╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Valetul si stapana lui

    Distribuiti

    Sunako
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 98

    Data de înscriere : 02/03/2013

    Valetul si stapana lui

    Mesaj Scris de Sunako la data de Joi 30 Ian 2014 - 13:15

    [center]Valetul si stapana sa
       Revederea
    [/center] 

      

                   Ma simt atat de incomfortabil pe acest loc. Ma dor mainile, iar piciorele imi sunt amortite. Ma sucesc pe scaunul rotativ de mi de ori si pana la urma am decoperit ca o pozitie comfortabila nu mai exista. Nu numai ca, corpul meu este obosit in ultimul hal, dar mintea mea este mai obosita, nu pot sa gandesc, pur si simplu nu are rost. Este atat de greu sa fi un scritor priceput, insa pentru mine, o femeie de 28 de ani, care nu a realizat aproape nimic in ani acestia, totul devine in timp mai imposibil. Este deja ora sase si jumatate, iar eu trebuie sa merg pana la urma acasa. Statul aici, incomod cu gandirea dusa prin spatiu, nu ma ajuta la nimic. 

       Ma ridic de pe scaunul rotativ, apoi cu un gest, intind mainile inspre tavan desmortindu-ma putin, ca un copil inainte sa se ridice din pat. Imi i-au apoi paltonul din cuierul de langa usa. Imi strand in graba lucrurile si le arunc cu nepasare in geanta, pe care apoi o arunc pe mana. Sting lumina, iar apoi dechid usa si plec spre iesire. La iesire, salut politicos portarul, care bietul de el a ramas in aceasta ploaie oribila. Se pare ca nici vremea nu tine cu mine, deoarece nu am constatat sa imi i-au si o umbrela desi pe cer se zareau si atunci nori. Eram, parca prea obosita sa stau si sa astept oprirea ploi. 

        Strng in mana manerul genti, iar apoi incep sa fug prin ploaie ca o nebuna. Cred ca impresia oamenilor se va schimba usor cand ma vor zari, dar nici acum nu are lumea pareri bune, adica totusi, nu poti sa ii multumesti pe toti. Fugind ajung deja in apropierea statiei de autobuz, care era pe partea cealalta a strazi. Astept sa treaca masinile, iar apoi incep sa fug. Aproape ajunsesem cand, simt ca piciorul meu este prins in ceva si este si ud. Se pare ca ramasesem blocata intr-un canal. Nu am ce face, incep sa trag si sa treg, dar mi nu am putut decat sa raman fara pantof. Privesc cum este luat de apa si intra in canal. In nici un caz, nu intru dupa el. Ma hotarasc sa astept pe bancuta din statia de autobuz, care avea adapost. Totusi, degeaba intru ca deja sunt uda peste tot.

         Ma asez pe banca rapid si trantesc geanta langa mine. Fara se realizez atunci, geanta mea cade si ea spre canal. O, nu, nu imi las si geanta sa pateasca la fel. Ma ridic rapid prinzand geanta. Rasuflu usurata, cand obsev ca fusta mea se agatase si se rupsese, devenind scurta. Raman in picioare, cu geanta pe umere, fara un pantof si fusta rupta, cand deodata prin fata mea trece o masina, care ma uda si mai rau. Se vede ca totul e de partea mea! Ma simt atat de rau, dar ce pot face? Nu pot face nimic, cum nu am putut nici pana acum. 
         
          Sunt cea mai ghinionista persoana. Sunt nemaritata, traiesc intr-un apartament mic cu doar 3 camere, nu castig multi bani. Sunt in ultimul hal. Nu stiu ce sa mai fac, am ajuns la varsta de 28 de ani si eu sunt mai rau ca copilasi, fac numai prosti. Ma simt ca o proasta, pentru ca nu am putut realiza nimic in viata. Nu sunt desteapta, dar frumoasa? Nu-s nici frumoasa. Parul meu de un roz pal foarte ciudat, este uns, varfurile despicate, nu mai dispar, ochi nu au culoare, pielea mea este alba, prea alba, sunt atat de slaba incat ma mir sa nu am anorexie. Arat ca dracu. 

         M-am saturat de tot. Vreau o viata noua. Daca m-ar calca masina? As putea muri insfarsit si as scapa de chin si de suferinta. Am incercat de atatea ori sa ma sinucid, dar imi este prea firaca de moarte, asa ca nu am decat sa suport. Intr-un final ajunge si un autobuz, cel cu care merg mereu, vechi, uzat, condus de un mosneag, care ar putea sa isi dea duhul orcand. Urc in autobuz, unde nu este multa lume, chiar mai putina ca ieri. Ii dau bani soferului, iar apoi ma duc mai in spate si ma asez pe scaun.

          Pot observa in fata mea un domn batran, de aproximativ 60 de ani. Dansul, citeste o carte si posta ochelri. Dupa felul cum arata, ma gandesc ca a fost profesor candva, probabil de literatura, deoarece cartea acea este foarte mare si groasa. In fata sa sunt doua tinere de 16 ani, care nu cred ca le merge pra bine mintea, dar nici nu le pasa, ce pot ele face? Ele chiar daca ar putea nu fac nimic, ci doar butoneaza telefoane de toate modele, chicotind discutand cel mai probabil despre baieti sau cluburi. 

          Langa mine se afla un barbat foarte ciudat. Cred ca are 30 dupa expresia sa matura, daca nu era expresia nu ii dadeam nici 20 de ani. Parul sau negru cu tepi ca pana corbului, iar ochi sai ca doi taciuni, corpul sau plin de muschi , el era fix opusul meu. Era frumos, iar dupa fata sa si camasa stilata pe care o poatata iti puteai da seama ca este realizat in viata.

               - Dupa cate vad, nu cred ca ai avut o zi usoara! spuse el chicotind usor

              - Ma scuzati, dar cred ca nu este treaba dumneavoasta. ii spun luaindu-mi o fata seriosa

          Ma simt jicnita  de cuvintele sale, dar totusi stiu ca ele sunt adevarata. Nu pot nega ca a fost o zi grea, foarte obositoare, la fel ca toate de pana acum. Totusi stiu ca nu sunt frumosa, nu ma pot compara nici pe jumatate cu el, dar totusi am si eu mandria mea si nu il pot lasa sa isi bata joc de mine.

             - Ba eu, cred da! Pe dumneata insa, te cunosc de foarte mult! spune zambind 

             - Dar, dumneata nu ai de unde sa ma cunosti, probabil, faceti o incurcatura! spun incruntata

             - Ba bine ca nu. Vad ca esti, insa foarte schimbata de cand nu ne-am mai revazut  de ani si totusi, esti aproape la fel de frumosa!spune, neluaindu-si privirea de la mine

          Ma simt, parca flatata, un om frumos ca el, mi-a facut un compliment, desi, observa cred si el ca nu sunt frumoasa, sunt  oribil de urata, totusi ma bucurat complimentul sau. Fara sa bag de seama, obraji mei prind culoare rosiatica. Imi aud telefonul si constat ca am primit un mesaj. Il citesc si realizez ca este de la logodnicul meu. Il citesc rapid si apoi cu graba inchid telefonul. 

           - Dar, de unde dumneata ma cunosti pe mine? il intreb mirata

           - Am fost sa spun asa odata, colegi de liceu. Eu sunt Sasuke Uchiha, incantat!

            - Imi aduc aminte de dumitale. ii spun zambind

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Valetul si stapana lui

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Joi 30 Ian 2014 - 20:10

    Bună, Mihaela! 
    E interesant cum ai început, dar am citit descrierea de la fic și nu mi se pare că ar avea legătură cu conținutul, dar fie poate va avea pe viitor. 
    Prima dată când am citit titlu mă gândeam la totul și cu totul altceva... Pot spune că m-a surprins conținutul. 
    Ai grijă la greșeli și spor la inspirație. Big smile 
    Te Kiss Aida! 

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:38