╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Durere fara sfarsit

    Distribuiti

    Liliac
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 5

    Data de înscriere : 17/09/2014

    Durere fara sfarsit

    Mesaj Scris de Liliac la data de Joi 18 Sept 2014 - 12:46

      Cap 1


    In linistea noptii, strabatuta doar de zgomotul motoarelor masinilor, ploaia incepuse sa-si astearna stropii fini si reci in praful ce se odihnea pe asfaltul incins. Caldura inabusitoare de peste zi era inlocuita incetul cu incetul de racoarea binefacatoare. Cainii si pisicile se ascunsesera de ploaia rece, iar pasarile isi acoperisera capul sub aripile multicolore. Intr-una din casele asezate in linie perfecta, inconjurate de un gardulet alb si cu gazonul mereu proaspat taiat, la una din ferestre, un chip privea ingandurat, in noapte.
    Parul roz, lung, ce trecea de talie, ii incadra fata dulce de copil inocent, iar cateva suvite din bretonul lung ii invaluiau ochii verzi ca smaraldul, migdalati, dandu-le un aer misterios. Pe buzele pline, rozalii, usor intredeschise i se odihnea o tigara. Corpul zvelt si mladios, bine dezvoltat, se sprijinea lenes de fereastra.Pe bratele incrucisate la piept i se revarsau manecile largi ale unui capot de matase, rosu, ce ii acoperea corpul, protejandu-l de aerul rece ce venea de afara.
    Fata arunca tigara pe fereastra si se intoarse spre camera. Privi la patul micut, de o persoana, peste care asternuturile albe de in zaceau aruncate si ofta. Se intoarse si privi in oglinda micuta, atarnata deasupra biroului din colt, pe care erau imprastiate zeci de foi si carti. Dar usa camerei se deschise brusc si o voce stridenta zgarie timpanele fetei.


    -Nu mai consuma curentul degeaba ca se te privesti in oglinda. Ai destul timp ziua si oricum nu esti o frumusete iesita din comun, ii spuse doamna Tsunade in timp ce o masura cu ochii mijiti de sus pana jos. De cand ai venit aici ai fost o pacoste, nu ma mir ca mama ta te-a abandonat, a continuat ea pe un ton acru.


    Doamna Tsunade era in varsta de cincizeci de ani, cu parul rosu strans intr-un coc la spate, mereu imbracata intr-un costum mov si ciorapi albi in picioarele incaltate in obisnuitii pantofi cu toc patrat. Ea era directoarea orfelinatului "Hills", dar cu toate ca tinea sa arate celorlalti ca este o femeie buna si iubitoare, atat aspectul, cat si comportamentul ii aratau adevarata fire. Toti copii din orfelinat stiau cat este de avara si de rea, nepasandu-i decat de aspectul financiar si exterior al orfelinatului.


    -Imi pare rau, doamna, am vrut sa beau doar un pahar cu apa. Si nu aveti niciun drept sa vorbiti asa despre mama. Poate ca m-a abandonat , dar dumneavoastra nu aveti de unde sa stiti motivul pentru care a facut acest lucru, asa ca nu va permit sa o jigniti. Mie imi puteti spune ce vreti, dar nu aveti voie sa vorbiti in acest fel despre cea care mi-a dat viata pentru ca nu o cunoasteti si nu stiti cine este, vorbi tanara indignata de cuvintele directoarei.


    -Poti bea apa si dimineata , doar nu o sa mori de sete cateva ore.Mereu ai avut ceva de comentat si de fiecare data cand te-am pedepsit , nu te-ai invatat minte. Insa daca nu vei invata sa mi te supui, vor exista consecinte mult mai grave ca inainte. Nu cred ca ai uitat ultima pedeapsa, nu? spuse ranjind. Acum stinge lumina si mergi la culcare, maine ai treaba , si astea fiind spuse , doamna Tsunade iesi din camera trantind usa.
    Fata ofta si stinse lumina. Cum ar fi putut sa uite ultima pedeapsa ce i se aplicase?

    ~Flash-back~
    -Dar doamna, nu eu am furat banii, spuse fata pe un ton plangator.
    -Taci! Tu esti singura careia i-am dat dreptul de a intra in biroul meu! Am avut incredere in tine si te-am lasat sa faci curat in birou, nu sa furi bani, tipa doamna Firefrog la tanara ce o privea ingrozita, aplicandu-i in acelasi timp o serie de palme peste chipul brazdat de lacrimi. Te voi pedepsi, ranji femeia indreptandu-se spre fata, nu inainte de a fi luat ceva de pe birou.
    -Nu doamna, va rog! implora fata, ingenunchiata, ferindu-se. Vazu o lucire, auzi un sunet scurt si aspru si simti ceva matasos ce i se prelingea pe corp. Ridica ochii cu teama si privi ingrozita in jurul ei. Parul ei lung si rozaliu ca florile de cires zacea acum imprastiat pe covor de jur-imprejurul ei. Isi duse mainile la cap si pipai incet cu degetele tremurande , dorindu-si din toata inima sa fi fost doar un cosmar. Dar nu era un cosmar, era realitatea. Frumosul ei par ce il iubea atat de mult ii fusese taiat fara mila de la baza gatului. Stranse incet, foarte incet firele de par si fugi in camera ei, tinandu-si pletele la piept cu amandoua mainile si varsand lacrimi amare.
    Statuse ore intregi in camera ei, plangand si strangand in brate frumosul ei par ce isi pierdu-se acea stralucire care o fermeca.
    Trecuse un an de atunci si parul ei crescuse la loc, ba chiar mai lung, ajungandu-i aproape de spate, insa nu va uita niciodata acea zi. Fusese pedepsita pe nedrept si stia ca directoarea o pedepsise in mod special pentru ca nu o suporta, nu ca ar fi furat vreun ban, ceea ce nici macar nu se intamplase. Isi jurase in acea zi ei insisi ca se va razbuna, nu numai pentru pedepsele suferite, ci si pentru copilaria pierduta.


    ~End of flash-back~

     

    Scutura capul ca sa scape de acea amintire si merse in pat unde se invalui in asternuturile reci ce o facura sa tremure putin si inchise ochii, incercand sa adoarma si uite unde se afla. Fusese abandonata la nastere de catre mama ei pe treptele unei biserici si ajunsese in acest orfelinat, unde toti copiii nu-si doreau decat sa devina majori si sa plece, scapand astfel de directoare. Trecura minute bune pana a reusit sa adoarma, insa cosmarul a inceput sa o bantuie din nou. Era acelasi, mereu acelasi. Totul era scufundat in intuneric, insa ea alerga prin acea bezna fiind urmarita de o pantera neagra al carei marait il auzea ca si cum ar fi fost langa ea... Desi fugea cat o tineau picioarele, nu reusea sa scape de acea felina ce o urmarea cu miscari gratioase, iar in momentul in care a simtit pe spate cum ghearele ascutite ale panterei ii sfasiau pielea, cauzandu-i o durere ingrozitoare, s-a trezit tipand si transpirata toata, incercand sa-si dea seama unde se afla, inca simtind parca pe spate acea zgarietura. Isi scutura capul ca un catel si realiza ca avusese din nou acel cosmar care ii bantuia somnul de ceva timp. Se ridica din pat si isi aprinse o noua tigara, ducandu-se la geam ca de obicei, de data aceasta fara sa mai aprinda lumina, nevrand sa fie deranjata de doamna Tsunade, ce suferea de insomnie. Privi ingandurata pe geam la ploaia ce biciuia salbatic pamantul vrand parca sa-l cresteze. Oare ce insemna acel vis? Si de ce era urmarita tocmai de o pantera in vis? De ce nu era alt animal? Din cate isi aducea aminte acum, era fascinata de pantere, nu speriata de ele. Serpii si insectele erau cele care o speriau. In cele din din urma observa ca tigara se consumase singura cat timp se pierdu-se in ganduri asa ca o arunca afara si se reintoarse in pat, nu inainte de a lua un somnifer din tubul ce se afla mereu sub perna ei si se scufunda intr-un somn adanc si fara vise. 



    Acesta e primul meu fic...sper sa va placa..la 2 comuri pun capitolul urmator Kiss

      Acum este: Mar 6 Dec 2016 - 14:10