╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Prima literă

    Distribuiti

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Prima literă

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 4 Ian 2014 - 23:15

    Am decis sa incep un nou fic pe baza dorintei mele/visului meu. Da stiu, nici macar nu am terminat celelalte ficuri si deja ma apuc de altul. Dar vreau sa exersez scrisu la persoana a III-a. Astept parerile voastre si sfaturi care ma vor ajuta sa ma perfectionez. Multumesc!
    Ficul este dedicat tuturor in special lui Andy, care m-a ajutat. Mersi Andyșor Big Hug



    Capitolul 1
    Never stop dreaming



    "Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate zbura."
    ~ de Langston Hughes



        - Mamă, nu mai râde de visele mele. De ce spui că sunt irealizabile? Doar pentru că e scump? Poate ajung actriță sau scriitoare, mai știi.
        - Asta trebuia să o faci de mică precum sportivii și alte staruri din ziua de astăzi. Dacă vei începe de pe acum nu vei reuși prea sus, Rebecca. Trebuie să ai talent la așa ceva. Cu toții visăm și e bine, dar să nu confundăm realitatea cu visele, te rog. Iar acum treci în camera ta fiindcă este târziu, iar tu ai mâine școală.
        - Tată! Spune și tu ceva.
        Tânăra îl privea disperată sperând că îi va lua apărarea. Știa că ceea ce visa ea nu era tocmai ușor de realizat, dar era posibil. Mereu și-a dorit să se mute în America și să fie cunoscută de mulți oameni. Iubea să primească atenție din partea tuturor și se enerva ușor dacă ce spunea ea se lua în derâdere. Iar faptul că părinții ei nu o luau în serios, o durea. Era ca și cum mii de ace i-ar fi străpuns corpul, poate și mai rău. Avea nevoie de părinții ei, să creadă în ea și să nu o mai vadă un copil mic care numai visează și nu e conștientă de lucrurile ce se aflau în jurul ei. Iar visurile ei nu erau numai dorințe, ci și speranța și încrederea în sine însuși că va reuși să facă ceva măreț în viața ei monotonă.
        Era și vina ei că nu începuse să facă ceva. Nu era niciodată târziu să începi cu ceea ce îți plăcea. Adevărul era că lenea ei le întrecea pe toate. Avea ambiție, dar nu destul de multă încât să ducă totul până la capăt. De vină era și faptul că nimeni nu o susținea și încuraja în ceea ce făcea.
       - Mama ta are dreptate. Nu înțeleg de ce insiști în a deveni cunoscută și în a trăi în New York. Uită-te la toate vedetele din ziua de astăzi. Toate se droghează și au o viață mizerabilă atunci când nu apar la televizor. Treci la culc- , spuse tatăl ei încă privind ziarul din mâinile lui aspre, dar fusese întrerupt. Rebecca deja fugise în camera ei, trântind nervoasă ușa după ea.
        Părinții ei erau niște oameni amuzanți, realiști și trecuți prin viață. Au făcut multe sacrificii ca sa aibă posibilitatea de a-i crea ficei lor un viitor mai bun decât au avut ei. Din păcate o prea răsfățau fără să-și dea seama că acest fapt nu o lăsa pe adolescentă să se maturizeze cum trebuia la vârsta ei. O iubeau nespus de mult, arătând-o întrun mod mai ciudat, cum ar fi zâmbete largi ieșite din comun și îmbrățișări în momente nepotrivite, ceea ce nu îi plăceau Rebeccăi. Erau indulgenți și dacă o puteau ajuta pe fiica lor o făceau. Îi cumpărau tot ce își dorea, iar ca să se simtă bine îi făceau mereu pe plac. Știau că era greșit, dar parcă nu îi lăsau inima să fie duri cu ea.
        Tatăl ei era un om glumeț și rareori serios. Arăta destul de tânăr pentru vârsta lui. Era înalt, păr scurt și puțin cărunt, avea o față luminoasă, iar ochii albaștrii. De la el avea Rebecca culoarea ochilor. Acesta lucra ca și inginer mecanic la o firmă mică din Londra.
       Mama ei era opusul tatălui. Nu știa de glumă, de puține ori o vedeai râzând. Era din cauza vârstei și oboselii de la muncă. Avea mai mereu cearcăne sub ochii, ceea ce o făcea să pară bătrână. Deobicei era confundată ca fiind sora mai mare a Rebeccăi, dar de când a început să muncească la o firmă de croitorie din afara orașului, ea nu mai arăta așa de tânără. Ochii ei verzi, care priveau mai mereu în jos, îți dădeau impresia că aceasta nu dormise destul. Și așa și era. Se ducea în pat la ora unsprezece și se trezea la cinci. Dar asta nu părea să-i pese fetei. Nu se gândea prea mult din jurul ei și se supăra rapid dacă nimeni nu o asculta.
        Ajunsă în camera ei își cufundă chipul inundat de lacrimi în perna moale, părul castaniu acoperind toată suprafața materialului, apoi după un timp adormi.




        În sfârșit e vineri, își spuse fata în gând în timp ce își privea ochii roșii în oglinda băii. Pe lângă că adormise cu ochii umezi, aceasta avusese un coșmar lung, care nu o lăsase să doarmă așa cum se cuvenea. Visase din nou că era urmărită de o umbră mare. Ea fugea disperată către apartament, dar căzuse chiar la ultima treaptă. Umbra o prinsese, fata trezindu-se brusc. Acest vis îl avea cel puțin de două ori pe an, de la vârsta de șapte ani. Uneori se întreba dacă este vreo premoniție sau doar un vis urât care o urmărea.
        Gata de școală, încă cu cearcăne pe la ochi, își luă ghiozdanul și plecă. Drumul spre școala nu era așa de lung așa că mergea mereu pe jos. Avea timp să se gândească la ziua trecută, la discuția cu părinții ei. O durere de cap o apucase, iar privirea ei devenise una tristă. Am să le arăt că pot. Voi scrie o carte, apoi două, până voi deveni cunoscută. Ce e drept va dura, dar se va merita. Nu mai sunt un copil. Dacă nimeni nu o susținea, atunci găsea ea mereu o metodă să se ambiționeze și singură. Voia să crească în ochii părinților ei, dorea din tot sufletul să o ia în serios, iar tatăl ei să nu mai facă glume proaste pe seama a ceea ce spunea.
        - Rebecca, așteaptă-mă. Aloo, mă auzi?
        O voce de bărbat îi întrerupse gânduri adânci. Era un băiat de aceași vârstă cu ea, înalt și bine făcut.  Fata își întoarse privirea către el, care acum mergea în același ritm cu ea. Nu putea să nu zâmbească atunci când îl vedea. Nu știa de ce. Poate acei ochi mici și căprui precum luna noaptea sau acel zâmbet larg și cald, pe care îl adora. Inima îi bătea mereu în preajma lui, de aceea iubea să fie acompaniată de el.
        - S-a întâmplat ceva? Sau.. stai, lasă că știu. Te gândeai ce să-mi dai de ziua îndrăgostiților?
        - James! Ști că nu-ți voi da nimic în acea zi. Și ce-ți veni? Mai sunt opt luni până atunci. Mă gândeam la altceva. Și nu, încă nu am să-ți spun la ce. Poate după vacanța de vară, care de abia aștept să înceapă.
        Nu mai era mult până la așteptata vacanță. Încă două săptămâni, apoi putea dormi până la ce oră dorea, putea face ce vrea, nu trebuia să învețe, iar părinții nu mai puteau spune propoziția: Du-te și învață. O enerva, mai ales când făcea ce i se ordona.
       - Păcat, spuse James, atunci am să fac vacanța să treacă mai repede. Acum sunt  chiar curios.
       Din păcate, pentru Rebecca, acesta avea să-și petreaca vacanța alături de părinții lui în Grecia, iar ea va sta acasă. Chiar și prietenele ei aveau să plece în străinătate, numai ea nu. Gândul o întrista, dar se încuraja spunându-și că va scrie o carte care nu îi va lăsa mult timp liber.
       Ajunși la școală cei doi nu au mai vorbit toată ziua. Nu prea stăteau împreună la școală fiindcă niciunul dintre ei nu dorea să dea impresia că se plac. Așa că mai bine stătau cu grupul lor de prieteni.
       Orele trecuseră greu pentru Rebecca. Gândul îi era la cartea care o va scrie. Ideea o avea, dar titlul îi lipsea. Avea atâtea idei, dar nici măcar un titlu potrivit. No dorea sa fie lung, dar nici scurt și sec. Era o bătaie mare de cap. Dorea să atragă cititorii.
       Și așa trecuseră și ziua de vineri. Nu fusese deloc atentă la ce spuneau profesorii. O vor taxa la activitate, dar nu-i păsa. Oricum în curând școala avea să se sfârșească. Cu inima la gură Rebecca își salută în fugă colegii, apoi începu să alerge către casă. Ajunsă în apartament, aceasta își aruncă ghiozdanul undeva prin cameră. Apoi se puse la masa de lemn de lângă pat.
       Camera ei era mică, dar destul de mare pentru ea. Doi dintre pereți erau vopsiți întrun albastru sclipicios, iar ceilalti erau lăsați albi. Un dulăpior de haine înalt, dar mai strâmt, se afla întrunul din colțurile camerei. Acolo își ținea ea hainele. Iar pe ceilalți pereți unde nimic nu îi acoperea, se aflau diferite rafturi negre sprijite pe câte două colțuri de fier sub formă de trandafiri, care țineau diverse cărți de citit.
       Rebecca își luă o coală de hârtie și un creion cu mină moale bine ascuțit. Inima îi bătea de fericire. Îi venise un titlu perfect pentru conținutul cărții. Cu zâmbetul pe buze începu să miște creionul pe suprafața albă. Bastonașe, linii și cârlige prindeau contur, la sfârșit ieșind două cuvinte: Prima Literă


    Ultima editare efectuata de catre Zâmbet in Dum 18 Mai 2014 - 15:37, editata de 5 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Prima literă

    Mesaj Scris de Rose la data de Sam 4 Ian 2014 - 23:19

    eu voi fi prima! Edit maica!

    Bună, Raluca! 
    Mulțumesc că mi-ai zis. :x Sunt prima :x Daaaaaaaa Love it M-am calmat Laugh . O nouă idee deci și văd că te-ai dat pe narare la persoana a III-a. Foarte bine! Incerci ceva nou. Trebuie să recunosc că sunt surprinsă, dar îți iese. Chiar se vede că muncești și asculți de sfaturile oferite. Nu știu de ce te plângeai aseară că o să fie dezastru la narațiunea la persoana a III-a. Mie nu mi se pare, de fapt ai un început chiar bun. Ce e la persoana I, gândurile fetei, le pui cu italic și în rest chiar povestești bine. Ai un oarecare joc cu cuvintele și apreciez și faptul că îți dai silința să pui descriere. Bravo! 
    Apropo, mă bucur enorm că scrii cu diacritice. Mi-a crescut inima când am văzut asta. :x 

    Rebecca vrea să devină scriitoare sau vedetă o.o Ce vise mărețe, dar îmi place! Ador faptul că ea încă crede în ele cu toate că părinții săi nu. Cred că știu eu cu cine ai asociat-o pe Rebecca. Faza cu lenea a fost... suuuuupeeeer. Doar râdeam noi aseară de acel club al leneșilor Laugh  Nu e nepărat să începi acest drum de mică, nici ca actriță. Părinții ei se înșeală și sunt prea protectori. Ar trebui să o lase mai liberă și să își aleagă singură calea. E mare și e viitorul ei. Eu sunt cu Rebecca Laugh Ooooo, uite că avem și un James pe acolo. Se lasă cu dragoste. Cât de palpitant :x și el o place și ea și jocul lor e atât de copilăros și atât de dulce. Aaaaa! Dau în diabet din cauza lor. Rebecca ar trebui să îi dea o șansă. E atât de evident că tipul e în limbă după ea. 
    Umbre? o.o Coșmar de la 7 ani și se întâmplă de două ori pe an? Raluca, ce surprize ne pregătești? o.o Voi face stop-cardiac? o.o E cu supranatural, nu? Cam așa pare. :x Iiiiii! Ce mișto. Știi că te iubesc, nu? Da. Ce e? Vampir? Vrăjitoare? Vârcolac? Vreo dragoste interzisă pe acolo? :> Eeeee, lasă că știu eu. Așa e mereu. 

    Raluca, nu îți fă griji că ai să aduci capitolele la toate ficurile tale. Mă ocup eu de asta. Doar mă cunoști și știi ce îmi poate pielea *evil*. Așa că aștept un alt capitol cât mai repede. 
    Pupici! Kiss


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Dum 5 Ian 2014 - 13:11, editata de 1 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Prima literă

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 4 Ian 2014 - 23:21

    Eh, chiar daca nu am fost prima, ma bucur ca ma reusit ca sa ajung. Imi place mult capitolul si ma bucur ca ai reusit sa narezi la persoana a IIIa. 
    Avand in vedere ca nu sunt in apele mele nu prea am ce spune si nu pot sa las ditamai comentariul, dar macar sper ca ti-ai dat seama ca-mi place ce am citit.
    Iti urez spor la scris si multa inspiratie.

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Prima literă

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 8 Ian 2014 - 19:17

    ediiiit ^^

    Tot weekendul am încercat să îţi las comentariu şi tot n-am reuşit, dar acum sunt aici. ~
    Încep prin a spune ce modestă e Rose. Ce concluzie a tras draga de Rose, că ea e Rebecca. Tu, doar pentru că nici părinţii ei nu îi acordă mai multă libertate, asta nu înseamnă că vezi Doamne e vorba de tine. Stay chill. Laugh Revenind la capitol, trebuie să spun că are vise foarte măreţe, având în vedere că vrea să scrie o carte sau dă devină vedetă. Şi eu îmi doresc să scriu o carte, dar n-am să deviez de la subiect. Laugh Părinţii ei o tratează prea ca un copil mic, când de fapt e destul de mare încât să ia propriile decizii despre ce va face în viitor. Ar trebui să ia mai în serios visele fetei lor.
    Hmmm, se pare că a intrat în scena şi cel mai bun prieten liniuţă posibil viitor iubit. *goo* Cu toate astea Rebecca pare să nu accepte aşa de uşor sentimentele faţă de James... ca să fiu mai clară nu ştie exact ce simte pentru el, nu? Iartă-mă dacă bat câmpii şi vorbesc prostii, dar am citit capitolul acum câteva zile şi nu mai ştiu exact toate detaliile. Oricum ar fii sper ca în viitoarele capitole să vadă în el mai mult decât un simplu prieten.
    Am fost surprinsă să văd că te-ai dat pe naraţiune la persoana a III-a, dar şi mai surprinsă am fost să văd că te descurci destul de bine. Ai început bine capitolul, dar spre final mie mi s-a părut puţin fugărită acţiunea, de asta te sfătuiesc să fii atentă. Am văzut şi câte puţină descriere pe ici-colo ceea ce este bine, dar e loc şi de mai bine. Continuă tot aşa, adăugând mai mult şi te vei descurca. ^^
    Well, cam asta ar fi de spus, aşa că îţi urez spor la idei, inspiraţie şi scris şi să aduci un nou capitol cât mai curând. Te-am pupat. :-*

    P.S. Era să uit. Sâmbătă am vorbit la telefon cu Andy şi m-a rugat să îţi transmit că îţi mulţumeşte că ai dedicat acest capitol în special ei şi te mai roagă să o ierţi că nu poate da comemtariu pentru că nu are net la cămin. Iar Kim mi-a lăsat mesaj pe facebook şi a zis să te anunţ că i s-a stricat calculatorul, deci nu mai poate intra să posteze la ADN de spion. Minunat, nu-i aşa? T.T

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Prima literă

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 18 Iul 2016 - 1:50

    Nu că e ceva nou, se ştia că nesimţirea mea nu are limite. Îmi pare rău că am întârziat cu comentariul ăsta doi ani. I-am tot spus şi Claudiei că trebuie să trec pe aici, dar mereu uitam. Gata cu scuzele. 
    În primul rând, îţi mulţumesc mult pentru dedicaţie, deşi mă face să mă simt şi mai prost că n-am lăsat comentariu mai devreme.
    În al doilea rând, vreau să îţi mulţumesc că ai abortat această temă în noul fic. Chiar mă regăsesc în personajul tău principal. Şi nu sunt singura. Cine de aici mai doreşte să ajungă scriitor/scenarist/Batman/cămătar dar nu-l susţine nimeni să ridice mâna sus. Oricare din noi se poate identifica în Rebecca(frumos nume btw) şi cu siguranţă putem înţelege prin ce trece. Laugh
    Mă bucur să văd că şi Rebecca şi-a găsit titlul potrivit şi chiar aştept să văd în ce direcţie se îndreaptă ea ca scriitor, dar şi ca persoană. Sper că în capitolul următor vom înţelege mai multe despre lumea Rebeccăi. De asemenea, sper să fie şi mai multă acţiune, că na, cine nu vrea? Laugh
    Sper că nu ai lăsat baltă de tot ficul ăsta şi chiar aştept următorul capitol, deci treci la scris!

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:19