multe vesti noi dintr-o data, hai sa o lasam sa mediteze.  Sakura,daca vrei sa vorbesti ,stii unde sa ma cauti. Bruneta care o cunostea de o viata,ii zambea si ii oferise ajutorul chiar daca rozalia incercase sa o omoare cand era sub controlul lui Juubi,insa tot nu ridicase privirea din podea.  Auzii cum sunetul pasilor  se indepartau tot mai mult de ea,iar apoi usa se inchise ,dar nu inainte sa se auda un scartait deranjant.  Crezuse ca e singura in camera,insa nu cu mult timp dupa,aceasta simtii o mana calda care o atinse pe umar facand-o sa isi ridice privirea din pamant.  Simtii cum doua brate puternice o cuprind.

    - N-ai idee cat ma bucur ca esti bine, Onee-chan.  Rozalia il imbratisa inapoi pe brunet.  Inca de cand era mica,isi gasea linistea in bratele lui Itachi,desi cand el disparuse complet din viata ei,nu crezuse ca o sa il mai vada vreodata,iar cand il reintalnise a simtit cum in sufletul ei se produse o crapatura care lasa lumina sa patrunda incetisor. 

    -Dar acum sunt bine,Onii-san. Nu mai trebuie sa te ingrijorezi si....imi pare rau pentru acel genjutsu. Chiar nu am vrut,nu stiu ce s-a intamplat. 

    Brunetul se desprinse din imbratisare,iar apoi o privii cu mila. Era genul de privire care rozalia nu vroia sa aiba de-a face,insa nu avea ce sa faca. Stia ca acum in mintea "fratelui sau mai mare"  se derulau imaginile din acel genjutsu. 

    - De ce nu mi-ai spus ca ...ti s-a intamplat asta?  

    - Nu am considerat ca e ceva important. Raspunse rozalia  mutandu-si privirea in alta directie,insa el o prinse de barbie,obligand-o sa il priveasca in ochi,iar gandurile brunetului se agravasera . Ochii rozaliei  erau inlacrimati,iar tristetea era prezenta chiar daca ea zise cu totul altceva. Ii pasa,iar de fiecare data cand isi amintii de acea noapte,ranile se redeschideau. 

    - Bineinteles ca este important,Sakura!  Pentru numele lui Dumnezeu ai fost...

    -Shhh!! Palma rozaliei ii acoperi gura brunetului,blocand cuvintele care aveau sa iasa si sa o raneasca din nou. Te rog,nu continua,nu vreau sa stie nimeni. Mai bine ma prefac ca nu s-a intamplat niciodata... continua rozalia,abtinandu-si plansul. 

    - Off...Onee-chan. Zise  Itachi ,imbratisand-o si vrand sa o calmeze. Ei nu stiau,insa de dupa usa acelui salon, alt brunet asculta conversatia dintre cei 2.  I se parea mult prea ciudat modul in care Itachi o privea pe Sakura,iar cand ea il privea pe el. Simtea ca e o legatura intre ei,insa nu stia ca atat de apropiata incat sa se numeasca frate si sora,iar asta il facea sa simta cum il roade sufletul. Itachi nu a fost niciodata chiar atat de dragastos cu el,desi putea simtii dragostea de frate din partea lui. "De ce mereu va opriti cand sunt gata sa aflu adevarul? Se pare ca va trebuii sa aflu ce s-a intamplat cu tine,singur, Sakura..."  Un singur gand,iar acesta se intoarse pe varfuri,indreptandu-se spre iesirea din spital.  Inca de la sigilarea lui Juubi,credea ca destinul isi bate joc de el. De fiecare data cand acesta era aproape sa descopere  misterul acelei nopti care ii lasase rozaliei rani adanci,nu afla nimic. Era nervos,iar asta se observa chiar si prin modul in care pasea apasat parca vrand sa dea in ceva,dar pe langa ca era nervos se simtea si ingrijorat. Vroia sa o rasplateasca pe rozalie pentru toti anii in care ea avuse grija de el,desi el o ignorase. Nu stia de ce vrea neaparat sa faca asta,insa simtea ca doreste sa o faca,cel putin sa o faca sa uite de acea noapte misterioasa. 

    -Sasuke? O voce familiara il oprise din mers ca si cum ar  fii fost o bariera.  Langa el aparusera Sakura care parea putin ingrijorata. S-a intamplat ceva? continua ea. Te tot strig de cateva minute,iar tu nimic. Ochii lui se intalnisera cu ai ei dupa atata timp, iar reactiile lor nu intarziasera sa apara. Era ca si cum puteau sa comunice prin priviri,iar vorbele erau nefolositoare in acest moment. Brunetul ii daruise o privire calduroasa ca un fel de "Sunt bine,nu te ingrijora." ,iar rozalia fiind usor stanjenita de situatie,isi mutase privirea in alta parte. Drumul spre iesirea din spital a fost unul tacut, doar cu cateva cuvinte pe ici 'colo. Acum soarele ii mangaia,in timp ce  ei mergeau incet spre o destinatie necunoscuta. Pur si simplu se plimbau tacuti,unul langa celalalt,insa la un moment dat,acea liniste devenise putin apasatoare pana ce un oftat melancolic il trezise pe brunet din visare. Acesta isi indrepta privirea spre Sakura, in timp ce chipul ei angelic era luminat de razele soarelui,facandu-i pielea sa para din portelan. Era o imagine perfecta,care nu te puteai oprii sa nu o privesti,rozalia fiind parca un inger. 

    -  Daca stau bine sa ma gandesc, chiar mi-a fost dor de sat. Zise rozalia zambind trist. Brunetul nu zise nimic decat acel "Hn." care si el,era la ordinea zilei .  Din nou acea tacere se instalase intre cei 2, facandu-i sa para pierduti pe alta lume. 

    - Sakura...

    Rozalia se intoarse si observasera ca Sasuke ramasese cu putin in spatele ei. Il privii,in semn ca e atenta si ca poate sa spuna ce avea de zis. 

    - Vreau sa ai incredere in mine. Chiar daca nu pare,m-am schimbat si cum  ne cunoastem de atata timp...stii ca ne putem spune orice,nu?  Brunetul isi indrepta privirea spre rozalie care parea putin socata de tocmai ce auzise,insa dupa afisase un zambet cat se poate de calduros,facand amintirile sa patrunda in mintea brunetului,lasandu-i si lui un zambet pe buze.

    - Hai (da) . Stiu. Ce ar fii sa incepem de-acum?  Raspunse rozalia,lasand ca acel ras crstalin sa mangaie urechile brunetului care  se indrepta spre rozalie, amandoi reluand plimbarea spre nicaieri. 

    - Poi in primul rand,imi placea mai mult cand ziceai si "kun". Nu doar "Sasuke" . 




    Hope you like it,guys. ^^


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 11 Mar 2015 - 20:18, editata de 2 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Joi 26 Feb 2015 - 15:19

    Ce capitol dragut Love
    Foarte kawaii faza cu " imi placea mai mult cand ziceai si "kun" Love it
    Astept nextul Smile 
    Spor la scris si la idei, draga mea! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Sam 28 Feb 2015 - 0:46

    Capitolul 17:  Just friends.







    - Trezirea, Madonna! 
    - Am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea să îţi spun unde ascund cheile de rezervă. 


    Chicotul lui făcuse ca pleoapele grele să dezgolească acel verde smarald al ochilor ei , care deşi aveau o privire urâtă, tot erau frumoşi. 



    - Nu râde! Nu e amuzant, Sasuke.  

    Râsul brunetului devenise tot mai puternic, făcându-l să îngenuncheze lână patul rozaliei.


    - Dacă nu e amuzant, atunci cum se face că în fiecare dimineaţă când vin aici, râd la fel de tare, zise el vesel, reluându-şi râsul până ce o perna îl doborâse, făcându-l să cadă pe spate. Îşi luase perna de pe faţă de îndată ce auzii un chicotit venind dinspre pat. Rozalia îl privea,  iar o urmă de amuzament îi licărea în ochi.  Pentru el, timpul se oprise în loc. Era fascinat de cât de bine îi stătea cu părul ciufulit, cu pijamaua ei care părea de copii mici, şi zâmbetul ăla plin de viaţă chiar dacă de abia se trezise.



    - Da, ai avut dreptate, e amuzant, aprobase rozalia încercând să îşi abţină râsul. 





     Era 6 dimineaţa, o ora destul de matinală, deci nu multă lume se obosea să se dea jos din pat. 
    - Eu ţi-am zis că o să întârziem din cauza ta, dar tu " noo".  


    - Bineînţeles că e din vina mea, de parca eu m-am ţinut strâns de pat, iar tu m-ai tras de picioare doar ca sa mă îmbrac, aşa-i? răspunse brunetul îmufnându-se.





    ~Flashback~



    - Pentru numele lui Dumnezeu, Sakura, nu rezolvi nimic dacă te ţii lipită de pat! Hai odată, o să întârziem! 

    Muşchii brunetului se încordau de fiecare dată când trăgea de picioarele slăbuţe ale rozaliei. 
    - Niciodată!!! răspunse ea, începând să cedeye încet împotriva forţei brunetului, reuşind într-un final, s-o dezlipească de marginea patului. 







    ~Endflashback~







    - Da, e doar din vina ta, Sasuke! spuse rozalia chicotind.
    - Parcă ţi-am zis că îmi place mai mult când îmi spui şi "-kun" . 


    - Ai spus că îţi place, dar eu nu am spus ca o să îţi zic aşa , răspunse ea , purtând un zâmbet jucăuş.

    În ultimele 2 luni, cei doi se apropiaseră din nou, doar că de data asta, era ceva mai puternic. 

    Deseori  rozalia mergea la el acasă şi lua cina împreună cu el şi Itachi, uneori chiar rămânea peste noapte.  Vorbeau atât de mult unul cu celălalt şi se înţelegeau atât de bine încât până şi lor li se părea ireal. Lui Sasuke îi era greu să vorbească atât de deschis cu altcineva înafară de ea, Itachi şi Naruto, dar încerca din răsputeri să remedieze această lipsă de comunicare. Pentru el, Sakura era fiinţa care l-a învăţat să privească viaţa dintr-un alt unghi, iar pentru asta, el era mai mult decât veşnic îndatorat. Se simţea, oarecum, ciudat că vorbea atât de deschis cu ea, deşi ştia că îl înţelegea perfect, dar chiar şi cu toată nesiguranţa brunetului, niciodată o conversaţie de-a lor nu se termina fără ca amandoi să poarte acele zâmbete timide. Nu era singurul care se simţea ciudat. Până şi rozalia se simţea astfel, mai ales cand au avut parte de o conversaţie destul de...ciudată. 





    ~Flashback~ 
    Telefonul rozaliei vibra pe noptieră, trezind-o pe fată din lumea viselor.


    - A-alo? răspunse ea căscând.

    - Sakura, eşti bine? 

    Vocea brunetului exprima doar nelinisşte.

    - Da, de ce nu aş fii bine? 

    - Mă gândeam ca peste o ora să îţi aduc medicamentele pentru durerea de burtă. 

    - Sasuke, despre ce vorbeşti? Nu am dureri... , răspunse rozalia fiind încă buimacă.

    -  Ah, deci nu azi e ziua aia? Luna trecută a fost destul de urât, ai plâns toată ziua din cauza durerii de burtă. Oricum,am treabă. Ja ne. Spuse el pe un ton alert, dându-i semne Sakurei, că se simţea puţin stânjenit din cauya conversaţiei.

    - O..kay. Zise rozalia şocată de tocmai ce auzise, dar într-un final îşi aruncă ,din nou, capul în pernă, fiind uşor amuzată de tocmai ce se întâmplase.





    ~Endflashback~




    Dap, brunetul era lângă ea chiar şi în cele mai "chinuitoare" zile, oricât de ciudat ar fii fost. Erau atât de apropiaţi încât mulţi credeau că sunt împreuna, desi mereu replica lor le tăia orice speranţă: " Cum crezi că aş putea fii cu un/o tolomac/ă ca ăsta/asta?" .  



    Ajunşi însfârşit la locul de întâlnire, Naruto alergă spre ei zâmbind.
    - Sakura-chan, a acceptat! Hinata a acceptat! urlă el entuziasmat ,încă zâmbind cu gura până la urechi. Rozalia schiţase un zâmbet cald, începând să îl tachineze cu glume de genul "Nu o duce la tine acasă fix din prima.", reuşind să îl facă pe blond să roşească. Brunetul se aşeză pe jos, lângă un copac şi îi priviră pe cei doi cum se tachinară reciproc. Se simţea liniştit, dar în acelaşi timp trist. Trist pentru toate cuvintele grele care lăsase răni adânci în inimile colegilor săi şi pentru că îi părăsiseră când aveau cea mai mare nevoie de el. 


    Într-un final, Kakashi apăruse purtând acel zâmbet stânjenit. 

    - Bună dimineaţa ,copii!  


    - A fost când m-am trezit eu, pufăii rozalia. 
    - Vrei să spui, când încercam eu să te trezesc,replică brunetul.


    - Lăsând asta, zise argintiul privind în altă parte. Sakura,eşti in pericol. Madara începe să creadă că eşti vie. ANBU au văzut câţiva Zetsu albi dând târcoale în apropierea Konohăi. Credem că te caută pe tine.



    Atât îi trebuii rozaliei să audă. Numele de "Madara" îi provoca scârba şi fiori în acelaşi timp. Ştia că nu s-a antrenat destul şi ştia că nu îl poate stăpânii pe Juubi, cât şi puterea ei oculară, aşa că întru-un astfel de moment, o luptă cu Madara ar fii un eşec total. 

    Sasuke apăru în dreapta rozaliei , pe faţa lui citindu-se doar ferocitate 

    - Trebuie să ne gândim la o cale de a ieşii din sat atunci când Madara va fii pe-aproape, zise Kakashi pierdut în gânduri. 

    După câteva momente de tăcere, rozalia se întoarse cu spatele la colegii ei de echipă, începând să se îndepărteze  încet de ei. La un moment dat se oprii, întorcându-şi privirea impasibilă spre Kakashi.

    - Nu-mi pasă ce va face Madara. Când va venii, o să fiu gata să îl înfrunt. 

    Până şi ea ştia că se minte singură, aşa că îşi reluase drumul ştiind că dacă cei trei o mai priveau mult, ochii ei ar fii înşelat orice vorbă care ar scoate-o. 

    Cât despre coechipierii ei, erau cât se poate de neliniştiţi. Nu vroiau ca Madara să pună mâna pe ea, iar dacă asta s-ar întâmpla, ar fii un dezastru. Nu acum, când rozalia se simţea mai bine ca niciodată. Nu când toată lumea o recunoscuse, din nou,  ca o kunoichi a satului. Nu când toată lumea încetase să o arate cu degetul. Nu când , pentru ea,  Konoha devenise ,din nou, " acasă" . Nu acum. 

    Brunetul nu putea să o lase în starea asta, aşa că alerga după ea, iar într-un final o prinse din urmă. Se amplasase în faţa ei, blocându-i calea, iar apoi braţele lui se încolacise în jurul ei, vrând să îi transmită că totul va fii bine, deşi în sinea lui, chiar şi el era nesigur. 

    -Nu am chef, Sasuke.  

    Furia şi frica se citeau chiar şi în modul său stângaci de a se desprinde din braţele brunetului. Acesta slăbise strânsoarea cât să o poată privii.

    -  E " Sasuke-kun". Ai uitat, tolomacă ce eşti. 





    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 10 Iun 2015 - 23:17, editata de 2 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Sam 28 Feb 2015 - 8:55

    Sa sti ca imi place felul in care se comporta Sasuke cu Sakura Smile 
    Sper ca nenorocitul de Madara sa nu se atinga de rozalie ca de nu Bici
    Oricum, astept nextul! Big smile 
    Spor la scris si la idei, draga mea! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Mier 4 Mar 2015 - 22:32

    Capitolul 18 : Adevarul. 











    Noaptea se apropia incetul cu incetul, Soarele asteptand sa reinvie a doua zii,imbratisand pamantul cu razele sale calde, insa pentru asta trebuia sa o lase pe Luna sa se arate lumii in toata splendoarea ei. Chiar ca si ziua, noaptea ascundea multe soapte de iubire, rasete,clipe de neuitat, dar avea si partile ei negative,ascunzand rautatile unor oameni, cu atata usurinta, de parca noaptea ar fii cortina dorintelor lor macabre. Chiar in dormitorul unei fete se ascundeau efectele unui gand macabru care ii distruse viata cu mult timp in urma, dar se ascundea si dorinta ei de a uita. Cateva suvite din parul ei roz erau separate de restul parului care era prins in coc, acestea cazand pe gatul si pe fruntea rozaliei. Obrajii ei erau umezi,iar ochii sai verzi si inlacrimati aveau o nuanta rosiatica, in timp ce fata se uita in gol la sticla de vin aproape goala care statea pe masa. Ganduri negre ii invadara capul din nou, iar amintirile  i se derulau  in fata ochilor ca si cum totul se intamplase ieri. Doar simplul fapt ca inca nu uitase de acea noapte blestemata, o facea sa puna mana pe sticla si sa o duca la gura,inghitind mai mult din lichidul sangeriu. Telefonul ei suna, trezind-o din visarea amara, ea raspunzand. 

    - A-alo? zise rozalia,incercand sa para normala.

    - Sakura, s-a intamplat ceva? Intrebase persoana cealalta, parand ingrijorata. "Off Sasuke, mereu iti faci prea multe griji..." 

    - Bineinteles ca sunt bine.

    - Nu,nu esti. Sakura, nu-mi spune ca ai plans din nou...

    Felul in care el o putea ghici atat de usor,doar auzindu-i vocea,o soca,nemaiputand sa raspunda nimic. 

    - Nu-mi spune ca ai si baut. Din nou, o socase pe rozalie.

    - Bine, nu-mi raspunde,dar in 5 minute sunt la tine. Vocea brunetului era hotarata,insa nu durase nicio secunda ca acesta inchise telefonul inainte ca rozalia sa mai zica ceva.  Nu dorea ca brunetul sa o vada in aceasta stare,dar nici nu avea cum sa ascunda faptul ca este beata avand in vedere ca nici nu se putea tine pe picioare. Se gandea ce scuza sa mai foloseasca. "Oare daca ii spun ca m-am trezit din somn si ca mi-e rau,o sa ma creada? " . Degeaba, nu avuse suficient timp incat sa se gandeasca mai bine, deoarece exact in acel moment se auzisera batai in usa, agitand-o pe rozalia care tocmai mersese sa deschida usa brunetului. 

    - Sasuke, nici nu m-ai lasat sa iti raspund. Nu sunt beata,pentur numele lui Dumnezeu. Mi-e doar r...

    Nici nu apucase sa termine ce avea de spus caci brunetul aratase cu degetul spre sticla de vin de pe masa, facand-o pe rozalie sa isi dea o palma peste frunte. 

    - Bine, poate sunt putin beata, dar nu am plans. 

    Brunetul o luase in brate, ducand-o sus la etaj in camera ei, apoi intrand in baie cu ea, spunandu-i sa priveasca in oglinda. Zis si facut. Rozalia privii reflexia ei in oglinda si pana si ea,care era beata, zicea ca nu arata foarte bine. Ochii rosii si parul ciufulit nu o avantajau deloc,defapt o faceau sa para o alcolica. Se privisera cat se privisera,pana ce isi muta privirea din oglinda, la brunet care avea o expresie  dezamagita. 

    - Sas... Din nou,nu apucasera sa zica nimic caci brunetul ii taiase vorbele.

    - Iti place in ce fel esti acum? Iti place faptul ca te vad asa acum? Iti palce asa de mult sa suferi singura?! Pentru numele lui Dumnezeu, Sakura ce rezolvi?! Bei ca sa uiti de ceva ce nici macar nu vrei sa vorbesti,doar ca sa iti readuci aminte maine de noaptea aia? Parca ne spuneam totul, parca eram cei mai buni prieteni! De ce nu poti sa.. 

    - Am fost violata! Nu ma mai chinuii...te rog. Il intrerupse rozalia, incepand sa planga in hohote. Brunetul o privea socat,regretand ca incepuse sa  urle la ea si sa ii reproseze. Si el a fost la fel ca ea, nu vroia sa vorbeasca despre moartea parintilor lui, insa nu ii venea sa creada ca cineva putea fii atat de rau incat sa abuzeze in halul asta de o fata de doar 14 ani,pentru ca atat avuse rozalia atunci. Simtea cum  il ustura ochii privind-o pe rozalie de parca in jurul ei ar fii un nor de praf al suferintei. Nu statuse mult pe ganduri si o imbratisase, scapand un suspin. 

    - De ce trebuia sa mi se intample mie? Ce am facut asa de rau? Inca de atunci mi-am imaginat ca tu o sa fii primul care o sa ma atinga in acel fel, dar nu a fost asa ,Sasuke-kun! 

    Rozalia incepuse sa planga mai tare,lacrimile fiind mai multe, navalind din ochii florii de cires. " Insfarsit mi-ai spus "-kun". " Brunetul era socat de tocmai ce auzise,nu credea ca rozlaia chiar dorise asa ceva, insa nu putea sa zica ca nu ii placuse idea ei,dar din pacat nu mai putea sa ii implineasca aceasta dorinta. O eliberase pe rozalie, din imbratisarea calduroasa, ca sa o poata privii in ochi. Ii stersera lacrimile,ea privindu-l in ochi sai negrii abisali. Se pierdea in acel abis. Simtea ca vroia sa se apropie tot mai tare de ochii lui,de el,insa nu stia daca simtea asta doar din cauza alcoolului. "De parca mai conteaza ca am baut...". Rozalia cuprinse fata brunetului,cu palmele ei fine, presandu-si buzele de cele ale brunetului.   Nu durase mult  pana ce se desprinse din acel sarut dulce, avand din nou acel contact vizual. 
    - Of, luauar dracu' de betie, te iubesc al naibii de mult. Sakura. Zise brunetul cazand prada dorintei de a o saruta tot mai mult , contopindu-si buzele cu cele ale rozaliei, iar limba lui invitand-o pe a ei la un dans,sa zicem...aproape indecent.
     



    Hey guys, hope you like it. ^^


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 18 Mar 2015 - 17:50, editata de 3 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Joi 5 Mar 2015 - 15:54

    Yuh, nextul! Love it
    Ce mi-a placut capitolul asta, draga mea Smile Si finalul a fost foarte dragut :> In sfarsit un sarut Big smile 
    Astept nextul! Spor la scris si la idei! Kiss

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Hidan la data de Lun 9 Mar 2015 - 18:08

    Buna pisicuto ?pot sa iti zic asa nu ? Big smile
    Am doar motive de lauda la adresa ta , ma bucur exceptional de mult ca esti asa activa pe acest forum , chiar daca el se duce de rapa  Sad , din cate observ eu nici macar moderatorii sau administratorii nu mai intra , pacat ...dar lasand asta la o parte imi place foarte mult acest capitol , l-am citit de trei ori si de fiecare data mi-a inmuiat picioarele..dupa parerea mea esti o adevarata scriitoare ^ ^ Hai adu' nextu cat mai repede si anunta-ma si pe mine

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Mier 11 Mar 2015 - 19:42

    Capitolul 19: "Onii-chan."




    - Nu pot! 
    Vocea tremuranda a rozaliei il oprise pe brunet din actiunile lui, dandu-se putin inapoi ca sa ii priveasca fata luminata doar de razele lunii. Plangea,dar de ce? Nu asta isi dorise si ea? 
    - Imi pare rau,dar chiar nu pot,iarta-ma! zicand asta, incepuse sa planga si mai tare,iar lacrimile siroiau ca dintr-un izvor. "De ce mereu te fac sa plangi?" . Mintea brunetului era navalita de astfel de intrebari care ii provocau usturimi in piept. Se ridicase de pe rozalie, mergand incet spre geam,rozalia urmandu-i exemplul. 
    - Am stricat totul, Sasuke-kun! Hai sa ne comportam ca si cum nimic nu s-ar fii in...
    - Mi-ai zis... Zise brunetul intrerupand-o pe rozalie,care acum asculta atenta ce vroia sa zica. Era atat de greu pentru ea sa ramana atenta la vorbele brunetului. Era distrasa de corpul lui,care in lumina lunii parea ca un zeu. Spatele lui musculos o facea sa tremure,amintindu-se ca acum cateva momente ea se tinea de acel spate de parca  viata ei ar fii depins de el. Era distrasa de mainile lui care tineau perdeaua,facand-o sa isi aminteasca cum acele maini ii mangaiasera aproape fiecare particica a corpului ei firav.
    Brunetul se intoarse spre ea,iar acum,doar atenta nu putea sa fie. Ii atragea atentie abdomenul lui bine lucrat,care acum cateva momente,era singurul lucru care ii tinea de cald, ochii lui o atintisera in tot acest timp,parca zicandu-i " Totul va fii bine, draga mea. In bratele mele nu vei patii nimic." .
    - Mi-ai zis "-kun" insfarsit. Zambetul lui bland o facea sa i se inmoaie picioarele cu fiecare pas cu care se apropia de ea. Simtea cum inima ei o i-a la galop incat se intreba daca pana si el o auzea. 
    - Sakura, nu ai gresit cu nimic. E vina mea,tocmai mi-ai zis ce ti s-a intamplat in trecut,iar eu...am ajuns sa ma comport ca si cum nu ar conta. Stiu cat de speriata esti de asta,dar nu-mi cere sa uit ce s-a intamplat pentru ca nu o sa pot. 

     Sakura p.o.v.: 

    De ce m-am oprit? E clar ca nu mi-ar face niciun rau. 
    Bratele mele ii agatasera gatul,tragandu-l mai aproape de mine si facandu-ma sa simt caldura corpului lui dupa care tanjesc atat de mult. Bratele lui puternice imi infasurasera talia,el ascunzandu-si chipul prin parul meu roz si ciufulit. Era atat de aproape de mine incat puteam sa ii simt bataile inimii care erau atat de accelerate. Puteam sa stau asa o eternitate,insa visul asta frumos o sa sfarseasca a doua zii dimineata,cand o sa trebuiasca sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat. Trebuia sa se intample asa,altfel il puneam in pericol mai ales acum cand Madara banuieste ca sunt in viata.  Rup imbratisarea calda, evitand orice contact vizual cu brunetul pentru ca stiam ca daca o sa il privesc in ochi, m-as bloca. 
    -Mi-e cam somn. Ii zic in timp ce imi iau tricoul de pe jos ,imbracandu-ma. Imi urmarea fiecare miscare si puteam sa simt asta. Luasem si tricoul lui care se aflase pe pat,intinzandu-i-l ca semn sa se imbrace. Zis si facut. 




    - Ai grija si nu mai bea ca o tolomaca. 
    Iar acestea fiind spuse, il priveam cum se indeparteaza de casa mea, pana ce nu il mai vazusem deloc din cauza intunericului. 
    Inchid usa repede,fugind pe scari tot la fel de repede. Ma aruncasem in pat,luand o perna in brate. 
    Parfumul lui...


    - Huh..baietii Uchiha,sunteti un blestem pentru noi..
    Zic eu,afundandu-mi capul tot mai tare in perna, pentru a simtii parfumul  brunetului imprimat in tot patul. 
    Intr-un final,am adormit cu zambetul pe buze,iar amintirea intamplarii din aceasta noapte imi bantuia chiar si visele,facandu-ma sa nu vreau sa ma mai trezesc.



    Autor p.o.v.


    - N-nu e posibil...Okasan,Otosan! 
    Avea un zambet atat de plin de viata, incat iti era imposibil sa nu zambesti la randul tau. Iti transmitea fericirea chiar si daca o priveai cum  alerga spre parintii ei care o asteptau cu bratele deschise,pregatiti pentru o imbratisare calduroasa. Rozalia isi intinsera bratele,cuprinzandu-i pe amandoi si incepand sa ii stranga tot mai tare, ei urmandu-i exemplul. 
    -Ba se poate. Raspunse mama rozaliei inabusind  lacrimile care aveau sa curga din ochii ei de un verde crud, insa fara rost. Lacrimile de fericire o napadira. Rozalia rupse imbratisarea cand auzise suspinul mamei sale,asa ca ii sterse lacrimile zambindu-i incurajator. 
    - Oh haide, Mebuki. Nu ai motive de ce sa plangi,fica noastra este in regula,uite!
    - Taci acolo, Kizashi! Sunt fericita. Raspunse Mebuki, imbrancindu-l pe saten,insa el incepu sa rada vrand sa o stranga in brate.
    Sakura isi privea parintii. Realizase ca  i-a fost dor de ei si ca daca ar putea,nu le-ar mai da drumul. Realizase ca semana atat de mult cu ei. Mostenea fizicul de la mama sa, in schimb caracterul ei era mostenit de la tatal sau. Se simtea fericita,iar grijile disparuse de parca tocmai s-ar fii evaporat in aer. Mereu se gandise ca  Madara ar fii putut fii foarte aproape  de parintii ei si sa ii omoare in orice clipa,insa acum ca ii avea aproape de ea, nu mai avea pentru ca sa isi faca griji. Insa cu toata aceasta fericire, i se parea ceva diferit. 
    - Okasan? 
    - Da, scumpo? 
    Un moment de tacere pana ce rozalia prinse curaj sa ii spuna mamei sale...
    -... Esti grasa. Rozalia se simtii stanjenita de tocmai ce spusese,incepand sa se inroseasca in timp ce tatal sau incerca sa isi astampere rasul isteric. Linistea acaparasera conversatia facand-o pe rozalie sa se sperie de reactia mamei sale care acum privea serioasa in jos.  Nu durase mult pana ce Mebuki isi scoase privirea din pamant si ii daruii rozaliei un zambet calduros.
    - Sakura,nu sunt grasa...
    "Nu,nu-mi spune ca..."
    - O sa ai un frate, Sakura. 
    Ochii rozaliei se facusera cat cepele, iar socul o facea sa amuteasca. Nu stia daca e fericita sau trista,insa una din ele sigur este. Cu pasi marunti se apropiara de mama sa,atingandu-i pantecul si incepand sa il mangaie. Un zambet se strecura pe fata celor 3,iar rozalia isi dadu-se seama ca nu are de ce sa isi faca griji, desi inca se simtea nepregatita pentru rolul de sora mai mare.
    - Nu ne-am gandit inca la un nume, insa daca vr...
    - Shin. zise rozalia intrerupandu-si tatal. Vreau ca numele lui sa fie Shin. In ochii rozaliei rasareau lacrimi mici care incercase sa le stapaneasca,iar in privirea ei se putea citi melancolia. Ii era al naibii de dor de sora sa mai mare...al naibii de dor, iar cand aflase ca va avea un frate, ranile trecutului i se redeschisera, facand-o pe rozalie sa planga cu lacrimi de sange. "Off, Shina... de ce nu esti aici sa ma inveti cum sa fiu sora mai mare? " 
    - Cand o sa nasti? O intreba rozalia pe mama sa,inca privind spre burta cam marisoara, a mamei sale.
    - In 2 luni si jumatate.  Noi vom sta aici o saptamana, insa te vom anunta cand sa vii in Suna.  Un zambet ii acaparasera fata rozaliei in timp ce isi privea parintii care pareau a fii atat de fericiti, insa isi indreptara din  nou, privirea spre pantecul mamei sale, incepand sa-l mangaie. 
    - Ai auzit, Onii-chan? O sa ne cunoastem curand. Promit sa fiu o sora buna.




    Scuze ca a durat atat. o.o 
    Hope you like it. ^^ 


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 18 Mar 2015 - 17:54, editata de 1 ori

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Hidan la data de Mier 11 Mar 2015 - 20:12

    buna seara ^ ^ se pare ca si acest capitol este minunat si multumesc ca mai anuntat . Dupa cum observ pui suflet in acest fic si chiar ai talent . Cat de dulce poate fii Sasuke , aproape mi-au dat lacrimile , ar trebui sa fii mandra de creatia ta ii un fic exceptional   Kiss Nu am inteles eu bine  sau Sakura o sa aiba un frate ? astept cu nerabdare sa vad ce va urma..spor la scris si la idei cat mai multe !

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Mier 11 Mar 2015 - 20:39

    A fost un capitol foarte frumos si chiar ma bucur ca Sasuke este atat de intelegator Smile
    Se pare ca Sakura va avea un frate Tongue Sunt curioasa cat de bine se va descurca cu rolul de sora mai mare Big smile
    Oricum, astept nextul, draga mea :>
    Spor la scris si la idei! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Sam 14 Mar 2015 - 15:14

    Capitolul 20 : Memories







    - Aici i-ai furat hainele tatalui tau in timp ce el facea baie. Off Dumnezeule,ce amintiri frumoase! 
    - Imi statea bine imbracata in ANBU. Rasul cristalin al celor doua rozalii rasuna in toata incaperea in timp ce acestea se uitau la poze si depanau amintiri. Atmosfera placuta se putea observa usor, insa mai usor se observa melancolia care parca plutea prin aer ca o ceata groasa.  Mama rozaliei intoarse pagina,iar odata cu intoarcerea paginii cuvintele erau de prisos. Amandoua priveau o poza in care  mica floare de cires statea la pian impreuna cu sora sa mai mare. Tacerea se asternuse intre cele doua de parca  vroiau sa asculte cu atentie acel cantec care se intona doar in gandurile lor, lasandu-le o usturime in piept. Insa gandurile rozaliei fu oprite insusi de mama sa, care incepuse sa fredoneze, readucandu-i aminte de versuri,note,de tot ce invatasera impreuna cu Shina, facand-o sa ii rasara un zambet trist.
    Mebuki isi dadu-se seama de situatia, inchizand albumul intr-un fel aproape violent,mai apoi intorcandu-se spre fica sa, insa totul  a fost intrerupt de catre o voce masculina. 
    - Mebuki,unde-mi sunt hainele? Cand rozalia auzi intrebarea tatalui sau, un zambet strengar isi facura loc pe fata ei care se luminase, facand-o sa radieze de fericire. 
    - Sakura... 
    - N-am fost eu! Raspunse rozalia razand malefic,incepand sa alerge pe scari spre dormitorul ei. 

















    Soarele isi facusera aparitia pe cortina albastra, iar razele lui puternice reusise sa trezeasca doi ochi care pareau a fii lacasul unde noapte se ascundea pana la momentul venirii ei.
    Brunetul luase ceasul in mana ,privindu-l, apoi lasandu-l sa cada pe podea, insa resemnandu-se, se ridicase din pat lenes deplasandu-se incet spre camera fratelui sau,deschizand usa si realizand ca fratele sau nu  e de gasit. "Huh? Noapte buna din nou." 
    Itachi se afla in fata casei de unde tocmai iesise "sora lui mai mica"  care ii daruise o imbratisare calda.
    - Deci de ce m-ai chemat?  Intrebase brunetul cu o urma de curiozitate in glas, insa rozalia il luase de brat incepand sa se indeparteze repede de casa sa.
    - Nu pot sa iti spun tocmai aici. Putem merge la tine? 
    - Serios? Tocmai m-ai chemat pana aici doar ca sa mergem inapoi la mine? Argh,bine. Raspunse el fiind usor frustrat. 





    Linistea era sufocanta,iar expresia fetei lui Itachi era mai mult decat "putin uimita". Ai fii putut zice ca era intr-o stare de soc din care nu mai putea iesi. Insa isi facuse curajul sa scoata niste cuvinte balbaite. 
    - P-poftim? Cum-m? Cand o sa se intample? 
    - Peste 2 luni jumatate. Raspunse rozalia cu un asa-zis "zambet pana la urechi" . 
    - Si ce ai zis ca o sa fie? Brunetul iesea  incet de socul provocat de rozalie,incepand sa converseze ca un om normal ce era.
    - O sa fie baiat, Itachi! Zise Sakura,sarindu-i la gat si incepand sa planga din nou de fericire. Pana si brunetul era fericit de veste, raspunzandu-i rozaliei la imbratisare. 
    - Nu ai idee cat de buna mi-ai facut ziua cu asta, Sakura.  Zise brunetul in soapta, ca si cum ar fii vorbit doar pentru el. Momentul fu distrus de un sunet puternic care venea din bucatarie,facandu-i pe cei 2 sa intoarca spre locul unde se auzise acel sunet,vazandu-l pe  Sasuke stand in prag si privind socat inspre cei 2. Langa picioarele lui se aflau cioburile unui paharului care tocmai se sparse.  Brunetul incepu sa indruge niste cuvinte de nedeslusit,apropindu-se de rozalie.
    - S-sakura,tu... si Itachi..o sa fiti... Nici nu putea sa continue, ii era frica de raspunsul care o sa-l primeasca. Auzise perfect cum cei doi vorbeau despre  nasterea unui baiat, facandu-i bataile inimii sa fie accelerate,iar respiratia greoaie. Isi imagina tot ce e mai rau. De o vreme, in interiorul lui, Sakura isi facu un loc special in inima lui,iar daca ce auzise acum era adevarat,atunci putea  sa considere ca cerul tocmai ii cazuse in cap.
    - Sasuke-kun,ce ai patit? Esti alb ca varul! Esti bine?  Mainile calzi ale rozaliei il facura pe brunet sa revina la realitate, privind-o in ochi,iar mai apoi privindu-l pe Itachi, parca resemnandu-se de vestea ce tocmai il "impuscasera" .
    - Itachi, sa ai grija de ea si de copilul vostru. Asta e tot ce iti cer. 
    Tacerea se instalase,insa nu pentru mult timp caci rozalia sparse linistea.
    - Sasuke,pentru numele lui Dumnezeu. O sa am un frate. Nu sunt insarcinata. 
    - Serios? 
    - Da,tolomacule. Brunetul privii in jos nestiind daca sa sara in sus de fericire sau sa para normal,insa tot ce facuse a fost sa o ia in brate pe rozalie.
    - Vaiii ce bine!  








    Saptamana trecuse repede,iar impreuna cu ea rozalia invatase sa pretuiasca timpul petrecut cu parintii ei. Stateau toti 3 la portile satului,luandu-si ramas bun pentru urmatoarele 2 luni in care aveau sa fie din nou,separati.
    - Okasan,esti sigura ca o sa fii bine?  Expresia fetei rozaliei arata cat de ingrijorata putea sa fie pentru parintii ei, insa stia ca erau adulti,puteau sa isi poarte si singuri de grija.
    - Bineinteles ca voi fii bine,Sakura. Tatal tau  are grija de mine,nu te ingrijora. In acel moment toate grijile disparusera cand  rozalia simtii bratele  femeii care ii dadu-se viata, inconjurand-o si imbratisand-o strans. Buzele mamei sale se presara de fruntea rozaliei, intr-un fel foarte protector. Mebuki stia ca asta nu ar putea sa compenseze timpul in care a fost despartita de fica ei, insa era tot ce putea sa faca in acest moment. Vroia sa o simta aproape, vroia sa ii ofere dragostea de mama care nu o primise timp de 4 ani. Rozalia rupse imbratisarea, cu greu, luandu-si ramas bun de la parintii sai si privindu-i cum se indepartau incet de ea si pe cat se indepartau tot mai tare de ea,rozaliei incepu deja sa ii fie dor de afectiunea parinteasca. 




    Hope you like it. ^.^


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 18 Mar 2015 - 15:02, editata de 1 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Sam 14 Mar 2015 - 16:00

    Ce capitol dragut :>
    Mi-a placut foarte mult faza cu albumul, dar mai ales atunci cand Sasuke a auzit ca cica Sakura e insarcinata Laugh Aia a fost beton Smile 
    Oricum, eu astept nextul, draga mea! Big smile
    Spor la scris si la idei! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Lun 16 Mar 2015 - 20:10

    Capitolul 21 : Masacru.









    Sakura point of view:




    Priveam cum soarele isi facuse loc printre crengile ciresului din gradina casei mele, oribindu-ma cu razele sale care erau ucigatoare pentru ochii mei obositi. Da, asa e, nu inchisesem un ochi toata noaptea din pricina faptului ca maine ating "minunata" varsta de 18 ani. Nu aveam de gand sa imi serbez ziua, chiar nu imi statea in fire sa fac asta, insa stiam ca aveam sa primesc cel mai frumos  cadou din lume. Maine o sa imi cunosc , insfarsit, fratele mai mic, iar gandul ca doar cateva ore ma despart pentru a-l tine in brate, imi facea inima sa o ia la goana. Ma intrebam ce ochi va avea? Ai mamei sau ai  tatei? Oricum nu conta, ochii amandurora erau verzi. Ma intrebam cu cine va semana? Baietii aveau tendinta de a semana cu mamele. Oh, aveam atatea de spus , insa nu aveam cui pentru ca mai toti isi gasisera "brusc" o ocupatie. Hmph, halal prieteni.
    Pana si relatia dintre mine si Sasuke se racise considerabil inca de la "acel incident" cand aproape ma culcasem cu el. De o vreme se apropiase de Karin, isi petreceau majoritatea timpului impreuna,radeau impreuna  se distrau... De ce simteam ca ma roade sufletul cand vedeam ca era langa Karin mai mult timp decat era prin preajma mea? Simteam ca il pierd pe zi ce trece. 
    Incerc sa imi scot din cap aceste ganduri si ma indrept spre hol de unde imi iau ghiozdanul de pe scaun,deschizand usa si inchizand-o dupa mine, dar nu inainte de a mai arunca o privire inapoi. Aveam de gand sa ii fac o vizita lui Tsunade inainte de a pleca spre Suna. 
    Oare ma voi intelege cu Shin la fel de bine cum se intelege Itachi cu Sasuke? Sau poate ca odata o sa ii cer lui Itachi sa imi predea ore de "Cum sa fii o sora mai mare buna" , imaginandu-l pe brunet zicand "Pasul 1: Ii spui ca nu ai  timp de el.  Pasul 2: Ucizi tot clanul,inculzandu-i pe parintii vostrii. "  Acest gand rautacios ma facuse sa rad de una singura, starnind privirile ciudate a catorva sateni. 
    Am urcat scarile interminabile care duceau la etajul unde se afla biroul lui Tsunade, insa intr-un moment de neatentie simt cum ma izbesc violent de cineva, asta provocandu-mi o durere de cap si o ameteala pe cinste. "Hmph,grozav" .
    - Argh, ai grija pe unde umblii! Ii spun tare si raspicat persoanei din fata mea, fara a ma uita cine este.
    - Wow, probleme lunare sau asa de irascibila esti de o vreme?  Vocea cunoscuta ma facuse sa imi indrept privirea spre persoana in care tocmai "aterizasem fortat". Privirea calda a ochilor sai abisali ma facea sa ma inmoi, iar zambetul lui ironic era prezent, incat parca puteam sa vad o mica reflexie de-a lui Karin in zambetul sau. Ma tinea strans in brate din cauza impactului, de parca m-ar fii imbratisat, lucru de care imi era dor, desi nu vroiam sa recunosc. Imi revin din visare desprinzandu-ma din bratele sale puternice si facand cativa pasi inapoi pentru a-l putea privii pe brunet. 
    - Niciuna, sunt doar grabita. Ii raspund sec evitandu-i privirea care simteam ca imi urmarea fiecare miscare.
    - Da, am auzit ca pleci in Suna. Esti nerabdatoare, asa-i? 
    - Nerabdatoare e putin zis. De unde vi?  Il intreb, aratandu-mi curiozitatea prin gestul care il faceam deobicei si care devenise un tic nervos : ridicatul sprancenei. Acest gest il facea mai mereu sa zambeasca, insa de data asta nu avuse acelasi efect. Isi puse mana la ceafa in timp ce ma analiza din cap pana-n picioare. Uram cand oamenii faceau asta, ma faceau sa ma simt marginalizata, desi stiam ca este ceva normal. 
    - Tocmai mergeam spre biroul lui Tsunade pentru a ridica o misiune. Nu a mai zis nimic si am inceput sa ne indreptam spre biroul lui Tsunade, insa cand sa bat la usa am simtit cum mana lui o strange pe a mea, facandu-ma sa ma intorc. Il priveam cum isi schimba expresia relaxata intr-una abatuta. 
    - Sakura, eu... Un moment de liniste se lasara intre noi doi, insa nu a putut sa continue din cauza vocilor care se auzeau de dupa usa din lemn de stejar. 
    - Nu se poate asa ceva, Tsunade! Auzeam vocea lui Shizune care parea a fii in culmea disperarii. 
    - Din pacate este adevarat. Stiam ca Akatsuki planuia ceva, insa nu ma asteptam la asta. Cand auzisem numele acelei organizatii, un fior mi-a strabatut sirea spinarii, facandu-ma sa tresar.  Il priveam pe Sasuke care parea la fel de interesat de discutia celor doua, pe cat eram si eu. Mi-am intors privirea spre usa, inca ascultand despre ce e vorba.
    - Ce o sa ii spunem Sakurei? 
    - Nu stiu...Ea trebuie sa porneasca imediat spre Suna si chiar nu stiu cum va digera vestea. Cand imi auzisem numele, am devenit mai interesata decat eram cand incepusem sa trag cu urechea la usa maestrei mele. 
    - Si ce ai de gand sa ii spui?
    - Shizune,ce naiba ai vrea sa ii spun?! Tonul lui Tsunade devenise amenintator. Buna Sakura, tocmai am aflat ca Suna a fost atacata de Akatsuki si parintii tai sunt probabil morti?! Asta vrei sa ii zic?! 
    Amutisem la spusele lui Tsunade. Nu mai stiam ce sa fac. Simteam cum privirea lui Sasuke ma urmarea din nou, insa chiar nu imi pasa de asta acum. Am auzit cum usa din fata mea se deschise, eu indreptandu-mi privirea spre cele doua persoane care stateau acum in fata mea. Ma priveau socate amandoua, dar stiuse ca am auzit tot.  Privirea lui Tsunade ma fixa, transformandu-se intr-o privire compatimitoare. 
    Simteam cum inima imi e gata sa sara din piept si sa galopeze,fiindu-mi tot mai cald, desi temperatura era una potrivita. Mii de scene in care parintii mei erau macelariti, imi tecusera acum prin cap facandu-ma sa dau frau liber lacrimilor amare care acum imi acopereau obrajii. Nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa fug. Nu puteam sa las asta sa se intample. Nu puteam permite ca si familia care mi-a mai ramas, sa fie distrusa. Nu  si dupa ce Shina a fost omorata in fata mea,NU! Alergam poate mai tare decat credeam ca pot, iar in urma mea am auzit-o doar pe Tsunade care ii dadea ordin lui Sasuke sa ma urmeze. 
    De ce dracului mi se intampla asta mie?  Il auzeam pe brunet cum ma striga, insa nu il bagam in seama, tot ce trebuia sa fac era sa ajung in Suna mai repede. Daca ce a zis Tsunade era chiar adevarat? Daca ei sunt morti? Nu, nu trebuia sa gandesc asa. Nu se poate intampla asta tocmai de ziua mea,refuz asta!! 




    Alergam de o vreme buna de timp, insa stiam ca mai aveam putin. Puteam sa vad fumul care iesea din cateva cladiri, asta facandu-ma sa ma inspaimant putin. Paseam pe portile satului, iar tot ce vedeam in fata mea erau doar foarte multe cadavre pline de nisip. Sasuke ajunse in dreptul meu, socandu-se de imaginea macabra de care aveam parte.
    - Rahat! Am spus frustrata, incercand sa imi fac loc printre trupurile neinsufletite ale satenilor, iar cand am realizat ca niciun cadavru nu imi mai statea in cale, am inceput sa alerg din nou. Parintii mei plecasera la spital de ieri seara,acolo trebuiau sa fie.
    Nu in mai putin de 5 minute ajunsesem in fata unei cladiri mari care acum, era devastata. Priveam cum pe unele geamuri iesea fumul gros, probabil cauzat de un "mini-incendiu" . Imi faceam loc pintre niste persoane care ma priveau inspaimantate, stiind cine sunt, plus ca expresia fetei mele nu era una tocmai draguta, asta daca e ceva dragut in "ucid tot ce prind" . Am vazut o asistenta mergand grabita pe holuri asa ca am inceput sa fug dupa ea, prinzand-o din urma. Se uita la mine cu o privire "Zi odata ce vrei" asa ca am inceput. 
    - Puteti sa imi spuneti ce stiti despre familia Haruno? 
    - Depinde de cine ii cauta... Imi raspunse ea,evitandu-mi privirea insistenta. Cred ca se observa pe mine ca aveam nervii intinsi la maxim. 
    - Sunt fica lor.
    Se uita pret de o clipa la mine ,apoi a inceput sa rasfoiasca niste foi care le avea in mana. 
    - Sunt in camera 028. Ma uitam nedumerita la ea, incepand sa ma nelinistesc.
    - Trebuie sa fie o greseala! Protestez eu fiind infricosata de intrebarea care aveam sa o pun. Numerele camerelor pana la 100 apartin de morga. 
    - Exact. Zise asistenta pe un ton sec, intorcandu-se cu spatele si fugind spre un grup de alte asistente care duceau niste targi.
    Nu putea sa fie adevarat, nu,nu ,nu ,nu!  Lacrimile incep sa imi siroiasca pe obraji, din nou, insa de data asta simt cum o mana calda imi atinge umarul. Nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa merg alert pe coridoare pana la camera 028. Pusesem mana pe clanta, insa nu stiam daca sunt pregatita sa vad ce e dupa usa. Nu stiam daca chiar sunt pregatita sa deschid acea usa. Argh, nu avea rost sa ma contrazic, si-asa adevarul doare deobicei!  Am apasat pe clanta privind inainte. Erau doua paturi. Intr-unul era tata, in celalalt era mama, insa cel mai socant lucru este ca  traiau, iar asta imi luase o piatra de pe inima. Insa chiar daca traiau, aveau pulsul slab, foarte slab. M-am apropiat de ei pentru a putea sa ii studiez mai bine. Tata avea rani adanci si vanatai, iar fata lui perfecta, acum era aproape mutilata. M-am asezat langa el si am inceput sa ii mangai mana care era rece sloi , aplecandu-ma deaspura lui si sarutandu-i fruntea bandajata. Cu toate acele vanatai si zgarieturi, pentru mine ramanea tata, singurul barbat care ma iubea neconditionat.  Vroiam sa il imbratisez si vroiam sa imi raspunda la imbratisare, soptindu-mi incet ca totul va fii bine, insa nici macar nu stiam daca se va trezii, iar acest gand  imi facuse lacrimile sa cada mai ceva ca o ploaie de toamna. Ma indreptam spre patul mamei mele, insa nici ea nu parea mai prejos. Avea cateva zgarieturi, nu ca cele ale tatei, insa erau adanci. Fata ei era alba ca varul, de parca as fii putut zice ca e deja moarta. Mi-am indreptat atentia spre burtica ei mare, care  ,sper, ca inca il adapostea pe fratiorul meu mai mic. Nu mai puteam sa privesc, asa ca m-am intors cu spatele la cele doua paturi in care zaceau parintii mei pe jumatate vii.  L-am privit pe brunet, iar el ma privea pe mine.
    - Cand clanul meu a fost ucis... a facut o pauza de cateva secunde,de parca prin fata ochilor lui se desfasura un intreg film cu acea noapte, insa a reluat imediat,trezindu-se din visare. Atunci am plans,am  urlat, uram ca eram atat de neputincios. Sakura, nu aveam pe nimeni. 
    Il priveam putin nedumerita pentru ca nu stiam unde vrea sa ajunga cu asta, insa acesta s-a indreptat spre mine si m-a cuprins cu bratele lui puternice, stranganu-ma tare la pieptul sau, iar asta ma facea sa ii pot simtii bataile accelerate ale inimii.
    - Sakura,sunt aici pentru tine,iti promit. 
    - La fel cum ai fost si cand eu aveam nevoie de tine si tu te jucai de-a " Catelul lui Karin".
    Nu puteam sa nu imi abtin un comentariu rautacios, insa era adevarul. Am auzit cum a oftat, insa ma imbratisase mai strans. Am auzit niste mormaieli dinspre paturile parintilor mei asa ca m-am apropiat de ei si am observat ca mama incepea sa respire normal. M-am apropiat de ea, insa cand sa imi pun mana peste a ei, aceasta mi-o prinse intre palmele ei reci.
    - S-Sakura...Zise ea deabia respirand.
    - Mama, gata, calmeaza-te. Sunt aici. Totul e bine. Vedeam cum incerca sa imi zica ceva, insa nu putea din cauza respiratiei sale greoaie.  Cedam nervos  cand o vedeam asa. Imi era mila, vroiam sa se faca bine, insa  puteam sa raman cu vrutul. Lacrimile incepusera iar sa curga din ochii mei verzi, insa mama mi le oprira cu un singur cuvant care nu prea il intelesesem din cauza  unei asistente care tocmai intrasera in camera afisand un zambet cald.
    - Din fericire, mama dvs. va putea sa nasca maine. Zise rapid dupa care iesisera in graba din camera. Mi-am indreptat din nou, privirea spre mama.
    - O sa fie bine, iti promit. I-am zis, fiind constienta ca ma aude, apoi am iesit pe usa, indreptandu-ne iesirea spitalului.  






    Hope you like it. ^.^ 


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Mier 18 Mar 2015 - 15:12, editata de 1 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Mar 17 Mar 2015 - 16:42

    Ce capitol emotionant Smile
    Uh... Sper ca parintii Sakurei sa se faca bine Big smile
    A fost foarte frumos acest capitol, draga mea :>
    Astept nextul! Spor la scris si la idei! Kiss

    Hidan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 29

    Data de înscriere : 21/09/2014

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Hidan la data de Mar 17 Mar 2015 - 17:56

    Buna scuze ca iti las comentariu asa tarziu , dar zilele astea nu am avut timp sa intru , sper sa ma ierti , ce capitol dragut , iar m-au coplesit emotiile esti o scriitoare desavarsita . Saraca Sakura sper ca parintii ei sa se faca bine si sa nu mai sufere atat  Sad Astept cu nerabdare capitolul urmator spor la scris si succes la scoala

    Lumière
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 4

    Data de înscriere : 20/03/2015

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Lumière la data de Vin 20 Mar 2015 - 17:02

    Buna !Am citit ficul demult , dar tocmai acum m-am hotarat sa imi fac cont si sa iti las comentariu la fic . Imi place mult acest forum gasesc unele dintre cele mai captivante ficuri , pacat ca in ultima vreme nu prea s-a postat nimic , noroc de ficul tau , care mie imi place foarte mult ! Nu prea am vazut greseli de tastare ceea ce este bine si ai destula descriere , iar actiunea decurge frumos , tine-o tot asa sweetgirl  Angel Se vede ca muncesti la el , scrii frumos , acesta este unul dintre ficurile mele preferate , poate intr-o zi o sa colaboram impreuna la un fic. Daca nu e prea mare deranjul anunta-ma si pe mine cand pui capitolul urmator

    O zi frumoasa sa ai
    Si succes la scris
    Si la idei cat mai multe  Hi!

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Sam 21 Mar 2015 - 1:02

    Capitolul 22: Urmele trecutului.








    Sakura point of view: 




    - Esti sigura ca vrei sa ramanem? Puteam sa aud cat e de ingrijorat, insa intrebarea lui era chiar stupida. 
    - Bineinteles ca o sa raman. Trebuie sa fiu prezenta maine. Ii raspund sec dorindu-mi sa nu ma mai intrebe nimic altceva. Ne plimbam prin satul care parea cam pustiu,ceva total necaracteristic Sunei.  Ne indreptam spre cladirea uriasa in care statea Gaara, el intampinandu-ne la usa schitand un zambet micut. Banuiesc ca era destul de ciudat pentru el sa revada doi ninja  fugari, insa trebuia sa se obisnuiasca. 
    - Sakura-san, Sasuke. Ma bucur sa va vad. Era evident ca ce zicea era fals asa ca m-am hotarat sa il fac sa isi dea seama ca nu trebuie sa se prefaca . 
    - Din pacate a trebuit sa ne revedem in circumstante nu tocmai...geniale. Ii zic sec uitandu-ma direct in ochii lui verzi. Hmm,nu pareau la fel de reci pe cat erau cand ne cunoscusem si in orice caz, se schimbase cam la fel de mult pe cat o facuse Sasuke. Amandoi erau reci si zidul de gheata invizibil care il tineau mereu deasupra lor, parca era impenetrabil, iar acum parea ca acel zid se topise, lucru care ma surprinse placut. Vedeam in ochii lui verzi aceasta schimbare, insa mai vedeam si tristetea care ii patrundea in ochi cand privea in spatele nostru si vedea toate pagubele care le aduse Akatsuki acestui sat. Nu stiu de ce, insa simt nevoia sa il imbratisez, iar asta ma uimeste chiar si pe mine, dar stiam ca nu o sa il imbratisez pentru ca probail, ar parea mult prea ciudat. Las privirea in jos, iar imaginile parintilor mei  mi se strecurau incet printre ganduri facandu-ma sa ma ingrozesc , insa sunt trezita din "cosmar"  chiar de catre roscat, care ma privea compatimitor .
    - Sakura-san , stiu ca nu am avut tangente niciodata, insa fii sigura ca o sa fac orice imi sta in putinta ca parintii tai sa isi revina si o sa  asigur totul fratelui tau mai mic. 
    Atat imi trebuia ca sa ii sar in brate , aproape plangand.  Il strangeam cat de tare puteam si da,aveam dreptate, ma simteam ciudat sa fac asta, insa imi dadeam seama ca roscatul era mai mult socat,dar imi raspunse la imbratisare. Ma desprind usor din bratele lui si puteam sa  vad cum brunetul incepuse sa il priveasca ciudat pe Kazekage.  Ii multumesc stergandu-mi lacrima care era sa curga, iar acesta imi inmana niste chei daruinadu-mi un zambet cald.
    -  O sa stati in casa parintilor tai. Din fericire, nu a fost distrusa. 
    Huh,ce bine. Il salutasem afisand un zambet fals, iar apoi am pornit la drum spre cealalta parte a Sunei. Mii de ganduri imi trecura prin cap in timp ce parcurgeam drumul spre "acasa" .  Eram atat de ingrijorata incat m-as fii inchis intr-un dulap si as fii plans toata ziua, insa trebuia sa lupt pentru familia  mea. Trebuia...
    Ajunsesem in fata casei, insa m-am oprit brusc, facandu-l pe Sasuke sa se panicheze. 
    -Sasuke, daca vrei, poti sa pleci... ma voi descurca singura de-aici. 
    Tacerea isi facu loc, din nou, sacaindu-ma pana peste cap. 
    - Bineinteles ca nu o sa te las singura intr-o situatie ca asta. Raspunse el ironic, provocandu-mi un mic zambet. Intrasem in casa si incepusem sa analizez fiecare particica, fara ca macar sa zic ceva, iar acelasi lucru il facea si Sasuke. M-am intors spre el si observ ca tinea o poza in mana asa ca m-am apropiat aproape neobservabil de el. Era o poza ciudata, insa nu crezusem ca pastrasera poza asta. 
    - Aici incepusem academia.  Zic melancolica, facandu-l pe brunet sa isi indrepte privirea spre mine in timp ce eu studiam poza.  Aveam un zambet larg ,iar Shina isi tinea mana pe capul meu de parca as fii fost o masuta de cafea, insa din privirea si zambetul ei, vedeam cat de mandra a fost de mine.  Cat de dor imi e de zambetul ala care ma incuraja mereu... 
    - Sunt multe poze  aici... Zise brunetul parca oprind alte cuvinte care vroiau sa iasa din gura lui. Il priveam oarecum, fermecata in timp ce studia fiecare poza in parte, zambind, iar asta ma facea sa realizez ca nu mai era acel "Sasuke" din copilarie. Acum era barbat in toata firea, iar trasaturile lui nu erau singurele care ma faceau sa gandesc asta. Era mai inalt ca mine cu mult, iar asta il facea sa ma priveasca de sus, lucru care ma facea sa ma simt inferioara lui. Urgh, inaltime stupida. Camasa lui lasa la vedere abdomenul lui bine sculptat,iar cand ma gandisem ca nu de mult am fost asa aproape de acest baiat, ma inmuiam de parca as fii fost din gelatina. Practic, nu stiu de ce, insa sufletul meu tanjea dupa al lui. M-am trezit din visare cand am observat ca ma privea confuz. Ah, ochii aia...
    - Uhm, da...mama are o pasiune pentru poze. Raspund rusinata evitandu-i privirea, desi stiam ca acum schita un zambet micut din cauza ca ma imbujorasem ciudat de tare.


    - Observ. Zise el scurt inainte ca linistea sa  predomine din nou. De ce trebuia sa mi se intample asta tocmai mie? De ce nu putea sa fie alt baiat? De ce numele "Uchiha" este mereu prezent in viata mea?  M-am indepartat cativa pasi de el, stiind ca imi urmarea fiecare miscare, iar apoi il intrebasem singurul lucru care ma macina de atata vreme. 
    - Ai idee cata nevoie am avut de tine in tot acest timp? Imi ridicasem privirea din  podea, iar acum puteam sa citesc socul din ochii lui.
    - Defapt...uita ca am zis asta. Am vrut sa ma indrept spre dormitor, insa i-am putut simtii mana calda care o strangea pe a mea, intorcandu-ma spre el, insa urmatorul lucru chiar nu aveam cum sa il anticipez. Buzele lui moi le acoperisera pe ale mele, iar acum puteam sa imi simt fata cum ardea din pricina dorintei mele. Isi trecusera mainile prin parul meu, adancind "jocul limbilor", insa asta durase putin caci  brunetul rupse sarutul.  Ma privea cu o oarecare disperare, dar inca puteam sa vad acea caldura care o avea in ochi de fiecare data cand  stateam impreuna.
    - De ce mereu imi ceri sa uit tot ce mi se intampla mie mai frumos?! Ma intreba brunetul,privindu-ma in ochi parca vrand sa ii inteleg disperarea. Vrei sa uit si felul in care ne-am sarutat acum? Se apropiasera din nou de mine,dandu-mi inca un sarut. Sau acum? ma sarutase din nou, insa a fost scurt. Sau chiar si acum?  Ma intrebase din nou inainte de a-mi da inca un sarut, insa acesta a fost diferit. Nu durase mult pana ce limba lui se duela cu a mea,reusind sa explorez fiecare coltisor al gurii sale ,loc de care mi-a fost dor, iar asta ma facea sa ma topesc in bratele sale puternice care imi cuprindeau talia.  Din nou, magia durase putin caci brunetul de oprii pentru a ma privii in ochi, iar apoi  imi raspunse la intrebare, insfarsit. 
    -  Ma simteam ca un dobitoc pentru ce am facut atunci. Nu am mai putut sa dau ochii cu tine din cauza ca...  Se indepartase putin de mine intorcandu-mi spatele. Facuse o pauza lunga inainte de a continua, de parca vroia sa puna un zid intre noi, iar asta ma facuse sa ma agit.  
    - ... Din cauza ca de fiecare data cand te vedeam, ma gandeam doar la ce se intamplase atunci si chiar si in situatia asta, te doresc, dar nu imi permit sa te ating. Nu dupa cate ti-am facut. 
    Simteam nevoia sa ii sar in brate si sa il strang cat de tare puteam, vroiam sa inteleaga cata nevoie aveam de el,iar el intelese total invers. Nu mai stiu in ce mod ar trebuii sa ii explic, insa stiu sigur ca singurul lucru care trebuie sa il fac e sa las tacerea sa vorbeasca asa ca nu am mai stat pe ganduri si m-am indreptat repede spre el. Probabil nici el nu s-a asteptat la asta, insa  bratele mele l-au inconjurat , iar corpul meu ii acoperea spatele facandu-ma sa imi dau seama cat de scunda eram fata de el.  Puteam sa ii simt bataile mele atat de bine, incat  crezusem ca sunt bataile inimii mele.  Isi intoarse capul spre mine, incepand sa ma priveasca socat, dar il intelegeam. Si eu as fii fost la fel. Ne priveam in ochi, stiind ca nu e nevoie de cuvinte, de parca am fii fost doar noi doi in tot universul. Nu ma mai privise asa niciodata, dar uitandu-ma in ochii lui a fost ca si cum as putea sa ii privesc direct in suflet. Toate sentimentele lui parca se ilustrau direct in fata mea, iar o secunda daruita pentru a privii expresia fetei lui , ma facuse sa imi dau seama ca la fel i se intampla si lui cand ma privea in ochi. Era intens, iar vesnicia parca consta doar intr-o secunda. Cat mi-as fii dorit sa fii ramas asa, insa trebuia sa intrerup acest moment frumos care era inexplicabil. Trebuia sa ii spun...
    - Dar... facusem o pauza lunga, in care il intorsesem cu totul spre mine, luandu-i mana,indemnandu-l sa imi mangaie obrazul fin. 
    - ... eu chiar vreau sa ma atingi. Am continuat, stiind ca vorbele mele puteau declansa o explozie in inimile noastre care erau deja inflacarate din cauza unor sentimente care doar credeam ca erau apuse.







    Hope you like it. ^^

    Lumière
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 4

    Data de înscriere : 20/03/2015

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Lumière la data de Sam 21 Mar 2015 - 10:12

    Buna dimineata , deci sunt prima care iti lasa comentariu " Cine se scoala de dimineata departe ajunge ". Capitolul a fost plin de sentimente si profund , acel moment SasuSaku a fost minunat , de cand asteptam un astfel de moment si pana la urma am aflat ca inima lui Sasuke nu este in totalitate de piatra  Smile Cu alte cuvinte a fost un capitol superb ! Sa aduci nextul cat mai repede  Kiss

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Sam 21 Mar 2015 - 13:28

    Mamă, deci capitolul ăsta a fost genial! Love it
    Și acel moment SasuSaku... Cred ca m-am topit Love
    Pfoai... Dacă ai știi cât de mult te pricepi la a descrie sentimente Blush
    Oricum, a fost un capitol excelent, draga mea! Smile 
    Aștept nextul! Big smile Spor la scris și la idei! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Dum 22 Mar 2015 - 23:06

    Capitolul 23: Desire.





    ( porniti: https://www.youtube.com/watch?v=kFfKb_WEkCE&list=LLqo5V3ZwjZeTOwuDcP-KhZg&index=1 )
    Sakura point of view: 


    Buzele lui se contopira cu ale mele , insfarsit.  Dupa atatea minute de tacere, timp in care el ma privea si eu il privea, insfarsit, mi-a pus capat grijilor care le avusem. Cuvintele imi iesisera din gura fara ca macar sa le fii gandit. Chiar vroiam asta? "El e singurul care  te poate face sa uiti..." imi ziceam mie insumi, gandindu-ma ca probabil,gandesc mult prea mult. Pana si Sasuke isi dadu-se seama de asta, asa ca rupse sarutul incepand sa ma priveasca ingrijorat. 
    - Chiar vrei asta? 
    Intrebarea lui ma trezise din visarea in care  am fost prinsa ca intr-o cusca. I-am zambit  privind acei ochi mirifici. 
    - Esti singurul care ma poate face sa uit tot ce s-a intamplat. 
    Am inceput sa il sarut cu ardoare, fara ca macar sa astept un raspuns din partea lui. Ca deobicei,cand ne priveam in ochi, nu era nevoie de cuvinte, tacerea vorbea de la sine. 
    Dupa felul in care ma saruta, stiam ca vroia sa domine tot jocul, dar deasemenea si el stia ca nu aveam sa ma las asa usor. Isi trecuse mana prin parul meu, adancind sarutul, iar felul in care limbile noastre se inlantuiau intr-un dans,oarecum, pervers, ma facea sa ma inmoi. Cu o mana ma tinea de talie, vrand sa ma apropiu tot mai tare,resuind sa ma faca sa ii simt caldura corpului.Ma impinse in perete, semn ca nu mai aveam cale de scapare din mainile lui, care apropo, erau atat de ... ah. Ii auzisem oftatul, iar cand ma asteptasem mai putin,incepu se imi sarute gatul lasandu-mi urme de foc care ma incingeau mai tare si chiar daca imi rupse tricoul preferat "O sa platesti pentru asta,Uchiha" imi era tot mai cald. Simtisem o mica intepatura cand brunetul ma muscase de gat, iar asta ma facuse sa scot un mic icnet de durere, desi nu-mi dadu-se-m seama ca asta il "alimentase" .  Incepuse sa coboare tot mai jos, ajungand pana la sani, sarutandu-i pe amandoi intr-un mod care ma ducea pe culmile extazului. Limba lui se plimba pe abdomenul meu,facand miscari circulare, miscari care ma faceau sa il doresc tot mai tare.  Se ridicase incet de parca ar fii vrut sa ma chinuie, insa nu durase mult pana ce  buzele lui moi se conectasera cu ale mele. Off, Doamne, nu ai idee cat imi doresc asta chiar daca stiu ca nu e momentul potrivit. Desi incercam sa gandesc rational, nu puteam. Orice gand care imi trecea prin minte era usor eliminat de dorinta care imi strabatea atat corpul cat si sufletul.  Era aproape imposibil sa ma gandesc la ceva, bataile inimii mele erau atat de puternice incat puteam sa le aud chiar si eu. Mainile lui imi mangaiasera spatele,ambele coborand tot mai jos, pana la coapse, ridicandu-le pana la bazinul sau. Picioarele mele erau infasurate pe langa talia lui, iar eu puteam sa ii simt barbatia. " Erectie.." ma gandeam eu, insa nu mi-am putut scapa un geamat incontrolabil, sporindu-i lui dorinta. Nu mai simteam peretele  de care eram lipita, iar Sasuke a inceput sa se deplaseze incet catre dormitor, pentru a nu ma scapa din bratele sale, desi ce tot zic aici...nu avea cum sa ma scape atat de usor.  Ma lasase usor sa cad pe plapuma care invelea patul, el fiind acum deasupra mea. Ma privea in ochi, parca sorbindu-ma din priviri, insa ce era cel mai evident erau obrajii lui imbujorati. Il aveam la degetul mic, insa nici eu nu eram mai presus. Tremuram sub atingerile lui atat de gentile ca si cum i-ar fii fost frica sa nu ma raneasca, dar adoram acele atingeri care ma faceau sa gem de placere.
    Nu durase mult pana ce jocul se infierbantase, iar odata cu asta, doar corpurile noastre se mai incalzeau unul pe altul. Sanii mei erau presati de pieptul lui musculos, iar pielea mea se facuse de gaina de fiecare data cand ii simteam limba pe gatul meu. Imi saruta cu tandrete fiecare particica a corpului de parca eu as fii desertul, iar el era cel care savura fiecare inghititura. Emotiile mele cresteau pe secunda ce trece, dar chiar si acum timpul parea sa nu mai treaca, de parca totul in jurul nostru se oprise si sunt sigura ca nu eram singura care gandea asta.   Imi lasasem capul pe o parte si am inceput sa ma uit la ceasul care se afla pe noaptiera din dreapta patului. Observasem ca dura parca o eternitate pana ce minutele trecusera, insa degetele lui care imi cuprinsera barbia, oblingandu-ma sa ma uit in ochii lui, ma trezisera din visare, dar inca eram de parere ca felul in care ne priveam unul pe altul era unul dintre cele mai intime lucruri posibile. Huh, ardea de nerabdare sa fiu a lui. 
    - Esti...pregatita? Ma intrebase printre gafaieli, insa nu ii dadu-se-m un raspuns imediat desi stiam ca asta il chinuia.
    - Bineinteles ca sunt. I-am zis zambind, iar buzele noastre se intalnisera din nou.  Simteam cum ma patrunde incet, iar odata ce simteam ca este in mine, un geamat puternic isi facuse loc printre buzele mele in timp ce ma prinsesem scai de spatele lui puternic.  O caldura nemaintalnita ma navalira punand stapanire pe tot corpul meu. Isi lasase capul  pe gatul meu, iar fata lui era acoperita de  parul meu, insa puteam sa aud cum imi gemea puternic in ureche. Eram prima cu care facuse asta. Ii simteam bataile accelerate ale inimii si stiam ca si el le putea simtii si pe ale mele, de parca amandoua ar fii batut deodata. Eram una, dar nu aveam suficiente cuvinte incat sa descriu ce simteam. Stiam ca e al meu, stiam ca sunt a lui, iar asta era suficient pentru sufletele noastre care se hraneau cu  iubirea care ne-o purtam. Incepuse  sa faca miscari lente de dute-vino, iar de fiecare data imi venea sa gem tot mai tare, insa imi acoperisem gura. Nu durase mult pana ce imi luase mana de la gura ducandu-mi-o deasupra capului. 
    - Nu face asta, vreau sa aud sunetele alea. "Huh, ce voce senzuala ai." ma gandeam, incalzindu-ma mai tare.
    - Ah...
    Cu o mana ma strangea puternic de coapsa, iar cealalta se plimba in voie pe talia mea.  Gura lui imi acoperise  unul dintre sfarcuri, incepand sa il suga violent. "Deci asa vrei ,Uchiha...". Gemeam zgomotos amandoi, incat ma intrebam daca cumva cineva care trecea pe langa casa, ne auzea? Acele miscari lente  devenisera din ce in ce mai rapizi, iar odata cu ele, gemetele noastre deveneau tot mai puternice. Mangaierile lui ma faceau sa tremur de placere, iar felul in care se misca in interiorul meu ma facea sa ma simt ca sunt aproape la limita. Isi lipisera fruntea,care acum era transpirata, de fruntea mea, care era la fel de transpirata ca a lui. Gafaia destul de tare, dar nici eu nu eram mai prejos, incat deabia puteam sa indrug ceva. Isi coborase gura langa urechea mea, incepand sa se miste tot mai repede. 
    - Spune-mi ca,ah... ma iubesti. Simteam cum limita mea se apropia amenintator, amintindu-mi sa profit de fiecare moment  in care eram uniti.
    - La naiba,da. Te iubesc, Sasuke-kun! Deabia reusisem sa ii zic asta, din cauza orgasmului care il avusem exact in acel moment, iar la scurt timp se parea ca si el ajunsese la limitele sale, prabusindu-se extenuat peste mine. 
    Ii mangaiam crestetul capului, gafaind amandoi puternic. Inima imi batea mai sa sara din piept si stiam ca in acel moment,el putea sa o auda. Isi contolase respiratia, imbratisandu-ma strans. 
    - Esti a mea acum. 
    Doar 4 cuvinte care ma facuse cea mai fericita fata de pe planeta. O lacrima mi se prelinse pe obraz, iar zambetul meu nu intarziase sa apara. Eram atat de fericita,dar eram prea extenuata ca sa mai arat asta. Am inchis ochii, inca mangaindu-i crestetul capului, stiind ca voi adormi curand.
    - Sakura? Vocea lui obosita ma trezise repede, atragandu-mi atentia. 
    - Ce e, Sasuke-kun? 
    - La multi ani! Imi zise cu un zambet cald, sarutandu-ma pe frunte, iar mai apoi se puse in pat langa mine, strangandu-ma  in brate. Ma intorsese-m spre ceas. Era ora 1 A.M. si stiam ca acum,oficial aveam 18 ani, iar singurul cadou care ma facea cea mai fericita in acest moment erau bratele lui infasurate pe langa corpul meu. Acum stiam ca in bratele lui o sa fiu in siguranta. 










    La multi ani , Bybu. Te iubesc enorm de mult si stiam cat de mult asteptai sa apara un capitol ca acesta. Stiu ca nu prea citesti, insa sper ca macar asa sa iti dai seama cat de drag imi esti. <3 Bibu te iubeste enorm si la multi ani de un an jumate. Kiss And.. HOPE YOU LIKE IT.! <3 


    Ultima editare efectuata de catre Darky.Jack in Dum 19 Apr 2015 - 1:12, editata de 1 ori

    Bybu :3
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : masculin

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 11/01/2015

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Bybu :3 la data de Lun 23 Mar 2015 - 6:09

    Mersi Bibu <3 !!! Love :thx: La multi ani! Heart Heart Heart  Mi-a placut Enorm <3:yes: Love it Love it Love it Winner Winner Winner Agrement Agrement Agrement Agrement 
                                           T E   I U B E S C   E N O R M ~!!!~

    Lumière
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 4

    Data de înscriere : 20/03/2015

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Lumière la data de Lun 23 Mar 2015 - 13:33

    Buna sweetgirl multumesc ca mai anuntat , imi pare nespus de rau ca nu sunt eu prima care iti lasa comentariu la fic  Sad Capitolul a fost unul superb ca de fiecare data , mi-a placut foarte mult cum ai descris scena de dragoste dintre Sasuke si Sakura , mi-a facut pielea de gaina Kiss Tine-o tot asa ai progresat foarte mult .... Poate mi se pare mie  dar cred si simt ca Sasuke o iubeste pe rozalie , vom citi si vom afla
    Sa eaduci nextul cat mai repede 

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Sam 28 Mar 2015 - 10:53

    Imi pare rau ca nu am reusit sa comentez pana acum, draga mea, dar scoala asta imi ocupa aproape tot timpul Sad
    A fost un capitol superb si mi-a placut foarte mult cum ai descris.... totul... Chiar te pricepi la descris sentimente si felul in care ai scris despre scena dintre Sakura si Sasuke a fost de-a dreptul wow Smile
    Sa stii ca eu astept nextul, draga mea! Big smile
    Spor la scris si la idei! Kiss

    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Perfection (+18)

    Mesaj Scris de Freya la data de Lun 30 Mar 2015 - 21:55

    Capitolul 24 : Brother.






    - Chiar cred ca ar trebuii sa te calmezi. Tonul lui era calm, insa din pacate nu puteam sa zic acelasi lucru despre al meu. Am privit in jurul meu si am observat ca toate privirile erau atintite asupra mea, facandu-ma sa imi doresc sa dispar. 
    - Mama mea e dincolo de usa aia imbecila, nimeni nu ma lasa sa asist la nastere, desi doctorii aia imbecili stiu ca sunt cel mai bun medic ninja si ma mai dor si picioarele astea imbecile! Cum vrei sa raman calma? 
    Chiar asa era! Nu intelegeam de ce nu puteam asista la nastere, stiind ca as fii facut o treaba mai buna decat doctori aia. De dupa usa care se inalta in spatele meu, puteam sa aud tipetele de durere ale mamei mele, facandu-ma sa ma chinui din a-mi stapanii plansul. Am auzit chicotitul brunetului,iar asta ma facea sa ma enervez si mai tare. 
    - Poate ca nu te-ar mai durea picioarele daca te-ai oprii din mers de colo-colo. 
    Zis si facut, m-am oprit din mers imediat ce realizasem ca asta era cauza durerii mele, insa inca puteam sa aud tipetele mamei mele, iar de data asta nu mi-am putut stapanii lacrimile. Mi-am acoperit fata cu mainile, vrand sa evit privirile compatimitoare, insa am simtit cum doua brate puternice ma inconjurase, strangandu-ma tot mai tare. 
    - Heii...mama ta o sa fie okay, Sakura. Nici ea si nici Shin nu vor patii nimic.   Vocea lui care imi transmitea caldura parca imi hranea sufletul. " Acea voce care imi hranise sufletul inca de-aseara... " 
    - Ai vazut in ce stare era ieri? In ce stare erau amandoi?  Plangeam in hohote si desi vroiam sa ma opresc, nu puteam. Ochii mei erau ca un rau involburat, care nu vroia sa se opreasca din a curge nestingherit.  I-am auzit oftatul in timp ce ma cuibarisem in bratele lui, putand sa ii simt caldura corpului. " Acea caldura care o simtisem si aseara..." Mi se parea aproape crud sa ma gandesc la ce se intamplase aseara, insa toate acele moment imi ramasera intiparite in minte cat si in trup.  Am ramas asa, de parca nimic in jurul nostru nu ar fii putut sa strice aceasta atmosfera care imi faceau lacrimile sa imi sece, insa nu e adevarat. Am rupt imbratisarea calda imediat ce am auzit un planset de copil acompaniat cu un tipat de durere. " Shin..." 
    Nici nu m-am gandit sa astept pana cineva sa ma cheme inauntrul acelei camere. Am deschis usa , trantind-o violent de perete, iar doctorii din acea sala se uitasera la mine de parca ar fii vazut o fantoma.  M-am indreptat cu pasi marunti catre mama, care il tinea in brate pe Shin. Era atat de palida si supta la fata, incat ma speriasem. 
    - Domnisoara, nu aveti voie sa - 
    Nu apucase sa zica ceva, intrucat Sasuke o inrerupse, zicandu-i ca nu e o idee buna sa intervina. Mi-am scapat un suras in timp ce priveam imaginea perfecta care o asteptasem de mult timp. 
    - Esti bine? Am intrebat-o pe mama, in timp ce ma chinuiam sa ma asez pe scaunul de langa pat, din pricina tremurului meu incontrolabil. Imi zambise plina de viata, parand usor amuzata.
    - Nu ai idee cat semeni cu tatal tau. Cand te-ai nascut avea aceeasi expresie care o ai acum. 
    Nu am mai zis nimic pentru cateva minute, iar scancetele fratiorului meu mai mic umpleau linistea. De asemenea, mama rupse tacerea si ma trezise la realitate. 
    - Vrei sa il tii in brate? Intrebarea ei imi facea inima sa imi zburde de fericire cu o nevoie disperata din a-mi sarii din piept. Imi intinse micuta fiinta , care acum isi gasise locul in bratele mele protectoare. Ochii lui se deschisera imediat ce simtii ca nu mai este in bratele mamei, privindu-ma confuz. Huh, chiar daca semanam foarte mult cu mama, isi dadea seama ca nu eram ea. Isi intinsera manutele , atingandu-mi fata cu degetele sale micute care imi mangaiau pleoapele, obrajii, buzele , fruntea. Ma privea cu acei ochi mari si albastrii, atat de fermecat, de parca as fii o fiinta straina lui. " Albastrii? Ciudat..."
    - E ...atat de micut si fragil... am murmurat, fiind fascinata la randul meu. I-am auzit chicotitul micutului din bratele mele, facandu-ma sa afisez un zambet natang, insa i-am luat manuta si i-am sarutat palma. "Ce te iubesc eu pe tine..." 
    Ziua trecuse ca prin minune, parand atat de scurta si din cauza ca trebuia sa am grija de Shin toata ziua, eram pe punctul de a adormii cu el in brate, insa am simtit cum doua maini il luasera pe Shin din bratele mele, mai apoi acoperindu-ma cu o patura care avea sa imi tina de cald in noaptea aceea. Nu ma speriasem, puteam sa simt chakra lui Sasuke-kun, asa ca nici nu ma sinchisisem sa imi deschid ochii. 
    - Multumesc, Sasuke-kun... am murmurat, inainte ca el sa ingane un "Aham" stins, care mi se paruse destul de strain. "Uhm...poate e ragusit..." -mi-am zis mie, inainte de a cadea intr-un somn adanc si bine meritat.
     


    "Fugeam de mancam pamantul, insa nu stiam dupa ce sau de ce. Fugeam spre nicaieri fara niciun scop, dandu-mi seama imediat ca fug fara rost. Insa chiar daca stateam pe loc, in acel abis al intunericului, unde ma aflam, auzeam inca sunetul unor pasi grabiti si apasati. Priveam in toate directiile pentru a gasii sursa pasilor, insa fara rost, oriunde priveam se intindea doar acel abis intunecat care parca te inghitea.
    - Onee-chan , salveaza-ma!!"




    M-am trezit urland, vazandu-ma inca in salonul mamei si cautandu-l pe Shin cu privirea. Nu era aici, asa ca m-am ridicat repede de pe acel fotoliu, iesind val-vartej din salon si lasandu-mi mama cu mii de semne de intrebare. Il visasem. Il visasem pe Shin. Nu stiu cum e vocea lui, insa simteam ca e a lui, stiam ca e a lui. Imi ceruse ajutorul printre suspine, iar asta ma panicase  si mai tare.  Simteam cum inima imi bate tot mai tare din cauza fricii care o avusem inca de dinainte din a ma trezii din acel cosmar. "Oh God, ucid tot ce prind daca nu il gasesc! " M-am gandit inainte sa scutur cu putere pe una dintre doctorite, care parea mai mult decat speriata cand  vazuse ca o atintesc cu o privire ucigatoare.
    - Unde e Shin?! Am intrebat-o tare si raspicat in asa fel incat sa ma auda, insa nu intelegeam nimic din ce imi spunea, se balbaia ca o oaie la taiere.
    - Sakura...
    Am auzit o voce barbateasca, destul de familiara, venind din spatele meu, facandu-ma sa ma intorc spre persoana respectiva. Era el... tinandu-l pe Shin in brate. Era...suspansul. 



    Lol, chiar ati crezut ca o sa va zic?  Laugh *evillaugh* Nu ma urati, bine?  Angel


    Hope you like it. ^^

      Acum este: Mier 7 Dec 2016 - 18:22