╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Asfintitul...

    Distribuiti

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Asfintitul...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Sam 28 Dec 2013 - 18:50

    Cap.1 : Perdele sfasiate.










    Parfum de lumanari. Lumini pale. Perdele rosii ca sangele, sfasiate... O raza de soare patrunde violent prin fereastra uriasa, crapata, in camera cu aspect sumbru, formand o antiteza de invidiat: intunericul camerei distruse, taiat de o raza de lumina mai calda ca niciodata. Frumos... Tablourile medievale de abia se mai tineau de cuiele din pereti, fiind sparte, asezate aleatoriu pe unde s-a putut, prafuite. Mobila de abia se mai tinea pe picioare, scartainda si veche, inspira tristete. Peretii crapati ajutau la infrumusetarea peisajului gotic, iar in colt, un pat cu baldachin reprezenta singura piesa de mobilier intreaga. Lenjeria sa era de aceeasi culoare ca a perdelelor sfasiate. In patul cu baldachin dormea o tanara domnisoara, cu parul roz si pielea alba ca spuma laptelui, poate chiar prea alba pentru dansa. Parca tot sangele din obraji i s-a scurs, la fel si roseata buzelor. Era ca o fantoma. 
    Intr-adevar frumos... Parea un peisaj placut ochiului acestui personaj ciudat si misterios, care din pragul usii privea cum tanara doarme. Imbracat la costum, statea cu mainile in buzunar, rezemat de usa sparta. Isi trecu usor mana prin parul sau negru ca abanosul si-si ridica privirea spre tavan. O gaura imensa oferea o priveliste catre pod. Isi pleca capul inapoi, catre fata.  O privea cu satisfactie, dar in acelasi timp cu teama. Era o fiinta mult prea puternica pentru el, era invincibila! Cum? De ce? Nici el nu stia, ci doar simti acest lucru cand ii atinse gatul, seara trecuta. Doar il atinse, nimic mai mult. Cea mai mare dorinta a lui din acel moment ar fi fost sa se infrupte din sangele ei, dar nu o putea face. Se zvacnea vampirul din el. Urla. Dispera. Ameninta, dar... In zadar, totul in zadar... 
    Daca nici macar el nu reusi sa faca rost de dulcele gust al acesteia, cine ar putea-o face? Probabil nimeni. Dar de ce? Ce avea dansa asa de special, incat nu-ti puteai infige coltii in gatul sau?  Nimeni nu stia.
    Ah! Si cat s-a zbatut sa faca rost de dansa! Cat s-a chinuit sa o desprinda de casa, de familie, de prieteni, doar ca sa o faca de-a lui! Degeaba. 
    "- Oh, tarfa mica ce esti! isi spunea in gand. M-ai provocat. M-ai facut sa-mi doresc sangele tau mai mult decat orice avere de pe lumea aceasta, iar acum ma lasi cu ochii in soare?! De ce?"
    - Sasuke! se auzi o voce din spatele acestuia. Isi facu aparitia un tanar de aceeasi constitutie ca a lui Sasuke, foarte palid si inalt. Era Sai.
    - Ce vrei? il intreba Sasuke, putin deranjat ca i-a intrerupt gandurile.
    - E pe drum. Il simt. Vine cu viteza si o vrea. O vrea pe fata! ii raspunse Sai agitat.
    Sasuke mai arunca o ultima privire rozaliei, dupa care se intoarce catre tanarul speriat. Il privi fix in ochii lui negri, apoi zise:
    -  Sa vina. Nu i-o dau pana ce nu aflu ce dracu' are, clar? Acum, du-te de asteapta-l la intrare. Vezi sa-i spui lui Karim sa pregateasca niste cafea. Oaspetii trebuie respectati.
     Sai pleca. Brunetul ramase singur cu tanara in camera. Se apropie de dansa si o mangaie pe obrazul sau fin. Brusc fata isi deschise ochii de smarald. Sasuke se apleca spre urechea ei si spuse cu tandrete:
    - Buna dimineata, iubire. Ai dormit bine?
    Fata privi in jurul ei. Acelasi peisaj ca cel de dinainte sa adoarma. Ofta si ii raspunse acestuia.
    - Da, am dormit foarte bine. Cine vine?
    - Cine sa vina, Sakura? intreba Sasuke.
    Fata adulmeca mirosul din aer.
    - Vine cineva, nu stiu cine, dar vine, spuse aceasta dupa o mica pauza.
    Sasuke zambi. Ii spuse ca e doar imaginatia sa, dupa care o saruta pe frunte si pleca. Cobori la parter, unde il asteptau Sai si Karim. Sufrageria era la fel de sumbra ca si dormitorul descris mai devreme: geamuri sparte, impodobite cu perdele visinii, sau ce mai ramase din perdele si diferite piese vechi de mobilier. Sus, pe tavan, un candelabru cu diamante  se legana mai, mai sa nu cada. Vazand ca inca nu a aparut nimic, Sasuke sa intoarse si dadu sa plece. Brusc, se auzira batai in usa. Sai...






    No, atat pentru primul capitol. Astept pareri, dupa care o sa-l postez si pe cel de-al doilea. Bye bye Kiss 

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Asfintitul...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Dum 29 Dec 2013 - 10:38

    Nici o parere. Dragut Laugh  Dar oricum, eu nu ma tin de promisiuni asa ca, cu toate ca nu mi-ati spus cum vi s-a parut, am venit cu next-ul^^














    Cap.2 : Hotel












    Brusc, se auzira batai in usa. Sai se ridica incet de pe canapeaua pe care statea si se indrepta spre aceasta cu pasi inceti, dar siguri. Simtea... Simtea ca cineva asteapta cu nerabdare sa i se deschida. Sasuke isi framanta mainile incontinuu, nu avea stare. Nu dorea sa i-o dea. O vroia doar pentru el, cu toate ca nu o iubea deloc. Isi dorea sangele ei, puterea ei, la fel ca toti ceilalti, si spera ca norocul ii va surade. Intre timp, Sakura se plimba prin camera. Incerca sa isi dea seama ce e cu ea. Ce e cu starea aceasta de ameteala pe care o are? 
    ACUM. Acum isi aminti.
    Se afla la masa cu familia, sau, cel putin, ce mai ramase din ea. Traia doar cu tatal si cu fratele ei mai mare, atat. Mama acesteaia murise acum doi ani. Intr-adevar, moartea mamei ei i-a taiat rasuflarea. A facut-o sa-si piarda increderea in tot si in toate, a facut-o sa-si doreasca sa renunte la visele ei... Si intr-adevar avea vise marete. Vroia sa devina balerina...
     Si asa, in seara aceea se isca o disputa intre membrii familei. De cand ingerul casei isi daduse duhul, nimic nu mai era la fel. Schimbarea aceasta era simtita si de ceilalti locuitori ai casei. Se certasera. De ce? Fiul dorea toata averea, caci credea ca i se cuvine primului nascut, fata de 20 de ani dorea sa se mute cu iubitul ei si sa isi intemeieze o familie, iar tatal... Era ca un tata. Un tata iubitor si bland, care ar face orice ca urmasii lui sa aiba tot ce au nevoie. Dar, desigur, dorind sa isi mai petreaca batranetea cu copiii sai, le promise aceste lucruri dupa moartea sa. Ei bine, acest lucru ii deranja pe ambii copii. 
    "- E nemuritor, stiu asta! Cum sa ne promita ceea ce ni se cuvine la moartea sa, daca nu va muri? " isi spunea de cele mai multe ori fiul revoltat, dar gresea.
    Tatal sau era, intr-adevar, nemuritor. Nu putea fi atins de nici un colt de vampir, nu putea fi intepat nici macar de un ac. Era invincibil, caracter transmis si la copii. Dar exista un singur lucru care il putea distruge, pe care si voi, dragi cititori, il veti afla in continuarea povestirii.
    Avand in vedere toate aceste probleme, Sakura se hotari sa plece cu Sasuke in lume fara acordul tatalui ei si o facu.
    Nu i-a pasat nici un pic de sigura rana provocata in inima batranului, vroia libertate... 
    Iar de baiat nimeni nu mai stie nimic de el.
    Si asa Sakura se trezi aici, intr-o casa complet distrusa, in care va urma sa isi traiasca eternitatea. Isi indrepta privirea spre fereastra.
    - E aici, isi spuse ea agitata.
    S-a speriat. Simtea ca acea persoana ce va si vina ii dorea raul. Se hotari sa se ascunda. Dar unde? Fugi dintr-un colt in altul al camerei, iesi pe hol, cauta in alte camere o portita de iesire, dar in zadar. Se intoarse inapoi in camera cu pricina.
    "- Da, desigur, este la etaj daca doresti sa o vezi. " auzi vocea lui Sasuke. " Dar nu o vei avea, inca nu am aflat ce e cu dansa, iar dupa ce voi afla va fi a mea pe veci... " continua.
    "- Va fi a ta numai cu acordul consiliului. Stii ca nu e vampir si poate reprezenta un pericol." spuse o voce groasa.
    Discutia se auzea din ce in ce mai tare, iar scarile scartaiau, semn ca urcau la etaj. Sakura incepu sa tremure. Unde sa se ascunda? NU vrea sa il vada! Ii vrea raul, stia, simtea acest lucru.
    - Sunt moarta, isi spuse si facu un pas in spate. Brusc, dulapul cu carti se crapa in spatele ei si facu loc unei iesiri secrete. Sakura se uita mai bine si isi dadu seama ca e un tunel. Intra fara teama, in urma ei inchizandu-se dulapul. Lua o faclie agatata de unul dintre pereti si pleca in explorarea locului. Peretii erau umezi iar aerul rece. Incepea sa-si observe aburul pe care il respira si isi dadu seama ca tunelul coboara tot mai mult. Ingheta.
    In sfarsit ajunse. Unde? Nu stia. Singurul lucru cert este ca o usa de lemn se afla in fata ei. O deschise incet, si, spre uimirea ei nu scartai deloc. Ajunse intr-un vestibul urias. Nu se asemana deloc cu locul din care plecase. Era foarte elegant si clasic, intr-adevar de invidiat. Peretii decorati cu fire de aur, perdelele de data aceasta erau intregi, rosii ca sangele; un covor lung, visiniu, se intindea in fata ei, pe pereti erau asezate diferite tablouri ce reprezentau scene din lupta pentru Independenta, statuile decorau cu gust salonul iar in mijloc se afla o fantana arteziana de mai mare frumusetea. Daca o luai la stanga, undeva aproape de colt se afla o receptie.
    - E un hotel? se intreba ea.
    - Da, e casa noastra, raspunse receptionerul auzind-o.
    - Ce vrei sa spui?
    - Tu nu esti de pe-aici nu? o intrebase receptionerul ranjind malefic. Nici macar nu esti vampir, nu-i asa?
    Sakura auzi pentru a doua oara termenul de " vampir " astazi. Era putin ingrozita. Niciodata nu a avut de-a face cu astfel de fiinte, credea ca sunt doar povesti pana ce l-a intalnit pe Sasuke, desigur. Oricum, saraca naiva avea incredere oarba in Sasuke, credea cu toata suflarea sa ca el nu va avea de gand sa se infrupte din sangele ei, credea ca o apreciaza ca e o fiinta nemuritoare si ca va face tot posibilul sa o apere de invidiosii care ii doresc puterea. Se insela. Sasuke insusi era un invidios care isi dorea puterea sa.
    - Nu, nu sunt vampir, ii raspunse Sakura.
    Brusc, receptionerul aparu in spatele fetei. Asa de repede? Era vampir, o fiinta inzestrata cu viteza si putere nemarginita, deci da. Sakura se intoarse catre dansul, dar el din nou se trezi in spatele ei. O prinse de gat cu brutalitate si dori sa o muste, dar nu isi putea infige coltii in dansa. 
    - Ce dracu'? se intreba acesta dandu-i drumul.
    Din spatele lui, Sasuke ii...






    Atat pentru astazi. Sper ca va placut! Kiss 

      Acum este: Mier 7 Dec 2016 - 18:16