╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Ficul lunii martie 2014

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 3 Mar 2014 - 21:17

    Bună! 

    Tema: Crăiasa Zăpezii
    De pe 3 până pe 20 vă puteți înscrie. 
    De pe 21 până pe 23 postați lucrările în acest topic. 
    De pe 24 până pe 31 se votează. Da, ați citit bine. Luna asta las juriu în pace și bag sondaj, chiar sunt curioasă de cum se va desfășura un astfel de concurs. Îmi cer iertare de la critici, pentru că nu i-am anunțat de această schimbare, dar m-am decis chiar azi. Pe 31 de anunță câștigătorul. 

    Vă urez succes și dacă aveți întrebări nu ezitați să le puneți; promit că vă răspund cât de repede pot.  
    Succes!


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Mar 1 Apr 2014 - 12:36, editata de 2 ori

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Topic Închis Re: Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 3 Mar 2014 - 21:25

    Mă înscriu, că doar nu dau bacu' anu' ăsta. Baftă viitorilor participanţi.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Joi 20 Mar 2014 - 21:19

    ...............
    Stop înscrieri! 
    Andy, te rog să postezi lucrarea ^-^ Ca doar nu te-ai înscris degeaba. 
    Seară faină!

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Topic Închis Re: Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Andi la data de Joi 20 Mar 2014 - 21:48

    Am să o postez mâine sau sâmbătă. Mi-e cam frică de concurenţa asta mare. S-au înscris scriitori buni. Sper că n-am să ajung pe ultimul loc.

    Edit Rose: 
    Ok Laugh Te cred! Ai o concurență... pfoai. Fără cuvinte. 

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Topic Închis Re: Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Andi la data de Dum 23 Mar 2014 - 11:53

    Eiskönigin
     
     
     
     
    -          Lasă-mă în pace, tată! Am să plec.
    -          Nu fi naiv, fiule. Ştii bine ce se întâmplă cu peţitorii reginei Bretel!
    Dar fără să mai dea ascultare spuselor tatălui său, Yänsel şi-a luat rucsacul în spate şi a plecat. Uitându-se lung către fiul său, bătrânul se întristă cumplit. Deja îşi pierduse doi fi din cauza reginei, acum avea să îl piardă şi pe al treilea. Viteazul Yänsel nu plecă să ceară mâna reginei, ci pornise la drum în căutarea fraţilor săi. Edward şi Alphonse, nesăbuiţi de fel, n-au dat crezare poveştilor despre regină. Nu era supranumită „regina de gheaţă” doar fiindcă era conducătoare regatului în care domnea tot timpul iarna. Se spunea că Bretel nu avea scrupule şi era capabilă de lucruri odioase. De aceea Yänsel se temea atât de tare pentru viaţa fraţilor săi, de la care nu mai auzise veste de săptămâni bune.
    Yänsel îşi vânduse singurul cal pentru a putea cumpăra medicamente pentru tatăl său bolnav, deci singura sa opţiune fu să meargă pe jos. După câteva ore bune, obosit şi însetat, Yänsel zări un izvor. Cu paşi mari şi grăbiţi, băiatul vru să se apropie, dar văzu că mai era cineva acolo. Nedorind ca alţii să afle de călătoria lui, băiatul vru să plece, dar străinul îl observă. Panicat, Yänsel a încercat să fugă, dar necunosctul a fost mai rapid decât el. Micul erou se mai linişti când a observat că „urmăritorul” lui era un bătrânel cu barbă lungă, ce se proptea într-un toiag strâmb.
    -          Să vă ajut cu ceva? întrebă Yänsel binevoitor.
    -          Tu mergi să o vezi pe regina Bretel, nu-i aşa?
    Băiatul încuviinţă din cap, dându-i dreptate bătrânului, dar în scurt timp deveni suspicios. De unde ar şti acel necunoscut unde are el de gând să meargă? Şi felul în care a apărut lângă izvor chiar când voia el să bea apă îi dădea de bănuit. Ceva era ciudat cu omul acela.
    -          Pot să te ajut, tinere.
    Destul de îmbufnat, Yänsel  îi refuză oferta, spunând că nu are nevoie de aşa ceva, mai ales din partea unui moşneag. Bătrânul începu să râdă copios. Ce găsea atât de amuzant?
    -          Asta a spus şi Albă-ca-zăpada când a trecut pe aici. Copiliţa aia nemernică, ajutată de cei şapte pitici, a încercat să fure tronul lui Bretel. Şi ar fi reuşit cu ajutorul meu, căci doar eu ştiu secretul reginei.
    Captivat de spusele moşneagului, Yänsel îl îndemnă să îşi continue povestea. Nimeni nu ştia care zvon despre regină ar fi adevărat. Unii spun că aceasta îi vrăjeşte pe toţi cei care intră în castel şi îi transformă în servitori. Alţii spun că de fapt regina nici măcar nu e reală şi că existenţa ei ar fi inventată de locuitorii Regatului de Gheaţă, ca să ţină străinii departe. Tot felul de astfel de poveşti erau răspândite peste tot prin Pămânutul de Mijloc. Dar care era cea adevărată?
    -          Legenda spune că regina Bretel este cea mai frumoasă creatură care a existat vreodată şi că oricine o vede se va îndrăgosti de ea imediat şi va încerca să îi fure inima. Şi pot spune că este sută la sută adevărat, căci am văzut-o şi eu. Te vei pierde în ochii ei verzi, ce îi sunt deseori acoperiţi de şuviţele de păr negre. Dar să lăsăm detaliile. Nu fi prost ca ceilalţi şi ascultă-mi sfatul. Dacă vrei să te întorci cu bine din Regatul de Gheaţă, trebuie să porţi asta!
    Yänsel se uită cu atenţie la inelul care tocmai îi fusese înmânat.
    -          Şi cu ce mă va ajuta asta, bătrâne?
    -          Numele meu este Trumbledore cel cenuşiu, nu „bătrâne”. Inelul te va ajuta să nu te îndrăgosteşti de regină. Şi astfel, îi vei putea salva pe Edward şi Alphonse.
    -          Dar nu am spus nimic despre ei, bătrâne cenuşiu!
    -          Oh, au trecut şi ei pe aici, tinere Yänsel. Şi niciunul nu a vrut să accepte ajutorul meu. Probabil vor sfârşi ca ceilalţi. Ai auzit vreodată de Jerry Rotter sau de Ton Qeasley? Flăcăii ăştia trebuiau să fie cei mai pricepuţi elfi făuritori de capcane pentru lupi din Farnia, dar au vrut să o cucerească pe regină şi au eşuat. Ia aminte vorbele mele, băiete! Nu te îndrăgosti de regină!
    Băiatul îi mulţumi lui Trumbledore. Înainte de a-şi continua drumul, luă o gură de apă şi îl mai privi încă o dată pe bătrân. Oare era demn de încredere? Chiar îl va ajuta inelul acela cu ceva? Dar nu avea nimic de pierdut, deci tot ce putea era să încerce.
    Şi astfel, Yänsel continuă să colinde pădurea. Uitându-se atent la inelul său, Yänsel nu observă că în zare se vedea o casuţă de turtă dulce. Dar zgomotul ce venea din aceasta îl făcu să îşi ia ochii de la obiectul strălucitor pe care îl purta pe mâna dreaptă. Când ajunsese destul de aproape, băiatul observă o femeie înaltă şi cocoşată, cu părul  jumătate negru, jumătate alb, ce alerga doi copii, în timp ce nişte câini husky stăteau liniştiţi în cuştile lor.
    -          Lasă-ne în pace! Nu vrem să avem grijă de câinii tăi.
    -          Haide, Trodo! Dacă eşti băiat bun şi faci ce spune mătuşa Gruela, am să-ţi dau înapoi inelul ăla urât cu care îţi plăcea să te joci.
    -          Eşti o mincinoasă, spuse Tham. Inelul lui Trodo e la unchiul Trumbledore şi a spus că nu il mai dă înapoi.
    -          Tot Trumbledore a spus şi că Jerry Rotter o să se întoarcă din Regatul de Gheaţă. Doar eu am senzaţia că nu s-a întâmplat asta? Treceţi la treabă dacă vreţi ca mai târziu să vă jucaţi cu Scufiţa verde. Desigur, dacă nu o mânâncă unul din câinii mei între timp.
    Scufiţa Verde le zâmbi celor doi din cuşca în care era închisă, alături de un câine ce părea flămând.
    Nedumerit de cele auzite, Yänsel îşi continuă drumul, acoperindu-şi inelul, ce părea a fi al tânărului Trodo. Ce era în neregulă cu pădurea asta? Un bătrân ţicnit şi hoţ, o casă de turtă dulce în care trăiau nişte copii speriaţi şi o bătrână senilă. Ce mai urma? Tot ce îşi dorea era să o găsească pe regina Bretel cât mai repede. Mergând mai departe, Yänsel se împiedică şi căzu pe jos. Uitându-se buimac în jur, observă că obiectul de care se împiedicase era o lampă argintie. Băiatul o luă de pe jos şi, observând că e murdară, începu să o cureţe cu o bucată de material din cămaşa sa. În scurt timp, un fum negricios a început să iasă din lampă. Speriat, Yänsel o aruncă şi se lipi de un copac. În scurt timp, norul de fum se limpezi, din el ieşind o tânără frumoasă, ce tuşea.
    -          Oladin, dacă mai trânteşti aşa lampa, nu îşi mai îndeplinesc nicio dorinţă.
    -          Eu sunt Yänsel şi sunt foarte nedumerit.
    -          Dumnezeule, Oladin iar a pierdut lampa. Mă bucur să te cunosc, Yänsel. Eu sunt zâna dinţişor şi îţi voi îndeplini trei dorinţe! spuse aceasta în timp ce făcu o piruetă.
    Se pare că norocul dăduse peste el. Primise un inel fermecat, reuşi să treacă în siguranţă de stăpânul inelului, iar acum o zână voia să îi îndeplinească trei dorinţe! Călătoria asta fusese cea mai bună idee a lui. Gândindu-se bine înainte de a-şi irosi dorinţele, băiatul se hotărî asupra lucrurilor pe care voia să le ştie.
    -          Îmi doresc să ştiu dacă fraţii mei sunt bine!
    -          Alphonse e bine, dar Edward nu mai are mult. Grăbeşte-te dacă vrei să îţi mai vezi fraţii, Yänsel!
    -          Atunci, îmi doresc să ajung la palatul reginei Bretel!
    -          Asta va fi ciudat. Nu mă aşteptam şi la o teleportare.
    Zâna a început să spună un fel de rugăciune în altă limbă, apoi se apropie de Yänsel şi îl sărută. Acesta îşi închise instinctiv ochii, şi când se îi deschise, se afla la poarta castelului.
    -          Spune ultima dorinţă, iubăreţule.
    Yänsel se înroşi. Se pare că primul său sărut a fost irosit pe o zână. Dar nu se putea plânge, măcar era drăguţă. Revenindu-şi la normal, băiatul îşi alesese ultima dorinţă.
    -          Îmi doresc să aflu cum o pot învinge pe regină!
    -          E simplu, spuse zâna dinţişor chichotind. Trebuie să îţi dai jos inelul. Îmi pare rău pentru ce am să fac, dar e singurul mod în care mă pot teleporta înapoi la lampa mea.
    Acestea fiind spuse, zâna îl sărută din nou pe Yänsel. Acesta, începu se înţeleagă acum de ce i se spunea „zâna dinţişor”. „Prea mulţi dinţi, prea puţine buze” îşi spusese acesta în gând. Apoi, încercând să uite de felul prost de a săruta al zânei, Yänsel încercă să analizeze ce îi spusese aceasta înainte să dispară. Trebuia să renunţe la inel? Dar cum rămâne cu spusele lui Trumbledore? Avea de gând să se încreadă într-o zână care nu ştie să sărute sau într-un bătrân ce fură bijuterii de la copii? Decizia era grea, dar se hotărî să meargă pe mâna bătrânului.
    După ce şi-a fixat cu atenţie inelul pe deget, Yänsel a intrat în castel, plin de curaj. Acesta fu întâmpinat în scurt timp de slujitorii reginei, printre care se afla şi fratele său, Alphonse, care avea o privire absentă pe chip.
    -          Al, cât mă bucur să te văd! spuse Yänsel. Eşti bine? Unde e Ed?
    Dar nu îi răspunse. Continua să se comporte ca ceilalţi. Erau un fel de turmă de zombie, al cărei scop era să se mişte fără rost prin castel. Dându-şi seama că nu ajunge nicăieri, tânărul protagonist l-a luat pe fratele său de mână şi, împreună, au plecat în căutarea lui Edward. Surpinzător, nu dură mult şi l-au găsit.
    -          Edward, frate! Ce faci acolo? Pleacă de lângă ea!
    Trezit de vorbele fratelui său, Ed se îndepărtă de regină.
    -          Ia-l pe Al şi plecaţi de aici!
    Cei doi fraţi fugiră din încăpere, lăsându-l pe Yänsel singur cu Bretel. Aceasta se întoarse către cel ce-i întrerupse ritualul.
    -          Cum îndrăzneşti să mă întrerupi? Nu ştii cine sunt? Stai de vorbă cu Regina Gheţii! Poate ar trebui să iau inima ta în schimb!
    Yänsel nu se deranjă să-i răspundă. Se pare că pariase pe calul greşit. Inelul nu l-a ajutat în niciun fel. Se îndrăgostise de regină în momentul în care o văzuse. Era perfectă pentru el. Nu era cea mai frumoasă fiinţă pe care o întâlnise, dar arăta perfect. Părul ei blond deschis era prins într-o coadă împletită. În momentul în care privirea lui s-a intersectat cu a ei, a simţit că i se topeşte inima. Acei ochi cafenii păreau ireali. Copleşit de emoţii, Yänsel începu să îi spună fetei ce simţea.
    -          Aveau dreptate, cu toţii. Nu am mai văzut nicio făptură atât de frumoasă ca şi tine. Lasă-mă să te admir, măcar.
    -          Credeai că n-am să-ţi observ inelul? Te-a trimis Trumbledore să râzi de mine?
    Tocmai fusese prins. Dar ce se putea întâmpla? Fraţii lui era în siguranţă acum. În timp ce încă încerca să găsească un plan, Gretel puse mâna pe un pumnal şi se apropie lent de Yänsel.
    -          Dăcă îţi dai inelul jos, nu va durea atât de tare. Mă vei vedea frumoasă şi vei fi convins că e firesc să îmi oferi inima ta, la propriu.
    -          Dar deja eşti frumoasă. Şi dacă doreşti să îţi dau inima mea, am să o scot singur din piept şi am să ţi-o înmânez.
    -          Nu mă face să râd! Dacă porţi inelul ăla, înseamnă că mă vezi aşa cum sunt! Şi înfăţişarea mea reală nu ar face pe nimeni să spună asemenea complimente.
    -          Acum tu mă faci să râd, spuse băiatul. Dacă îţi doreşti asta cu adevărat, am să-mi dau inelul jos, însă nu am de gând să-mi schimb părerea.
    Atinsă de cuvintele băiatului, Bretel începu să se încrunte. Ce nu era în regulă cu acest băiat? Era imposibil să fie adevărat ce îi spunea. Pentru a se mai calma, regina se duse către noptiera patului ei uriaş şi luă pocalul argintiu ce părea a fi plin cu ceva stacojiu. Cu ajutorul unei linguriţe din argint, începu să mănânce din pocal.
    -          Doar nu sunt...
    -          Ba da, încuviinţă Bretel. Sunt inimi. Dar trebuie să le mănâc, altfel toţi mă vor vedea aşa.
    -          Şi ce ar fi în neregulă cu asta?
    -          Ce e în neregulă cu tine?! Când vărjitoarea m-a blestemat, a spus că nimeni nu mă va mai considera frumoasă. De aceea, ursitoarea mea a făcut o altă vrajă. Cât timp voi mânca 10 inimi în fiecare lună, voi arată aşa cum va vrea cel care mă priveşte să mă vadă. Voi fi frumoasă, indiferent de persoana care mă priveşte!
    -          Dar eu te plac aşa cum eşti...
    -          Dă-ţi inelul jos atunci. Din cauza blestemului, nu pot să îţi văd adevăratul chip fiindcă porţi inelul. E un fel de pedeapsă pentru mine.
    Fără să mai stea pe gânduri, Yänsel îşi dădu inelul jos. În acel moment, Bretel scăpă pocalul. Yänsel era pe departe, mult mai chipeş decât se aştepta ea. Totuşi, frumuseţea lui era inutilă, căci era acompaniată de naivitate. Bretel nu a spus niciodată că vrea să fie plăcută pentru felul în care arăta cu adevărat. A spus că vrea ca toată lumea să creadă că e frumoasă. Iar acum că Yänsel era lipsit de orice protecţie, putea să pună mâna pe a zecea inimă din luna aceea. Regina a strâns pumnalul în mână cu putere şi s-a îndreptat către băiat. Acesta nu se împotrivi sorţii. Se lăsă ucis de regină. Bretel îi înfipse pumnalul ascuţit în inimă fără să clipească.
    -          Ştii ce e amuzant? întrebă Yänsel. Încă arăţi la fel.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Ficul lunii martie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 1 Apr 2014 - 12:35

    Bună! 
    Andi, mă bucur că ai mers până la capăt, că ai îndrăznit. Trebuie să recunosc că ai o poveste minunată și ideea este genială, atât de copilăros :x Superb! Te felicit pentru creația realizată. A fost o adevărată surpriză când am întâlnit diferite personaje din poveștile copilăriei, precum Albă-ca-Zăpada sau chiar văzusem că ai spus și de căsuța de turtă dulce. Ai luat câte puțin din fiecare poveste și ai realizat-o pe a ta. Frumos lucrat. 
    Imediat îți pun și medaliile la profil. Acestea fiind spuse, voi închide topicul imediat. 
    O zi faină! 
    Rose

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:19