╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Lumea mea este alaturi de demoni!

    Distribuiti

    Ale'
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 03/02/2014

    Lumea mea este alaturi de demoni!

    Mesaj Scris de Ale' la data de Lun 3 Feb 2014 - 19:51

    Lumea mea este alaturi de demoni!


     Prolog



          In urma cu mii de ani totul era posibil. Vrajitorii, fantomele, demonii si varcolacii existau iar oamenii tremurau la auzul strigatului unui demon. Toti mergeau la biserica dar ce nu stiau ei era ca defapt Iadul era Raiul. Chiar daca in Iad era intuneric iar in Rai lumina, tot ce conteaza este ca Satana, conducatorul Iadului  defapt este bun iar Dumnezeu celui care ne inchinam noi este malefic.





                                                             Capitolul 1
                                                                 Sakura P.O.V.




               Imi plac lucrurile paranormale cu fantome, demoni si varcolaci desi sunt constienta ca ele nu exista dar ma fascineaza si asta este tot ce conteaza, nu? Ma indrept spre fereastra din lemn si observ ca cerul albastru de odata este acum innorat, plin de nori, iar din acestia incep sa cada lacrimile Raiului. Multi s-ar speria si si-ar pune plapuma in cap ca nu cumva sa intre tunetele si fulgerele in casa iar ei sa pateasca ceva dar eu nu sunt asa, sunt diferita. Imi place sa aud cum tuna, cum fulgera, ba chiar odata am iesit afara si culmea culmilor n-am murit, n-am patit nimic. Ciudat, nu? De parca ploaia ma proteja.
               Usa din dormitor se deschide iar pe ea intra fratele meu, Max, care imi comunica cat de repede poate ca lumina s-a stins. Credeam ca este ceva mai important. Dar cum n-am vazut acest lucru? Hmm... Eu admiram natura si stateam pe intuneric asa ca nu aveam cum sa observ ca lumina s-a stins.
               Max a parasit incaperea. Ma pun in pat si incet-incet ma cuprinde somnul.
                                                          ***



                - Trezirea, frumoasa mea!
               Deja este dimineata? Uf! Imi deschid ochii de o culoare minuata, un verde aprins care seamana cu diamantul, si ma uit la femeia din fata mea pe care eu o numesc mama. Are parul blond ca de aur iar ochii albastrii ce-i stralucesc in lumina soarelui o fac sa semene cu o zeita foarte frumoasa, cu o divinitate. Dar comportamentul ei de regina o fac si mai mult sa semene cu ceva magic. Sunt asa de norocoasa sa o am pe ea langa mine in fiecare zi. Un zambet imi apare pe buze, unul mic si nevinovat. Ma dau jos din pat si observ ca am adormit azi-noapte fara sa ma schimb. Tocmai bine deoarece oricum vreau sa ies afara cu skate-ul. Cobor jos si mananc doua sandwish-uri dupa care o sarut pe mama pe obraz si ii spun " te iubesc" iar ea, ca deobicei imi spune "sa ai grija de tine, micuto". Numai sunt asa mica, am saisprezece ani, am forme si citesc, nu am un anisor. Dar pentru mama am ramas un copil mic. Si nu-mi place dar nu am ce sa fac.

                                                                              ***



         Ma uit in dreapta mea si observ o fetita in jur de unsprezece ani satena imbracata cu lucruri saracacioase si intorc capul rapid vazand cum o masina cu o viteza destul de mare se indreapta spre satena. Oh, nu! Asta nu se poate intampla. Fug repede spre fetita dar ea dispare iar eu sunt lovita din plin de masina dupa care lesin.
                                         

    ***


               - O sa-si revina. Sa fiti cu ochii pe ea, ati inteles? Fata aceasta este o comoara, este ceva ce nu va puteti inchipui.
             Imi deschid ochii verzi si vad negru, negru peste tot imbinat cu sange. Unde naib*i sunt? Ce este locul acesta? Am atatea intrebari de pus dar la niciuna nu stiu raspunsul. Imi este frica. Un barbat inalt si frumos se indreapta spre mine. Are parul rosu si pielea alba ca un...demon?! Doamne! Te rog scoate-ma de aici. Stiu, asta este un vis, corect? Un cosmar! Promit ca de acum incolo nu o sa ma mai gandesc la lucruri sateniste. Jur!
                   - Hey, linisteste-te. Nu vreau sa-ti fac rau, ci doar sa-ti dau niste informatii. Stii chestia aceea cu Iadul si Raiul, nu? Cum ca Raiul este bun iar Iadul este rau. Ei bine, in realitate este invers. Iar eu sunt unul dintre slujitorii lui Satana, Lunio. Insusi Satan te asteapta la palat. Are sa-ti comunice ceva important. Haide, sa te conduc.
               Este adevarat ce a zis? Raiul este rau? Oh Doamne! Dau din cap pozitiv si merg spre palat cu teama dar repede ca nu cumva sa ma ucida. Vezi ce patesti, Sakura daca te uiti incontinu la filme de groaza si citesti doar bazaconii? Of! Am inceput sa tremur iar Lunio, care ma tine de mana a observat si s-a oprit. De ce a facut asta?
                   - Sa nu-ti fie teama. Conducatorul Iadului este bun, crede-ma. Niciodata nu s-a purtat urat cu noi, demonii. Sa nu-ti fie frica micuto. Trebuie sa ai incredere in mine. De ce te-as minti?
                Ar putea sa ma minta din multe motive dar vocea sa calda m-a calmat si m-a facut sa-l cred. Te rog sa nu ma dezamagesti!
                   - Asa o sa si fac! Acum haide!
               Tocmai mi-a citit gandurile. Nu stie ca nu este frumos sa intri in intimitatea unui om? Simt cum ma ia de mana si incepe sa alerge cu mine pana cand am ajuns intr-o incapere rosie ca sangele unde-l vad pe Satana alaturi de un baiat. Ce dragut este! Nu, nu trebuie sa gandesc asa. El este un demon.
                    - Insfarsit ai ajuns, sateno. Eu sunt Satana iar brunetul asta este fiul meu care este pedepsit deoarece a pus lumea asta in pericol, iarasi. Tu esti o fata deosebita, un om deosebit si un muritor fascinant. Ne poti vedea, ne poti auzi...uimitor. Lunio te-a adus aici. Esti o comoara, crede-ma. Dar nu inteleg ceva...De ce te-ai aruncat in fata unei masini?
                   - Am vrut sa salvez o fetita dar ea a disparut., ii spun eu cu increde deoarece stiu ca nu o sa-mi faca rau.
             Numai imi este asa de frica. Simt ca asta este...casa mea?! De ce simt asta?
                   - Cred ca tocmai ti-am gasit o pedeapsa Sasuke. Sateno, tu o sa fii indrumatoare fiului meu pe Pamant.

    Eloise Drew ←
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 20/08/2013

    Re: Lumea mea este alaturi de demoni!

    Mesaj Scris de Eloise Drew ← la data de Lun 3 Feb 2014 - 23:31


    Buna ! Smile 
    Deci cand am vazut titlul ficului tau am zis " gata , e de mine aici " Laugh . Ai inceput super misto , e atat de interesant si ideea e super originala . Nu am mai citit un asemenea fic , deci ma bucur ca ai scris tu unul pe placul meu . Sa stii ! sunt fana ta nr 1 Laugh
    Sper ca ma poti anunta cand pui nextul care , sper sa il aduci cat de repede poti pentru ca eu nu mai pot sa astept Sad . Si sper din tot sufletul sa-l faci cat mai lung , macar de data asta fa-i pe plac fanei tale Laugh .
    Iti doresc sa ai cat mai multe idei bune si o seara faina ! Kiss

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Lumea mea este alaturi de demoni!

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Joi 6 Feb 2014 - 13:28

    Buna dimineata, scumpa mea~ :*Am sosit cu a ta critica care sper sa fie utila. ^^

    Sa incepem, asadar. Ma gandesc daca sa impart critica in mai multe domenii si cred ca ar fi indicat asa. O sa incep cu greslile de exprimare, ortografie, topica si gramatica.

    "defapt" - sunt doua cuvinte: "de fapt"

    "Imi plac lucrurile paranormale cu fantome, demoni si varcolaci desi sunt constienta ca ele nu exista dar ma fascineaza" - Aici este o virgula care schimba sensul farzei; cel putin, eu, cand am citit, am stat putin sa ma gandesc la sensul ei, cu toate ca, intuitiv, l-am dibacit. Propozitia scrisa corect ar fi fost: "Imi plac lucrurile paranormale, cu fantome, demoni si varcolaci desi sunt constienta ca ele nu exista, dar ma fascineaza". Prima virgula am pus-o deoarece este o enumerare si "paranormale" este un elemnt distinct fata de "cu fantome". In caz contrar, eu as fi inteles ca ii plac "lucrurile paranormale cu fantome, demonii si varcolacii" - putand sa consider ca cel de-al doilea i din cele doua cuvinte lipseste. Nu? E ca si cum ar fi spus ca ii plac doar lucrurile paranormale cu fantome si, separat, demonii si varcolacii. Ce-a de-a doua virgula este o virgula "regulamentara". Tot timpul, inainte de dar, iar si ci se pune virgula.

    "de odata" - in situatia de fata, se scrie intr-un singur cuvant: "deodata", cu sensul de "brusc"

    "Imi place sa aud cum tuna, cum fulgera" - hmmm... Sa ne uitam la verb: "a auzi". Eu una nu pot auzi fulgerele. Cum suna? Smile)Ar fi fost potrivit sa spui ca ii place sa priveasca fulgerele, caci ele nu prea au sunet. Sau, daca vrei sa o luam altfel, fulgerul este imaginea, tunetul este sunetul. ^^

    "am iesit afara si culmea culmilor n-am murit" - daca lasi propozitia asa, nu are sens. Daca, in schimb, ii punem doua virgule sau doua linii care sa marcheze pauza, are; "am iesit afara si, culmea culmilor, n-am murit"; "am iesit afara si - culmea culmilor - n-am murit". Ar fi fost genial si daca era un semn de exclamare, daca ma gandesc mai bine; "am iesit afara si - culmea culmilor! - n-am murit". As fi inteles mult mai bine ironia personajului si fraza chiar ar fi avut sens.

    "Hmm... Eu admiram natura" - hmm... fac si eu. Dar la tine in text acel "hmm" sta ca nuca in perete. As fi preferat sa transformi si sunetul si urmatoarea propozitie in gandurile personajului; "Hmm... Se pare ca peisajul de afara m-a prins si nu am realizat ca stau pe intuneric.". Better? * ca in reclama la Snickers *

    "si stateam pe intuneric asa ca nu aveam cum sa observ ca lumina s-a stins." - "si stateam pe intuneric, asa ca nu aveam cum sa observ ca lumina s-a stins.". Virgula omisa; aici este o situatie cauzala; din cauza a ceva, se intampla ceva; din cauza ca a atentia i-a fost captata de peisaj, nu a observat ca s-a stins lumina. Tot timpul cand ai o cauza, apoi o urmare, pui virgula.

    "Uf!" - Din nou, o interjectie care nu are ce cauta in cadrul naratiunii. Nu stiu cum ti se pare tie ca arata acel semi-oftat, dar eu il vad inestetic.

    "ochii albastrii" - no way, my darling. Este: "ochii albastri"; nu se dubleaza i-ul in astfel de situatii, decat daca ai o inversiune. Exemplu: "albastrii ochi". Dar atunci se transfera i-ul de la substantiv la adjectiv.

    "cu o zeita foarte frumoasa, cu o divinitate." - de ce spui aceleasi lucruri cu expresii diferite? Daca spui o data "zeita", nu e nevoie sa mai adaugi si "divinitate" pentru ca, practic, spui acelasi lucru.

    "Dar comportamentul ei de regina o fac si mai mult" - nu "o fac", ca nu e "ei", ci "el", comportamentul. Comportamentul o face sa para.

    "Tocmai bine deoarece oricum" - "Tocmai bine, deoarece". Si inainte de "deoarece" se pune virgula, in majoritatea situatiilor. Nu o pui inaintea cuvantului atunci cand o inversiune de genul: Deoarece am luat nota mica, acum sunt pedepsita.

    "deobicei" - doua cuvinte: "de obicei"

    "Numai" - corect este "nu mai", pentru ca are sensul de a nu a mai fi in continuare. Se scrie legat cand are sensul de "doar". Exemplu: Am cumparat numai un cartof.

    "Ma uit in dreapta mea si observ o fetita in jur de unsprezece ani satena imbracata cu lucruri saracacioase" - ai o enumeratie, ale carei elemente se despart prin virgula; "Ma uit in dreapta mea si observ o fetita in jur de unsprezece ani, satena, imbracata cu lucruri saracacioase, si intorc capul".

    "intorc capul rapid vazand cum" - "intorc capul rapid, vazand cum"; inaintea unui verb la gerunziu se pune virgula.

    "Ma uit in dreapta mea si observ o fetita in jur de unsprezece ani satena imbracata cu lucruri saracacioase si intorc capul rapid vazand cum o masina cu o viteza destul de mare se indreapta spre satena." - o repetitie: "satena" - "spre satena". Ar fi fost potrivit sa pui, in loc de ultimul "satena", "aceasta".

    "Oh, nu! Asta nu se poate intampla." - asta face parte, clar, din gandurile personajului, deci ar fi trebuit sa fie scris cu italic

    "sunt lovita din plin" - "sunt lovita in plin"; asa este expresia

    "Doamne! Te rog scoate-ma de aici. Stiu, asta este un vis, corect? Un cosmar! Promit ca de acum incolo nu o sa ma mai gandesc la lucruri sateniste. Jur!" - in primul rand, ar fi trebuit sa fie scris totul cu italic; sunt gandurile personajului. Apoi... dupa "te rog", urmeaza o virgula; si ai gresit cuvantul "satanist". Pe ala de-l venereaza satanistii nu-l cheama "Saten", ci Satan. Asadar, propozitia ar arata cam asa: "Doamne! Te rog, scoate-ma de aici. Stiu, asta este un vis, corect? Un cosmar! Promit ca de acum incolo nu o sa ma mai gandesc la lucruri sataniste. Jur!".

    "Hey" - chiar nu era nevoie sa folosesti "y"; era bine si cu romanescul "i"

    "slujitorii lui Satana" - vad ceva conflict intre "lui", care este la masculin, si "Satana" care - desi as fi inclinata sa spun ca nu are gen - este la feminin. Plus ca, mai departe, ai folosit doar "Satan", deci ar fi bine sa ramai la aceasta forma.

    "Oh Doamne!" - in primul rand, dupa "oh" este o virgula, fiindca este vorba de o adresare. Apoi, zic ca ar fi fost bine ca aceste cuvinte sa fie scrise cu italic.

    "Vezi ce patesti, Sakura daca te uiti" - "Sakura", in acest caz, este izolat de restul frazei prin virgule, pentru ca este o completare - sa spunem.

    "incontinu" - "incontinuu", cu doi de u

    "Sa nu-ti fie frica micuto" - "Sa nu-ti fie frica, micuto"

    "Te rog sa nu ma dezamagesti!" - what the... Nope~ Deloc; nu ai cum sa pui o astfel de fraza in cadrul naratiunii. Cel mult ca si ganduri ale personajului, cu italic.

    "Insfarsit" - "in sfarsit"

    "sateno" - acum ma gandesc daca acest cuvant este derivat din cuvantul "satan" sau se refera la culoarea parului.  Think 

    " Numai" - aceeasi poveste; "nu mai" dezlegat, pentru ca poti inversa si spune astfel: "nu imi mai este frica". Daca ar fi un cuvant intreg, nu ai putea face asta, corect?

    Gata cu aceasta parte, care a fost mai voluminoasa decat ma asteptam. Trecand la partea compozitionala... Am observat cateva probleme care m-au scos din sarite. Trebuie sa intelegi ca, chiar daca povestesti la persoana I, nu ai cum sa pui ganduri precum "Ce dragut este!" in parcursul firului narativ. Cand spun "gandurile personajului" ma refer la ceea ce personajul exprima in mod direct sau ce isi spune singur, sub forma de monolog. In cadrul naratiunii tu nu narezi ce spune personajul, ce gandeste el, ci treci dincolo de aceasta bariera, povestind si alte amanunte. Astfel ca, toate gandurile exprimate in mod direct, ar trebui trecute in vorbire indirecta. In loc de acel "Ce dragut este!" pui: "Primul lucru pe care l-am observat la acel strain, pe langa faptul ca avea o privire rece, a fost ca avea trasaturi dragute". Si uite asa iti pregatesti terenul unei descrieri de personaj. Care, apropo, nu se face asa: "Are parul blond ca de aur iar ochii albastrii ce-i stralucesc in lumina soarelui o fac sa semene cu o zeita foarte frumoasa, cu o divinitate. Dar comportamentul ei de regina o fac si mai mult sa semene cu ceva magic." Dupa acest paragraf cu ce am ramas din descrierea ei a fost ca... Are parul blond? Atat am retinut. Asta pentru ca nu ai reusit sa creezi o imagine in mintea mea pe care o alipesc personajului. Este foarte important sa stii cum sa imbogatesti detalii si descrieri care par fade. In loc sa spui ca are parul blond, ca este o zeita, ca nu stiu ce fel de ochi are, ai fi putut sa te folosesti de alte elemente. Exemplu: Deschizandu-mi ochii, am zarit printre genele mele lungi figura unei femei ai carei ochi albastrui ma priveau bland si ingaduitor. Un zambet completa imaginea angelica, iar parul blond, in care razele soarelui se reflectau, facea acea faptura sa para o divinitate, desprinsa din povestile pe care ea insasi mi le spunea cand eram mica, inainte de culcare. Sa analizam acum paragraful. Pe langa faptul ca am scapat de descrierea plictisitoare formata din insiruirea unor elemente mai mult sau mai putin interesante, am dat muuulte indicii despre mama Sakurei, cat si despre Sakura si relatia ei cu mama sa. Nu am folosit decat cateva elemente ajutatoare pentru a transforma acea descriere terna in ceva mai profund, care sa caracterizeze si personajul principal, si personajul secundar si relatia lor. ^^ Exact pe asta trebuie sa te bazezi. Nu e suficient sa spui despre lucrurile din jurul personajului, pentru ca asta inseamna doar ca "mentionezi", nu ca descrii. A descrie inseamna a imbina elemente diferite care sa dea rotunjime si verosimilitate imaginii pe care tu incerci sa o conturezi. Nu te rezuma la a prezenta actiuni sau detalii, ci fa-le reale, da-le volum, viata. Fa-ti personajul sa se miste fluid, fa-l sa fie cat mai real posibil si nu te margini la a-l prezenta doar la suprafata, ci patrunde mai adanc. Vezi din ce e facut si vezi ce lucruri l-au facut sa fie asa.

    "Imi plac lucrurile paranormale cu fantome, demoni si varcolaci desi sunt constienta ca ele nu exista dar ma fascineaza si asta este tot ce conteaza, nu?"; "Multi s-ar speria si si-ar pune plapuma in cap ca nu cumva sa intre tunetele si fulgerele in casa iar ei sa pateasca ceva dar eu nu sunt asa, sunt diferita."; "Numai sunt asa mica, am saisprezece ani, am forme si citesc, nu am un anisor." - tocmai ce spuneam. Nu asa faci portretul unui personaj. Este mult prea lapidar ce ai spus tu si parca nu ai continuat. Ai spus ca ii plac lucrurile paranormale. De ce? Cum a ajuns sa faca o pasiune pentru asta? Este vreun eveniment legat de asta care a marcat-o? Genul asta de detalii te ajuta in constructia unui personaj. Ai spus apoi "sunt diferita". Diferita in ce sens? Pentru ca a iesit in ploaie? Trebuie sa mai aduci argumente daca vrei sa te cred ca e diferita. Ai fi putut intari aceasta idee deruland si alte inusiri "deosebite" pe care le are. Iar ultimul paragraf... Nu inteleg de ce ai tinut sa spui ca are forme si ca citeste in aceeasi propozitie... Lucrurile astea nu se leaga... Deloc. Plus ca nu are nicio relevanta faptul ca are ea forme sau ca citeste, atat timp cat nu stiu ce citeste sau cum se simte in legatura cu corpul ei. Pui mai mult accent pe ceea ce urmeaza sa se intample, decat pe ceea ce se intampla deja, in prezent. Iar asta nu e bine, pentru ca, desi tu stii cum arata acel prezent, cititorul nu stie. Iar cea care trebuie sa ii arate, esti tu. Tu esti creatorul, cea care trebuie sa construiasca lumea si sa o expuna, astfel incat aceasta sa devina vizibila pentru toti cei care citesc. Tu ai, practic, puterea de a face lucrurile vizibile. Iar asta e un avantaj si o obligatie, in acelasi timp; trebuie sa iti faci lumea vizibila, sa o descrii din toate punctele de vedere. Iti reamintesc ca cititorul habar nu are ce e in mintea ta cand scrii, insa ai putea sa-l faci sa vada prin descrierea pe care tu o faci imaginilor din capul tau. Sunt sigura ca ai niste imagini in gand cand scrii; opreste-te. Nu te grabi si nu trece repede peste ele. Uita-te atent la ele, vezi unde e personajul tau, gandeste-te la ce simte, uita-te in jurul lui si incepe sa descrii tot ce merita descris. Iar daca imaginea e interesanta, totul merita sa fie descris, nu? Nu fi zgarcita in imagini; nu ma refer la figuri de stil. Pentru mine, figurile de stil reprezinta un fel de unealta a omului care nu stie cum sa construiasca prin propriile forte o imagine reusita. Tu canalizeaza-ti atentia pe ceea ce vezi, pe ceea ce simti tu si personajul; apoi descrie, incercand sa o faci intr-un mod interesant si captivant. Cand descrii nu te gandi doar la infatisarea lucrurilor, ci incearca sa patrunzi dincolo de aceasta fereastra. De exemplu, atunci cand Sakura l-a vazut pe Sasuke, ar fi putut deduce unele trasaturi din aparenta lui; nu te grabi sa il descrii cu totul, fiindca personajul se construieste pe parcursul textului. Insa nu se poate ca personajul tau sa aiba doar o reactie de "Ce dargut e!"; cred ca poate mai mult de atat. Tu cand intalnesti o persoana noua nu-i asa ca incepi sa te gandesti la cum e? Are sireturile dezlegate? Este dezordonat si neglijent. Are un ochi vanat? Violent si certaret. Nu faci asta? Eu zic ca da si nu am de gand sa contrazic cercetatorii care spun ca asa se intampla. Asa ca, fa-o pe Sakura reala. Nu o mai pastra la nivelul de personaj fictiv, ci increde-te in puterile tale creatoare si da-i viata. Fa-o sa gandeasca si sa se miste uman si real.

    O alta mare problema este dialogul... Nu... Nu stiu ce as putea sa aleg bun din dialogul intregului text. M-a suparat mai ales momentul in care demonul acela, Lunio, a inceput sa-i spuna Sakurei tot felul de lucruri, de parca ar fi dat un raport. :|Mai aveam putin si credeam ca urmeaza ca Sakura sa ii spuna "Pe loc repaus, soldat", la cum a sunat prelegerea lui. As fi super-preferat sa gasesti alta metoda; prin acel "dialog" tu ai dezvaluit intreg misterul fic-ului, ai stricat magia si ai facut si o pauza foarte seaca in cadrul naratiunii. Ce ar fi fost ca Sakura sa se trezeasca si demonul acela sa nu ii spuna adevarul complet? Ba chiar sa dea peste un demon fermecator sau inocent sau cum vrei tu sa fie. Ar fi fost genial... Miam~ Sa te trezesti din starea de lesin/coma si sa vezi o bunaciune de demon zambindu-ti~ Ioi, pai ori lesini la loc, ori incepi sa fangirl-uiesti, nu? Smile)Plus ca sentimentele de teama sau confuzie ale Sakurei pe care tu ai vrut sa le exprimi nu prea... Au fost exprimate. In sensul ca doar pentru ca bagi cateva ganduri incurcate si panicate de-ale perosnajului nu inseamna ca ai redat o stare profunda, cum ar fi teama sau confuzia. Trebuie sa treci de asta; trebuie sa citesti si semnalele corpului. De exemplu, ai fi putut spune ca, ridicandu-se din acel abis in care fusese prinsa pana atunci, sa deschida ochii si sa fie inspaimantata de imaginea demonului. Apoi, ingaimand cuvinte de neinteles, sa incerce sa fuga, sau ceva... Insa in forma in care tu ai prezentat actiunea, aceasta este lipsita se atmosfera. Ai trecut repede prin toate actiunile, de parca te-ai fi grabit sa ajungi intr-un punct. Iar asta nu se face, scumpo~ Alt exemplu: pe fratele Sakurei nici nu il cunosc. Stiu doar ca il cheama Max. Si, avand in vedere la cat de familista ai prezentat-o tu pe Sakura, ai fi putut da ceva detalii despre el. Dar mi se pare ca tu te grabesti. Inteleg ca ai vrut sa ajungi la momentul in care Sakura il intalneste pe Sasuke, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ignori celelalte actiuni. Momentul accidentului a fost sumar prezentat... Nu puteai sa mai dezvolti acea idee? Eu zic ca da. In loc sa imi spui ca fetita avea nu stiu cati ani, as fi preferat sa descrii toate sentimentele resimtite de Sakura in momentul imactului - si inainte de el, daca ma gandesc mai bine. La tine asta nu este: capacitatea de a selecta lucrurile care merita descrise. Si descrierea este subtirica... Atmosfera si universul fictional nu se construiesc pe baza descrierilor personajelor - ci acelea percare - si nararea unor actiuni. Secretul unui text complet din toate punctele de vedere, inafara bine-stiutului stereotip cu imbinarea perfecta a celor trei moduri de expunere, sta in capacitatea ta de a descrie lucrurile cu adevarat importante, in a da volum unor personaje si a reda o amosfera specifica fiecarei situatii. Revenind la dialog... Nu imi place deloc... La tine dialogul este mai mult o cale de informare; este un canal prin care tu impartasesti cititorului informatii despre ceea ce se intampla sau se va intampla. Si asta nu imi arata decat o incompetenta in a arata acele lucruri prin descriere si naratiune. Asa ca, pe viitor, lasa dialogul sa-si indeplineasca rolul lui: de a dinamiza actiunea si a caracteriza personaje. Si nu mai dezvalui totul asa de franc si brusc; nu e cu nimic incantator faptul ca am aflat deja jumatate de premisa povestii. E adevarat ca frumusetea si originalitatea unei idei sta in detalii, dar si in felul in care este pusa si prezentata. Nu te poti astepta ca eu sa fiu intrigata de o idee pe care o stiu deja pe jumatate. Si macar de ar fi fost prezentata intr-o forma... Atragatoare si captivanta, insa ea este pus si simplu pusa in text, in forma replicilor unor personaje - Lunio si, respectiv, Satan.

    O alta micuta problema de a mea ar fi timpul. E foarte greu sa povestesti la prezent... Si e si lipsit de farmec, pe undeva pe acolo. Mai ales la persoana I, e foarte greu sa scrii la timpul prezent. Iti propun sa faci un exercitiu si sa incerci sa scrii ceva la itmpul trecut. Persoana I deja implica o complexitate sporita, trebuind sa fii atent atat la personajul din prisma caruia povestesti, cat si la mediul inconjurator si actiunile celorlalte personaje. Dar sa mai folosesti si timpul prezent... Greu~ Incearca sa scrii la timpul trecut si vei vedea ca parca ti-e mai usor. La timpul prezent mi se pare ca nici nu poti exprima multe; e o diferenta de tonalitate, parca. Povestind la timpul prezent simt personajul distant; el e in lumea lui, eu in a mea si nu ne intalnim, pentru ca traim in prezenturi diferite. Dar la timpul trecut pot parca sa empatizez cu el, pentru ca inteleg ca acea lume, desi inchisa, aparent, imi ofera o cale de a intra acolo prin faptul ca totul suna mai... povestit. Cum ar fi ca, in loc ca bunica atunci cand iti spunea povesti despre tineretea ei, sa foloseasca prezentul. Se ducea farmecul, asa-i? Eu iti spun sa incerci si timpul trecut; daca nu iti place, asta este.

    Am observat ceva suparator... Incercand sa dai o oarecare forma si volum lucrurilor din jurul personajului, pui tot felul de adjective sau faci tot felul de comparatii care sa le puna in evidenta. Insa nu stiu cat se potrivesc acele insusiri... Exemplu: "Dar comportamentul ei de regina o fac si mai mult sa semene cu ceva magic."; "intr-o incapere rosie ca sangele". Si asta cu "rosie ca sangele" ai folosit-o si in descrierea lui Lunio, dand dovada de... lipsa de comparatii? Smile)Dap~ Camera aceea cred ca sugera muuult mai mult decat ceea ce ai exprimat. Ori imaginatia ta nu proiecteaza lucrurile in intregime, ci doar ofera imagini fugitive, ori nu stii cum sa descrii acele imagini ce iti trec prin minte. Ai fi putut spune ca acea camera are un plafon inalt, ca geamurile, dupa constructie gotica, au vitralii cu teme legate de religie, ca exista colonade, ca tronul lui Satan este facut din marmura, ca marmura de dedesubt e rosie etc. Sunt atatea elemente care ar fi imbogatit imaginea camerei placut, incat nici nu trebuie sa iti spun cat de mult ma dezamageste descrierea ta. De fapt, nu e descriere; tu doar mentionezi acea camera. O treci in revista, insa nu o descrii. Si trebuie sa stii sa faci distinctia intre a mentiona si a descrie. Cum am mai spus, ca lucrurile sa capete o dimensiune intr-adevar verosimila in mintea cititorului, trebuie sa fie descrise. In mintea mea, camera nu a aparut ca fiind rosie dupa ce am trecut de acea propozitie, drept dovada ca imaginea pe care tu mi-ai sugerat-o nu este una completa si ca, cu siguranta, nu ai reusit sa transmiti ceea ce aveai tu in minte.

    Cred ca acestea sunt principalele defectiuni ale textului tau; insa trebuie reparate cat mai curand. Asta in cazul in care doresti sa evoluezi din punct de vedere scriitoricesc. Trebuie sa devii mai sigura pe cuvintele tale si sa nu mai apelezi la acele "figuri de stil" pentru a reusi sa oferi o perspectiva frumoasa unei imagini. Trebuie sa te bazezi pe cuvintele tale, sa descrii sentimentele, sa inveti sa redai atmosfera unei situatii, sa folosesti dialogul asa cum ar trebui sa fie folosit si sa iti "maschezi" intentiile, adica sa nu mai dai atatea detalii despre ceea ce urmeaza sa se intample in text.

    Sper ca aceasta critica te-a ajutat cat de cat si ca am fost suficient de clara. Daca ai nelamuriri sau reclamatii, contacteaza-ma prin PM - si prefer sa fie doar prin acest intermediu spusa orice reclamatie sau nelamurire aferenta. Eu una iti urez spor la scris si cat mai multa inspiratie~ :*Apropo - am uitat sa spun... - imi place mult cum arata textul din punct de vedere estetic. Si imi place ca ai respectat regulile estetice~ Kiss

    Ale'
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 2

    Data de înscriere : 03/02/2014

    Re: Lumea mea este alaturi de demoni!

    Mesaj Scris de Ale' la data de Dum 9 Feb 2014 - 23:45

    Capitolul 2

       - Cred ca tocmai ti-am gasit o pedeapsa. Sasuke Sateno, tu o sa fii indrumatoarea fiului meu pe Pamant.
         Nu vreau sa aduc Iadul pe Pamant si mai ales sa am grija de fiul lui Satana. Dar daca acest loc in care ma aflu acum este bun iar Raiul este rau atunci Sasuke nu o sa-mi faca nimic, corect? Imi indrept privirea spre brunet. Este superb, un demon foarte frumos intr-adevar. Ii zambesc timid iar el se uita la mine cu o privire aroganta.
        - Tata, eu sunt un demon! Ce sa caut pe Pamant?, spune Sasuke urland.
        Se pare ca este nervos. Dar pana la urma asta ar cam merita deoarece a pus Iadul in pericol. Hmm...baiatul asta nu este la fel ca tatal lui. Nu este bun, el este arogant si  rau. Iar eu o sa fiu indrumatoare lui. Off!
        - Taci din gura Sasuke! Ti se pare putin ca ai pus lumea asta in pericol de un miliard de ori? Tu vei pleca pe Pamant cu fata aceasta! Ai inteles?, spune Satana nervos pe fiul sau.
          Vreau sa ajung acasa cat mai repede. Imi este dor de parinti si de Max. Oh, dragul meu fratior! Oare ce face acum? Doarme? Sau este la scoala? Vreau sa-l vad si sa-l strang in bratele mele de sora mai mare.
       - Bine, accept! Sateno, haide sa mergem in lumea muritorilor!
        Fara sa-mi dau seama, viata mea a luat o intorsatura groaznica. O sa fiu indrumatoarea unui demon care este fiul lui Satana iar viata mea niciodata nu o sa mai fie la fel. Dar sunt bine deoarece am aflat ca Raiul este rau iar Iadul este bun, sunt bucuroasa pentru ca acum stiu adevarul!
        Nu am curajul sa spun nimic. Nici da, nici nu. Parca Dumnezeu mi-a mancat limba. Probabil imi este frica de Sasuke, deoarece el chiar este rau sau cel putin asa il vad eu.
        - Cum te numesti, sateno?, ma intreaba Satana cu un glas dragastos.
        - Sakura Haruno.
        - Voi doi o sa treceti prin acest portal care va duce in lumea muritorilor. Inteles?, ne zice Satana cu un glas serios.
        Sasuke ma ia de mana si paseste odata cu mine spre portal. Inima imi bate tare, parca mi-ar sari din piept. Dar nu este un sentiment de frica, ci de adrenalina. Am intrat in portal si intr-o secunda am ajuns inapoi in Romania, in tara mea natala. Ce frumos este! Parca am stat o vesnicie in Iad, nu
    cateva ore. Mi-a fost intr-adevar dor de aceasta tara. Ma uit la Sasuke amintindu-mi ca eu sunt indrumatoarea sa si-i spun:
        - Sasuke, noaptea dormi sau stai treaz?, il intreb eu cu o voce entuziasmata.
        - Demonii nu dorm, prostuto.
        Am simtit cum obrajii imi iau foc. De ce l-am intrebat asta? De ce? Of! Il iau de mana si-l tarasc dupa mine pana cand am ajuns acasa. O sa le spun alor mei ca este un coleg de clasa. Off! Ma intreb daca o sa ma lase sa stau singura cu un baiat in camera. Probabil ca nu dar o sa-i conving eu cumva.
       - Am ajuns!, spun eu entuziasmata.
       - In casa aceasta mica va trebui sa locuiesc de acum incolo? spune el dupa care incepe sa rada.
        Este asa nesuferit si laudaros. Nu credeam pana-n ziua de astazi ca o sa incerc sa ma imprietenesc cu unul ca el. Ii dau un cot in umar ca sa se opreasca din ras dupa care intram in casa. Mama sta in fata noastra mirata si intrebandu-ma parca din priviri ce cauta un baiat in casa asta. Ii zambesc dragalas dupa care ii spun cat se poate de convingator ca Sasuke este un prieten de-al meu si am venit aici cu el ca sa ma mediteze la matematica. Mda...eu nu sunt prea buna la materia aceasta.
        - Ca sa inteleg, brunetul acesta nu este iubitul tau, corect?
        Cum poate sa intrebe asa ceva de fata cu el? Si de ce ar crede asa ceva? Ah! Probabil pentru ca este prima data cand un baiat vine aici. Mda! Dar acum sunt toata rosie la fata si am si privirea in pamant si asta doar din cauza ta, mama!
       - Nu. Noi suntem doar amici., spune Sasuke cu o voce rece dar si linistita.
       Cum naiba poate sa fie asa calm intr-o situatie ca asta? Asta este nebun! Jur! Dar...sunt un pic si invidioasa deoarece eu nu pot sa fiu asa calma cam...niciodata! Sunt geloasa pe el, pe un demon. Ce d*acu am patit? Nu mai gandesc lucid! Ce mi-a facut?
        - Haide, sa mergem sus!
        - Bine, frumoaso!
        M-am rusinat un pic. Nici un baiat nu mi-a mai spus asa, niciodata! I-am zambit usor dar in acelasi timp m-am impiedicat de o treapta si poc, am cazut

    Eloise Drew ←
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 20/08/2013

    Re: Lumea mea este alaturi de demoni!

    Mesaj Scris de Eloise Drew ← la data de Lun 10 Feb 2014 - 15:02

    editt ^_^

    Daa ! Daaa ! Nu îți închipui cât mă bucur că ai pus următorul capitol ! am citit fiecare cuvând atât de concentratăm parcă mâncam literele lawl. 
    Nu înțeleg un lucru, ”sateno” vine de la ”Șatenă”? și de ce i-ar zice lu Sakura ”șatenă” dacă ea are părul roz? 0.0 . Lămurește-mă și pe mine când pui nextul, sau , dacă vrei, printr-un mesaj privat ^.^
    Am mai zis că sunt fana #1? Cred că da...
    Mrrr demonul arătos, Sasuke, s-a dus cu îngerașul Sakura pe pământ :> ; oare ce prostii or să facă :3
    Iar acea fază stânjenitoare, săraca Sakura, ce mamă are T_T mi-e milă de ea . Vreau să văd ce se întâmplă mai departe <3 ! Și capitolul a fost scuuurt:( Eu tristă . Dar lasă că o să-mi treacă :-j . Deci dacă nu-l faci mai lung o să ți-l fur pe Sasuke și o să-l țin prizonier, în camera mea <3 , până aduci acel blestemat de capitol lung. 
    Mnăh, anunță-mă și pe mine când pui nextul ! Să ai multe idei bune. Și valoare, să nu uităm de valoare  Laugh  ! Eu te-am pupat , o zi bună ! :o3

      Acum este: Lun 5 Dec 2016 - 0:23