╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Privind din umbra

    Distribuiti

    lexx
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 19/12/2013

    Privind din umbra

    Mesaj Scris de lexx la data de Mier 5 Feb 2014 - 16:03

    Privind din umbră


    Chapter 1



           
    Mereu te gândeai la ce e mai bine pentru tine, la fericirea ta. Nu-ţi păsa de ceilalţi. Niciodată. Egoismul de care dădeai dovadă era oarecum contagios, dar cum puteai fi aşa? Cum puteai fi o fiinţă umană lipsită de sentimente, de scrupule, de compasiune? Erai cel mai bun exemplu. Nu-ţi păsa că ceilalţi sufereau lângă tine, nu-ţi păsa că ucideai persoane nevinovate, nu-ţi păsa de nimic. Adorai să auzi ţipetele victimelor tale, iubeai să te implore pentru viaţa lor. Crud, tribal… Nu înţelegeam de ce făceai asta… până în momentul acela. Până când am devenit ca tine.

           Îmi doream să more u, să dispar fără urmă, să nu mai fac rău nimanui. Nu era firea mea. Nu puteam face acele lucruri aşa cum le făceai tu. Aveam scrupule, compasiune. Îmi era milă de oamenii care mă implorau să-i las în viaţă. Cedam. Ei fugeau şi tot ceea ce se întâmpla ajungea la alţi oameni, în jurnale, la autorităţi. Eram nevoită să fug. Ajungeam în alt oraş, aceeaşi poveste. Mila nu voia să mă lase să trăiesc. Nu găseam nicio soluţie. Ai încercat să mă înveţi, voiai să mă faci să fiu tu, darn u puteam. Nu era firea mea. Apoi, am fugit şi de tine, am rămas singură.

           Am încercat din nou. De această dată, nu era speriat, nici uimit. Nu implora pentru viaţa lui, nu făcea decât să se uite la mine. Eu la el? Nu. Îi evitam privirea. Bărbatul cu ochii roşii. Era genul de persoană pe care o întâlneai odată în viaţă, după care dispărea. Definitiv. Avea o aură interesantă. Era un bărbat interesant. De ce? Pentru că nu-i era frică? Poate că asta credeam eu. Era prima persoană care nu ţipa, care era calm şi calculat. 

           - De ce? D ce nu eşti speriat, terifiat? De ce nu ţipi şi de ce nu încerci să scapi?

           A chicotit discret, apoi a zâmbit. Mă privea oarecum amuzat, se apropia din ce în ce mai mult. Fără să conştientizez, dădeam înapoi. Vânătorul devenea vânat. Mă simţeam încolţită, aşa cum se simţeau cei pe care îi prindeam eu. Pentru prima dată, ştiam cum se simţea un om.
           A ajuns în faţa mea, m-a încolţit. Mă privea în ochi, simţeam cum mă cuprindea o stare de somnolenţă. Ochii mi se închideau încet-încet, iar totul devenea vag, neclar. Probabil, am adormit. Nu auzeam nimic, nu vedeam, nu simţeam. Eram ca şi moartă. Dar cum a făcut asta? Cum m-a adormit?

           Încet-încet, simţurile îmi reveneau la normal. Puteam auzi ce se petrecea în jurul meu, puteam simţi tot ce se întâmpla cu mine. Şuviţele părului meu erau răsfirate delicat de o mână grijulie. Îmi mângâia bland chipul, obrajii, buzele, fiecare părticică a feţei. Deschideam încet ochii, încercând să disting ce se petrecea în jurul meu. Aceiaşi ochi roşii mă priveau, de această dată bland. Orice urmă de teroare dispăruse. Acel chip, aproape demonic se transformare ca prin minune într-o expresie blândă, angelică. Era plăcut.

           M-am ridicat în capul oaselor, încă privindu-l. Aveam multe întrebări, voiam să ştiu de ce eram acolo, în acea casă. Era casa lui? Sau doar un loc în care să mă ţină închisă? Voia să-mi facă rău? Puteam afla, dar trebuia să aştept. Şi totuşi, mai mult ca oricând, nu aveam răbdare. Deloc. 

           - Pari dezorientată, micuţă domnişoară. Dă-mi voie să mă prezint.

           Îmi afişă un zâmbet cald, apoi îmi întinse mâna. Derek. Un nume frumos, îmi plăcea. Am întins mâna, cu o oarecare teamă. Nu ştiam dacă să încerc să scap, sau să stau cuminte, să văd ce avea să urmeze. Poate că era mai înţelept să stau, pur şi simplu.

           - Pentru o creatură a întunericului, eşti fragilă. Sentimentele tale umane erau atât de puternice atunci când erai în viaţă, încât nu au dispărut în timpul tranziţiei. Uimitor! Intr-adevăr uimitor. 

           - De unde…

           - De unde ştiu? M-ai atacat. Sau, cel puţin, ai încercat să mă ataci. Atunci când oamenii se sperie, ţi se face milă, eşti plină de compasiune. De ce continui s te chinui când te poţi hrăni mult mai uşor prin alte metode, fără să ucizi?

           Mă uitam la el dezorientată. De unde ştia despre mine? De unde ştia modurile prin care mă pot hrăni? Dar, mai important, cum mă puteam hrăni fără să ucid? Erau multe întrebări pe care doream să i le pun, dar mi-era frică. Nu de el, ci de răspunsuri. Nu ştiam aproape nimic. Tu nu m-ai învăţat nimic, doar ai încercat să-mi suprimi sentimentele, să mă transformi într-un monstru.

           - Samantha, draga mea. Ai trăit într-o minciună, o minciună uriaşă. Nu totul depinde de oameni. Nu avem nevoie să ucidem pentru a ne putea hrăni. Cel care te-a transformat… cel care te-a învăţat să ucizi, este unul din cei întunecaţi. Trebuie să te fereşti de el. 

           - Dar… dar cum te poţi hrăni dacă nu consume sânge de om? Cum poţi supravieţui fără?

           Zâmbi discret, apoi se aşeză pe pat, lângă mine. Mă privea adânc în ochi, parcă încercând să afle ceva… Totuşi, privirea lui mă fpcea să mă simt inferioară lui, să simt că nu ştiam absolute nimic despre ceea ce sunt de fapt. Era deranjant. Simţeam nevoia să aflu tot ceea ce tu mi-ai ascuns zeci de ani.

           Îşi trecea mâna discret printer şuviţele mele de păr, avansând spre chip. Îmi mângâia uşor obrajii de o nuanţă stacojie, în timp ce îmi lăsam capul în jos. Ştia prea bine ce voiam să fac. Mi-a ridicat bărbia cu două degete, forţându-mă să mă uit în ochii lui.

           - Oh… micuţa mea. Ai foarte multe de învăţat. Rămâi cu mine şi totul va fi bine. Îţi promit că te voi elibera de povara de a ucide. Jur!

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Privind din umbra

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Mier 5 Feb 2014 - 19:57

    Primuuuu (goo) Blush 
    Imi place cum ai scris esti geniala. Love it N'am mai vazut ficuri la persoana a 2a. Think Bine, la cate ficuri citesc eu... >.>  
    Revenind. >.> Imi place ideea cu vampiri. Love it Incep sa devin curios. Think Rar asa ceva. :> Sa aduci next cat de repede poti. (goo) Te iubesc si spor la scris. Kiss Tongue Big Hug 


    Ultima editare efectuata de catre Heaven's Calling in Joi 6 Feb 2014 - 15:32, editata de 1 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Privind din umbra

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 8 Feb 2014 - 18:53

    M-ai lasat masca. o.o Chiar te pricepi la scris si imi place. ^^ 
    Sper sa te apuci de scris la un fic, ca nu o sa-l mai las pe Narcis sa fie primu. >.>
    Am o intrebare: il continui? *goo* Mai facut curioasa in legatura cu acest one shot.
    Iti urez spor la scris si multa inspiratie. ^^

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:19