╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Can you feel my heart? [+16] - [+18]

    Distribuiti

    Itachi.
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 7

    Data de înscriere : 30/03/2014

    Can you feel my heart? [+16] - [+18]

    Mesaj Scris de Itachi. la data de Dum 30 Mar 2014 - 19:26

    Can you feel my heart? [+16] - [+18]


    ... can you see the dark?


    Capitolul 1
    Autor pov'



    Muzica zgomotoasă îi răsuna în urechi, având ca scop să-l liniștească, să îl conducă pe o altă lume, una liniștitoare și primitoare, de altfel. De două zile încoace lucrurile începură s-o ia razna din nou, întrucât singura lui consolare rămânea acum și pentru totdeauna muzica. Prietena îl încolțea de fiecare dată când avea ocazia, înnebunindu-l cu întrebări nefirești și prostești, enervându-l oricând și oriunde, iar părinții, ei bine, rămâneau pe dinafară ca de obicei. Fiind plecați în străinătate sau cine știe unde cu munca, nu mai rămânea nimeni destul de competent și deștept care să-i țină în frâu furia și pornirile adolescentine. Absolut nimeni. Servitorii n-aveau drept la cuvânt în fața moștenitorului, niciodată. În trecut, un nesăbuit îndrăzni să-și facă glasul cunoscut, însă de atunci nimeni n-a mai avut tupeul să încerce nimic. Nimeni nu știe pe unde se află acela și ce face în momentul de față.

    Obosit și stresat, își trânti corpul pe suprafața moale a plapumei, întizându-se precum o felină leneșă, dar frumoasă. Opri muzica și-și azvârli căștile pe undeva prin cameră. Părea înlănțuit de gânduri și sentimente enervante, căci se încrunta din secundă în secundă, strângându-și uneori și pumnii. Era măcinat și-avea multe pe cap. Ca orice om dorea să se descarce, să spună cuiva ce are pe suflet, de preferabil un străin sau o străină pe care n-avea s-o mai vadă vreodată, ca nu cumva să-i cunoască cineva slăbiciunile. Avea buzele întredeschise, își dorea să își ia o piatră de pe suflet, dar își reprimă sentimentele și povestea ce nu putea fi ascultată. Nimeni nu era acolo pentru el ori suferința lui interioară. Întunericul său creștea de la o zi la alta, izolându-se de prietenii ce-i putea avea de când lumea. Și-atunci o sclipire slabă îi luminară ochii întunecați. Își ridică mâinile în aer, întinzându-le de parcă ar putea să atingă vreodată tavanul din poziția aceea. Părea un visător de rând.

    - Întunericul, huh? șopti.


    ***

    Până la urmă hotărî că are nevoie de aer curat. Ieși afară pe poarta principală în ciuda faptului că dădaca îl strigă să se întoarcă, cu vocea aceea blândă, de femeie îngrijorată. Nu-i porunci, doar îl rugă. Totuși, lui nu-i păsa de rugămințile nimănui. Sufletul din interiorul ființei sale tânjea după o atenție deplină, de necontestat. Nici el nu știa dacă-și dorea să se îndrăgostească. Nimeni n-o făcea. Gândurile lui rămâneau un mister veșnic pentru lumea ce-l înconjura. Își trecu plictisit mâna prin șuvițele rebele, purtate de vânt, ciufulindu-le ușor. Se părea că era una din zilele în care podoaba capilară își face de cap, dar nici asta nu conta. Liniște... un pas, doi, trei... 

    Vocea vântului îi umplea auzul până la refuz cu șoaptele ei promițătoare. Îi promitea multe și mărunte. Se pregătea să-i strige „scoate-mă din starea asta”, să-i spună câte alte lucruri, însă o voce bărbătească îl opri, îl obligă să-și deschidă ochii larg. Încă se afla în public, deci, cu alte cuvinte, nu-și permitea să-și piardă cumpătul, să se scrie despre el în ziare. Niciun om deștept nu se face de rahat cu proprie știință. Numai un dobidoc și-ar putea permite să reacționeze la micile impulsuri în așa manieră. Brunetul nu era prost deloc, deși, presiunea ce se puse pe el în ultima vreme îl putea obliga să cedeze, psihic.

    - Domnișoară Haruno! Ascultați-mă, vă rog! Știți foarte bine că statutul dumneavoastră nu vă permite să vă comportați astfel în locuri publice sau să ieșiți afară noaptea.
    - Scutește-mă, Cecil dragă. Dacă nu îți place cum sau ce fac, du-te acasă! 
    - Dar, domnișoară Haruno...
    - Niciun dar! Sunt conștientă că n-ai cum să te pui în locul meu, dar încearcă să mă înțelegi puțin. Doar pentru că s-a întâmplat nenorocirea aceea, asta nu înseamnă că... că trebuie să rămân închisă în „turnul prințesei”.

    Păru-i neobișnuit, se lăsa purtat de blândele atingeri ale vântului, acoperindu-i și descoperindu-i chipul angelic în voie. Vocea melodioasă încă-i răsuna în urechi brunetului, și nici de mișcat nu se putea mișca. Rămase asemenea unui privitor uimit, un spectator de rând, țintuit locului, urmărind fără nerușinare scena dintre servitor și fată. Bărbatul între două vârste, șoferul cel mai probabil, încercase s-o facă să înțeleagă că trebuie să se întoarcă, dar cedă și el, exact ca oricine altcineva, la vedere privirii ei hotărâte. Își aranjă costumul agitat, punându-și mâinile în sân. Se putea observa experiența în ochii bătrânului, iar ei considerau că ceva nu miroase a bine.

    - Și ce-am să-i spun mamei dumneavoastră? 

    Surprinsă că Cecil acceptă ideea așa ușor, își flutură genele negre și dese în direcția lui, clipind uimită de câteva ori, apoi oftă. Analiză locul din spatele ei, stânga, dreapta și înainte. Nimic. 

    - Nu știu, făcu ea pe-un ton inocent. Inventează tu ceva.
    - Fie, murmură Cecil, dezamăgit că nu-i putea rezista. Vreau doar să vă întoarceți acasă la ora-

    Dar sărmanul șofer nu mai apucă să-și termine ideea, căci micuța lui stăpână se făcu dispărută cu ajutorul umbrelor. Părul ei neobișnuit, desprins, sărea dintr-o parte în alta din secundă în secundă, în timp ce în mâna micuță ținea strâns de o gentuță minusculă. Rochița albă o făcea să semene cu o zână din povești, o adevărată frumusețe, și totuși, nu putea înțelege de ce anume începu să o urmărească.


    _____________________________________________
    Bună  Hi! . Ăsta e primul fic pe care-l postez pe site-ul acesta și sunt conștientă de faptul că primul capitol e un pic plictisitor, dar na. Abea din al doilea vin fazele mai condimentate Laugh ; Am promis faze +18 și o să mă țin de cuvânt. Hehe. Aștept păreri de orice fel ^^

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Can you feel my heart? [+16] - [+18]

    Mesaj Scris de Irene. la data de Dum 6 Apr 2014 - 12:03

    Bună *hug*
    Mă bucur că am trecut pe aici, capitolul mi-a plăcut foarte mult. Nu este plictisitor, este chiar foarte interesant. Am atâtea întrebări că nici nu ştiu cum să încep iar ca să aştept să postezi următorul capitol va fi un chin. xD Capitolul 2  va avea mai multă acţiune, huh? Abia aştept. Sper să mă anunţi când îl vei posta. Spor la scris! :*

    <Unicorn>
    Banat

    Sex : feminin

    Mesaje : 32

    Data de înscriere : 17/04/2014

    Re: Can you feel my heart? [+16] - [+18]

    Mesaj Scris de <Unicorn> la data de Lun 28 Apr 2014 - 19:25

    Nu este plictisitor, ba din contra ii foarte interesant....M-a atras foarte mult titlului mai ales ca este scris in engleza si dupa parerea mea un astfel de titlul,scris in alta limba ii atrage mai mult pe cititori...Ce rebela e Sakura..deabia astept capitolul urmator... Kiss sa il postezi cat mai repede draguto

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:42