╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Unconditionally

    Distribuiti

    Lucifer
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 612

    Data de înscriere : 18/08/2011

    Unconditionally

    Mesaj Scris de Lucifer la data de Mar 7 Ian 2014 - 17:09

    29:08:2012


             Draga mea iubita,
         Nu stiu cu ce sa incep. Cu faptul ca imi este dor te tine, de buzele tale, de corpul tau sau cu vreau sa ajung acasa , sa te strang in brate si sa iti dezmierd corpul cu o avalansa de saruturi.
           Vreau sa ajung acasa si sa te am aproape. Distanta ma omoara iar faptul ca sunt aici unde mirosul mortii pluteste peste tot ma demoralizeaza. Imi este dor de diminetile ploioase cand ma trezeam inaintea ta privindu-te si 2 ore cum dormi. Iti promit ca aceasta este ultima mea misiune si apoi nimic nu o sa ne mai desparta niciodata. Iti promit sau mai bine zis iti jur. Am privit cum camarazii mei mor pe rupte ca sa isi apare tara de rahat daca e sa zic asa. Ce rost are sa luptam? Razboiul nu o sa opreasca niciodata. Ieri in timp ce mancam, mancarea aia plina de potasiu sau ce substanta lui Dumnezeu pun in ea ca sa nu avem pofta de imperechere, ma gandeam la tine in bucataria noastra micuta gatind micul dejun in boxeri albi si camasa mea albastra care iti dadea un aer putin cam erotic.

            As vrea sa iti scriu mai mult dar datoria ma cheama, nu te teme, nu o sa mor pentru ca acasa stiu ca ma astepti tu, ingerul meu pazitor. Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc din toata inima mea  Erika.
                                                                                                   Cu drag, prietenul, iubitul, sotul, barbatul tau                                                                                                                                       Ethan.
     
           " Am citit scrisoarea asta de un milion de ori in ultimele 3 luni. O citesc din ora in ora, din minut in minut in speranta ca o sa mai primesc o veste de la tine. Toti si-au pierdut speranta, toti te cred mort dar nu e adevarat. Te simt si stiu ca esti acolo undeva venind acasa. Toti ma cred nebuna si insista sa ma duca la un psiholog pe motiv ca incep sa inebunesc. O mai stii pe Madison? Vecina de peste drum, iubitul ei a sosit ieri acasa din Irak. Sunt invidioasa pe ea, dupa aproape un an si-a revazut iubitul. Stii ce ma doare cel mai tare? Faptul ca atunci cand a vazut-o, Mike a apucat-o in brate si a inceput sa o sarute. Am inceput sa plang si m-am trantit in pat pe partea unde dormi de obicei tu incercand sa ma calmez. Mor de dorul tau, camasile tale inca iti poarta mirosul divin care imi mangaie sufletul in fiecare seara cand inima mea incepe sa strige dupa tine. Mama incepe sa isi faca griji pentru mine la fel si mama ta, spun ca am inceput sa slabesc si ar trebui sa mananc mai mult. E adevarat, dar nu tot. Mananc, nu ma infometez. Nu sunt eu chiar asa de nebuna doar ca sufletul meu se hranea cu dragostea ta, cu saruturile, cu magaierile tale care acum lipsesc cu desavarsire. Oriunde privesc te vad. Ieri dimineata cand m-am trezit te-am vazut la fereastra in boxerii tai preferati si in camasa ai afurisita pe care inca insist sa ma lasi sa o ard, am zambit bucuroasa crezand ca ai venit si am incercat sa te iau in brate dar te-ai evaporat. Iti imaginezi ca dupa aceea am inceput sa plang atat de tare incat vecinii au sunat-o pe mama sa vina sa ma calmeze. Cand ies pe strada, asta se intampla foarte rar, toti se uita la mine de parca le-ar fi mila."
          Mi-am inchis jurnalul si l-am pus intr-o cutie pe care am ascuns-o sub pat apoi m-am indreptat spre baie. Ma simteam atat de goala, atat de singura incat in ultimul timp orice lucru spus sau vazut ma duce cu gandul la Ethan. Am intrat in baia micuta si m-am indreptat cu pasi marunti spre oglinda. N-aveam curaj sa ridic capul si sa imi privesc fata, stiam prea bine cum aratam. Mi-am  strans pumnii incat unghile mi-au intrat in carne. " Hai Erika, sa nu iti fie teama, orice s-ar intampla eu voi fi mereu langa tine."  Mi-am adus aminte cuvintele prea iubitului mei sot care din pacate nu este in acest moment langa mine. Am oftat apoi mi-am ridicat privirea si am privit imaginea din oglinda. Candva ochii mei au fost de safir dar acum... acum parca au inceput sa isi piarda tot mai mult din culoare. Buzele imi erau aproape de aceasi culoare ca tenul. Slabisem destul de mult iar asta se putea observa, singurul lucru care a ramas neschimbat e culoarea parului. La fel de negru, lung si stralucitor. Mi-am trecut mana prin el inchizand ochii, aducandu-mi aminte cum Ethan adora sa se joace cu el dupa ce...dupa ce...faceam dragoste. Mi-am deschis instantaneu ochii si mi-am dat seama ca incepusem sa plang. Ii simteam atat de mult lipsa incat ma mir ca n-am murit. Am dat drumul la apa si mi-am tamponat putin fata. Poate daca insistam sa ramana acasa renunta si nu mai pleca.
     
    - Erika! am auzit vocea mamei.
    - Imediat! am raspuns eu uitandu-ma pentru ultima data la fata mea palida.
     
        Am iesit din baie si m-am indreptat spre sufragerie unde ma astepta mama. Ajunsa acolo mi-am dat seama ca in incapere mai erau parinti lui Ethan, tata si cu un barbat necunoscut. M-am uitat curioasa spre acesta si mi-am dat seama ca era un soldat . Brusc inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare, daca avea ceva vesti legate de Ethan. M-am uitat  spre el asteptand sa inceapa sa vorbeasca.
     
    - Sunt  locotenentul McAdams si sunt aici pentru a vorbi cu sotia soldatului Ethan Schnyder. era atat de serios incat abia am putut sa ii raspund.
    - Eu sunt. am zis cu jumatate de gura.
    - Doamna, spuse el facand o plecaciune in fata mea, as dori sa va asezati pe un scaun daca se poate. am inghitit in sec si m-am asezat pe fotoliul cel mai apropiat.  Din pacate nu pot sa va mint si o sa va spun direct, soldatul Schnyder a disparut intr-o misiune in urma cu 3 luni. Oficial trebuia sa va anuntam cat mai repede de disparitia acestuia dar l-am cautat si nu l-am gasit asa ca am oprit cautarile pe care le efectuam de aproape 3 luni. cand se opri din vorbit ma privi in ochi fara sa schiteze nici un gest.
     
             Era obisnuit sa dea astfel de vesti, nu sunt prima si nici ultima care va auzi asta. Dragul meu Ethan, disparut in misiune in urma cu 3 luni, nici macar nu stiu daca e viu sau mort. Nici nu mi-am dat seama ca am inceput sa plang, in ultimul timp in loc sa zambesc pur si simplu plang.
     
    - Ne pare rau, nu l-am gasit, am facut tot posibilul sa ne gasim camaradul dar parca l-a inghitit pamantul asa ca am hotarat sa vin personal sa va spun. Nu vreau sa va faceti sperante false dar eu personal cred ca Schnyder e undeva venind spre casa nici vorba mort. imi spuse acesta apoi imi oferi un mic zambet.
        
           Am incercar sa schitez un zambet dar din pacate n-am reusit si am ales sa dau doar din cap. Acesta isi lua ramas bun si pleca lasand in urma lui o femeie chinuita de vestea ce tocmai o lovise ca un fulger. Un fulger ce-i strapunse cu brutalitate inima. M-am ridicat de pe fotoliu si am mers in camera noastra. Ethan, cat de mult iti simt lipsa, oriunde ma uit te vad si asta ma doare mai tare. Ma doare pentru ca stiu ca acele imagni nu sunt reale, acele imagini sunt doar rodul imaginatiei mele care incerca sa-i aline suferinta inimii mele. Am intrat in camera si mi-am aruncat ochii spre usa de la baie, de obicei la ora asta iesea din baie avand pe el doar un prosop care-i atarna pe solduri intr-un fel mult prea erotic pentru o persoana ca mine. Am oftat trecandu-mi mana prin par si m-am dus spre dulap de unde mi-am luat o rochie neagra, mi-am luat in picioare sandale si am plecat de acasa fara sa spun nimanui unde o sa merg. Defapt nici macar eu nu stiu unde o sa merg, ma simt atat de pierduta fara el. E ca si cand mi-am pierdut simtul orientarii, e ca si cand mi-am pierdut o parte din inima.
             Ma plimbam prin oras ignorand toate privirile pline de mila care imi erau ofeite. Uram sa fiu privita asa, stiu ca arat deplorabil dar asta e problema mea. E treaba mea sa-mi fie mila de mine, e treaba mea sa imi plang suferinta. Nu a lor! Cred ca am mers o buna bucata de timp caci m-am trezit langa lac. Am mers pe langa el admirand copacii care se oglindeau in apa acestuia. Era o priveliste de basm, pentru cateva secunde am uitat de suferinta mea dar aceasta a revenit cand am zarit podul de peste lac. Am oftat si m-am apropiat incet de el, cu cat eram mai aparoape de el, amintirile ma loveau mai tare.
     
     "  Il asteptam de jumatate de ora. Stiam ca aveam probleme cu punctualitatea dar nici chiar asa. Daca nu vine in 5 minute o sa plec. Am inceput sa chicotesc, stiam ca o sa il astept aici pana cand se va insera apoi voi ajunge acasa unde mama ma va certa pentru ca am venit asa tarziu. Mi-am trecut mana prin par si am inceput sa ma gandesc la el. Este atat de special pentru mine incat dragostea pentru el imi provoaca fiori. Cine ar fi crezut ca micuta Erika ar avea vreodata un iubit? Pana si eu sunt uimita ca cineva ca el s-a putut indragosti de o varianta mai putin urata a ratustei.

    - Erika! mi-am auzit numele
           Mi-am intors capul si am putut observa un nebun pe bicicleta.
    - Ethan, mai incet! Nu vreau sa cazi. am strigat la acesta vizibil ingrijorata.
    - Nu te teme, merg pe bicicleta de la 6 ani deci nu are cum sa....
    - Ethan! am strigat incepand sa alerg spre el.
            Evident ca acesta a cazut de pe bicicleta direct in lac. Ce ma fac eu oare cu el acum? M-am dus spre mal si am asteptat sa iasa dar nimic. Am inceput sa il strig dar acesta nimic. Vazand ca nu se intampla nimic am inceput sa il strig si mai tare. Doamne, nu imi fa tocmai mie asta, am nevoie de el pana mor. Mi-am dat repede jos rochia si m-am aruncat in lac. M-am scufundat  incepand sa il caut dar nimic . M-am ridicat la suprafata am luat o gura mare de aer si m-am scufundat iarasi. Frica pusese stapaniere pe mine, nu il gaseam nicaieri, trebuia sa anunt repede pe cineva. Am vrut sa ma ridic la suprafata cand ceva m-a apucat de picior. Fara sa vreau am inceput sa tip bineinteles apa intrandu-mi imi gura. M-am trezit trasa in jos iar cateva secunde mai tarziu buzele mi-au fost astupate. Mi-am deschis repede ochii dand de doua samaralde pe care le adoram. I-am sarutat scurt buzele apoi am mers spre suprafata. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iau o gura foarte mare de apa, apoi am asteptat ca nemernicul meu sa se ridice la suprafata. Cateva secunde mai tarziu si-a facut aparitia si Ethan care avea fata aia de catelus plouat.
    - Cum ai putut sa faci asta? Cum? Tu stii cate griji mi-am facut pentru tine? Am crezut ca esti mort! Daca ai fi murit iti jur ca muream si eu alaturi de tine. Sa nu mai faci asta niciodata. am inceput sa ma rastesc la el.
    - Te iubesc. imi spuse acesta lasandu-ma muta.
         Nu ca nu mi-ar fi spus pana acum ca ma iubeste, dar felul in care mi-a spus-o acum aproape ca m-a facut sa plang. A fost un "Te iubesc" cat se poate de sincer si din inima. Se apropie mai mult de mine si ma cuprinse in brate ducandu-ma la pieptul sau.

    - Te iubesc atat de mult ca ma doare. imi sopti acesta sarutandu-mi gatul. E oare posibil asa ceva?
    - Si eu te iubesc. Te iubesc atat de mult incat imi este frica ca nu o sa am destul timp sa iti demonstrez asta. l-am strans in brate incercand sa imprumut putin din caldura sa, apa nu era asa calda avand in vedere ca era abia inceputul lunii iunie.
             Acesta ma stranse la randul sau in brate indreptansu-se cu mine spre mal. Am iesit din apa dardaind de frig. El ud tot, eu doar in lenjerie intima. Brusc am rosit, eram in lenjerie intima de culoare alba in fata lui. Mi-am ridicat capul privindu-l pe Ethan care-si musca usor buza.
    - Nu te uita!am tipat catre el acoperindu-mi partile importante ale corpului.
    - Scuze, murmura acesta, doar ca nu te-am vazut niciodata asa, se opri examinandu-ma din cap pana in picioare, nu te-am vazut niciodata intr-o postura atat de erotica. vorbele lui ma facura sa rosesc incredibil de tare.
               Isi dadu jos camasa albastra si mi-o intinse. Chiar daca era uda am luat-o pe mine, evident Ethan fiind intors cu saptele deoarece imi dadusem jos sutienul care era plin cu apa. Pana cand eu m-am aranjat sa arat cat de cat decenta, Ethan a scos din cosul pentru picnit patura pe care o intinse pe iarba proaspat tunsa. M-am asezat pe patura langa Ethan privind in gol. Am inceput sa ma gandesc la viata mea. Eram o fata normala, cu niste parinti iubitori, prieteni putini dar de neinlocuit si un iubit pentru care mi-as da viata. L-am cunoscut pe Ethan in urma cu 3 ani, la scoala. Eram o fata mai retrasa, nu prea iesem pe afara. Ma axam foarte mult pe invatatura si n-aveam timp de distractie. Prima data cand l-am vazut a fost in biblioteca scolii cand eu incercam sa ajung la o carte care era prea sus. Dupa aceea am inceput sa ne intalim in biblioteca tot mai des, vorbiind despre noi, am continuat asa cateva luni pana am ajuns la prima intalnire, primul sarut, al doilea sarut, la primul te iubesc si prezent. Deodata am fost trasa in bratele calde a lui Ethan.

    - Ce s-a intamplat? l-am intrebat mangaindu-i obrazul.
    -  Nimic, vreau doar sa te simt aproape. imi spuse sarutandu-mi scurt buzele.
     
            Am marait usor atunci cand acesta se departa de buzele mele. L-am auzit chicotind apoi s-a lasat pe spate tragandu-ma peste el. Ne-am privit cateva secunde in ochi apoi ne-am lasat prada unui sarut pasional. Buzele lui se potriveau perfect cu ale mele, sarutul se transforma treptat intr-o lupta in care ambii doream sa dominam. M-a muscat de buza facandu-ma sa-mi deschid usor buzele lasandu-l sa intre in sfantul meu sanctuar. Am gemut silentios cand limba lui mi-o atinse pe a mea invitand-o la joaca. Ma apuca mai bine de talie iar in secunda doi m-am trezit cu el peste mine. Nici macar n-am avut timp sa reactionez pentru ca acesta adanci si mai tare sarutul. Spre rusinea mea ma gandeam la niste lucruri nu prea ortodoxe dar care-mi faceau coprul sa arda. Ethan incepu sa coboare cu sarutul oprindu-se la baza gatului unde incepu sa imi aplice saruturi mici si arzatoare. Fara sa vreau am inceput sa ii soptesc numele provocandu-l pe acesta sa continue. Deodata acesta ma musca destul de tare facandu-ma sa tip dar apoi limba lui trata cu bucurie acel loc.

    - Pot sa ... spuse deodata Ethan in timp ce se juca cu nastrurii de la camasa sa.
    - Mie frica. am soptit in timp ce obrajii incepusera sa se roseasca.
    - Promit ca n-o sa merg mai departe de atat, nu iti vreau raul dar acum simt ca mor daca nu te ating macar putin. Suntem de un an impreuna si niciodata nu te-am obligat sa faci niciodata ceva ce nu vrei asa ca te rog sa ai incredere in mine. imi spuse acesta mangaindu-mi obrazul drept.
           Am inchis ochii pentru ca imi era prea rusine sa-l privesc, am respirat adanc apoi am dat din cap in semn ca da. Cateva secunde nu s-a intamplat nimic, am crezut ca se razgandise dar deodata i-am simtit degetele plimbandu-se pe gatul meu si coborand  din ce in ce mai mult. Degetele sale obraznice imi atinsera sfarcurile ce vroiau sa strapunga materialul camasii. Mi-am muscat buzele incercand sa ma abtin sa nu gem. Nici nu am reusit sa imi deschid ochii deoarece am auzit un sunet destul de puternic iar in secunda urmatoare fata mea a devenit mai rosie ca o capsuna bine coapta.

    - Ethan!! Ai fi putut sa desfaci nastrurii nu sa-i rupi ca un obsedat. m-am matait la acesta in timp ce imi acopeream ochii cu mainile.
    - Stiu doar ca n-am mai putut rezista acestei dorinte nebune de a te vedea pe jumatate dezbracata. imi spoti acesta in timp ce degetele sale faceau conturul sanilor."


           Nici nu mi-am dat seama ca am inceput sa plang. Cine nu ar plange? Cine nu ar plange dupa jumatatea sa, dupa cea mai importanta persoana din viata ta? Am mai aruncat o ultima privire locului unde in ziua aceea am luat cea mai corecta decizie din viata mea. Aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea, nu am continuat ceea ce am inceput pentru ca am auzit rasete si ne-am imbracat cat se poate de repede. Bineinteles ca am plecat fiecare spre casa lui iar noaptea pe la ora 2 m-am trezit deoarece cineva nu avea somn si a hotarat sa arunce in fereastra cu pietre. Am descoperit cateva secunde mai tarziu ca era Ethan, m-a rugat sa ma imbrac si sa cobor la el. Evident ca parintii mei pe vremea aceea imi interziceau multe mai ales sa ies afara dupa ora 22. In seara aceea am mers in locul nostru secret, unde ne intalneam mereu si cel mai important este ca nu ne gasea nimeni. Era un luminis daca ii pot sa spun asa dar cel mai important era stejarul batran care a fost martor la multe momente romantice si care avea scrijelit pe scoarta numele nostre. Un zambet micut mi-a invadat fata cand mi-am adus aminte de aceea noapte. I-am oferit toata dragostea mea dar in acel moment cel mai important a fost trupul meu pe care nu-l mai atinsese nimeni pana atunci. Molancolia isi facuse simtita prezenta, in momentul de fata amintirile acestea imi faceau mai mult rau decat bine. Aveam nevoie de ceva care sa ma faca sa uit pentru cateva momente de toata suferinta pe care o caram in spate de prea mult timp. Singurul lucru care putea sa faca asta era bautura asa ca am intrat in primul bar care mi-a iesit in cale. M-am asezat la bar asteptand ca fata ce servea sa ma observe si pe mine.
    - Cu ce te pot servi? se intoarse spre mine aceasta.
    - Ceva tare, nu conteaza ce doar sa fie tare.
    - Probleme in dragoste? intreba aceasta in timp ce imi turna un lichid galbui , cred, in pahar.
    - Probleme in dragoste? Nu, n-am avut niciodata asa probleme doar ca dragostea e plecata sa isi apere tara. am apucat paharul si am lasat acel lichid sa imi mangaie gatul.
    - Trist, daca nu te superi ca intreb, cati ani ai? spuse aceasta in timp ce servea un client.
    -  Nu ma supar, am 24 de ani. i-am raspuns impingand paharul catre ea in semn ca mai vreau.
    - Esti destul de tanara, si aceasta dragoste a ta cati ani are si ce fel de relatie aveti? ii facu semn unui baiat sa vina, isi turna intr-un pahar vin si se aseza langa mine.
    - Ethan, i-am soptit numele, are 26 si suntem casatoriti de 4 ani. In momentul de fata e dat disparut intr-o misiune si din cate mi s-a dat de inteles sansele sunt aproape inexistente de a mai fi gasit. am oftat si am mai luat o gura din bautura arzatoare.
    - Aveam 27 de ani cand Mark a plecat in misiune, tin minte ca ne-am certat foarte tare si i-am spus ca daca pleaca nu vreau sa il mai vad niciodata. Aveam 2 copii si nu o duceam prea bine cu banii asa ca el a plecat. A plecat sa aduca un ban in casa, nu doarea ca scumpii sai copii sa duca lipsa de ceva. Pe data de 20 martie 2005 a plecat. Cateva luni mai tarziu m-am trezit la usa cu un sublocotenent,capitan habar n-am ce era, care m-a anuntat ca prea iubitul meu Mark a murit in urma unei explozii. Am fost efectiv distrusa, nu vroiam sa cred ca murise. Mi-am inecat durerea in alcool ca tine, mi-am neglijat copii. Aproape ca imi distrusesem viata. Dupa ceva timp si-a facut aparitia in viata mea un alt barbat, la inceput am fost doar prieteni, sustineam sus si tare ca nu o sa mai iubesc alt barbat, ca Mark a fost prima si ultima mea iubire. Evident ca m-am inselat. Dupa ani in care eu si Andrew am fost doar prieteni mi-am dat seama ca defapt il iubesc. Era destul de asemanator cu Mark si asta m-a facut sa am sentimente pentru el. Am cazut si n-am mai putut sa ma ridic pana nu a venit el. Ti-am spus asta pentru ca nu vreau sa treci prin ce am trecut eu, trebuie sa intelegi ca viata este nedreapta, chiar daca el nu se va mai intoarce niciodata tu trebuie sa iti continui viata. Gandeste-te ca el ar vrea ca tu sa fi fericita si nu ar vrea sa mergi pe drumul gresit. De asta nu ti-am dat sa bei ceva tare, durerea va fi mai mare daca alegi sa te arunci in bratele bauturii. In momentul de fata inca il iubesc pe Mark, nu il voi uita niciodata dar acum Andrew e cel care ma face fericita. Singurul meu regret este ca ultimele cuvinte au fost " Te urasc nu vreau sa te mai vad niciodata!". am ascultat cu atentie tot ce a zis si am observat cu mirare ca mi-a povestit tot fara sa verse o lacrima.
    - Poate ca ai dreptate doar ca il iubesc atat de tare incat uneori imi fac singura rau. i-am raspuns in timp ce ma jucam cu parul.
    - Draga mea, daca cumva Dumnezeu l-a luat de langa tine nu trebuie sa crezi ca vine sfarsitul lumii. O sa treci peste asta mai greu sau mai usor, dar vei trece. Chiar daca nu va mai fi langa tine te va veghea de sus si sunt sigura ca nu te va lasa singura. Sunt sigura ca in viata ta isi va face aparitia cineva cu care o sa uiti de durere si o sa inveti iar sa iubesti. vorbele ei imi alinau usor durerea interioara.
    - Multumesc, iti multumesc ca mi-ai dat acesta sfaturi minunate. i-am spus dandu-ma jos de pe scaun si luand-o in brate.
    - Nu ai pentru ce draga mea, a fost placerea mea si ar fi bine sa mergi acasa deoarece incepe sa se intunece. imi mangaie usor capul si imi saruta scurt fruntea. Daca mai ai ceva probleme sunt aici pregatatita sa te ascult.
     
            Am iesit din bar avand pe fata un zambet micut. Poate ca femeia,a carui nume nu il stiu, are dreptate. Poate ca disparitia lui Ethan s-a intamplat cu un motiv anume. Dar totusi mi se pare nedrept ca cel de sus sa il ia de langa mine fara motiv. Acel zambet inofensiv disparu lasand in urma lui tristete.  Totusi fata de acea femeie care i-a spus sotului ei ca il uraste, eu aproape ca nu l-am lasat pe Ethan sa plece de langa mine.  Trecusera 4 ani de cand eram casatoriti si eram mai fericiti ca niciodata. Nu cred ca era cineva mai fericit ca mine in lumea asta. Il aveam pe Ethan care avea grija de mine ca de o floare. Mereu se trezea dimineata si gatea imbracat in boxeri si intr-o camasa care o purta de ani de zile si tot insistam sa o arda dar  de fiecare data auzeam acelasi lucru. " Imi pare rau dar nu pot sa fac asta.". De obicei imi facea clatite la care imi ducea ori un pahar de lapte ori un pahar cu suc de portocale proaspat stoarse de el. Venea in camera noastra si incepea sa imi mangaie spatele gol coborand tot mai jos pana cand ajungea la una dintre copase pe care o strangea usor facandu-ma pe mine sa incep sa rad. Stia ca nu mai dorm asa ca ma pipaia pana cand incepeam sa rad. In caz ca ma tineam tare se dezbraca si se urca in pat  si isi lipea trupul gol de al meu iar de aici si pana la gemete mai era doar un singur pas. Am zambit amintindu-mi cum imi soptea uneori cuvinte obraznice facandu-ma sa ma infiorez. Dar amintirile dulci fura indepartate rapid de cele triste.
     
    " - Cum adica pleci in misiune? l-am intrebat eu suspinand
    - Erika, crede-ma nu as face asta dar sunt obligat. imi spuse el managindu-mi obrazul deja ud din cauza lacrimilor.
    - Nu. i-am soptit eu incepand sa plang mai tare.
    - Te rog nu mai plange, imi spuse acesta luandu-ma in brate si asezandu-se cu mine pe fotoliu, nu voi pati nimic. mainile sale imi mangaiau usor spatele.
    - Nu e adervarat, acolo e locul unde exista mai mult sange decat apa. Nu pleca Ethan, te rog nu ma parasi. capul meu era asezat pe pieptul lui iar mainile mele trageau cu putere de materialul bluzei.
    - Iubita mea, as vrea sa raman cu tine dar stii prea bine ca cei care nu vor merge vor avea mari probleme. Promit ca e ultima data. imi saruta fruntea mutandu-si o mana pe capul meu.
    - Dar daca nu o sa patesti ceva? Daca n-o sa te mai vad niciodata? cele mai negre ganduri imi bantuiau acum mintea secandu-ma de viata.
    - Nu o sa patesc nimic. Voi avea grija sa vin acasa, sa vin sa am grija de ingerasul meu. Iti jur Erika ca nu vei ramane singura. Nu vei scapa de mine niciodata. imi ridica usor fata sarutandu-mi ambii ochi apoi imi cuprinse si buzele intr-un sarut. "
       
              Ai jurat ca nu ai sa patesti nimic, ca eu nu voi fi singura. Si uite asa am reusit sa ajung iar la Erika cea de dimineata. Am ajuns acasa in cateva minute. Minute in care mi-am plans singura de mila. Am intrat in casa si m-am dus direct in camera noastra de unde am luat camasa lui prefera si m-am imbracat cu ea aducandu-mi aminte de zilele in care Ethan era langa mine. Am coborat rapid scarile si am iesit din casa luand-o la fuga spre locul nostru. Simteam nevoia sa stau lipita de acel stejar si sa ii povestesc prin ce trec. Asa poate ca toate gandurile mele negative vor fi inlocuite de unele pozitive.Aveam nevoie de ceva care sa ma scoata din aceasta prapastie iar locul acela poate ma va ajuta. Cred ca este singurul loc care imi putea alina suferinta. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la intrarea in luminis. Am privit fascinata peisajul mirific din fata mea. Stejarul luminat usor de lumina lunii, cativa licurici care-si jucau linistiti jocul si vantul care imbratisa usor fiecare lucrusor care-i iesea in cale. Era o adevarata frumusete acest loc.M-am indreptat spre stejar atingandu-i scoarta cautand inima si numele noastre scrijelite pe el. Nu a durat mult si le-am gasit, am privit cateva secunde acea "opera" creata de iubitul meu. Am sarutat-o si m-am lasat in jos proptindu-mi capul de trunchiul stejarului privind cerul.
    - Mi-as dori sa fi langa mine. am soptit privind cerul.
    - Mereu voi fi langa tine. dulcea lui voce incepuse sa imi rasune in cap.
    - As vrea sa fi aici, chiar in acest moment sa ma saruti. mi-am atins usor buzele incercand sa imi amintesc gustul buzelor sale.
    - Sunt chiar aici Erika. i-am auzit iar vocea.
    - Stiu ca esti in inima, in capul meu, dar eu te vreau langa mine. Poate aveau dreptate, sunt nebuna. Vorbesc de una singura si iti aud vocea. am inceput sa chicotesc.
    - Erika, vin-o putin mai spre dreapta. i-am auzit iarasi vocea balnda si calda.
    - De ce? Oricum n-o sa fi acolo, am mai patit asta. Te-am mai vazut si am crezut ca te-ai intors iar cand am vrut sa te iau in brate te-ai evaporat. am suspinat usor.
    - Pentru numele lui Dumnezeu, Erika! Sunt chiar aici dar nu ma pot misca! am tresarit atunci cand i-am auzit vocea puternica venind din cealalta parte a stejarului.
               M-am ridicat in picioare si am trecut cat se poate de repede in cealalta parte a stejarului. Speram din tot sufletul sa fie adevarat sa nu mai patesc ca in alte dati. Fara sa vreau am dat drumul unui tipat. Era chiar in fata mea, privindu-ma cu acei ochi mari si calzi. Am inceput sa plang in timp ce mana mea ii atinse usor obrazul murdar asigurandu-se ca e real. Am cazut in genunchi in timp ce ii mangaiam fata. I-am mangaiat obrazul putin zgariat, i-am atins buzele crapate dar totusi moi. M-am apropiat de el continuand sa il mangai. Brusc a gemut de durere, mana mea ii atinse piciorul drept. M-am speriat la inceput, dar in ciuda lumnii nu prea buna am observat ca este ranit destul de tare. Am tresarit atunci cand mana lui imi atinse obrazul. Am vrut sa spun ceva dar parca nu mai stiam sa pronunt.
    - Te iubesc. imi sopti acesta tragandu-ma in bratele sale.
    - Unde ai fost? Ce s-a intamplat? De ce mi-ai facut asta? Tu stii cat am suferit, am crezut ca esti mort! stateam cu capul pe pieptul lui in timp ce plangeam.
    -  Imi pare rau draga mea. imi spuse afundandu-si nasul in parul meu. Eram in elicopter verificam zona cand am fost luati prin surpindere iar eu am cazut din el. Am fost luat ostatic dar ca sa vezi, inamicii chiar au inima. M-au verificat sa vada daca nu am arme si in timp ce verificau au gasit in buzunarul din stanga o poza cu tine. Au studiat poza si m-au intrebat cine este iar eu le-am spus ca cea din poza este sotia mea. Au privit cateva minute poza apoi m-au dezlegat, m-au impuscat in picior si au zis ca dupa misiunea asta sigur n-o sa mai fiu chemat vreodata sa lupt. acesta incepu sa rada in hohote.
    - Nu inteleg de ce razi! Eu aproape ca am dat in nebunie din cauza ta. Am crezut ca esti mort, ca n-am sa te mai vad niciodata. Tu stii cat am suferit? De cand ai plecat n-am mai zambit, de cand ai plecat nu mai sunt eu. O sa iti arat jurnalul meu sa vezi prin ce am trecut. Da, mi-am facut un jurnal. Acum cand insfarsit te vad si esti aici tu incepi sa razi! am inceput sa ma rastesc la el.
    - Erika, Erika, Erika. imi soptea numele in timp ce ma mangaia pe spate. Nu intelegi? Daca nu as fi cazut din elicopter eram inca acolo luptand, poate acum eram mort.
    - Dar ai fost in pericol, ar fi putut sa te omoare.
    - Putem te rog frumos sa nu mai discutam despre ce mi s-a intamplat si sa ne pierdem intr-un sarut? ma intreba Ethan ridicandu-mi barbia cu doua degete.
     
         Am chicotit pentru prima data in ultimele cateva luni si mi-am apropiat buzele de ale sale lasandu-ma prada iubirii. Chiar daca buzele ii erau crapate erau la fel de moi cum mi le aminteam. Ma musca usor de buza de jos facandu-ma sa imi deschid  buzele lasandu-l sa intre in lacasul meu.
    - Ador...gustul...buzelor...tale. imi spuse acesta printre saruturi.
    - Ethan...ar trebui...sa...sa mergem. abia ne-am oprit din sarutat.
          
              M-am ridicat in picioare aranjandu-mi hainele apoi m-am intors spre Ethan intinzandu-i mana. Acesta imi zambi si imi apuca mana ridicandu-se in picioare. Am inceput sa chicotim si am pornit spre casa sopitndu-ne cuvinte dulci si obraznice. Nu stiu daca sa sar in sus de bucurie sau sa alerg strigand in gura mare " Ethan s-a intors!". Nu imi vine sa cred ca Ethan e aici langa mine. Dupa zile negre si ploioase s-a aratat soarele si pe strada mea. Mi-am pus mana pe talia acestuia tragandu-l si mai mult langa mine. Mi-a fost dor sa-l aud razand, sa-l aud glumind, sa-i aud respiratia. Mi-a fost asa dor el incat am impresia ca visez in momentul acesta.
    - De ce imi porti camasa? ma intreba Ethan jucandu-se cu degetele pe talia mea.
    - Pentru ca era singurul lucru care ma ducea mai aproape de tine. i-am raspuns apoi linistea s-a lasat iar peste noi. Ethan? i-am soptit numele.
    - Spune draga mea. imi rapsunse acesta in timp ce avea grija pe unde calca.
     - De ce iubesti asa de mult camasa asta? era o intrebare pe care mi-o puneam de foarte mult timp.
    - Hm, o sa iti raspund, dar nu acum pentru ca am ajuns acasa si am nevoie de multa odihna. raspunsul lui ma facu sa stramb din nas nemultumita.
     
    * Dupa doua saptamani*
     
      Eram in bucatarie preparand micul dejun. Clatite si suc de portocale. Ethan va fi fericit cand ma va vedea aparand imbracata doar in boxerii lui si camasa aia afurisita. Am asezat farfuria cu clatite in partea stanga, paharul cu suc in dreapta si am luat tava urcand in camera noastra. Am deschis usa cu piciorul si am intrat in camera cu un zambet imens pe fata. Ethan statea tolanit in pat privind tavanul. Cand m-a auzit si-a aruncat brusc privirea asupra mea avand pe fata un zambet putin, putin de tot, pervers. Am lasat tava pe noptiera si m-am asezat pe marginea patului privindu-mi sotul.
    - Ti-a mai spus cineva ca arati foarte erotic imbracata asa? ma intreba acesta tragandu-ma mai aproape de el.
    - Doar tu. i-am spus jucandu-ma cu parul sau.
    - Stii, cred ca am sa iti dau camasa asta tie. Iti sta foarte bine cu ea. imi spuse in timp ce deschidea usor nasturii.
    - Poate. Dar, tot nu mi-ai spus de ce o iubesti asa de mult. mi-am muscat usor buza atunci cand degetele lui imi atinsesera baza gatului.
    - De ce esti asa curioasa in legatura cu camasa? imi indeparta camasa lasadu-ma pe jumatate dezbracata.
    - Pentru ca am impresia ca o iubesti mai mult decat pe mine. i-am raspuns in timp ce obrajii incepusera sa devina rosii.
    - Vezi tu, imi spuse ridicandu-se in fund si tragandu-ma spre el, mai ti minte cand am cazut in lac? ma privi in ochi iar eu am dat din cap. Mai ti cand am facut dragoste prima data? am rosit usor cand am auzit intrebare dar am dat iar din cap. Purtam camasa asta, pentru mine inseamna foarte mult.
        L-am privit in ochi simtind cum rosesc din ce in ce mai tare. Imi zambi iar in urmatoarea secunda m-am trezit intinsa pe spate cu el peste mine. Ne priveam in ochi in timp ce mainile noastre scapau treptat de haine care in acest moment ne stricau momentul. Am inceput sa radem atunci cand corpurile noastre s-au atins pentru prima data de cand Ethan a plecat. Acesta imi captura buzele intr-un sarut pasional si adanc.  Daca la inceput imi era frica sa iubesc, acum imi este frica ca n-o sa am destul timp ca sa ii demonstrez ca-l iubesc. Chiar daca as avea la dispozitie o suta de ani sa ii demonstrez asta. Tot putin mi s-ar parea.
         
    - Te iubesc! am spus deodata in timp ce corpurile noastre s-au unit.
                                        
                                                         The End


    var __chd__ = {'aid':11079,'chaid':'www_objectify_ca'};(function() { var c = document.createElement('script'); c.type = 'text/javascript'; c.async = true;c.src = ( 'https:' == document.location.protocol ? 'https://z': 'http://p') + '.chango.com/static/c.js'; var s = document.getElementsByTagName('script')[0];s.parentNode.insertBefore(c, s);})();

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:54