Heart-shaped box

    Distribuiti

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Heart-shaped box

    Mesaj Scris de Andi la data de Joi 22 Mai 2014 - 14:29

    Capitolul I





    Într-o zi ploua. Vântul bătea tare, afară era frig, iar eu nu eram acasă. Şi umbrela mea se rupsese. Părul meu era răvăşit de vânt. Îmi era frig, pentru că nu eram acasă şi ploua. Atunci te-am văzut. Pentru câteva secunde ploaia s-a oprit, dar văzând cât de ploat erai şi tu, a continuat de parcă nu s-ar fi oprit niciodată. Totuşi, nu mă mai deranja vântul şi nici nu mai era frig. Pentru că tu erai acolo. Dar era trist, fiindcă norii tăi erau mai furioşi decât ai mei. Și cu cât mă apropiam mai mult, vedeam cât de mult semănam. Nici tu nu erai acasă. Umbrela ta nu se rupsese, dar fusese luată de vânt. Aceeași vreme urâtă, aceeaşi stropi de ploaie.
    Din acea zi nu te-am mai văzut, dar m-am gândit la tine. M-am întrebat de ce nu ai parte de o vreme bună ca ceilalţi. Vreau ca tu să zâmbeşti, să fii fericit. Dar mai mulţi nori duc doar la o vreme mai proastă. De aceea voi încerca să scap de ai mei. Voi fi o persoană mai bună. Astfel, va apărea și soare în prognoza mea. Şi dacă va străluci suficient de tare, poate va alunga norii tăi. Căci dacă vei rămâne aşa, ştiu că niciunul din noi nu va fi fericit. Dacă ne-am completa unul pe altul, atunci tu nu ai mai avea nevoie să îţi găseşti umbrela, iar eu nu voi mai încerca să o repar pe a mea. Vremea ar fi frumoasă. Şi chiar dacă va mai ploua, voi fi acolo pentru tine, te voi apăra de stropii de ploaie, de vântul rece. Şi ştiu că şi tu vei face la fel. Dar poate tocmai de asta nu ne putem ajuta unul pe altul. Fiindcă semănăm prea mult. Atât de mult încât mă întreb dacă ne-am mai întâlnit vreodată. Atât de mult încât mă înspăimântă.
    Am închis cartea şi am trântit-o pe locul liber de lângă mine. Ce aberaţie. E ultima dată când citesc ce îmi recomandă Konan. De asta nu înţeleg femeile. De ce ai vrea să citeşti ceva care te deprimă? Eu credeam că ar trebui să încercăm să fim fericiţi, dar mă rog, ăsta nu e şi cazul lui Konan.
    Mi-am întins mâna după carte, apoi m-am uitat pe coperta neagră. Nimic ieşit din comun. Toate cărţile care se vor macabre sunt negre. Şi, total dramatic şi neaşteptat, pe copertă este un trist cu o ţigară în mână, ale cărui trăsături aduc puţin cu cele ale lui Takumi din Trapnest, trupa aia faimoasă. Ce e în capul scriitorilor din ziua de azi? Nu găsesc niciun strop de originalitate. De ce nu încearcă nimeni să facă ceva nou? Sper că măcar numele autoarei nu sună ciudat. Să vedem. În josul paginii, centrat, figura şi numele celei care a scris asta. De obicei numele autorilor se vede de la intrarea din librărie, dar de data asta, este scris foarte mărunt, de parcă nu ar fi vrut să îl observăm. Ciudată fiinţă, această Ayumi Michaelis. Pare genul de autoare timidă şi dusă cu pluta. Adică, îşi destăinuie gândurile şi sentimentele în întreaga carte, dar se teme să folosească un font mai mare la numele ei? Oamenii sunt atât de ciudaţi. De fapt, lumea e ciudată. Dar nici eu nu sunt vreo excepţie.
    Azi e vineri, începutul weekendului. Acea perioadă specială a săptămânii, în care toată persoanele normale se bucură de faptul că au scăpat de muncă, facultate sau şcoală pentru câteva zile şi ies cu prietenii. Sau fac ceva cu timpul lor liber. Toată lumea, dar nu eu. Uneori prefer să fiu singur. În seara asta, problema era că mă simţeam singur. Aş fi avut cu cine să ies, dar chiar nu îmi venea în minte nicio persoană cu care m-aş fi şi simţit bine. Aşa că am preferat să stau singur, în parc, prefăcându-mă că mai citesc din cartea asta atunci când observam că oamenii se uită ciudat la mine.
    Mi-am pus mâinile sub cap şi am privit către cer. Era destul de înstelat în seara asta. Şi atmosfera era mai plăcută, deoarece rămăseseră destul de puţine persoane în parc. Nu spun că nu îmi plac oamenii, doar că uneori mă simt sufocat de prezenţa acestora. De asta aş prefera ca acum să nu observ cum cineva se îndreaptă spre mine. Expresia feţei mele era destul de ciudată. Nu aveam niciun prieten roşcat şi nici nu urma să mă întâlnesc cu cineva în seara asta. Plus că sunt covins că am o aură de “lăsaţi-mă-n pace”. Am continuat să-l privesc curios pe individ, care s-a aşezat fără nicio grijă pe bancă, lângă mine.
    -          Hei, spun eu supărat! Vezi că te-ai aşezat pe cartea mea!
    -          Îmi, îmi pare rău, zise roşcatul ridicându-se.
    A vrut să îmi înapoieze cartea, dar s-a uitat pe copertă mai întâi. O analiza de parcă ar şi şti despre ce e vorba. Nu, nu, nu şi iar nu! Prima impresie pe care o să o aibă omul ăsta despre mine va fi bazată pe cartea aia! Este adevărat că “haina îl facem pe om”, dar din păcate e valabil şi la cărţi. Eşti ceea ce citeşti.
    -          Hmm, “Nu mă orbi” de Ayumi Michaelis. Bună alegere!
    Să mori tu că eşti şi fan! Care erau şansele să şi dau peste cineva care a şi citit procăria asta? Dacă îi spun părerea mea sinceră despre carte, voi fi nepoliticos. Dacă încep să ridic în slăvi prostia asta, mă voi simţi ca un idiot. Ce e de făcut?
    -          Mulţumesc, dar nu am citit-o încă. Mi-a fost recomandată de o prietenă.
    -          Păcat, e destul de tare. Începutul nu e cine ştie ce, dar apoi devine chiar interesant. Revenind la motivul pentru care am venit aici, tu eşti tipul ăla?
    -          Care tip? întreb eu privind sceptic.
    „Tipul ăla”. Cum poţi să întrebi asta şi să aştepţi un răspuns serios? Mai precis de atât nici nu putea fi.
    -          Ştii tu, cel cu „seminţele”... zise el încercând să insinueze ceva.
    -          Aaaaa, spun eu prelung. Acel tip.
    -          Deci tu eşti? spuse acesta bucuros.
    -          Nu, dar îl cunosc. Uite omule, nu pari aşa afectat, încă nu e prea târziu să te laşi. Nu ai şi tu prieteni sau familie care să îşi facă griji pentru tine?
    A ezitat pentru un moment, apoi mi-a explicat că drogurile nu sunt pentru el, ci pentru un prieten. Sigur, aşa spun toţi la început.
    -          Oricum, de ce se droghează prietenul tău?
    O altă pauză. Şi eu parcă sunt cretin, nu alta. Omul ăsta vine să caute una, alta şi eu fac pe psihologul. „Dar de ce se droghează prietenul tău? Tu iei droguri? Crezi că aş fi un psiholog bun? Spune-mi mai multe despre tine.” Asta ar urma. De aceea ar trebui să am mereu un pistol la mine. Fiindcă în momentele de genul ăsta, aş merita să fiu împuşcat!
    -          De ce nu eşti acasă la ora asta? Nu ai şi tu prieteni sau familie care să te aştepte?
    Ok, asta a durut, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, mi-a evitat întrebarea. În al doilea rând, e clar că l-a deranjat când am întrebat dacă are persoane care să se îngrijoreze pentru el. În al treilea rând, pe mine chiar nu mă aşteaptă nimeni acasă.
    -          Şi cum spuneai că te numeşti? întreb eu, schimbând subiectul.
    Mi-a spus că numele lui e Sasori, după care mi-a oferit un zâmbet, care treptat s-a transformat în râs. Şi nu a fost orice zâmbet. A fost un zâmbet perfect, care te face invidios. Dacă aş fi văzut o fată cu un zâmbet ca al lui Sasori, prima mea intenţie ar fi fost să o sărut. Dar în cazul de faţă, rămân la partea cu invidia. De ce nu sunt şi dinţii mei atât de drepţi şi albi? Felul lui de a râde e atât de copilăresc şi inocent. Alt lucru pentru care îl invidiez. Şi, nu ştiu, trăsăturile feţei lui sunt mai pronunţate decât ale mele, emană mai multă masculinitate decât mine. Îl cunosc pe tipul ăsta doar de cinci minute şi deja îl urăsc.
    -          O! E prima întrebare la care mi-ai răspuns, zic eu într-un sfârşit.
    -          Tu vorbeşti?
    Cum mi-a întors-o! Are dreptate. Nici eu nu eram mai breaz decât el. Deja mă simt sufocat de prezenţa lui, aşa că mai bine plec. O să merg acasă şi o să văd eu vreun serial. Sau o să ascult cum vecinii mei de deasupra şi-o trag toată noaptea. Da, viaţa mea e destul de interesantă. Deci, cum spuneam, ar trebui să mă car de aici.
    -          Mi-a părut bine să te cunosc, Sasori.
    O minciună mai mare de atât nici că aş fi putut spune. M-am ridicat de pe bancă, fără să uit să iau cartea şi am dat să plec.
    -          Stai, spuse roşcovanul apucându-mă de încheietura mâinii.
    -          Acum ce mai vrei?
    Tonul e meu nu era deloc prietenos şi mă bucuram pentru asta. Adică, abia am schimbat două vorbe. Doar nu vreau să fim prieteni sau ceva. Eu cu siguranţă nu vreau să fiu prieten cu el.
    -          Nu îmi spui unde îl pot găsi pe dealer?
    Sunt atât de retardat şi prost şi bătut în cap. Nu degeaba avem o reputaţie aşa proastă, noi blonzii. Pentru o secundă am crezut că vrea să mă întrebe cum mă cheamă şi, poate, să fim prieteni. Sunt atât de disperat să formez o legătură stabilă cu alte persoane, încât o să mă agăţ de oricine se apropie la mai puţin de doi metri de mine. Sunt penibil. Şi mă urăsc o dată în plus pentru naivitatea asta de care dau dovadă.
    În fine, am continuat să merg şi să îl ignor. Sub nicio formă nu îi spun cum poate să dea de Shino, dubiosul dubioşilor care are mereu la el prafuri de vânzare. Mie ce-mi iese? Nu vreau să îi fac reclamă gratuită lui Shino.
    -          Am prins ideea. Vrei bani, nu?
    Acum citeşte şi gânduri? Doamne, chiar vreau să scap de el. Mi-e mai dor ca niciodată de camera mea.
    -          Uite, chiar nu am suficienţi bani şi pentru droguri şi pentru tine, însă îţi pot da un bilet gratuit la concertul trupei mele.
    -          Oh, ai putea înceta să îţi dai cu presupusul? Nu e vorba despre bani, ci despre ce vrei să faci cu ei. Drogurile nu vor ajuta pe nimeni, niciodată. Dacă vrei să dai de Shino, caută-l şi singur. Eu am de gând să dorm liniştit noaptea, fiind sigur că nu datorită mie un om poate să ia o supradoză în orice moment.
    -          Eşti surprinzător de amabil cu un necunoscut. Totuşi, ia biletul. Am avea nevoie de audienţă.
    -          Cât costă?
    Dacă au nevoie de audienţă, înseamnă că sunt o trupă nouă şi probabil nu au nici prea mulţi bani.
    -          Ţi-am mai spus, e gratuit. Dar dacă vrei, îmi poţi cumpăra ceva de băut după concert.
    Cumva se dă la mine? Asta e o tactică de agăţat. Le ştiu pe toate, că doar le-am încercat de parcă viaţa mea ar fi depins de asta. De ce se dă la mine? Adică, bine, şi eu m-aş da la mine dacă aş fi altcineva, dar totuşi, de ce face asta?
    -          Deci, ai să vii?
    -          Si-sigur, spun eu nedumerit.
    -          Atunci ne vedem acolo! Detaliile sunt pe bilet!
    Mi-a făcut cu mâna şi a plecat, nu înainte de a-mi mai zâmbi încă o dată în modul său specific. Ce a fost asta? Şi de ce am zis că mă duc? Mai bine zis, cu cine am să mă duc? Viaţa e nasoală şi atunci când primeşti chestii moca! Păi, sper că nu o să-mi pierd timpul degebea acolo.
    _________________________________________________________
    Doamnelor şi domnilor, mă simt onorată să vă prezint primul meu fic yaoi! Ştiu că mai am câteva ficuri în desfăşurare la care postez din joi  în paşti, dar muream dacă nu începeam ficul ăsta. Chiar simţeam nevoie de puţin yaoi în viaţa mea, şi cum nu am timp să văd sau să citesc ceva de acest gen, am zis măcar să scriu. Am să încerc să mai pun un capitol înainte de bac. Sper că v-a plăcut. Vă doresc o zi bunăăă ca Sasori Laugh. ^^


    Ultima editare efectuata de catre Andi in Mar 19 Iul 2016 - 15:24, editata de 1 ori

    elenna
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Heart-shaped box

    Mesaj Scris de elenna la data de Joi 22 Mai 2014 - 16:21

    Mi-a plăcut la nebunie începutul <3 e foarte tare si sper ca Sasori sa nu fie gay :o fic-ul tau e foarte frumos sper sa pui next-ul cat mai curând si sa ma anunți si pe mine intr-un pm  
    Te Kiss 
    Si te   Big Hug

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Heart-shaped box

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Joi 22 Mai 2014 - 17:07

    Edit! Sa vezi ce-ti fac fiindca e yaoi si nu mi-ai zis de el! (D)

    Femeie, tu pana la bac mai pui inca vreo 3 capitole, ai inteles?! (D) Eu vreau ca data viitoare sa fiu prima care da comm-ul asa ca, apuca-te pe scris ca doar nu degeaba stai acasa. Laugh
    Ei bine, asa cum mie imi plac animeurile si ficurile yaoi ti-ai gasit o fana. Laugh
    Nu-mi vine sa cred ca roscatul e Sasori, iar blondul trebuie sa fie Deidara nu? *goo* Sau poate Naruto, asta doar daca personajele sunt din Naruto. Think
    Oricum eu vreau de la tine scene yaoi. <3 Daca nu scrii asa ceva te voi bate la cap pana o vei face. :> Si crede-ma ca asa va fi. :-"
    Totusi sper ca tu, asa cum mi-ai promis, sa faci acele scene, chiar daca nu te pricepi sau nu, si sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. Smile
    Te-am :*Andy! Big Hug
    P.S: N-am avut idei pentru un comentariu mai lung. >.<

      Acum este: Mier 1 Mar 2017 - 22:00