Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Distribuiti

    Sondaj

    Favoritul publicului

    [ 4 ]
    40% [40%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 
    [ 6 ]
    60% [60%] 

    Total voturi: 10
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Topic Închis Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 23 Dec 2013 - 13:52

    Bună!
    Îmi cer iertare de întâriziere, dar omu mai are de făcut şi curăţenie, respectiv mâncare.
    Reamintesc că membri nu au voie să îşi voteze propria lucrare în sondaj, iar cei doi câştigători vor fi anunţaţi pe data de 31. decembrie. 2013.
    Lucrările:

    Apus la răsărit

    Dragă jurnalule,

    Această filă i-o încredințez iubitei mele.


    Lacrimi, tristețe și nostalgie. Cu toate astea, nicio urmă de regret. Au fost, ce-i drept, momente când eram geloși, supărați și nervoși, dar mereu deschiși unul celuilalt și gata să ne iertăm; la început timizi, mai târziu mai îndrăzneți și în cele din urmă, ne-am obișnuit unul cu celălalt. Prezența ta a ajuns să fie de la o senzație eternă de neliniște, la acel sentiment de confort și iubire. N-a durat mult până să începem să ne vizităm unul pe celălalt, să ne ținem mereu de mână și să ne facem publică relația. Într-adevăr, așa cum mi-ai mai spus, timpul schimbă – într-un fel sau altul – oamenii.
    Ne-am întâlnit, am visat, am făcut compromisuri, însă nimic nu a fost în zadar, iar asta mă face să mă simt mai bine. Indiferent de cât de rău ne-a fost din cauza veștilor primite, ne-am conformat și am început să prețuim și să căutăm tot mai des ocazii de a fi împreună. Am plâns, mai mult tu decât eu, dar nu pentru că nu simțeam la fel, ci pentru că încercam să fiu puternic și să te fac să zâmbești, așa cum se presupune că trebuie să facă un iubit. Nici nu-ți închipui cât de greu mi-a fost și mie, știind că aspirațiile mele erau motivul despărțirii noastre.
    Aproape un an de la primul sărut, atingeri tandre și emoții. De atunci, am avut parte de atâtea clipe minunate împreună, încât aproape că aș vrea să le trăiesc din nou, dar nu atât de mult pe cât aș vrea să mai am ocazia de a experimenta și lucruri noi. Îmi aduc aminte când am făcut împreună un lanț la fel ca al meu. Chiar dacă nu era originalul, pentru noi însemna mai mult ca luna de pe cer sau apa din pământ. El e semnul unirii noastre spirituale.  Nu-ți închipui cât am tânjit după cel puțin încă un an în care să-ți fi fost aproape.
    Îmi amintesc, de asemenea, și ziua aceea friguroasă de la sfârșitul lui decembrie când ne-am spus la revedere. Deși toată lumea avea motiv de sărbătoare, noi aveam impresia că a venit apocalipsa. Mergeam singur pe străzile din cartierul nostru, cu rucsacul spânzurat de umăr, în mâna dreaptă ținând un trandafir, iar cu cea stângă trăgând un troller ce acompania cu zgomotul său de roți vântul și zăpada ce străbăteau împrejurimile, croindu-mi drum spre gară unde aveam să-mi iau rămas bun de la tine. La un moment dat, de pe un stâlp, cade o mică sferă foarte ușoară de omăt în cuibul format de gluga hanoracului meu ce ieșea din geacă. Mi-am scuturat zăpada de pe mine în timp ce așteptam să pot traversa trecerea de pietoni. Cât așteptam, m-am decis să studiez centrul intersecției pentru a mai uita de frigul de afară ce mă făcea să tremur din toate încheieturile și de neliniștea din mine.
    O mulțime de beculețe strălucitoare și colorate mă orbeau indiferent în ce parte priveam. Zăpada zbura pe lângă mine din cauza curentului destul de puternic, o parte dintre fulgi găsindu-și sfârșitul pe pielea sau geaca mea. Șiruri imense de nori de abur alb ieșeau din nasu-mi înroșit de gerul iernii și se făceau nevăzute până să apară altele. Bradul frumos împodobit cu o mulțime de globuri, beteală și o stea palidă ce stătea prinsă în vârful acestuia, lumina și mai mult șoseaua și împărțea în două panoul publicitar pe care se afla așa zisul Moș Crăciun într-o sanie plină cu niște pachete în care se aflau de fapt pungi și căni promoționale de cafea. Totul părea atât de monoton spre deosebire de anii precedenți.  Acel spirit al Crăciunului întotdeauna mă făcea să mă simt atât de bine, încât pe stradă cântam fără nicio jenă colinde alături de tine, iubito. Știu. E nostim cum de până și atunci când încercam să-mi alung gândul de la tine, eu îmi aduceam aminte exact de asta.
    În cele din urmă, observând cum lumea trecea mâhnită pe lângă mine, am traversat pe partea cealaltă a șoselei și mi-am continuat drumul cu mâinile încruntate ce strângeau acel troller și trandafir. Capul îmi era de neclintit și lăsat în jos. Revenisem la concepțiile mele despre viața pe care am avut-o până atunci și viața pe care aveam să o am din momentul în care îți voi strânge mâna și voi urca în trenul ce simboliza un sfârșit dureros la un început promițător. În astfel de momente mi-am dat seama că sunt o persoană cu adevărat profundă. Am sesizat că nu puneam prea mult preț pe zile pe cât puneam pe trăiri, dar am încercat să le dau și lor atenție, însă doar pentru tine, iar în cele din urmă, găseam motive să stau cu tine chiar dacă acestea erau banale.
    Recunosc, în acel moment m-am înmuiat ca un burete în apă, dar sunt sigur că nu am fost singurul. În scurt timp, ajunsesem în fața gării unde am aranjat ultima întâlnire a noastră, însă nu una oarecare, o întâlnire ce m-a făcut să îmi amintesc doi ani de cuvintele ce ni le-am spus și de gesturile ce ni le-am oferit. Am rezistat atât doar gândindu-mă la ziua în care voi putea să te îmbrățișez ca înainte și când ne vom aminti cu zâmbetul pe buze de acel moment, aparent trist.
    Stăteam acolo, bălăngănindu-mă, respirând cu greu aerul aspru și tremurând din toate încheieturile din ce în ce mai mult, deseori fiori insuportabili anunțându-mă că vântul se întețea, în cele din urmă burta strângându-mă din cauza frigului. Mă uitam la ceas la fiecare minut crezând că nu mai vii sau că s-a întâmplat ceva. Decisem să ne vedem cu douăzeci de minute înainte de timpul plecării trenului, iar tu ai întârziat zece minute. În acel interval de timp, suspinam mereu „ce e de făcut?” punând la îndoială sosirea ta. Acum îmi pare că nu am crezut în tine. Spre a mă ierta, aș arunca vina pe ger și pe emoții, însă știu că nu aș avea o scuză elocventă.
    Ai ajuns, într-un final. Te așteptasem, suferisem, m-ai salvat. Și eu pe tine. Te urmăream cum te îndreptai grăbită spre mine, auzind cum zăpada scârțâia sub picioarele ce se mișcau grăbite spre mine. Fără să ezit, am dat drumul acelui troller, am pus trandafirul pe el și m-am îndreptat spre tine. Cât ai clipi, ne-am trezit îmbrățișați, tu plângând, eu strângând din dinți, iar asta din cauza dorului ce deja îl simțeam. Voiam să te iau cu mine, dar cine eram eu să-ți fur visul. Așa cum tu mi l-ai respectat pe al meu, așa și eu trebuia să-l respect pe al tău. Trebuia ca din acea zi să ne dăm cale liberă, să fim doar „unul”, nu „doi”, cu alte cuvinte, să ne despărțim. Pentru a nu avea nicio mustrare când stăteam cu alte persoane de gen opus nouă, am zis de multe ori înainte că vom face asta, dar gestul nostru de atunci trăda dorința de a nu se ajunge la asta, deși... trebuia. Am vrut să cred că mai erau șanse pentru a schimba ceva, dar amândoi știam că am avut de ales între două opțiuni: facultate sau relație.
    Voiam să-mi fi putut exprima mai bine sentimentele pe care le simțeam. Întotdeauna am vrut asta. Mereu eram cel care nu arăta vreo urmă de slăbiciune, mereu cel care era tare cât pentru amândoi. Ei bine, atunci chiar nu am mai putut să fiu. Cu toate că îmi doream să plec, te voiam și pe tine. Știind că aveam să ne despărțim pentru mult timp, speram să îți spun ce vreau, însă dacă îți spuneam, tot ce făceam era neg faptul că-mi doresc cu adevărat să studiez la acea facultate. În timp ce stăteam îmbrățișați, mă gândeam la ce ți-aș fi putut spune. Nu știam ce se presupunea că ar fi trebuit să îți spun în acea circumstanță, dar era clar că nu puteam pleca fără a ne spune nimic. Până la urmă, acesta era scopul întâlnirii.
    Puteam simți un nod insuportabil în gât ce mă făcea să nu-mi pot drege vocea, iar astfel tot ce am putut face a fost să înghit în sec. Eram mut. Cred că mi-ai simțit emoția, corect? Atunci, te-ai decis să începi tu acea conversație, iar cu glasu-ți ca de clopoței, mi-ai zis:
    - Te rog, nu fii trist! Știu că nu mă vei uita. Nici eu. Relația noastră cu „termen de valabilitate” a fost poate cel mai frumos lucru pe care l-am trăit până acum. Dar știi care e cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla? Ai întrebat tu în timp ce te-ai desprins de mine cât să mă poți privi în ochi.
    Am fost uimit de ceea ce mi-ai spus și modul în care cuvintele ți-au ieșit atât de natural, încât aproape că uitasem să respir. Tot din cauza asta, nici nu apucasem să mă gândesc la ce ar fi putut să fie acel lucru. Într-un fel, eu eram dator să vin cu vorbele de alinare, însă chiar dacă știai asta, sunt sigur că tot mi le-ai fi zis. Cred că ai presupus că nu știu ce să-ți răspund. Dacă ai gândit asta, aveai dreptate. Chiar nu știam răspunsul pe care mi l-ai dat:
    - Despărțirea.
    Atunci mi-am dat seama la ce te refereai. Voiam să îți spun atât de multe lucruri, însă nu eram sigur dacă aș fi vorbit îndeajuns de clar încât să mă înțelegi. Voiam să-ți scriu ce simt, însă îmi era rușine de propriul scris. Voiam să-ți desenez cât de mult țin la tine, însă nu am deloc talent. Mi-am lăsat capul în jos. Începusem să mă simt inutil. Mi-am revenit repede și ți-am luat mâinile într-ale mele, apoi am decis să-ți zic ceva ce mi-a venit pe moment, ce nici eu nu credeam că o voi spune în acel moment de tensiune:
    - Așa e. Dacă toți acei „te iubesc”, „mi-e dor de tine” și „ești perfect pentru mine” pe care ni i-am tot șoptit erau adevărați, aceștia vor fi la fel de valabili și în timp; dacă vom ști să ne regăsim, ce-i drept. Iar despărțirea noastră, la fel ca și relația pe care am avut-o, nu va fi decât o perioadă cu „dată de expirare”. Iar dacă nu va fi să fie așa, am încredere că vei găsi ceva ce ți se va potrivi mai bine. Promit să fac la fel.
    Ți-am simțit brațele cum îmi trângeau și mai tare talia, iar la câteva secunde de atunci, mi-am auzit trenul care s-a oprit în stație. Urma ca eu să plec. Un bilet de tren amânat ar fi însemnat mai mulți bani, iar eu și familia mea voiam să evităm orice cheltuială în plus. Ne-am îndreptat spre bagajul solitar ce părea a fi martor la acest eveniment important, apoi am luat trandafirul și ți l-am dat cu un zâmbet mare, dar trist. L-ai luat cu grijă, ca și cum ți-ar fi părut rău că se va ofili la fel de repede pe cât am avut noi impresia că a durat acel an. Știu că nu voiai să arăți că ești tristă, prin urmare mi-ai zis:
    - Fii bucuros că ne-am despărțit! Sunt sigură că asta ne va face să fim puternici și să ne dorim ca timpul să treacă la fel sau poate chiar mai repede decât până acum, îmi spui tu sărutându-mă, însă doar pe obraz, apoi dându-mi drumul la mâini.
    Ai avut dreptate. Asta chiar m-a făcut să-mi doresc ca data viitoare când ne vedem, să te pot săruta și să te pot ține strâns de mână. Cu toate astea, am acceptat situația și am decis să-ți dau lanțul meu original cerându-l pe al tău în schimb.
    - Așa nu vom uita niciodată unul de celălalt, zic eu tremurând la contactul pielii ei cu mâna mea în timp ce îi luam și îi puneam lanțul. Acestea le vom avea până ne vom reîntâlni, și zicând asta, te pup dulce pe obraz, apoi urc în tren.
    Ți-am putut vedea zâmbetul aprobator de după geamul vagonului, apoi cum mi-ai făcut cu mâna. Am visat la acea scenă toată noaptea aceea cât am călătorit. Mă învinuiam pentru că ți-am stricat Crăciunul, însă oricât de mult încercam să aduc drept consolare discuția noastră, tot nu cădeam de acord că sunt nevinovat. Prin urmare, m-am hotărât să fac materia a trei ani de facultate în doar doi ani.

    Ești surprinsă?  Te cred. Ar trebui. Mi-a fost greu, însă nu mă plâng. A meritat. Faptul că-ți pot scrie aceaste rânduri în trenul ce mă va aduce din nou la tine este, poate, unul din cele mai satisfăcătoare momente pe care le-am trăit. Niciodată nu m-am simțit atât împlinit. Dacă aș putea să descriu această experiență prin care am trecut noi doi în mai puțin de cinci cuvinte, cred că aș numi-o „apus la răsărit”.

    Dureros, Crăciun dureros


    Frig. Mainile mele cauta disperate telefonul in buzunarul rupt al gecii negre si intr-un final, gasindu-l, cu mainile inghetate, apelez.

    Ger. Mainile-mi inrosite, fara manusi se crispeaza pe carcasa rece a telefonului, care continua sa sune, fara ca cineva sa raspunda la telefon.

    Ninsoare. Mi-am tras gluga pe cap cand incepu iar sa ninga si mi-am suflat peste mana stanga, incercand sa o incalzesc.

    - Haide! Raspunde! m-am trezit spunand cu voce tare, cand telefonul apela a cincea oara.

    Viscol. Vantul incepu sa bata cu putere si sa imprastie zapada in jurul meu, biciuindu-mi fata si mana dreapta cu care tineam telefonul, frigul intrandu-mi prin geaca.

    Iarna. Eram singura, singuratate. Aruncata in uitare. Am oftat si mi-am bagat telefonul inapoi in buzunar. Mi-am tarat pasii spre cea mai apropiata cafenea si am intrat, caldura izbindu-mi obrajii, facandu-ma sa simt ca mii de ace imi inteapa fata.

    M-am asezat la cea mai apropiata masa si am comandat o cafea cu lapte. Nu imi placea cafeaua deloc, dar de ceai imi era scarba, iar ciocolata calda mi-ar fi provocat somnolenta.

    Am privit pe geam la furtuna de zapada care tocmai incepea afara, geamurile cafenelei incepand sa se abureasca din ce in ce mai tare, o data cu temperatura de afara care scadea vertiginos.

    Eram pierduta in ganduri, ma concentram destul de mult pe ceasca din fata mea  care imi incalzea mainile, asa ca nu am bagat de seama ca se afla acolo, pana nu i-am auzit vocea.
    Ceruse o cafea cu lapte.

    Craciunul nu mai insemna nimic pentru mine inca din copilarie, asa ca ma intreb, pentru cei de la tejghea insemna ceva. Daca ei voiau sa fie acasa cu familia, sa rada, sa joace jocuri si sa manance.

    Mi-am ridicat ochii si instantaneu m-am si ridicat. M-am indreptat usor catre el si m-am aplecat usor peste tejghea, astfel incat sa ma intorc spre el.

    - Ce faci aici pe o asa vreme? am intrebat senin.

    Acesta se uita la mine incurcat dupa care raspunse:

    - Am vazut ca a inceput viscolul si am zis sa ma adapostesc aici si sa beau ceva cald.

    I-am zambit si am adaugat:
    - Pai si Craciunul?

    Acesta se incrunta si apoi zambi bland:
    - Nu mai inseamna nimic pentru mine inca din copilarie.


    Culoare din obraji imi pieri si apoi mi-am intors privirea.
    - Scuze de deranj. am murmurat si m-am dat inapoi un pas.

    - Nu este nimic. spuse el zambind si luandu-si ceasca de cafea in mana. Chiar ma intreb tu de ce esti aici. Presupun ca din acelasi motiv ca si mine. adauga el.

    Am zambit stanjenita si am spus ca pentru mine:

    - Nici nu ai idee.

    M-am asezat inapoi la masa mea si l-am privit cum se aseaza la o alta, cu spatele la mine. Am oftat si am simtit cum mi se prelinge o lacrima pe obraz, cazandu-mi in cafea. Am oftat si m-am ridicat.

    Mi-am tarat picioarele pana la masa lui si m-am asezat.

    - E liber aici? am intrebat cu vocea sparta.

    Lasasem ceasca cu cafea si lacrimi in ea in urma, impreuna cu trecutul meu.

    Miracol de Crăciun




    Înainta, iar fulgii tot voiau s-o oprească, parcă formau un scut, o cetate care să nu o lase să înainteze. Atacau mişeleşte, de cele mai multe ori pe la spate, prin acea mică deschizătură dintre paltonul subţire fără guler şi eşarfa ruptă pe alocuri care o purta. Căciuliţa de pe cap, cea cu moţul în care se adunaseră parcă toate culorile curcubeului, era ţinută pe o parte, gata să cadă. Dar Annie continua să meargă. Annie. Nici nu ştia cum o cheamă de fapt. Oamenii începuseră s-o strige aşa, pentru că nu-şi putea aminti propriul nume.
    O zi proastă nu însemna totuşi mare lucru, trebuia să continue să fie optimistă. Îşi tot repeta asta în gând în timp ce mergea, uitând pentru momente scurte de buzele, nasul şi urechile îngheţate. O usturau ochii de la efortul imens; se străduia să vadă ceva prin acea ceaţă şi ninsoare. Picioarele nu şi le mai simţea de mult, mersul devenise un gest mecanic. Fulgii tocmai îşi schimbaseră direcţia şi veneau din faţă. Se izbeau nemilos de obrajii roşiatici, fără vreo avertizare. Ce frig îi era! Oare nu exista undeva şi ceva de mâncare pentru ea sau măcar un pat călduros? Îi era atât de foame... ar fi vrut o bucăţică de pâine, măcar. Sau un ceai cald. Sau o pătură. Era singură pe stradă, înaintând prin zăpada groasă, privind spre casele oamenilor. Putea observa dincolo de ferestrele puţin aburite lumină. Mesele erau frumos aranjate şi pline de mâncare. Din când în când, câte un geam era crăpat şi Annie se furişa să simtă mirosul cărnii proaspete. Nu în toate casele existau brazi, aşa cum trebuia să fie de Craciun. Dar când biata fetiţă de numai unsprezece ani vedea lumânările de pe crenguţele brazilor şoptea ca pentru ea:
    - Oh, ce mi-aş dori şi eu unul!
    Apoi continua să înainteze. După ce parcurse două dintre străzile Londrei, căzu. Îngheţată, înfometată, singură, uitată de oameni, copila nu se mai putu ţine pe picioare. Încercă să se ridice, ştia că nu trebuia să se oprească. Dacă va face asta, gerul o va răpune. Dar îi era aşa de somn... şi parcă locul unde căzuse era mai ferit de ger. Nu părea aşa o idee rea să adoarmă puţin.
    Fu totuşi cel mai greu somn al copilei. Era în genul acelora în care corpul se odhineşte, iar mintea se duce undeva unde trupul nu o poate urma. Fusese un somn greu, fără vise. Prima dată când s-a trezit a văzut un perete alb. Încercă să clipească, pentru a putea vedea mai clar, dar nu reuşea. Imaginea din faţa ei rămânea de un alb neschimbat. Până îşi începu ea să-şi imagineze. Peretele nu mai era simplu. Apareau, rând pe rând, tot felul de obicte. Mai întâi o masă. Apoi o friptură gustoasă. După domnul acela drăgut de la librărie şi doamna care o saluta şi ii zâmbea în fiecare dimineaţă în timp ce-şi flutura ziarul. Apoi zâne, sirene, elfi şi diferiti monştri apăreau, înspăimântând-o pe copila. Totul, bineînteles, era rodul imaginaţiei ei. A doua oară când se trezi simţi că stă pe un pat moale şi avea chiar o pernă. Era atât de pufos! Nu se compara cu piatra aceea dintre casa domnului Weaver şi conacul văduvei Addams. Îşi găsi puterea să se ridice, dar nu în capul oaselor. Privi confuză în jurul ei şi descoperi că era într-un pat dintr-o casă în care frigul părea să nu pătrundă. Piciorul stâng o durea incredibil de rău. Oare ce se întâmplase? Începu să tremure speriată, neştiind unde se afla. Era singură într-o cameră cu un pat, o fereastră şi o măsuţă cu un scăunel din lemn. Văzând roşu prin pătură, se ridică imediat în picioare şi trase un ţipăt ascuţit. Începu să tremure şi observă că nu poate sta bine aşa. Se propti repede cu mâna de perete. În acea clipă se auzi un scârţăit făcut de clanţă şi o copilă zburdalnică dădu buzna înauntru.
    - Te-ai trezit! De când aşteptam să te trezeşti! Eu sunt Briana şi am împlinit zece ani luna trecută. Îmi place mult părul tau, e incredibil de auriu...
    - Bună, Briana. Ştii cumva unde mă aflu?
    Fetiţa plină de energie şi nerăbdătoare îşi privi musafira uimită.
    - Eşti în casa mea.
    - Ce familie locuieşte aici?
    - Raymond.
    Ştia că această familie era una cu stare.
    - Ce caut aici? Şi de ce mă doare piciorul, sângerează!
    - Tatăl meu te-a adus aici. Şi eşti rănită, e adevărat. Te-ai tăiat într-un ciob de sticlă. Nu e atât de grav, aşa zice mama.
    Annie tăcu câteva clipe. Era într-o casă. Cineva o găsise seara trecută şi o adusese într-un cămin călduros unde mai exista şi o fată cam de seama ei. Bineînţeles, nu putea sta. Trebuia să plece, noaptea geroasă trecuse şi cu siguranţă că nici aceşti oameni nu o mai voiau aici. De ce altceva să fi venit această fată bucuroasă s-o vadă trează dacă nu pentru a-i spune să plece? Era dimineaţa Craciunului, probabil toţi voiau să stea cu familia. Se duse încet spre colţul în care-şi văzuse vechile cizmuliţe în timp ce vorbea cu acea fetiţă voioasă.
    - Ce faci? Nu poţi pleca încă! Nu am deschis cadourile şi mama pregăteşte masa.
    Rămase stupefiată. Cadouri? Nu-şi permise să se gândească mai departe. Restul cuvintelor ajunseseră la urechile ei. Masa. Mâncăre. Ce foame îi era! Poate nu strica să mănânce ceva înainte de plecare. Annie o urmă pe Briana pe hol. Erau atâtea de admirat acolo. Tablourile, covoarele! Ce frumoase erau, An era impresionată şi încântată. Îi făcea o placere adevărată să privească acele picturi. Totuşi, Briana întră într-o cameră mare. Annie nici nu avu ochi pentru altceva în acea secundă decât pentru brad şi cadourile pe care acesta le adăpostea. Erau o grămadă şi erau foarte mari, puţine dintre ele mai micuţe. Era uimită. Atâţ de uimită că pentru câteva secunde nici nu fu în stare să înainteze. Îi era jenă. Cine era ea să merite o asemenea favoare? Ea, o părăsită de lume şi de părinţi, săracă şi trăind pe strazi din mila cetăţenilor.
    - Mă bucur să văd că eşti trează, a spus o voce blândă.
    Posesoarea vocii era mama Brianei. Annie nici nu o observase în cameră până când nu vorbise, nici pe ea, nici pe soţul ei. Nici nu realiză când ajunsese întină pe jos, exact lângă brad şi cu un interes nemaipomenit privea crenguţele. Cadourile erau la fel de fascinante. Oare nu era un vis? Cum ar putea fi aşa ceva real? Îi era teamă să întrebe. Se temea de răspuns. Ce mai conta de ce  se întâmplaseră toate astea? Putea să se bucure. Şi chiar o făcu, începu să râdă şi fericirea îi lumină faţa. Arăta de parcă avusese parte de un ospăt cu diamante, în aşa fel îi strălucea chipul de încântrare. Briana tocmai scosese de undeva o păpuşică cu păr blond şi rochie roşie atât de frumoasă şi i-o întindea ei, zâmbindu-i. Annie o lua în mână şi o prici cu luare aminte. Ochii păpuşii – pe care se hotărâ că o va numi Lizzy – erau verzi.
    - Avem un cadou mai mare pentru tine, scumpo. Dacă eşti drăguţă, spune-mi cum te numeşti.
    - Annie.
    - Annie, ai vrea să locuieşti cu noi?
    Tot ceea ce copila putu să facă fu să dea din cap. Până la urmă, nu era exclus ca miracolele să se întâmple de Craciun.


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Sam 4 Ian 2014 - 18:06, editata de 2 ori
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de Rose la data de Sam 28 Dec 2013 - 20:46

    Bună!
    Se pare că sunt prima ce oferă notele. Amintesc baremul:
     
    Barem:
    Titlul: 1 p
    Ideea / Originalitatea: 0,5
    Modurile de expunere: 5, 5 p [Naraţiunea: 2 p; Descrierea 2 p; Dialogul 1,5 p]
    Greseli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 5 p
    Actiunea: 1 p
    Estetica: 0,5 p
    Nu se acorda punct din oficiu !

     
    Apus la răsărit
     
    Titlu: (1 p)
     Îmi place titlul tău metaforic; acea semnificație a sfârșirii unui lucru, în cazul acesta relația, atunci când începe altul. De asemenea apreciez că l-ai pus și la final. Mi se pare că dă un alt aer poveștii.
    Ideea/ Originalitatea: (0, 3 p)
    Ok. Apreciez foarte mult originalitate. Chiar îmi place ideea ta (cu trăiri atât de intense și tristă, dar fericită spre final), dar aș fi apreciat-o mai mult dacă mai puneai accentul pe sărbătoarea Nașterii Domnului. Ai menționat foarte puțin de Crăciun, puțin de decorul specific doar așa... pentru a zice ca nu te-ai abătut cu totul de la temă.
    Modurile de expunere: ( 5, 5 p)
    o   Narațiune: Tu nu ai probleme cu narațiunea și nici nu mai dezvolt acest punct. – 2 p;
    o   Descriere: Ce e drept eu sunt adepta figurilor de stil și a accentuării sentimentelor cât se poate de mult, până la sânge cum s-ar zice. Totuși povestea ta mă mulțumește. – 2 p;
    o   Dialog: Puțin, dar perfect.  – 1, 5 p
    Greșeli de tastare/ exprimare/ ortografie: (1 p)
    Apreciez că folosești diacriticile, pentru că nu mulți le utilizează. De asta mereu voi puncta folosirea diacriticilor- suntem români totuși! Repetitiile ți-au cam dat bătăi de cap. Adică am găsit câteva și eu, una, am ceva cu acele cuvinte ce se repetă; fie în aceeași frază, fie în următoarea. După mine e sâcâitor. Uite, ca să nu zici că vorbesc prostii:
    se afla așa zisul Moș Crăciun într-o sanie plină cu niște pachete în care se aflau – sunt sigură că puteai găsi sinonime, gen: se regăseau, erau etc.
    să îți spun în acea circumstanță, dar era clar că nu puteam pleca fără a ne spune nimic – ”a zice” e un sinonim bun pentru a evita o repetiție sâcâitoare.
    Am găsit și o repetiție a verbului ”a putea” -pe la final-. Puteai utiliza verbele: ”a realiza”, ”a reuși” sau chiar ”a obține”. Tot în interiorul acelei fraze se repeta verbu ”a face” și, consider, că te puteai lipsi de al doilea ”face”.
    Voiam să te iau cu mine, dar cine eram eu să-ți fur visul. – partea subliniată cere semnul de punctuație corespunzător, adică semnul întrebării. El, se întreabă pe sine însuși.
    Te rog, nu fii trist! – În această circumstanță verbul ”a fi” se scrie cu un singur ”i”. Nu cred că ar trebui să țin lecții de gramatică acum. Se scrie cu doi de ”i” când avem, spre exemplu: Fii cuminte! Este la imperativ, persoana a treia, singular.
    Acțiunea: (1 p)
    Ei bine, ai o acțiune cu un curs lin, fără turbulențe, furtuni; deci nu am ce să scad.
    Estetica: (0, 5 p)
    Chiar trebuie să comentez? Menționez că persoana a încercat să îmi trimită lucrarea cu aliniere, dar nu au mers codurile și nici eu nu stau să pun codurile. Oricum, nu pun accent pe asta.
     
    Nota:  9, 3. Felicitări!
     
     
    Dureros, Crăciun dureros
     
    Titlu: (0, 5 p)
    După mine acest titlu ar trebui să dezvaluie o tragedie însă textul în sine nu face asta. Nu ai o legătură între el și povestea ta.
    Idee/ Originalitate: (0, 2 p)
    Nu prea ți-am înțeles ideea și care e marea dramă de Crăciunul nu mai înseamnă nimic pentru cei doi tineri. Ai menționat foarte puțin de Crăciun. Nu pricep de ce nu ai dezvoltat ideea. Aveai la dispoziție 6 pagini de word. Aș fi preferat să spui acel eveniment neplăcut din viața personajelor tale.
    Moduri de expunere: ( 2, 75 p)
    o   Narațiune: Aș fi vrut o narațiune mai amplă, mai bogată. Mi-ar fi plăcut să povestești mai mult, să oferi mai multe detalii. Mi s-a părut chiar prea sec...poate chiar simplu Narezi chiar bine, dar doream să dezolți; de asta și scad – 1 p;
    o   Descriere: Nu prea văd descriere. Ai acele cuvinte scrise cu italic la început și nu înțeleg de ce sunt scrise așa. Ar fi fost plăcut dacă asociai acel frig de afară cu evenimentul neplăcut din viața personajului tau. Din moment ce titlu tău spune că e un Crăciun dureros atunci îmi închipui că sentimentele sunt unele nostalgice. Prin urmare o mai mare, o mai multă descriere a lor trebuia, dar și a ceea ce e Crăciunul. Acea paralelă între sentimentul trist și bucuria din jur. Nici decorurile de Crăciun nu le văd. – 0, 75 p;
    o   Dialog: Având în vedere că povestea nu e dezvoltată, dialogul mi se pare prea sec și mult. Acele propozitii mici și simple, seci mergeau mai bine ca dialog indirect. – 1 p.
    Greșeli de tastare/ ortografie/ exprimare: (1, 3 p)
    asa ca ma intreb, pentru cei de la tejghea insemna ceva. – Fii atentă la semnele de punctuație. Dacă se întreabă trebuie să folosești semnul întrebării: așa că mă întreb, pentru cei de la tejghea mai însemna ceva? Sau formulezi altfel astfel încât să nu folosești acel semn: așa că mă întreb dacă pentru cei de la tejghea mai înseamnă ceva.
    Pe la final ai avut o repetiție a verbului ”a așeza” ce mă zgâria la propriu. ”A pune” mergea mai bine sau ”a lua loc”. Totul pentru a evita repetițiile sâcâitoare. (până și la examen ți se atrage atenția).
    Acțiunea: (1 p)
    Având în vedere că povestea e scurtă acțiunea e și ea cuminte la locul ei.
    Estetica: (0, 2 p)
    Ce e cu acele rânduri libere între propoziții? Se vede foarte urât și dacă totul ține de word asta se poate regla ușor. De asemenea, de ce făcei o frază și după o începeai pe următoarea pe alt rând? Eu asta nu o înțeleg.
     
    Nota: 5, 95. Felicitări!
     
     
     
    Miracol de Crăciun
     
    Titlu: (1 p)
    Îmi place că se potrivește ca o mănușă cu ideea ta și totodată are acea magie, ca să îi zic așa, specifică Crăciunului. Din punctul meu de vedere e perfect.
    Idee/ Originalitate: (0, 5 p)
    Ideea e superbă! Cred că dintre toate lucrările asta evidențiază cel mai bine semnificația Crăciunului. Apare decorul, masa bogată și bunătatea specifică acestei sărbători.
    Moduri de expunere: (5, 5 p) 
    Am să evit să vorbesc de fiecare mod de expunere în parte, pentru că nu am ce să comentez la adresa lor. E acea armonie între narațiune, descriere și dialog. Îmi place cum descrii. Cum am zis și la prima lucrare, deși sunt o adeptă a descrierilor profunde, mi se pare că la tine e potrivit  cât este și dacă ar fi fost mai mult atunci parcă ar fi devenit prea încărcată? Da, cred că e un termen bun.
    Greșeli de tastare/ ortografie/ exprimare: (1 p)
     eşarfa ruptă pe alocuri care o purta – eșarfa ruptă pe alocuri pe care o purta. Forma corectă este: pe care. Știu că mulți fac greșeala de a-l mânca pe ”pe”.
    Odhineşte – odihnește
     Până îşi începu ea să-şi imagineze. Peretele nu mai era simplu. – Nu pricep de ce ai folosit punct după ”imagineze”. După mine, virgula era cea mai bună soluție.
    Obicte – obiecte
     Încântrare – încântare
    Acțiunea: (1 p)
    Cuminte și la locul ei. Vrei să mai dezvolt?
    Estetica: (0, 5 p)
    Deși nu punctez, trebuie să o spun: îmi place că ai tiparul cărților; adică începi povestea cu prima literă mărită. Nu pot puncta, pentru că nu mi se pare correct având în vedere că nimeni nu folosește acest sistem. Dar te felicit. O estetică impecabilă.
     
    Nota: 9, 5. Felicitări!
    Notele:
    Apus la răsărit: 9, 3
    Dureros, Crăciun dureros: 5, 95
    Miracol de Crăciun: 9, 5
     
    Părerea mea:
    Îmi pare rău că nu au mers toți până la capăt, chiar ar fi fost plăcut. Poveștile sunt minunate în felul lor și le apreciez așa cum sunt. Din păcate trebuie să le notez și să urmez anumite criterii – dacă sunt problem vă rog să mă contactați și vom lămuri cu frumosul totul. Vă felicit fetelor! Baftă în continuare.
    p.s.: îmi cer iertare dacă am greșeli. 

    Seară faină! 
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Lun 30 Dec 2013 - 18:55

    Bună seara. ^^ Îmi pare rău că am ajuns aşa târziu cu notele, sunt o maestră a trasului de timp. >.>


    Apus la răsărit
    Titlu: 1 p.
    Este foarte bine ales. Îmi place că ai ales o metaforă, dă un aspect elegant textului.
    Idee/Originalitate: 0,1 p.
    Chiar dacă ţi-am iubit lucrarea, nu pot să îţi dau un punctaj mare aici. Aş fi vrut să te axezi mai mult pe tema dată, însă tu doar ai pomenit de Crăciun la începutul şi sfârşitul textului. E adevărat că acţiunea se întâmplă de Crăciun, însă aş fi vrut ca textul tău să se bazeze pe această sărbătoare.
    Moduri de expunere: 5,5 p.
    Naraţiune: Îmi place foarte mult modul tău de a nara, felicitări. - 2 p.
    Descriere: M-a încântat faptul că textul tău a fost plin de descriere. Ai reuşit să îmbini naraţiunea şi descrierea într-un mod foarte frumos. Mi-a plăcut şi modul în care ai descris sentimentele personajelor. - 2 p.
    Dialog: A fost puţin, însă nici nu era nevoie de mai mult. - 1,5 p.
    Greşeli de tastare/exprimare/ortografie: 1 p
    De fiecare dată mă bucur să citesc un text scris cu diacritice, am o slăbiciune pentru ele. Eu una nu am văzut greşeli de tastare sau prea multe greşeli de ortografie, însă şi eu doream să îţi atrag atenţia asupra repetiţiilor, mai ales când - aşa cum a spus şi Rose - puteau fi înlocuite cu substantive. Pe viitor, încearcă să reciteşti o frază de mai multe ori ca să te asiguri că nu repeţi acelaşi cuvânt. ^^
    Acţiune: 1 p.
    Acţiunea a mers lent, nu ai grăbit-o, nu am ce să scad aici.
    Estetică: 0,5 p.
    Din nou, nu am ce să scad aici, poate doar să te felicit. Mi-a plăcut modul în care ai aşezat textul, mai ales faptul că a fost scris sub forma unei scrisori.


    Notă: 9,1. Felicitări. (:


    Dureros, Crăciun dureros
    Titlu: 0,3 p.
    Sincer, mie nu mi se pare că are mare legătură cu textul. Cuvântul "durere" deja mă duce cu gândul la ceva tragic, pe când în text ai precizat că pentru persoanajul principal Crăciunul nu mai înseamnă nimic, deci nu văd legătura.
    Idee/Originalitate: 0,1 p.
    Îmi pare rău că sunt nevoită să îţi dau un punctaj atât de mic, însă sincer lucrarea ta nu mi s-a părut foarte originală. Nu prea am înţeles nici legătura dintre acei doi tineri. Cât despre tema care trebuia să fie Crăciunul nici nu mai vorbesc, ai pomenit-o şi ai spus că nu mai înseamnă nimic pentru cei doi tineri, însă nu ai dezvoltat-o nici măcar puţin. 
    Moduri de expunere: 3 p.
    Naraţiune: Naraţiunea nu este o problemă atât de mare. E adevărat că aş fi dorit să văd o naraţiune mai clară, ca să îmi fixez mai bine evenimentele în minte. Poate dacă lucrarea ta ar fi fost mai lungă am şi întâlnit şi mai multă naraţiune, însă tot trebuie să îţi scad. - 1,5 p.
    Descriere: Am văzut descriere la început, când încerca să sune pe cineva, însă după aceea a dispărut. Mi-ar fi plăcut să îţi dezvolţi ideea în jurul temei ce ţi se dădea, nu doar să o precizezi. Poate dacă ne spuneai ce întâmplare i-a făcut pe cei doi să nu îi mai acorde importanţă Crăciunului ai fi putut descrie şi mai multe evenimente. Ai fi putut spune şi ce însemna această sărbătoare pentru cei doi în copilărie: puteai descrie decorul, tradiţiile etc. - 0,5 p.
    Dialog: Majoritatea putea fi transformat în vorbire indirectă, având în vedere că textul tău este foarte scurt. - 1 p.
    Greşeli de tastare/ortografie/exprimare: 1,3 p.
    Ai grijă la semnele de punctuaţie şi la repetiţii. În rest nu am văzut greşeli de ortografie sau tastare. 
    Acţiune: 1 p.
    Nu prea am ce comenta despre acţiune. Nu aveai ce grăbi din moment ce textul este aşa mic.
    Estetică: 0, 3 p.
    Acele rânduri libere dintre propoziţii mi-au sărit în ochi de prima dată. Strică complet estetica, nici nu înţeleg de ce le-ai lăsat. Şi nu trebuia să scri o frază pe un rând şi apoi alta pe un alt rând, căci nu sunt paragrafe. Le scriai frumos una după alta şi când treceai la o altă idee, apăsai enter şi scriai pe alt rând.


    Notă: 6. Felicitări. (:


    Miracol de Crăciun
    Titlu: 1 p.
    Titlul se potriveşte foarte bine cu ideea textului.^^
    Idee/Originalitate: 0,5 p.
    Îmi place să văd că în sfârşit cineva a respectat tema. Ideea ta îmi aminteşte oarecum de "Fetiţa cu chibrituri", nu ştiu de ce, dar oricum este foarte frumosă. 
    Moduri de expunere: 5,3 p.
    Naraţiune: Nici nu ar fi ceva de comentat aici, narezi divin! - 2 p.
    Descriere: Mi-a plăcut mult descrierea ta. Textul nu a fost încărcat de descriere, însă am apreciat faptul că ai descris decorul acela de Crăciun, lucru pe care l-aş fi dorit în fiecare lucrare. Oricum descrierea e foarte frumos îmbinată cu naraţiunea, bravo. ^^ - 1,8 p.
    Dialog: Nu a fost mult şi nici sec. A fost exact cât trebuia. - 1,5 p.
    Greşeli de tastare/ortografie/exprimare: 1,1 p.
    Ţi le-a enumerat Rose mai sus. Nu au fost multe, însă te sfătuiesc să reciteşti de mai multe ori textul, sunt sigură că au fost greşeli din neatenţie. 
    Acţiune: 1 p.
    Nu pot spune mai mult decât că a mers frumos. Aş fi vrut să pot spune mai mult, dar nu am ce.
    Estetică: 0,5 p.
    Litera aceea mărită de la începutul textului a fost un bonus la estetica ta impecabilă. Bravo.


    Notă: 9, 4. Felicitări. (:


    Vreau să vă felicit pentru că aţi mers până la final. Toate poveştile au fost foarte frumoase, cu toate că aş fi dorit ca la primele două să vă legaţi mai mult de tema oferită. - nemulţumita de mine - Oricum, sper să mai am ocazia să vă citesc lucrările şi la alte concursuri. 
    O seară plăcută! 
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Lun 30 Dec 2013 - 22:07

    I: Apus la răsărit

    Titlul: 1 p
    Titlul este bun. Ai surprins bine ceea ce voiai sa spui si ceea ce textul transmite, deci e ok. Plus, my secret~ Am ceva cu titlurile care se regasesc in constructii la final~
    Ideea/Originalitatea: 0, 2 p
    Nu stiu cat s-a legat de Craciun; o fi fost ea heartbreaking povestea, insa nu te-ai incadrat foarte bine in tema. Dau ceva pentru faptul ca actiunea se petrece iarna si nu ai pus-o in mijlocul lui iulie.
    Modurile de expunere: 5, 2 p
    Naraţiunea: 1, 9 p
    Da, naratiunea a fost lina; insa nu ai exprimat atat de multe idei. Nu stiu sigur ce lipseste textului tau, insa e ceva. A fost... Te-ai axat prea mult pe un detaliu, acela fiind despartirea si mi s-a parut ca nu ai conturat personajele.  
    Descrierea: 1, 9 p
    In schimb, descrierea mi-a placut destul de mult. Au fost locuri in care nu a parut neaparat necesara, dar majoritatea descrierii a fost pusa foarte bine. Mi-a placut un fragment in care spui ca troller-ul sta martor acelui moment. Si cum ai descris la inceput. Da~ Mi-a placut~
    Dialogul: 1, 4 p
    Dialogul iarasi nu a fost rau, insa mi s-a parut ca replciile au fost prea lungi pe alocuri. Si ca momentele acelea de dialog au fost lipsite de o oarecare intensitate. Isi spuneau cuvintele, insa nu au fost insotite de gesturi care sa fie dovada tensiunii dintre ei. Si asta cred ca se putea rezolva prin descriere.
    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 1, 3 p
    "Aproape un an de la primul sărut, atingeri tandre si emotii." - si mai ce...? Propozitia se cere a fi continuata; cand am citit, am avut impresia ca mai urmeaza neaparat ceva.
    "Te rog, nu fii trist!" - "fi", cu un singur i
    Actiunea: 1 p
    Actiunea, dupa cum am spus, putea sa fie mai diversificata. Dar, in mare, a fost bine.
    Estetica: 0, 5 p
    Aici nu exista probleme. Ai respectat toate regulile de estetica si chiar ai infrumusetat textul. Ai fi putut lasa, in schimb, un rand liber intre paragrafe. Ar fi aratat mai asezat.

    Nota finala: 9, 2
    Felicitari~ ^^


    II: Dureros, Crăciun dureros

    Titlul: 0, 9 p
    Nu pot spune ca e preferatul meu, dar are legatura cu textul.
    Ideea/Originalitatea: 0, 2 p
    Ah... Craciunul e undeva pierdut in neant. Este doar faptul ca actiunea se petrece de Craciun.
    Modurile de expunere: 2, 3 p
    Naraţiunea: 0, 8 p;
    Naratiune si ceva fir narativ nu prea exista. Tipa e in frig, apoi intra in cafenea. Ce cauta acolo? Astepta pe cineva? Ce s-a intamplat asa de dramatic in trecut? Nu ai nimic din toate astea.
    Descrierea: 1 p
    Descrierea e buna. La inceput... Apoi aproape ca nu mai e deloc. Eu nu stiu mai nimic despre personaj sau despre locul in care este sau despre personajele cu care a intrat in contact.  
    Dialogul: 0, 8 p
    Dialogul e doar ca sa fie... Ai exprimat aceeasi idee pe care ai exprimat-o prin naratiune. Nu a ajutat mai la nimic.
    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 1, 4 p
    Exista o problema. "Nu este nimic. spuse el" - corect ar fi fost sa pui virgula, in loc de punct.
    Actiunea: 0, 3 p
    Actiunea e cam... Inexistenta. Daca voiai sa faci un text psihologic, atunci cu siguranta trebuia sa fie mai lung de atat.
    Estetica: 0, 4 p
    Dupa fiecare fraza mai lunga, ai pus enter. Am inteles la inceput; l-ai pus pentru a delimita acele cuvinte italice. Insa pentru a spune ca alea sunt paragrafe, iti mai trebuie randuri. Triplul randurilor delimitate de tine ar fi reprezentat un paragraf. In rest, aspectul a fost placut.

    Nota finala: 5, 5
    Felicitari~ ^^


    III: Miracol de Crăciun

    Titlul: 0, 9 p
    Nu cel mai original titlu, insa este perfect pentru ideea textului.
    Ideea/Originalitatea: 0, 5 p
    Ideea se incadreaza in tema, asa ca nu am ce obiecta aici. Perfect.
    Modurile de expunere: 5 p
    Naraţiunea: 1, 9 p
    Naratiunea a fost potrivita. Pe la sfarsit ai grabit lucrurile si ai neglijat descrierea, accelerand astfel actiunea, insa nu e o mare eroare.  
    Descrierea: 1, 9 p
    Descrierea a fost si ea intr-o cantitate potrivita si tin sa te felicit pentru felul in care ai descris la inceput. As fi vrut sa insisti mai mult pe sentimentele fetitei in utlima parte, totusi.  
    Dialogul: 1, 2 p
    Aici, insa, nu am fost foarte multumita. Dialogul este... Prea rapid, prea standard... Da, au fost cateva replici care trebuiau sa apara; insa pe langa ele mai puteai pune ceva descriere.
    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 1, 5 p
    Aici sunt doar diacritice nepuse. Dar nu scad pentru asta.
    Actiunea: 0, 8 p
    Actiunea a decurs cursiv, pana la sfarsit, unde te-ai grabit sa inchei. Mai putea dezvolta, ca mai aveai loc. ^^
    Estetica: 0, 5 p
    Aici nu am nimic de reprosat. Ba chiar, as mai pune ceva in plus, pentru prima litera a textului. Nu stiu cum ai facut-o, dar e frumoasa. ^^ In plus, textul este asezat.

    Nota finala: 9, 2
    Felicitari~ ^^

    Asadar, recapitulam:
    La egalitate cu 9, 2 p: I si II si a treia lucrare cu 5, 5 p. Felicitari tuturor, pentru ca ati mers pana la capat si pentru ca ati creat niste povesti uimitoare~ Daca ar fi dupa mine, v-as da 10 la toate. :*Dar exista barem~ Smile)Mult succes si la anul sper sa fiti la fel de harnice si sa participati si la alte concursuri. ^^


    Ultima editare efectuata de catre Klau~ in Mar 31 Dec 2013 - 9:04, editata de 1 ori
    avatar
    BerryHD
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de BerryHD la data de Mar 31 Dec 2013 - 1:43

    Fain concurs. Multumim. Bine ca a trecut Craciunul. Poate nu voi mai scrie ceva la fel de patetic data viitoare. 

    An Nou fericit!
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 31 Dec 2013 - 10:01

    Bună dimineața! 
    Berry, nu înțeleg de ce ai comentat având în vedere că nu am anunțat câștigătorii. 
    E evident că după-amiază nu voi sta să închid concursul așa că mă ocup acum de el. 
    Apus la răsărit: 9, 3; 9, 1; 9, 2
    Dureros, Crăciun dureros: 5, 95; 6; 5, 5
    Miracol de Crăciun: 9, 5; 9, 4; 9, 2

    Așadar, câștigătorul este: 
    Liz cu povestea „Miracol de Crăciun”: 9, 36
    Pe locul doi este Nekko cu „Apus la răsărit”: 9, 2
    Locul trei este ocupat de Berry cu „Dureros, Crăciun Dureros”: 5, 81

    Acum, povestea aleasă de public este: „Miracol de Crăciun” cu șase voturi. 
    Locul II: „Apus la răsărit” cu patru voturi
    Locul III: „Dureros, Crăciun dureros”

    Vă voi pune imediat medaliile și vă felicit încă odată pe toate. Totuși, înainte să postez trebuie să anunț că am persoane ce nu au participat până la final și nici nu au anunțat. Așadar, ele nu mai pot participa la următoarele trei concursuri. Sherry, Marstin nu țin minte să fi primit vreun p.m de la voi sau să văd vreun edit în posturi cum că vă retrageți. 
    Mai las topicul deschis dacă vreți să mai ziceți ceva. 
    Zi faină și un Revelion minunat să aveți! *hug*
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 2 Ian 2014 - 0:50

     Buna seara.
    Ei bine, as putea minti si sa spun ca nu ma asteptam, as face o fata surprinsa si d-astea, dar ma asteptam la locurile acestea. 
     Vreau sa va felicit pe toate pentru curajul pe care l-ati avut de a participa. Eu una ma simteam ca un actor ce trebuie sa se duca pe scena si sa dea tot poate, sa faca cat mai bine. Meritati din plin felicitari si eu nu merit, ca am fost lenesa. Am luat locul 1 si ma bucur, dar puteam lua note mai mari daca ma deranjam sa-mi corectez macar o data textul, dar nu o fac niciodata pentru ca nu pot citi ceva scris de mine. Mi-au placut lucrarile voastre. Chiar au fost bune. Yupiii. Bravo voua. Sper ca alta data sa fie mai multi ca sa creasca competitia. 
     Yey. O seara buna, cred ca va urez. 
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Joi 2 Ian 2014 - 17:11

    Felicitări tuturor! Mi-a făcut plăcere să particip la acest concurs. Aș avea totuși niște lucruri de explicat criticilor deoarece nu vreau să-i las cu o părere greșită despre lucrarea mea. Big smile

    1: Tema/Originalitatea

    Este edevărat că nu am pus accentul pe sărbătoarea Crăciunului, de fapt, nu am dat doi bani pe ea, prin urmare nu am pus-o pe ea pe primul loc. Această lucrare reflectă mult sentimentele mele și este inspirată din toate întâmplările pe care le-am trăit din vară și până acum. Din cauza temei, nu m-aș fi putut exprima în totalitate. Am considerat că timpul și spațiul întâmplării vor fi cele ce vor face legătura cu Crăciunul și că asta e suficient. Nu am făcut o lucrare în care să povestesc despre Nașterea Domnului, lucruri pe care toată lumea deja le cunoaște. Eu nu consider că asta ar fi originalitatea, ba chiar e o banalitate. Însăși tema dată a fost una neieșită din comun - părerea mea - dar asta nu înseamnă că nu vă apreciez munca și că nu-mi plac notele primite. Ceea ce am scris aici este doar explicația de care voi aveați nevoie pentru a vă argumenta depunctarea. Smile

    2: Greșeli de exprimare / ortografie / tastare



    Am o observație în ceea ce privește sfatul lui Rose: „Am găsit și o repetiție a verbului ”a putea” -pe la final-. Puteai utiliza verbele: ”a realiza” [...]”. Verbul „a realiza” nu este tot una cu „a afla” sau „a băga de seamă”. Tu încurci verbul din limba engleză „to realize” care înseamnă „a-și da seama” cu „a afla” din limba română. Nu este bine! În româna, „a realiza” este folosit cu alt sens. Uită-te în dex să te convingi singură. Profesoara mea de română mi-a atras atenția cu privire la această greșeală, care se întâlnește des, acum un an. Mă miră faptul că tu nu știi de ea nici până azi. Cu ocazia asta, înveți ceva nou.
    Klau, în mintea mea, acea frază are o altă intonație. Dacă ai citit în grabă - așa cum se face când citești în gând - este normal să ți se pară ciudat. Citește-o cu voce tare și vei descoperii intonația corectă. Poate că ar fi trebuit să pun puncte de suspensie în loc de punct acolo, dar nu voiam să exprim o pauză în vorbire. E greu de explicat. Am încredere că vei înțelege, dacă ai citit ce am scris aici și, bineînțeles, dacă te mai interesează.


    Narațiunea:


    Aici mă adresez tot lui Klau. Da, așa e! Chiar lipsea ceva, de fapt mai multe. Spre exemplu, nici măcar nu am dat un nume personajelor. Este adevărat că nu le-am conturat caracterul foarte bine, însă aș vrea să arătați că sunteți filologi - chiar dacă probabil nu sunteți la filologie sau nu sunteți la facultatea de litere - și să încercați să vă dați seama din gesturi, vorbe și autocaracterizare de felul de a fi al personajelor. Nu e atât de greu. Țin să menționez că această lucrare e ca o continuare la lucrarea mea de anul trecut tot de la concursul F.F. de iarnă numită „Cel dintâi mister”. Dacă vă aduceți aminte, veți știi că era vorba de Sasuke și Sakura și cum lanțul lui Sasuke a fost rupt când a încercat s-o salveze pe ea. În fine. Acestea sunt detalii nesemnificative acum. 


    Descrierea:


    Rose, ce înțelegi tu prin figuri de stil? Metafore originale și imagini artistice sau toate felurile de figuri de stil? Pentru că au fost și comparații și enumerații și epitete. Ai dreptate, n-au fost cu tonele, însă așa cum ai zis și tu, au fost.


    Dialogul:


    În legătură cu ce mi-a zis Klau, îmi pare rău că te-am dezamăgit aici, deși eu obișnuiesc să descriu gesturile acestora în aceeași frază cu replica. Pur și simplu, am simțit că nu e nevoie de data asta, deoarece și dialogul era destul de siropos. Nu mai zic de descriere.


    * Edit: 21:55

    Estetica:


    Și mie îmi pare rău că nu au mers codurile. În previzualizare arăta exact așa cum trebuia, însă e bine că m-am uitat și la „Mesaje în curs de trimitere” și am văzut că acolo arăta codul și nu își îndeplinea funcția. Păcat. Mi-a luat timp să așez acele coduri la fiecare paragraf...
    Ale, lucrarea nu era sub forma unei scrisori, ci a unei pagini de jurnal care urma să fie citită de fată când băiatul ajungea din nou acasă. *



    _________________________________________________


    Acestea fiind spuse, le mulțumesc tuturor juraților care m-au criticat și au încercat să mă învețe, le mulțumesc și celor care m-au votat - și chiar vreau să-mi spuneți cine și de ce - și vreau să o felicit pe Liz pentru primul loc. A avut o lucrare bună.   
    De asemenea, sper ca Rose să nu se supere pentru observațiile mele. Noi ne știm și sigur va înțelege că tot ceea ce am zis se datorează faptului că și eu am fost critic și că atunci când cineva greșește, mă simt dator să-l corectez când știu că am argumente. Este, în același timp, o ocazie de a învăța și a se îndrepta.
    Felicitări din nou tuturor și ne vedem la următorul concurs!  Whistling 


    Bye bye!  Hi! 


    Ultima editare efectuata de catre ♥ Nekko ♥ in Joi 2 Ian 2014 - 21:55, editata de 4 ori
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de RR la data de Joi 2 Ian 2014 - 18:20

    Felicitari fetele, mai ales tu, Liz. Mi-au placut mult povestiile, mai ales prima. Sincer, m-a atras la citit si vocabularul folosit >.< [I'm just jealous] Zici ca ma aflam acolo si priveam toata scena. Frumos Love De aceea am si votat-o. Dar si povestea lui Liz mi-a placut mult. Ma bucur mult pentru Annie, saracuta de ea.

    Nekko, acum fiecare cu parerile lui, cum ar trebui sa se scrie si cum nu. Criticii nostri nu sunt profesori, cel putin nu toti dintre ei, iar ei ajuta cum pot. Cu siguranta se vor bucura de argumentariile tale si vor intelege.

    Imi pare rau ca nu am apucat Crying Si mi ciuda de nu mai pot (D) Ca m-am apucat de scris, apoi BOOM vine Craciunul si nici cadouri nu am -.-' Sa nu mai zic ca mama m-a pus sa ajut prin casa. Cea mai faina saptamana. Grrr..

    Oricum, sper sa se mai faca concursuri ^.^ Felicitari inca o data Big Hug
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Joi 2 Ian 2014 - 21:54

    Incep prin a o felicita pe Liz si prin a-i spune ca am adorat povestea ei. Felicitari, scumpa mea si sper sa o tii tot asa~ Kiss A fost un concurs reusit si sper sa avem cat mai multe astfel de concursuri, mai ales ca un an nou a inceput si trebuie sa fim inca si mai harnici decat anul trecut~ ^^

    Nekko... Nu, eu nu inteleg. Eu nu te cunosc - ca si Rose - si probabil ca sunt mai "certareata" decat Ralu. Sincera sa fiu, lucrarea ta a fost preferata mea si am fost indulgenta la notare la toate lucrarile. Cat despre argumentele tale, o sa spun doar ca tu nu faci o lucrare de concurs pentru a o intelege si a ii deprinde intelesurile doar tu; pentru ca, in primul rand, povestea trebuie sa ajunga la cititor. Si eu, inainte de critic, sunt cititor. Iar pentru mine ca si cititor nu conteaza cate sentimente ai investit, ci cum le exprimi. ^^ Si apropo, eu nu pot sti cum citesti tu propozitiile in mintea ta. Poti sa le citesti de la coada; atat timp cat in scris asta nu apare clar si eu nu o percep asa cum o percepi tu, e o problema.

    Acestea fiind spuse, eu ma retrag. Am vrut sa spun tot ce am spus pe alta cale, dar, la naiba... E mai fain aci~ ^^
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Joi 2 Ian 2014 - 22:29

    Certăreață? De ce ți se pare că ai fi una? Nu te-am considerat așa niciodată și nici n-o voi face doar pentru că ți-ai spus opinia. Te apreciez și te respect. La fel și pe cei care sunt deschiși la sugestii și care nu văd o discuție ca pe o ceartă.
    În același timp, îți respect și opinia, Klau, și chiar îți dau dreptate, dar în același timp, într-o lucrare de concurs nu poți scrie chiar tot ce te taie pe tine capul sau toate explicațiile pentru ideile și trăirile pe care încerci să le exprimi prin ceea ce faci pentru a-i face pe ceilalți să înțeleagă. De exemplu, cum aș fi putut eu să spun cum să citești acea frază pe care tu nu ai citit-o corect într-o compunere? Cred că depinde de fiecare cum percepe lucrurile și de cum vrea să le interpreteze. E adevărat, aș fi putut schimba structura propoziției, dar nu mă așteptam fie ceva de neînțeles. Ce-i drept, poate nu am știut să mă fac înțeleasă, însă nu-mi pare rău. Poate că voi învăța pe parcurs cum să mă exprim mai bine, în așa fel încât să mă înțeleagă toți.
    Mă bucur când am șansa să învăț ceva nou în fiecare zi și nu mă supăr să aud și alte păreri. Sunt de părere că asta ne face să ne formăm o altă idee despre societate. Mersi că mi-ai răspuns la mesaj Klau. Vacanță plăcută! Smile



    Bye!  Hi! 
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Vin 3 Ian 2014 - 0:04

    [size=15]Well, da~ Noi, criticii, facem criticile pentru a ajuta, iar daca te-am ajutat cu ceva, atunci e foarte bine. Ne-am indeplinit misiunea. Vacanta? Ce a mai ramas din ea, vrei sa spui... Laugh Tanana~ Ar mai trebui sa spun ceva? Ah... Nope~ Laugh [/font]
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Topic Închis Re: Concursul iernii 2013 ~ Lucrari

    Mesaj Scris de Rose la data de Sam 4 Ian 2014 - 17:57

    Bună! 
    Ioana, eu nu știu ce ți-a explicat profa ta de română, dar îți zic eu că verbul „a realiza” se poate folosi și cu sensul de „a-și da seama”. Lasă-mă cu engleza și româna, că nu le încurc. Nici nu m-am gândit la engleză, sincer. Ce e drept, nu acesta e sensul de bază a verbului, este adaptat, dar se poate folosi și apare și în dicționar. 
    Ex: Am realizat că mi-am lăsat telefonul acasă. 
    Mi-am dat seama că mi-am lăsat telefonul acasă. 
    Ei bine? Zici că e greșit? Nu e! Apare în dex și e folosit de ani și ani forma asta. 
    REALIZÁ vb. I. tr. 1. a înfăptui, a face ceva; a-și îndeplini obligațiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desăvârși; a întruchipa. 3. a obține, a câștiga (ceva). 4. a-și da bine seama, a reuși să înțeleagă. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare. (< fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize


    Ok, lăsați interpretările. Fiecare citește în modul său propriu și interpretează totul diferit. Nimeni nu poate să aibă aceeași percepție asupra lucrurilor oricât de mult vă străduiți voi. Eu nu am nimic cu numele personajelor, îmi este indiferentă situația asta. Ioana, nu ai oferit nici tu foarte multe detalii despre personaje, e deschis interpretărilor de tot felul deci Klau a luat-o cum a știut ea. Cum a zis și ea, prima dată suntem cititori și după critici. 


    Acestea fiind spuse închid topicu și să vă așteptați la un concurs cât mai curând. 

      Acum este: Joi 30 Mar 2017 - 15:44