╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Efectul placebo

    Distribuiti

    MistressDD
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 23/10/2014

    Efectul placebo

    Mesaj Scris de MistressDD la data de Dum 26 Oct 2014 - 13:59

    1.
                    Imi era greu sa respir,greutatea de pe piept era insuportabila,desi imaginara,imi impiedica plamanii sa ia aer.
                    Genele imi erau umede si lasau urme pe obrajii mei cu fiecare clipire,imi incetosau putin privirea dar nu aveam nevoie de ea,deci nu ma plangeam.
                    Ma simteam amortita.Nu fizic,fizic ar fi fost prea usor...pshihic eram aproape la capacitate maxima,aveam nevoie de o pauza si parea ca nu as fi putut sa o gasesc vreodata.Mini pauzele de la viata erau iluzii.
                    Fruntea imi era incruntata,buzele uscate si muscate pana la sange,dar nu simteam gustul,nici nu dadeam atentie.
                    Daca te-as ruga destul de mult...m-ai face sa uit?Mi-ai sterge lacrimile cu buzele tale?Mi-ai aseza capul pe pieptul tau sa iti ascult inima,sa bata doar pentru mine?
                    Te-as intreba la nesfarsit pana ai rosti raspunsul,pana m-ai privi cu acei ochii blanzi si secretosi ce ii porti cu mandrie si ii imparti doar cu mine,s-au asa sper eu.Negrii,nu precum intunericul noptii,mai degraba ca smoala incinsa,mocnind inauntrul tau.I-as privi toata ziua si nu m-as supara pentru ca privirea lui imi panseaza ranile si imi stinge ura.
                    Nu esti aici.
    ......
                    Inspir aerul rece,simt cum imi cresteaza buzele uscate,imi e frig.Parul de pe ceafa mi s-a ridicat,un fior imi strabate sira spinarii in incercarea de a ma avertiza.Nu fac nici un efort in a ma ridica sa inchid geamul,cearsaful moale se prelinge intre picioarele mele dar nu vreau sa ma misc sa ma acoper cu el.As prefera sa stau sa mor de frig,si asa nu cred ca sunt in stare sa ma ridic macar din pat.
                    Ah,dar doar ma mint.Peste cateva minute o sa imi sune alarma si nu voi avea de ales decat sa ma scol din pat,sa o opresc,imi voi da jos pijamalele,v-oi intra in dus si o sa imi trebuiasca vreo cincisprezece minute inainte sa ma rog de mine sa ies din caldura.N-as mai iesi de acolo.
                    O sa imi spal dintii,ma voi pieptana-o sa dureze destul de mult-,ma imbrac si apoi ies.Eh,dar mai intai trebuie sa ma ridic din pat.Alarma suna,apoi imi urmez ritualul insirat mai sus in cuvinte.
                    Imi simt fiecare muschii tipand sa ma pun la loc,sunt epuizata desi am dormit mai mult de noua ore.Corpul imi e strabatut de junghiuri,febra musculara nu e ceva cu care ma pot obisnuii.Imi e frig,desi geamul e inchis acum.Corpul meu e rece.
                    Imi i-au lucrurile si plec.E ora zece dar pe strada nu sunt mai mult de trei oameni,frigul de noiembrie i-a gonit pe toti in casele lor.Ei bine nu pe toti,noi astia shinobi si kunoichi nu bagam in seama lucruri minore ca frigul.Asa suntem crescuti.Cei slabi raman,cei puternici pleaca.
                    Imi asez mai bine pe gat tentativa de fular rosu,l-am purtat de asa de mult ori incat materialul s-a subtiat,facandu-l sa para mai mult o esarfa.Imi e frig,presupun ca sunt slaba.Phaha,nu.Asta e ceva ce nu am mai fost de foarte mult timp.Umorul meu e precum gandurile mele...negru.
                    Pot simti sub ghetele negre pamantul inghetat,picioarele ma poarta singure spre destinatie,am urmat aceeasi cale de asa de mult timp incat m-as putea lega la ochii inainte de a iesi din casa.
                    Simt privirile oamenilor in timp ce trec pe langa ei si nu,nu e din vina contrastului dintre roz rosu si negru.E ziua aceea pe care am asteptat-o asa de mult la inceput,pana sa ma destept.S-a intors.Odata cu realizarea simt cum o palma imaginara imi brazdeaza fata si ma lasa fara aer.
    Imi e frig.Sunt singura.


    >>>>>>>>>>>Nota<<<<<<<<<<<

    Trist,foarte trist stiu.Daaarrrr,ca orice fanfic,o sa urmeze si parti mai bune so get ready.Nu garantez ca o sa postez o data pe saptamana dar o sa fac tot posibilul sa nu ma las asteptata...daca v-a fi cazul.Cu acestea spuse (muzica de incheiere) ne revedem in urmatorul capitol.That's all folks!
    PS:pareri cat incape va rog(pretty please)!

    MistressDD
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 23/10/2014

    Re: Efectul placebo

    Mesaj Scris de MistressDD la data de Vin 14 Noi 2014 - 22:35

    2.
     
                    Ochii albastri isi pierdusera din stralucire,o culoare spalacita ii luase locul cyanului obisnuit,parul de culoarea frunzelor de toamna ii crescuse pana deasupra umerilor bentita neagra fiind singurul sprijin pentru a nu-i acoperii ochii.Rotunjimile fetei sale,cele ce ii dadeau aceea figura de copil,disparusera aproape coplet,babria ii era ascutita si maxilarul ferm.
                    Era inalt,mai inalt ca mine acum,postura nu ii mai era de copil...era barbat,nu numai prin corp ci si prin haine,mai bine de jumatate de portocaliu fusese inlocuit de negru,pantaloni de trening fiind sinurii neschimbati din ecuatie.
                    Ma privea,gura intredeschisa,ochii deschisi larg,sprancenele arcuite in semn de uimire.Nu eram impresionata.
                    L-am ignorat.Nu aveam nici cea mai mica intentie sa port o conversatie cu el.Nu-mi lipsise prezenta lui.
                    Tsunade ma privea din spatele biroului,mainile incrucisate,fruntea incretita.Ce,o sa ma judeci pentru cum ma comport?am gandit pufnind.
    -Uh,deci pentru ce sunt azi aici?am intrebat iritata de prezenta lui.
    -Oh..eu,adica am crezut ca...Tsunade se balbia,ceva neobisnuit pentru ea.Vreau sa spun ca Naruto,a venit,vezi?mana ei pleca in directia lui parca incercand sa imi arate ceva evident.
    -Aha,e tot ce am putut spune.
                    Ma simteam putin vinovata,trecusera 5 ani si asta era tot ce puteam sa spun...aha.Poate ar fi trebuit sa ii scriu un discurs lung despre cat de mizerabil m-am simtit in primii ani,cate nopti am petrecut plangand,secatuind izvorul de lacrimi.Imi amintesc cum plangeam pana perna mea era uda,apoi epuizata adormeam cateva ore si o luam de la capat.Imi aduc aminte tot.Tu nu.
                    Sunt singura inca de cand m-au parasit,iar acum cand unul din ei a revenit...m-a simt inca si mai singura decat eram pana la venirea lui.M-ai bine ramaneai departe,Naruto.
    -Sakura-chan...,vocea lui era franta.
    -Uhm,tu si cu Naruto...adica sti,isi curata gatul apoi continua ferindu-si privirea,echipa,sunteti o echipa.
                    Pic.Ultima picatura de care aveam nevoie.
                    Situatia ma incomoda si nu gaseam o cale rapida de a iesi din ea.Ce urma sa fac?Ce sa zic?Cum sa ma comport?As putea incerca sa spun ceva de genul „Hei Naruto,ai plecat de 5 lasandu-ma complet singura imediat dupa ce a plecat si celalat senil,v-a cam durut in partile initime cum urma sa ma afecteze dar na,e ok,nu pun la inima.Hei,te-ai mai ingrasat?”
                    Mda,mai bine taceam in cel mai bun caz si asteptam ca cineva sa incheie odata aceasta stanjenitoare si nefolositoare intalnire.
                    Spre norocul meu,usa biroului fu deschsia de catre Shizune ce alerga incercand sa care ceva mai mult de 20 de pergamente.Am profitat de ocazie si m-am strecurat afara cu grija sa ocolesc carausul.
                    Nu-mi picase bine revederea,simteam cum stomacul ma roade iar capul incepea sa ma atentioneze ca avea nevoie de aer,de abia atunci am realizat ca mi-am tinut respiratia aproape de cand l-am vazut,surprinzator e ca nu m-am albastrit.
                    Calma,intr-un final,mi-am continuat drumul spre iesire stiind deja directia in care urma sa ma indrept.Dar,spre nemultumirea,am auzit pasi in urma mea.O Doamne,te rog,nu.
                    O intoarcere rapida mi-a permis sa dau de galben,portocaliu si albastru.Oh si doar te-am rugat.
    -Scuze.
    -Poftim?surprinderea din vocea mea probabil ca nici nu se simtea,calmitatea imi disparuse,nu mai eram agitat,nervoasa insa da.
    -Scuze,ochii lui fixau podeaua,mainile ii erau stranse in pumni,umerii cazuti in fata.
    -Am inteles asta,ce nu inteleg e carui fapt ii datorez acel „scuze”.
    -Pentru tot.
                    Ardeam.Imi simteam ochii incinsi,sudoarea mi se prelingea pe spate udandu-mi bluza,parul mi se lipise de frunte.Unghiile imi strapungeau palmele.
    -Nu vreau sa fiu eu cea care spune asta,dar inceteaza cat inca ma controlez.Tu esti unul dintre motivele care m-au facut asa cum sunt,si o sa fiu sincera cand spun ca nu vreau sa ma intorc la ce eram,de acum,daca v-a fi necesar,tu v-a trebuii sa ti pasul cu mine.Suntem coechipieri,nimic mai mult.Du-te acasa,odihneste-te,apoi revino si spune-le asta celor care inca le pasa de prietenia ta,simteam cum pumnalul din inima se rasucea inecandu-mi cuvintele.

                    N-am nevoie de nimeni.
    >>>>>>>>>>>>Nota<<<<<<<<<<<
    Heeei,m-am intors cu un capitol 2 la care sper sa va provoc sa imi spuneti pareri.
    Soooo,see you later!

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:39