╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Ficul lunii ianuarie 2014

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Ficul lunii ianuarie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 7 Ian 2014 - 17:48

    Bună! 
    Sper că sunteți gata pentru un alt concurs. 

    Dacă vă înscrieţi şi nu mergeţi până la finalul concursului atunci nu aveţi voie să participaţi la următoarele trei concursuri realizate. Excepţia este atunci când anunţaţi, pe mine, că vă retrageţi sau daţi un edit în post!

    Juriul:
    Emily
    Klau (scuze că nu am mai așteptat răspunsul tău, dar întârziem prea mult. Dacă nu poți, anunță-mă din timp)

    Tema: Anii 1800 (temă dată de Liz, fosta câștigătoare)
    Înscrieri: 7. 01. 2014 - 22. 01. 2014
    Postarea lucrărilor în acest topic: 23. 01. 2014 - 25. 01. 2014
    Afișarea notelor: 26. 01. 2014 - 31. 01. 2014 (zi în care se anunță și câștigătorul)

    Lucrările trebuie să aibă minim o pagină de word și maxim cinci pagini.

    Barem:
    Titlul: 1 p

    Ideea / Originalitatea: 0,5
    Modurile de expunere: 5, 5 p [ Mai exact Naraţiunea: 2 p, Descrierea: 2 p, Dialogul: 1,5]
    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 5 p
    Acţiunea: 1 p
    Estetica: 0,5 p

    Nu se acorda punct din oficiu !


    Membri ce nu pot participa din cauza nerespectării regulei:

    1. 90's
    2. Sherry
    3. Marstin

    ! Nu fac excepții cu nimeni. Regula e regulă și trebuie respectată. Îmi pare rău!


    Acestea fiind spuse vă urez succes și dacă aveți întrebări nu ezitați să le puneți; promit că vă răspund cât de repede pot. 
    Pentru curioși *hehe*: eu nu intru în juriu, pentru că sunt în sesiune atunci. Isabella și Andy se pregătesc de următoarea simulare și de bacalaureat. 


    Zi faină în continuare!


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Lun 3 Mar 2014 - 21:16, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Topic Închis Re: Ficul lunii ianuarie 2014

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mar 7 Ian 2014 - 21:43

    Ma inscriu, evident. Sa nu mai fiu "fosta" castigatoare. Aa, bafta tuturor, cred. ^^

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Ficul lunii ianuarie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 22 Ian 2014 - 17:22

    Bună! 
    Liz, aștept să îți trimiți lucrarea. Nu ar fi corect să te declar câștigătoare fără ca măcar să îți afișezi povestea. 
    Apropo, din clipa asta nu se mai înscrie nimeni!

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Topic Închis Re: Ficul lunii ianuarie 2014

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 27 Ian 2014 - 1:19

    Bâlciul deşertăciunilor



    La ce ţi-ar folosi să ştii că vei lăsa într-o zi epava făpturii tale nu vei putea lua nimic cu tine dincolo de Iordanul morţii? Într-o clipă ai aruncat cerului o privire plină de mâhnire, şi un tunet s-a auzit în depărtare. Ai trecut în grabă pe lângă o floare, iar aceasta s-a ofilit sub presiunea suferinţei ancorate în tine. Ai lovit în treacăt o piatră şi ea a devenit o lespede apăsătoare de mormânt. Eşti înrobit de blestemul păcatului ce zace în tine. De dincolo de toate se aude chemarea iertării Lui împreună cu şansa de a te scăpa de osândă şi a-ţi da în dar veşnicia. Aici răsuna numai cântul iubirii. Vino să-I cazi la piept şi suferinţa ta va dispărea pentru totdeauna. ”


    -1852-
     În caravane, actorii, clovnii, scamatorii şi dresorii, ba chiar şi prezentatorii, se înghesuiau în jurul sobelor şi meselor sărăcite de mâncare protestând nemultumiţi de vremea de afară. Plângându-se că plătesc chirie în acest loc în care îşi instalaseră teatrele chiar şi atunci când n-au de unde să scoată profit. Zgomotul produs de vagabonzii de afară nu-i deranjau, se obişnuiseră. O bătrânică scundă şi cocoşată, îngheţată de frigul de afară, îşi târa picioarele prin târg. Pe chipul său se putea citi dragostea izvorâtă dintr-o întâmplare a copilăriei de care a avut parte. Era evident pentru toţi că nu făcea parte din grupurile de curioşi ce mişunau dintr-un loc în altul pe ploaia ce nu mai înceta de patru ore. Mergea precis, călcând apăsat pe toata talpa piciorului. Ocoli câteva bălti de noroi, urcă scările uneia dintre caravane şi bătu fără sfială la uşă. O tânără domnişoară apăru şi după ce se convinse de după perdea că persoana nu vrea răul, deschise uşa.
     -Dumnezeule mare! Sakura, femeia făcu o pauză şi analiză părul şi hainele umede ale surorii sale. Te rog, intră.
    -Bună seara, Konan. E şi tata aici? Am veşti de la Deidara pentru dânsul.
    Cele două surori în vârsta de cincizeci şi doi şi cincizeci şi trei de ani se luară în braţe fericite. Nu se mai văzuseră de multă vreme, şaisprezece ierni geroase trecuseră. Konan dădu să răspundă, dar o tuse seacă şi violentă o făcu să se întoarcă, apoi se auzi un glas de bărbat.
    -Te rog să închizi uşa, întră frigul.
    Locul era  mic, nu foarte primitor. Într-un colt, pe un pat îngust zăcea un biet moşneag, care era cu siguranţă tatăl fetelor. Apoi mai erau o sobă, un scaun, şi o cutie în care se aflau farfuri şi căni, precum şi tacâmuri. Singurul lucru ce atrase atenţia ficei cea mici, Sakura, era obiectul pe care se odihnea o Biblie prăfuită. Era o pictură veche, cu pete şi ruptă puţin pe la colţuri, cu un păstor şi un mieluşel. Blana acestuia era puţin sfâşiată în câteva locuri şi pete de sânge proaspăt se observau pe spate de parcă fusese scăpat din ghearele vreunei sălbăticii. Păstorul, cu toate că şi el era puţin zgâriat şi sângera, părea foarte fericit, bucuria sufleteasca citindu-i-se din priviri. Pe acea pictura cineva scrisese nişte cuvinte. 


    „Tot aşa, vă spun, că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăieşte."

    -Tată, de ce încă mai ai asta?
    Bătrânul Uchiha îsi privi fiica cu compătimire, ea nu înţelegea acele cuvinte, înţelesul lor. Sasuke dădu dezaprobator din cap, apoi se mai tuşi de câteva ori. Anii îl ajungeau din urmă, ştia asta. Era pe moarte, parcă şi vedea Iordanul lângă el. Se pregătea doar să-l traverseze. Cele două bătrâne se priviră cu subînţeles. Konan îşi cunoştea mai bine tatăl decât Sakura, ştia că ceva îł macină de câteva zile încoace. Sora ei însă socotea toate acestea lipsite de sens şi dădu mai repede decât a vrut veştile tătălui ei.
    -Unchiul Deidara şi mătuşa Hinata te invită la ei în timpul iernii.
    Fusese directă, aşa cum îi e obiceiul, doar pentru asta venise aici. Să aibă grijă de Sasuke, bătrânul ei tată. Vru să-şi roage sora s-o ajute, dar Konan mai avea treabă prin oraş şi se grăbi să plece. Sakura, rămasă singură cu ultimul părinte ce-l mai avea în viaţă, se apucă să facă un ceai fierbinte. Cât timp apa fierbea, tăie la repezeală nişte brânză şi ceapă pe care le puse în aceelaşi castron cu nişte mămăligă. Mâncare obişnuită la ei, în târg, când nu aveau timp de altceva. Teatrul lor era unul acoperit, iar spectacolul avea să aibă loc în ciuda vremii de afară, reprezentaţiile trebuiau să înceapă în douăzeci de minute. Sakura îşi ajută tatăl să se pregătească, el trebuia să o prezinte pe Konan, ce va interpreta rolul unei regine trădătoare alături de câţiva actori angajaţi de tatăl ei. Acum că apa dăduse în clocot, fata îşi aminti de copilăria ei, petrecută în aceeaşi caravană, de momentul în care ţipase tatălui ei că nu mai vrea o asemnea viaţă ce-i distruge sufletul, şi când a plecat uitându-se la fiecare sută de metri înapoi.
    -Bătrâne, mă duc să mă uit de Konan, nu a venit înapoi şi-mi fac griji.
    Sasuke nu-i spuse nimic, o privi doar cum apucă un şal şi şi-l pune pe umeri, iar mai apoi cum iese pe scări afară. Ea se îndepărta încet, trecând pe la teatrul de pitici, apoi pe lângă circ, roata norocului, dar nu îşi vedea sora nicăieri. Reclamele nu se auzeau, ca în alte bâlciuri, oamenii erau obosiţi şi nu le mai păsa de asta, îşi făceau cu gesturi mecanice treburile. Lumea nu lipsea, ploua totuşi, dar curioşii erau încă prezenţi. Nu mulţi ca în alte seri, aşa cum erau când şi ea juca în teatrul tatălui său, şi desigur, nu suficienţi pentru un profit care să acopere cheltuielile. Descurajată, se întoarse înapoi. Urcă în grabă scările, aproape îngheţată şi intră. Bâtrânul adormise, avea faţa liniştită şi înseninată, palid totuşi, fără roşeaţă în obraji. Îi luă mâna caldă într-a ei, răsuflă adânc, cu un suspin, tristă că trebuie să plece din nou departe de familia ei. Soţul o aştepta de dimineaţă acasă, nu erau trenuri, şi trebuia să străbată drumul pe jos. Înveli pieptul tatălui şi părăsi cu o ultimă privire caravana, apoi dispăru, reluându-şi viaţa cu care se obişnuise. Dar atunci sufletul sărmanului muribund trecu Iordanul spre lumea de dincolo de stele. 
    Când Konan se întoarse, după miezul nopţii, pornită să-şi certe tatăl că nu îşi făcu apariţia la spectacol aşa cum trebuia, nu avu totuşi curajul să intre. Simţea că ceva s-a întâmplat, putea vedea că sora sa plecase. S-a dus lângă patul bolnavului cu gândul să vadă ce face, iar mai apoi să se retragă şi ea să doarmă. I-a pus o mână pe obraz, mângâindu-l drăgăstos, apoi îi caută pulsul, să vadă dacă nu cumva e prea mare după cum se îngrijora doctorul. Nu-l găsi, dar nu se sperie, mai aşteptă câteva clipe şi încercă din nou, de astă dată la cealaltă încheietură. Un gând o săgetă, apoi încercă să-l trezească, numai că el nu deschise ochii. Da, teama ei se îndeplinise, ştia că bietul ei tată nu va mai trăi mult de când îl vizitase doctorul. Nu voi să-i spună surorii sale despre asta, de când plecase, Sasuke interzise anumite lucruri ce ţineau de cealaltă fiică a lui. Să nu fie înştinţată de moarte sa, să nu fie contactată sau ajutată cu bani de către rude. Tremurând din toate încheieturile şi aproape prea îngrozită pentru a simţi pofunzimea durerii, se simţea închisă într-o colivie a morţii. Putea plânge în hotote, fără teamă că-şi va trezi tatăl sau îl va deranja, el plecase deja departe. Păstorul îl trecuse râul şi chiar acum, când ea plângea în lumina pâlpâindă a lumânării, El îi făcea tatălui ei primirea în Casa cerească. Fusese părăsite de fiinţele cele mai dragi din univers! De sora şi de tatăl său. Dar nu se simţea abandonată de tot, Cineva, undeva, încă o iubea. Ceva îi dădea sentimentul că e îmbrăţişată mai drăgăstos decât o făcuse tatăl ei vreodată. Acordurile legănate ale melodiei ce Uchiha Sasuke o cânta şi o scrisese pe o pictură îi răsunau acum în minte. Acestea îi alinau sufletul îngheţat de durerile morţii. 

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Ficul lunii ianuarie 2014

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 27 Ian 2014 - 20:12

    Bună!
    Liz, mă bucur că ai postat și sunt sigură că nu îți place să câștigi așa, dar nu depinde de mine. Am citit povestea și ca de fiecare dată rămân impresionată de ideile tale. De data aceasta te-ai folosit de persoane bătrâne și nu tinere. Sasuke era tatăl Sakurei și nu iubitul pervers. Ceea ce e cu adevărat nou și e o idee chiar originală din punctul meu de vedere. Fără alte cuvinte îți meriți locul. 
    Voi mai lăsa topicul deschis. 

    p.s.: pentru următorul concurs - nu știu când va fi și cum se va desfășura, aștept sugestii pentru teme din partea membrilor. Diferite teme ce o să mi le trimiteți prin p.m. Eu împreună cu restul criticilor voi alege. 
    Seară faină!

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:59