╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Reflectarea adevarului

    Distribuiti

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Reflectarea adevarului

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Lun 18 Noi 2013 - 19:40

    Acest one shot a mai fost postat si pe alt site si imi apartine
                                                                  

                                                             Reflectarea adevarului

          O secunda. Nici nu sti cat de importanta poate fi. Poate insemna viata sau moartea, existenta. Oare oamenii isi dau seama ca daca intarziau o secunda, sau chiar mai putin, ei nu ar fi existat niciodata? Oare reflecateaza vreodata la ce au fost inainta? Nu, nu ma refer la tarana, ci la cum vin pe lume copii. Fiecare nu e altceva decat un spermatozoid. UNUL din MILIARDELE di corpul unei femei. Dar daca nu ar fi ajuns el primul, ar fi ajuns altul , el s-ar fi nascut in locul tau, ar fi trait si pe urma ar fi murit, iar tu... tu nici macar nu ai fi existat, viata pe care o ai acum... familia ta... prietenii tai... dusmanii tai... lumea pe care o cunosti acum, nici nu ti-ai putea-o imagina, nimeni nu te-ar cunoaste si nu s-ar gandi la tine, nici nu si-ar imagina ca ai existat macar. Stiu, pentru tine nu conteaza, prezentul e prezent, tu traiesti, n-ai de ce sa te gandesti la asa ceva, dar pe mine ma doare. Ma doare caci au murit atat de multi, ma doare caci ei poate meritau viata mai mult decat mine, poate ar fi facut ceva maret sau ceva marunt, ceva, orice, numai nu umbra pamantului degeaba. Sau din contra, ar fi umbrit pamantul degeaba, dar nu am de unde sa stiu asta, nimeni nu are caci ei au pierit demult, in cazul meu, de aproape paisprezece ani, in Aprilie cand eu am ajuns prima, atunci ei au pierdut acea cursa si odata cu ea, sansa la viata. Nimeni nu se gandeste la fratii si surorile lui sau lor, la sacrificiul lor ce este neinsemnat pentru voi si care se pierde repede in negura timpului ca si cum ei nu ar fi existat niciodata, dar au existat. Poate ca si ei ar fi facut la fel, nu le-ar fi pasat, dar totusi mi se pare o tragedie sa se piarde atat de multe vieti, fara sa aiba sansa la una macar. Fara sa cunoasca viata de afara, traind doar cateva secunde si acelea tensionate, fiecare mergand pana la capatul puterilor doar paentru a ajunge primul... hm... "doar"... un cuvant atat de minor in unele cazuri, insa unul crucial aici... Oare doare?... Oare au simti durerea cand le-a venit sfarsitul?... Oare s-au chinuit?... Haaaaaah!
          Dar fiecare cu destinul lui. Noi, cei ce am apucat sa ne nastem, fie ca inca traim sau am murit deja, noi, dupa spusele lui Damaris: " Noi suntem invingatori" si are foarte mare dreptate caci noi am castigat cursa decisiva, cursa pentru viata, iar premiul, este sansa aceasta la viata, la lumea de afara in timp ce fratii si surorile noastre au murit luptand pentru aceasta sansa, dar nereusind sa isi atinga scopul, iar noi ne bucuram de premiu negandindune la tot ce s-a intamplat inainte de asta, sau de importanta timpului care ne-a ajutat atat de mult atunci. Majoritatea il irosesc si pe el si viata. Oare cand vom muri ne vom intalnii cu ei, cu cei ce au pierdut?... Oare si ei ajung in Rai sau pur si simplu se dezintegreaza si se pierd in timp si spatiu?
          Nu cred ca vom aflat vreodata, dar mi-ar placea sa stiu si mi-ar placea sa ajunga si ei in Rai, sa aiba totusi sansa la o viata, una foarte buna daca ajung Sus, dar cred ca asta este imposibil. Cine stie, acesta este inca unul din misterele vietii care poate va ramane nedeslusit pentru totdeauna, dar este pacat caci mi-ar fi placut sa-i intalnesc deoarece cei pe care i-am invins au fost si vor fi in continuare o parte din familia mea.  

    Pe Damaris sunt sigura ca o cunoasteti cu totii, este Zoella Carter, ea m-a incurajat sa postez. Sper ca o sa va placa.

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Reflectarea adevarului

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Vin 22 Noi 2013 - 22:15

    Cum am si spus, aici sunt ca sa dau critica. ^^ Sper sa te ajute.


    Voi incepe prin a spune ca stucturarea acestui post va fi in acest fel: Greseli, Compozitie, Sfaturi.


    Greseli principale:

    Aici am ceva foarte important sa rectific si chiar as vrea sa intelegi si sa te ajut pe aceasta tema. Multi dintre oamenii pe care i-am intalnit au probleme cu i-urile duble sau triple din limba romana. Nicio problema; totul e rezolvabil. Sa luam exemplu din textul tau:
    "Nici nu sti" - verbul "a sti" este cu un i la infinitiv; dar cand il trecem la prezent va fi asa: eu stiu, tu stii. Acum pronunta si tu "a sti" si "tu stii". Observi diferenta? Daca da, atunci retine ca "tu stii" e cu doi de i. Povestea se repeta si la verbul "a scrie".

    "ci la cum vin pe lume copii" - aici, la cuvantul "copii", e mai dificil. O sa luam propozitii ca sa intelegem cum functioneaza smecheria asta, bine?
    Ex: Am vazut doi copii.
    Copiii se joaca afara.
    Copii, sunteti gata?
    Copiii sunt rai.

    Observi diferenta? Pronunta fiecare exemplu si o sa-ti dai seama unde vin doi de i si unde vin trei. Ti-ai dat seama, asa-i? Acum incearca si tu sa faci propozitii si da-ti seama daca intelegi. Daca nu, imi poti cere ajutorul. Fata de alti scriitori, tu nu ai avut asa multe greseli cu i. Insa, chiar daca stiai aceste reguli, o repetitie nu strica, nu? Retine: totul depinde de cum pronunti. Foloseste-ti simtul auditiv. Si stii ce se mai pun cu ajutorul acestui simt? Virgulele. Ai cateva virgule regulamentare: inainte de "dar", "ci" si "iar". Insa restul stau la latitudinea scriitorului de a percepe intonatia "muta" a textului.
    "Oare oamenii isi dau seama ca daca intarziau o secunda, sau chiar mai putin, ei nu ar fi existat niciodata?" - reia in minte(sau cu voce tare) aceasta fraza, apoi reia-o cu virgulele puse de mine: "Oare oamenii isi dau seama ca, daca intarziau o secunda sau chiar mai putin, ei nu ar fi existat niciodata?" E bine asa? ^^ Concluzia este ca trebuie sa te folosesti de auz; oricum in capsorul nostru este o voce care regleaza intonatia, in cele mai multe cazuri. Te poti baza pe ea.

    "UNUL din MILIARDELE" - uh, uh, nu tipa la mine. Nu asa... In cazul in care vrei sa subliniezi un cuvant, atunci poti folosi italic. Care, dupa parerea mea, arata si mai frumos decat acel CAPS inestetic si parca agresiv. Daca te uiti in carti serioase, niciodata textul nu va tipa la tine; textul este bland si maleabil, nu urla cat il tin plamanii. Doar in cazul in care nu are probleme de comportament... Zic si eu. ^^

    "iar tu... tu nici macar nu ai fi existat, viata pe care o ai acum... familia ta... prietenii tai... dusmanii tai... lumea" - prea multe puncte de suspensie. Daca as citi textul cu voce tare ar parea ca ma poticnesc la fiecare cuvant. As parea o balbaita, sincer. Punctele de suspensie sunt mai mult decat suficiente in numar de cinci - intr-un text de marimea celui ce-ti apartine. Daca pui mai mult de cinci puncte de suspensie si, mai ales, daca sunt unele dupa altele, se creeaza ideea de intrerupere. Textul tau nu vine in pauze, ci curge fluid, nu? Plus ca, dupa primele puncte(dupa primul set) ar fi trebuit sa incepi cu litera mare; ai lasat propozitia anterioara in suspendare, asa ca vii cu alta in forta. Deci ne trebuie o majuscula acolo. Si ar fi aratat cam asa: "iar tu... Tu nici macar nu ai fi existat; viata pe care o ai acum; familia ta; prietenii tai; dusmanii tai; lumea". Ce spui? Merge? Pont: Foloseste cu incredere punct si virgula(; ), pentru ca, desi are acelasi rol delimitator ca si punctele de suspensie, el nu impune si o pauza asa mare.

    "Ma doare caci au murit atat de multi, ma doare caci ei poate meritau viata mai mult decat mine, poate ar fi facut ceva maret sau ceva marunt, ceva, orice, numai nu umbra pamantului degeaba." - asta e pe modul turbo; lunga fraza, mult prea lunga. A trebuit sa o reiau pentru a-i deprinde sensul. Sfatul meu este sa folosesti enunturi medii ca si lungime; nu e nevoie sa folosesti propozitii minuscule, dar nici fraze cu zeci de subiecte in ea. O puteai delimita foarte usor si prin punct si virgula, pus acolo unde trebuie. Daca ar fi sa reconstruiesc aceasta fraza, ar arata cam asa: "Ma doare, caci au murit atat de multi; ma doare, caci ei poate meritau viata mai mult decat mine. Poate ar fi facut ceva maret sau ceva marunt, ceva, orice; numai nu umbra pamantului degeaba." Urmatoarea fraza e la fel de lunga si mai sunt cateva pe la sfarsit. Incearca tu sa o delimitezi pe aceasta: "Sau din contra, ar fi umbrit pamantul degeaba, dar nu am de unde sa stiu asta, nimeni nu are caci ei au pierit demult, in cazul meu, de aproape paisprezece ani, in Aprilie cand eu am ajuns prima, atunci ei au pierdut acea cursa si odata cu ea, sansa la viata.". Pont: Atunci cand in textul tau nu se intampla multe lucruri, propozitiile scurte sunt binevenite, pentru ca ofera impresia de alert, de oarecare ritmicitate si nu plictisesc. O fraza lunga implica o atentie mai lunga, iar, cateodata, auditoriul nu este suficient de motivat sa te asculte. Exprima ce vrei sa exprimi si nu lungi fraza.

    "la fratii si surorile lui sau lor" - nu stiu daca era neaparat nevoie sa mentionezi "lui sau lor" si "fratii si surorile"; era la fel de in regula si daca pastrai o formula neutra si nu te complicai. Ex: "la fratii lor". "Fratii" e folosit ca denumire generica, nu defineste neaparat genul.

    "a ajunge primul... hm... "doar"... un cuvant atat de minor in unele cazuri, insa unul crucial aici... Oare doare?... Oare au simti durerea cand le-a venit sfarsitul?... Oare s-au chinuit?... Haaaaaah!" - Am vorbit deja despre puctele de suspensie. Cate sunt in acest paragraf, de curiozitate? 1, 2, 3... Sapte? Multe, nu crezi? Asta e o problema. Urmatoarea este acea onomatopee/acel geamat/acea gangurire: "hm...". Inteleg ca este vocea naratorului cea care spune aceste cuvinte, insa, daca tot adopti aceasta pozitie, de narator, incearca sa adopti putin si din rigiditatea lui. Nu e chiar estetic ca la mijlocul unui paragraf, al unei idei sa apara un "hm" din acesta. In prima faza nici nu am inteles ce este cu el acolo. Apoi mai urmeaza ceva: "Haaaaaah!" Aoleu... E strigat la razboi? Nu; asa nu se face. Poate in alte texte. In alte texte iti permiti; unde registrul este deja comic si e o atmosfera destinsa, poti folosi astfel de "sunete". Insa textul tau se preteaza la altceva. Nu vorbesti despre cum si-a agatat ciorapii in metrou o prietena, ci despre probleme fundamentale ale vietii. Corect? ^^

    "dupa spusele lui Damaris" - nici asta nu e "proffi". Sa-ti spun de ce; chiar daca tu ai mentionat cine este acea Damaris la sfarsitul textului... Imagineaza-ti ca scrii o carte. Si faci aceasta mentiune... Cititorul trebuie sa se duca in josul paginii pentru a citi cine este Damaris? Nu chiar interesant, nu? Era o formula si draguta si "academica" sa spui in loc de Damaris, "o prietena buna". Ar fi fost lipsit de conotatii si de explicatii, nu crezi? Plus ca, chiar daca tineai mortis sa dezvalui faptul ca Dami a gandit asta... Puteai sa o faci dupa text. Pentru ca textul e text, si nota autorului iti permite sa fii mai putin "academica". ^^

    "negandindune" - "negandindu-ne"; noi/-ne negandind

    Ai cam multe greseli de tastare; ar fi bine sa corectezi textul in prealabil pentru a le elimina. Chiar daca nu le poti gasi si corecta pe toate, tot va arata altfel. De asemenea, te sfatuiesc sa lucrezi si la aspectul textului; o schimbare de font si un italic sau bold pot face diferenta. ^^


    Compozitie:
    Avand in vedere ca este un one-shot si ca tema nu ti-a permis dezvoltarea in ceea ce priveste modurile de expunere, nu pot sa critic atat de mult. Insa iti pot spune ca ai coerenta si ca, daca lucrezi putintel la cizelarea limbajului, atunci poti avea texte foarte frumoase si curate.

    Sfaturi:
    In acest spatiu nu voi tine neaparat seama de textul prezent. Ca sa fiu sincera, ma bucur ca vad scriitori care vor sa ii ajut, asa ca voi asterne cateva dintre sfaturile mele cele mai pretioase. ^^ Daca le stiai, atunci e bine sa ti le reamintesti, iar daca nu le stiai, atunci e un pas inainte.

    -> Compozitia textului trebuie sa fie una echilibrata. Asta inseamna sa ai grija ca naratiunea, descrierea si dialogul sa fie in cantitati proportionale in text. Eu una iti recomand sa iti stabilesti un fir narativ, atunci cand te apuci de scris ceva, si sa dezvolti prin descriere. Descrierea este importanta, insa nu cea mai importanta. E bine sa fii atenta la detalii, insa nu exagera asupra acestui capitol. Un text echilibrat are si dialog, normal. Asa ca fii atenta la sfturile ce vor urma~ Wink 

    -> Naratiunea reprezinta, practic, actiunea unui text epic. Atat timp cat firul narativ si naratiunea sunt fluide si nu sunt blocate de nimic, atunci ele vor curge natural. Un prim pas in a avea o astfel de naratiune este sa inveti sa iti delimitezi frazele si sa stii sa folosesti lungimea lor in avantajul tau. Intr-o opera in care actiunea este alerta e bine sa incetinesti prin paragrafe de descriere si propozitii lungi, coerente, care sa urmareasca firul intamplarilor. Intr-o opera care are mai multa descriere si mai putine scene de actiune, atunci principalul obiectiv este sa atragi atentia. Foloseste fraze scurte, semne de punctuatie variate pentru a oferi o intonatie cat mai "colorata" si cuvinte cu impact sonor.

    -> Descrierea reprezinta un punct de baza in construirea oricarui text. Prcatic, fara o descriere decenta, nu exista un univers fictional. Descrierea eu o vad de doua feluri: descriere exterioara si descriere interioara. Nu se refera la pozitia personajului: daca e in casa sau e afara. Smile)Ci la mediile temporale si locale in care se situeaza personajul; astfel incat, va exista un mediu al exteriorului, acela al lumii inconjuratoare si unul interior, cel al mintii lui. De obicei descrierea porneste ori de la un element si apoi se ajunge la intregirea unui tablou, ori de la o panorama, de la o vedere de ansamblu, ajungandu-se la focalizarea atentiei asupra unui detaliu. Detaliile... Enervante chestiute, nu? Atunci cand descrii trebuie sa iti imaginezi. Fara sa vezi personajele miscandu-se, fara sa simti ceea ce simt ele si fara a sti cum arata locul, nu poti descrie. Daca simti ca trebuie sa descrii ceva, fa-o. Insa! Nu exagera. Descrierea de umplutura este doar sacaitoare si, in niciun caz, nu incanta pe nimeni. Descrierea de interior sau cea sentimentala/psihologica este mai grea, dupa spusele tuturor. Asta inseamna ca deja nu mai ai de lucrat doar cu un mediu static, cu niste obiecte, ci ai de lucrat cu mintea umana, cu sentimente si cu emotii care isi schimba intensitatea din minut in minut. Simte! Acesta este cel mai bun sfat pe care ti-l pot da. Cunoaste-ti personajele, intelege-le, intelege-le reactiile, dorintele, caracterul; asta inseamna sa intri cu adevarat in mintea unui personaj. E adevarat ca tu il construiesti, insa nu ii poti construi si emotii. Acesta are un fel propriu de a fi si tu trebuie sa intelegi ca fiecare personaj este unic. Iar asta face din descrierea sentimentala ceva dificil, ceva care, desi este exprimata de perosnaj prin suspine si rasete, trebuie asezat in text sub forma de cuvinte si expresii. Pont: Fiecare cuvant are o nuanta aparte. Cunoaste nuantele cuvintelor, apoi invata sa le potrivesti. Retine ca sinonimia intr-un text literar este zero; adica nu poti inlocui cuvinte cu sinonime. Insa, poti face exercitii de imbogatire a vocabularului prin a cauta sinonime ale cuvinntelor. ^^ Iti recomand asta.

    -> Dialogul; ca si celelalte doua moduri, dialogul joaca un rol important in constructia textului. Dupa ce iti cunosti personajele si devzolti situatiile in care vrei sa le pui, gandeste-te la reactiile si sentimentele lor; replicile iti vor veni mai usor decat crezi. Personajul vorbeste, nu tu, deci o replica standard nu face decat sa rupa vraja textului. Nu uita si ca dialogul este un mod de caracterizare, deci te poate ajuta mai mult decat crezi in construirea unui personaj. Pont: Dialogul nu reprezinta doar linii de dialog si replici, ci exprimare; exprimarea unui punct de vedere, exprimarea unei idei, exprimarea unei doleante. Foloseste-te de proprietatea lui de a exprima.

    -> Joaca-te cu expresiile si cuvintele. Cauta tot timpul sa cunosti mai multe forme de exprimare, cauta sa cladesti un vocabular trainic si variat, care sa te ajute sa exprimi in toate felurile ceea ce vrei. Acest exercitiu, iti pot spune, nu numai ca iti va imbunatati tehnica scriitoriceasca, insa te va ajuta in dezvoltarea ta ca individ; iti ofera coerenta si libertate in idee.

    -> Si, nu in ultimul rand, scrie! Asa cum Heliade-Radulescu a indemnat o intreaga generatie de scriitori sa scrie si sa tot scrie, asa si eu te indrum pe acelasi drum. O felicit pe Damaris pentru ideea ei de a te face sa postezi. Si nu uita ca scrisul nu iti cere decat pasiune, dedicare si distractie. ^^

    Critica mea cea gigantica este gata. Eu te astept si cu alte texte; poate cu unele mai lungi si care sa imi ofere mai multe posibilitati de a te evalua. Pana la urmatoarea intrevedere, sa stii ca sunt foarte mandra de faptul ca m-ai ales pe mine pentru a-ti critica textul si sper ca, de pe urma acestei critici, vei ramane cu ceva. ^^ Ma bucur nespus ca ti-am citit textul si ca am avut ocazia sa te cunosc ca si autor~ ^^

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:59