╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Revolta Demonilor

    Distribuiti

    Akashi
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 20/12/2013

    Revolta Demonilor

    Mesaj Scris de Akashi la data de Vin 20 Dec 2013 - 19:52

    M-am trezit si eu sa pun ficul meu. Sper sa va placa si spor la lecturat. Orice critica e constructiva!  Heart 
    ______________________________________________________________________________
    "Ea se zbatea si incerca sa le reziste. Ghearele lor mortale intrau in carnea ei, se raspandi un miros metalic, sangele curgea incet pe pielea ei. Se auzii un tipat sfasietor. Demonii nu ii dadeau pace,si strigatele lor erau auzite numai de ea. Nimeni nu o putea ajuta."


     ~  1 ~
      
    Se trezii confuza, avea acelasi vis ingrozitor de o saptamana. Ce inseamna? Fiori reci ii treceau pe sira sprinarii si isi freca mainile, pielea sa facandu-se ca a unei gaini. Uneori se trezea si se uita pe pereti, nereusind sa-si descifreze visul.
      Isi rasucii inelul stralucitor daruit de catre mama sa, inainte sa moara. O linistea, isi aducea aminte de imbratisarile calduroase ale ei. Vocea ei.. Isi aminti cat de mult ii lipsea..
      N-au durat mult pregatirile pentru scoala. Isi ridica ghiozdanul si cobori scarile socata de aprofunzimea cosmarului ei. Aluneca pe parchetul lucios si scoase un scurt suspin. Se ridica greoi si alerga afara din casa, dorindu-si sa ajunga cat mai repede la scoala si sa uite complet de evenimentele din ultimul timp.
      Dakota o astepta cu masina personala a familiei. Nu dadea prea mare importanta persoanei ei, doar isi facea treaba si lua bani ca rasplata. In ziua de azi cine e dragut cu tine pe gratis? El era soferul angajat de tatal sau vitreg pentru a o ajuta in lipsa lui. Avea un par lung negru slinos prins in coada si purta ochelari de vedere. 
    -Hei, Dake! Il saluta ea pe barbatul in varsta de numai douazeci si trei de ani.
    -Buna dimineata, domnisoara Brook! Se uita el in oglinda retrovizoare ce o facu' pe ea sa vada ochii albastri.
      Masina porni iar ea nici nu isi daduse seama cand ajunse la destinatie. Cobori,iar vantul o plesnii brutal, deranjandu-i parul saten. O voce subtire ii striga numele. Era Vaillot, fata cu parul brunet. Nu avea brunetul acela lucios pe care il vezi la orice fata simpatica de pe strada, era un brunet ce iti absorbea privirea.
    -Ma bucur ca ma astepti,rade ea sarcastica.
    -Eram prinsa in ganduri.
      Vaillot se incrunta un pic. Ochii ei aramii scapareau la gandul ca prietena ei i-ar ascunde ceva.
    -Elizabeth Brook,sper ca nu imi ascunzi nimic..!
      Lui Elizabeth nu ii placea sa fie strigata cu tot numele, in generala i s-a pus prescurtarea "Liz" si aceasta a ramas pentru prietenii apropiati ei.
      Pentru a-si linistii prietena,ii zambii calduros si intra in sala de clasa. Liz se aseza langa amicul sau, Mike Nelbey. Cel ce raspandea un miros de iasomie. Parul saten mai avea un pic si ii intra in ochii albastrii, asemenea unui lup singuratic, fara haita, lasat sa se descurce singur in imensa salbaticie.
    -Din nou? Intreba el, zambindu-i.
    -Da.. ce crezi ca inseamna? Se uita ea in ochii lui.
    -Am o idee, dar nu stiu sigur, nu iti pot spune aberatii. Majoritatea viselor nu sunt reale.
    -Incearca, ii da ea un imbold.
    El sta si se gandeste, dar nu apuca sa zica ceva, ca intra profesorul. Ora de geografie a domnului James era mereu plictisitoare, nimeni nu indraznea sa zica ceva. Fata profesorului era batrana si discontorsionata, ai putea spune. Mereu clasa de geografie raspandea un iz nu tocmai placut. Oricat ai fi deschis geamurile ramanea acelasi miros ce iti faceau ochii sa lacrimeze. Mike incerca sa isi zica fraza. Profesorul James le observa neatentia fata de ora sa si ii da afara pentru a isi continua discutia pe coridor. Initial, Mike si-ar fi cerut scuze, ca de fiecare data, dar si-a dat el singur seama ca nu are rost sa-i explice ca nu a scos niciun sunet. O apuca de brat pe Liz si iesira din acea clasa, avand o usurare sa miroasa aer proaspat.
    -Spune, il fixa ea cu privirea.
    -Exista o posibilitate ca tu sa fi citit prea multe carti.
      Ea ii intoarse spatele si intra in baia fetelor. Se intampla ceva cu el, nu era asa. Mereu vorbise deschis, iar acum o ia peste picior. Isi aranja parul si dintr-o data o durere insuportabila ii acapara mintea. Ii apare o imagine terifianta cu ea intr-o catedrala pagana,unde niste monstruozitati o tineau de maini si de picioare inscriptionandu-i un simbol pe piept. Lesina auzindu-se un bubuit la contactul cu gresia rece. Isi reveni greu, incerca sa se ridice si alerga inapoi la Mike pentru a-i spune. El nu mai era acolo. Si-ar fi dorit ca el sa ii fi spus mai multe. Mereu citise carti ciudate si avea anumite cunostinte pe care nu le impartasea cu nimeni. Mike niciodata nu ii povestea despre el, totul pana la trecutul sau. Devenea iritat, punea presiune pe el si ridica de multe ori tonul fara sa isi fi dat seama. 
      Observase ca orele se terminasera. Cat timp fusese inconstienta? Asa ceva nu putea fi posibil.. Doar ce a fost data afara din clasa, s-a dus la baie si a avut acel... lesin. Sa fi treacut toate cele sase ore? Se simti ciudat, ratase orele de scoala si catalogul probabil era plin de absente pe acea zi. Ce aveau sa spuna profesorii? Dar cel mai interesant.. a fost atat de mult inconstienta dar nimeni, nicio fata nu a gasit-o, incepand sa tipe si sa aduca directoarea. Nimic. 
      Elevii iesira din clase iar Liz o zarise pe Vaillot. Bruneta, alerga spre Liz vrand sa ii povesteasca despre noul coleg de-al ei pe nume Andrew. Un baiat zambaret cu parul blond si ochii verzi. Se imbraca la camasa si tinea mereu un caietel cu el, inclusiv in pauzele pranzului. Lui Vaillot ii cam placea de el, era baiatul ce a fascinat-o de cum l-a vazut. Nu se uita la ea asa cum se uita la Emily, o cunostinta de-a lui. Acesta era motivul pentru care venise in acel liceu, Emily Anderson. Iesira mereu impreuna de la scoala, luand pranzul impreuna. Lui Vaillot i se parea nedrept ca Emily era placuta doar pentru parul ei ondulat si roscat, ochii ei albastri si notele surprinzatoare de 10 ce ii umpleau carnetul. 
      Langa poarta statea Mike asteptand-o pe Liz. Vaillot il vazu` pe Andrew si alerga spre el,pentru a-i vorbii de teme. Desigur ca scorpia de Emily era cu el. De ce e scorpie? Mereu radea de Vaillot si prietena ei, Liz. Erau momente in care o oprea pe strada si se repezea la ea, aratand ca oricand poate sari la bataie. Nu stia ce avea cu ea, dar in mod cert nu era de pe o zi pe alta. 
      Mike o invita pe Liz acasa la el pentru a discuta despre cosmarurile ei. Drumul era ceva mai lung, luand in vedere ca mergeau pe jos, povestindu-i lesinul ei si noua sa viziune. El ii povesti cum profesorii se luasera de ea, neavand habar ca ea statea inconstienta in baia fetelor.
      Norii aratau ca avea sa ploua. Pe ea nimeni nu o astepta acasa, nu isi facea probleme de tatal ei ce avea sa o certe daca nu era acasa pana pe inserate. Fiind afaceritst, avea einspe mii de acte si treburi importante in multe alte tari. Rar o vizita, dar cand o facea, spera sa-i aline inima cu acele cumparaturi extravagante. Haine de firma, restaurante selecte si bijuterii de inalta valoare. Adesea se prefacea ca o incanta aceste daruri. Nu se ingrijea de ea cat ar fi trebuit, ii promisese mamei ei, Melissa, ca va fi aproape de ea cat poate. Tinea la ea, dar nu ca un tata adevarat, in orice caz. Ce s-a intamplat cu cel adevarat? Nu se stie.. Mama ei a aruncat orice fel de amintire pentru a il uita mai usor.   
      Ajunsera in fata casei lui. Era inalta, frumoasa, dar in propriul sau stil. O casa veche, construita dupa preferinta celui ce locuia acolo si sigur nu voia sa surprinda prin extravaganta sa, mai degraba sa isi satisfaca dorintele proprii. Mike se opri, se intoarse catre ea,si...
    -Vrei sa vorbim despre cosmarul tau?Atunci ar trebuii sa stii ceva..Ofta si continua.Ti-am spus vreodata despre parintii mei?
    -Nu cred. Ce legatura au parintii tai?
    Baiatul se indrepta spre casa si baga cheia in broasca usii, intrara si se indrepta spre living. Casa lui avea un aer victorian, cu mobila si candelabre de epoca. De cum intrai zareai bucataria, iar la dreapta livingul. Undeva pe la capatul celalat al camerei se afla o scara ce ducea spre pod. Tot in living mai se afla o usa deschisa ce se lasa sa se vada ca era un hol lung cu mai multe camere. Mike ia o carte groasa invelita in piele din imensa bibleoteca ce statea in fata lui Liz si rosti : 
    -La nasterea mea, mama a murit si am ramas cu tatal meu. El mi-a povestit multe despre mine si familia in care ma aflu.
    -Ce vrei sa spui?
    -Am niste abilitati mai speciale,de aceea pot sa spun ca,visul tau face referire la viitorul tau. Puteam sa nu iti spun, deoarece nu m-ai fi crezut, insa am considerat ca face parte din viata ta si nu pot trece cu vederea.
       Ea cade pe ganduri iar Mike ii arata continutul cartii. Era o varietate de ilustratii demonice. Ii explica ca ea putea fi un soi de jumatate om, jumatate demon. Prima oara s-a simtit jignita si nu mai avea mult pana sa iasa pe usa. El o prinse de mana si ii promise ca ii va explica tot pe intelesul ei. El era un vrajitor, dar nu acela absurd cu incantatii pentru miscarea unui pix. El facea totul cu puterea mintii. Ramasese socata cand vazu' ca pixul metalic de pe masuta de sticla se ridica in aer. Crezand ca e vreo gluma, verifica trecand mana pe deasupra pixului sau in dedesubtul acestuia. Nimic. Statea si se holba de mai bine de zece minute fara sa poata da o explicatie. Asa erau oamenii, mereu in cautarea unei explicatii. Nimic nu era iesit din comun, spunea el. Tot ce poate exista si se poate face pe Pamant este natural. Nimic fara voia Domnului. 
    -Tot nu pot sa cred... atunci eu ce sunt? Incep sa ma transform in fiinte ca cele din visul meu? Intreba ea complet ingrozita la acel gand.
    Vocea lui acapara toata linistea din incapere. Acum Liz il privea cu alti ochi. Se simtea bine sa stie ca nu a stat atat de mult timp cu o persoana necunoscuta, impartasindu-i totul, nefiind reciproc. Avea toate motivele sa nu ii spuna, cine stie cum ar fi reactionat? Daca Mike nu i-ar fi zis ca ea e jumatate demon, ar fi luat-o la goana. Liz parea puternica, dar nu era. Se parea ca cineva din familia ei, cel mai probabil tatal sau natural era un demon. Rar se gasesc femei demon, deaorece corpurile lor, in care fusese un muritor, nu e suficient de puternic pentru asa ceva. Insa exista totusi exceptii. Abilitatiile lui Liz urmau sa se vada pe la cincisprezece ani. Acum avea saisprezece si nici nu stia despre propria sa persoana. Baiatul o incuraja spunandu-i ca nu e tarziu sa invete anumite abilitati, mai ales daca e genul de demon ce prinde repede miscarile. Ce era cu visul? Mike se gandi doua secunde si:
    -Poate ca acest "vis" a fost un semnal, pentru tine. Sa te instiinteze. Este ceva mai brutal, sa visezi niste demoni ce te sfasie nu e placut, insa poate am dreptate.. Prima oara nu am crezut ca ai fi ce esti, nu m-am obosit sa iti povestesc ceva ce poate nu avea nicio legatura. Insa acea durere de cap, urmata de viziune si lesin m-a convins. -Isi baga mainile in buzunar, ridicand umerii-. Imi esti prietena, imi venea greu sa nu te cred.  Problema e ca .. tu nu o sa ma crezi ca esti demon.
    -Te cred. - El intredeschise buzele, inghetand de uimire-. Mike, tu pe mine nu m-ai minti, nu ai avea niciun motiv. Nu esti genul care sa rada de mine.. tocmai ce ai spus si tu, imi vine greu sa nu te cred...


    Ultima editare efectuata de catre Akashi in Sam 21 Dec 2013 - 10:20, editata de 1 ori (Motiv : Nu mi-a placut titlul ales.)

    TiipicPie
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 20/12/2013

    Re: Revolta Demonilor

    Mesaj Scris de TiipicPie la data de Vin 20 Dec 2013 - 20:44

    ~ Konban wa ~
    Chiar imi place acest Fic'
    Astept Next.
    Uimeste-ma   :3 

    Akashi
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 20/12/2013

    Re: Revolta Demonilor

    Mesaj Scris de Akashi la data de Dum 22 Dec 2013 - 16:24

    Am adus nextul. Desi nimeni nu l-a citit, nu-i bai!  Big smile 
    ___________________________________________________________________________________

    ~ 2 ~

      Vaillot era in casa familiei Delaney, mai precis familia lui Andrew. Se intelegeau chiar foarte bine! Mai putin partile in care Emily vine si strica tot. Bruneta isi facea temele impreuna cu el.  Il  mintise ca are nevoie de meditatii si ajutor la matematica, desi nu era adevarat. Ba chiar, Vaillot mereu a fost prima din clasa ce ridica mana la problemele complicate ale matematicii inca de prin generala. Profita de timpul cu noul venit.
    -Viollet.. nu asa, ti-am spus, incearca sa retii formulele. Rade uitandu-se la ea.
    -Vaillot! Stiu ca e un nume special.. dar asa e numele meu. Il lovi de brat.
    -Hei! Chiar m-a durut! Rade el dandu-i si el una, dar mai incet.
      Ea nu intelegea de ce e atat de complicat numele ei. Vaillot Wang. Foarte simplu. Bruneta era o coreeanca a carei familie era una de Vraci. Oamenii nu stiau ce inseamna asa ceva si nici nu trebuiau sa stie. Scrasni din dinti la acest gand. Ei trebuiau sa ii stie de frica! Nu era o fata normala, ba chiar stia cateva incantatii pentru lesinul sau blocarea mentala a oponentului. Nu era o joaca.. nu pentru ea. Ea prindea si nimicea demonii... bine, avea sa faca asa ceva. Era incepatoare, dar viitorul ei era promitator, avea sa impresioneze cu indemanarea ei. Lumea o lua peste picior, dar oricand aceasta lume va invata sa ii respecte munca familiei ei. Desigur, Liz nu stia, cum avea sa reactioneze? Ar fi ras de ea in mod cert si ar fi crezut ca e vreo gluma.     Exersase ani de zile anumite tehnici, nu era usor, aveai nevoie de forta fizica. Dar cine ar fi crezut ca in spatele unei fete atat de slabuta si dragalasa se ascunde un Vraci? Acasa la ea, in pod se afla o cutie veche. Acolo erau tot ce ii trebuie. Pumnale ascutite si otravite, lant din argint si un bici. Exersase mai mult de jumatate de an, in fata casei imobilizarea cu lantul de argint stejarul cel mai batran si mai inalt. Demonii erau rezistenti in lupte. Un simplu om ar fi sfasiat de astfel de creaturi. Aveau darul vindecarii rapide iar pentru a ii nimicii trebuia sa ii ataci acolo unde el nu se putea apara. Numele de Vraci nu il obtii asa.. pur si simplu. Te nasti cu aceasta responsabilitate. Unchiul ei, Simon Wang a invatat-o tot ce stie pana in prezent.  Tatal sau nu are acest dar si nici mama sa. 
      Andrew vorbea si ii explica fiecare pas. Ea facea pe fata cuminte si ascultatoare. 
    -Andrew, iti multumesc mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine! Zambeste si il imbratiseaza mirosindu-i mai bine parfumul cel atragator si scufundandu-si fata in camasa lui.
    -Stai linistita, ma bucur ca am putut sa ajut pe cineva. Ii raspunde imbratisarii iar Vaillot voia sa se indeparteze, dar nu putea, ea chiar tinea la el. Rasuflarea lui calda o simti pe gatul ei, dandu-i fiori. 
    -Oh.. scuze, ce jenant. Rade ea in timp ce se deslipi de el.
    -Sunt singurul care crede ca te scuzi prea mult? Pe bune.. Vaillot! Ii pune mana pe fata, mangaind-o si o pupa pe frunte. Oricand poti conta pe mine. Zambeste luand-o de mana iar Vaillot simtea ca obrajii ei devenira stacojii. Ochii lui verzi ii priveau pe ai ei si atunci Vaillot a stiut, ea il placea si el o placea. Se simtea bine in preajma lui, insa i se parea mult prea devreme.. 
    -Trebuie sa plec, ne vedem luni la scoala.
      El aproba din cap. Fata isi lua geanta si cartile, apoi iesi pe usa. Un zambet larg ii apare pe fata si se indeparta. In momentul acela i-ar fi placut sa il apuce cu mana de parul lui auriu, sa se joace cu el, sa il sarute.. dar se abtinuse. Era una dintre regulile pretioase, nu sari in bratele baiatului cum ti-a aratat un pic de afectiune. Erau prieteni, doar atat. 
      Oricum nu putea exista ceva intre ei, era mult prea concentrata pe scoala si pe mentinerea notelor. Cine a zis ca o fata frumoasa nu e si desteapta? Desigur, "desteapta" poate avea multe sensuri. Ea nu era ca celalalte colege ce toceau cu o zi inainte de test si luau zece. Ea citea si altceva, se documenta in afara scolii. O atrageau romanele politiste. Un viitor la Facultatea de drept din Manhattan era visul ei, insa ea e menita pentru altceva.
    -Vaillot? Se auzi vocea lui Liz, ce era surprinsa sa isi gaseasca prietena pe acea strada.
    -Amm.. buna Liz! Se stresa ea.
    -Ce te aduce pe aici? Zambi ridincand o spranceana. 
    -Eu si cu Andrew am invatat la matematica - o luara amandoua in aceasi directie-.
      Liz stia ca bruneta nu avea nevoie de invatat, dar asculta povestea ei in liniste. Vaillot trancanea in continuu prin incercarea ei nereusita de-ai ascunde adevarata intamplare. Liz ofta si ajungand in fata casei ei, o imbratisa in semn de ramas bun. Lui Vaillot ii placeau parfumurile cu miros de vanilie, insa acum era invaluita in mireasma ambrei. I se parea ciudat, insa intra in casa fara sa o mai streseze. 
      Bruneta o lua la pas gandindu-se tot la Andrew si ochii sai minunati.. Dar oh, nu putea sa fie sigura in privinta faptului ca el o place sau nu. Pana la urma.. petrecea cel mai mult timp cu Emily, nu? 
      Scoase un oftat prelungit si se uita la ceas. Era cinci si jumatate. Incepe sa alerge cat de tare putu'. La si patruzeci si cinci trebuia sa fie la prezentarea operelor de arta ale tatalui ei. Picturi in ulei, desene grafice.. De mica o atragea talentul lui, insa ea nu l-a mostenit. Aerul rece ii ingheta nasul si incerca sa mareasca si mai mult pasul. O cladire inalta ca toate celelalte, ceva mai veche, la parter fiind acea prezentare. Se linisti si intra in incapere. Un coridor lung, ce la capat trebuia sa cotesti la dreapta, exact ca un labirint. Gresia avea un alb imaculat, stralucitor. Peretii erau vopsiti in lila si pe ei stateau acele creatii in splendoarea si maretia sa. Multe portrete, peisaje si imagini religioase. Era mandra de tatal ei, insa nu il putea gasi in toata acea aglomeratie. Intrarea fiind libera, toti isi omori timpul. Ocolind ea toti acei oameni straini, ochii i s-au fixat pe o persoana, Mike. Era surprinzator sa il gasesti in acel loc. Parea ca se uita la o pictura obijnuita cu Adam si Eva. Era complet absorbit. Fata inainta spre el si ii pune mana pe umar. Se intoarse iar el parea la fel de surprins ca ea. 
    -Vaillot? sopti Mike incercand sa para neinteresat. 
    -Sa te mai intreb de ce esti aici? rade ea un pic mai fortat. 
    -In mod normal eu te-as intreba. Isi baga mainile in buzunarele jeans-ilor.
    -Tatal meu a deschis aceasta prezentare, ale lui sunt picturile. Raspunde ea calm in timp ce el se uita pe poze incruntandu-se. Mike vazu' numele de familie a lui Vaillot...

                                             ***

    Liz cazuse in pat vrand sa adoarma si sa uite de tot ce s-a intamplat in acea zi. Ii apareau in cap imagini cu ea controland fortele naturii. Continuase discutia cu Mike, el era un fel de om nascut cu abilitati ce au fost perfectionate in timp de tatal sau ce parea ca impartaseau aceleasi puteri. Genul de oameni mincinosi ce ii vezi la televizor ca practica "magia". El nu o numea asa, ci fenomene naturale. Liz nu se putea opri din privitul levitarii a obiectelor din casa. Era.. fascinant! Se pare ca vampirii si varcolacii nu existau, erau doar o mascare a demonilor prin care i-au pacalit pe muritori sute de ani. Femeile demon trebuiau sa isi gaseasca un alt demon pentru a-l vraji si a ii lua puterea, altfel nu supravietuieste iar dupa acel ritual demonul celalalt dispare iar ea devine mai puternica. Nu se intampla in cazul lui Liz, dar Mike a considerat ca o va ajuta. Baiatul i-a dat cartea ei cu, conditia sa aibe grija de ea si sa o citeasca. El avea sa vorbeasca cu tatal lui si sa-l convinga. Ce sa il convinga? Liz va face pregatire. Tatal sau, Adam Nelbey va aduce o persoana exact ca ea ce o va invata tehnici ajutatoare. Mike i-a promis ca tot va fi bine si ca va avea grija de ea, ajutand-o in tot ce are nevoie. Acum ca ea stia secretul lui, erau de nedespartit. Sau cel putin asa i se parea ei. 
      Fata ridica telefonul si forma numarul lui Mike. Un bipait insistent se auzi si in sfarsit vocea calma si blanda a lui :
     -Te-am sunat sa te intreb daca ai vorbit cu tatal tau.. adica, nu vreau sa par insistenta sau ceva.. 
    -Am.. da. Nu i-a picat prea bine dar tot eu am avut castig de cauza, ramane cum am spus, stai linistita.
    -Cumva dormeai..? intreba ea jenata.
    -Da, lasa, am dormit destul. O linisteste el. Se foi in pat si continua: Ai nevoie de ceva? O carte.. mai multe informatii? 
    -Nu, oricum e de ajuns tot ce ai facut pentru mine, insa de ce continui sa ma ajuti asa? Adica stiu ca suntem prieteni..
    -Fericirea de a ajuta pe cineva ca mine, sa spunem asa. 
      Chicotii amandoi si convorbirea se termina. Liz statuse si se uitase in jur de trei minute intregi la telefon pana sa gaseasca puterea de a se ridica din pat. Scoase cartea groasa din gheozdan si o deschide la jumatate. Acolo era un capitol cu Demonii metamorfozati. Citi cateva randuri despre cum demonii intrau in prunci abia nascuti. Posedau corpul toata viata acelui muritor si avea abilitatea de a isi schimba forma. Desenele nu erau deloc frumoase, oameni cu gheare imense si fata discontorsionata. Un fior ii trece pe sira spinarii si schimba pagina. 
      Casca punandu-si mana la gura si se intinse in pat, se ghemui imbratisand cartea si se relaxa, vrand sa adoarma. Isi intinde mana pentru a aprinde lampa. Din acea zi stia ca viata ei se va schimba, in mod normal pentru alte persoane era incredibil.. nu si pentru ea. Era ingrozita numai la gandul ca tatal ei biologic este un demon ce se preschimba intr-o hidosenie. Ea avea un alt nume, cel de botez fiind pus in dorinta de a masca identitatea ei adevarata. Se mai gandi ca daca nu era Mike, avea sa afle aceste amanunte intr-un mod neplacut. Spera din toata inima sa fie bine.. dar stia ca nu va fi... 

    TiipicPie
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 20/12/2013

    Re: Revolta Demonilor

    Mesaj Scris de TiipicPie la data de Dum 22 Dec 2013 - 20:22

    Unicoarnaaa mea <3



    E asaaa awesome o.o



    Imi place ca tu .. poti sa pui multa descriere : 3 


    Eu sincer..sunt varza
     
    Tine-o tot asa ! 


    Siiiii astept Next : >

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:59