╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Bad or Not

    Distribuiti

    lNicoleta
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 110

    Data de înscriere : 11/02/2013

    Bad or Not

    Mesaj Scris de lNicoleta la data de Mar 10 Sept 2013 - 20:07

    Buna Smile. M-am gandit sa scriu un nou fic, nu ca ma plictisesc sau ca nu am ce face, am o groaza de lucruri de facut, insa mi-a venit brusc o idee pentru acest fic si nu am vrut s-o pierd. E un fic destul de simplu, la inceput neinteresant, insa sper ca pe parcurs va fi mai bun, daca ceva nu merge cu planuiesc, il inchid fara mila. Nu voi desvalui ideea, nici personajele pentru ca vreau sa fie un mister. Nu va mai tin mult cu aceasta introducere tampita si deloc importanta, deci spor la citit.
     
     
    Bad or Not
     
     
    Capitolul I
     
     
     
     
          -Vom rezolva maine treaba cu ceilalti, distrati-va..
          Trotuarul era lovit puternic de tocurile unor pantofi de firma foarte scumpi, zgomotele de pe urma acestora nici nu se auzeau datorita clacsonarilor incontrolabile, nebune ale masinilor. Pasii unei tinere de saptesprezece ani erau greu de vazut, insa farurile masinilor faceau toate astea posibil. In tot acest timp, acea fata isi tinea telefonul in mana, indreptandu-l spre bruzunarul drept de la blugii mulati pe care ii purta, care practic ii opreau circulatia sangelui din picioare. Telefonul ei se cuibari in buzunar in felul in care ii placea, chiar daca era cam incomod. Cu pasi rapizi se indrepta spre un bloc care avea o vechime de aproximativ douazeci de ani, care insa rezista datorita reparatiilor facute cu atata atentie in fiecare an, nu erau reparatii costisitoare sau atat de sofisticate si atente, doar reparatii simple doar ca blocul sa reziste, totusi nu ar fi stricat ca usile sa fie si ele schimbate. Era la cinci metri departare, se tinea de peretii blocului caci ametia datorita alcoolului pe care il consumase cu atata pofta, fara sa ii pese macar putin de consencinte, ceea ce nu-i sta in fire, deobicei e o persoana calculata care actioneaza cu cap, nu si in seara asta.  Ajunge in fata usii de la cladirea inalta cu zece etaje, deschise usa neunsa, scartaitul distruse linistea din cladire, o iritase si pe ea, ii creea o stare mult mai neplacuta, mult mare rea, scrasni din dinti datorita nervilor pe care ii avea. Inainta pe hol pana in celalalt capat al sau, mintea sa era goala, privirea era pe jumatate adormita, mergea fara sens, nu-si stia directia, doar mergea linistita. Ajunse la lift, in fata liftului, isi trecu degetul pe tabla mica de fier agatata de perete, pentru a gasi micutul buton pentru activat liftul, pentru a-l face sa se miste, un buton mic, aproape invizibil de pe timpurile vechi, astea noi se pot observa de la un km. Il gaseste usor si apasa calm pe el simtind cum pamantul incepe sa se zguduie cat de cat, era datorita liftului are cobora spre etajul unu. In scurt timp, usele se deschisera. Pasi calm in interior si selectase cu grija etajul dorit, desi vederea ii slabise considerabil din cauza alcoolului consumat in seara asta. Apasase butonul corect, insa dupa o mica pauza de gandire si ametiala. Pe unul din pereti era o oglinda, se puse in fata ei si se privea deparca e prima data cand s-a vazut pe ea insusi. Nu era sigura daca ii placea ce vedea, se auto-judeca in gand, se auto-critica, de multe ori se certa cu ea insusi pentru ca e indecisa. Miscarea lenta a liftului vechi, care inca putin si va deveni inactiv, o zgudui provocandu-i greata si ameteli, asta i se datoreaza faptului ca se simtea putin rau din cauza bauturilor. Dorea sa inchida ochii, sa paseasca in alta lume, insa daca o facea, lumea dorita, se transforma intr-un cosmar care nu o va lasa. Liftul se opri brusc deparca ar fi fost o pana de curent, sau precum s-ar fi defectat si ea a ramas blocata pe veci, in pericol, dar din fericire nimic din astea nu s-a intamplat, practic erau ireale, liftul se oprise pentru ca ajunse la etajul dorit de bruneta. Usile se indepartau una de alta in acelasi tip lasand-o sa paseasca dincolo de acel prag de metal. Il pasi fara ezitare si porni spre celalalt capat al holului, pe care era imprimata o usa, iar dincolo de ea, era apartamentul fetei. Cu o mica parte care era neafectata de efectul alcoolului, era constienta ca se poate intampla orice pe aceste holuri, nu ar fi fost mirare mare daca era martora sau chiar victima unui viol, omor si etc. Totusi cealalta parte complet ametita o faceau sa uite de toate acestea, o faceau sa se relaxeze. Mergea spre apartamentul ei doar cu gandul de a dormi, sa scape de aceata durere de cap. Deodata au inceput sa se auda cateva lovituri pe geamurile mici care erau ca furate de la cele mai securizate inchisori din ziua de azi, erau mici picaturi de ploaie care creiau senzatia ca se va starni o furtuna de neoprit. Pasea calm gandindu-se doar la somn. Ajunse cat de cat in fata usii si intinse mana spre buzunar de unde scoase o cheie mica si ruginita si o indrepta spre usa. Descuie usa si o deschide calm, fara stres, ca si cum era o fantoma. Intra in casa, era atat de infricosator datorita intunericului, ii placea acest intuneric, o calma pe deplin. Se descaltase langa usa si cu pasi la fel de calmi ca inainte se indreapta spre camera ei. O mica lumina venise de afara, un fulger lovi brusc dand culoare ochilor ei albastri, facandu-i vizibili. Acesta trecu de parca nici n-a fost. Se lasa pe spate si cade pe patul moale care zici ca era facut din puf. Inchise ochii, totul facandu-se complet negru. Auzise cateva ciocanituri puternice in usa, deparca incepea razboiul. Se ridica din pat cu ameteli, desi nu dorea. Se indreapta spre usa ca sa afle cine are asa ciuda pe usa ei. Merge nepasatoare, putin deranjata de faptul ca era aproape miezul noptii, iar cineva tocmai acum se decida sa bata la usa, sa o deranjeze. Deschise usa cu o oarecare ezitare. Dupa ce o deschise, privea bland catre persoana care a deranjat-o. Avea o privire luminoasa de parca era iubirea vetii ei.  Invita inauntru pe acel baiat pe care-l numea prieten inca de la doi ani, nu s-au certat niciodata, si mai si semanau la personalitate. Acesta zambea la fel de larg ca si fata.. ambii zambeau unul altuia de parca nu s-au vazut de ani si abia acum s-au regasit. Privirea baiatului se schimba brusc de parca ceva s-a intamplat, nu era ceva minor, avea o privire mult prea serioasa pentru un mic lucru marunt. Aceasta ii copie expresia fetei de parca stia ce se intampla, dar nu stia nimic, mintea nici macar nu-i mai functiona cum trebuie, era ca o masina care abia mergea si se mai si oprea pentru ca ramanea fara combustibil, asta e odihna, mintea fara odihna nu merge deloc bine. Nu dormise de vreo doua nopti, era in gandurata si permanent suparata, insa absolut nimeni nu stia motivul real, doar minciuni inventate, ca acei prieteni sa nu sa ingrijoreze dintr-un motiv probabil prostesc. Intreba cu o mica ezitare de prietenul sau ce  s-a intamplat, dorea neaparat sa stie, insa avea o presimtire legat de acel "ceva". Spuse ceva de club, de un clan, era clar ce s-a intamplat doar cand a auzit acele doua cuvinte-cheie. Se duse la baie si spala rapid pe fata ca sa scape de somn, sa fie complet treaza, doar ea putea rezolva situatia. Iesi din casa cu pasi rapizi, baiatul o urma putin speriat de starea si reactia ei, dar si de miscarile bruste care o dadeau de gol, care ii descoaperea nervii. Tot ea conducea si clanul din care faceau parte mai multi oameni, clanul ei este proprietarul clubului despre care se vorbea cu atata stres, de aceea a si reactionat in felul asta. Cheama liftul, mai sa rupa acel mic buton datorita nervilor. Paseste cu forta in acel lift. Mergea rapid, insa mai era iritata si de scartaitul usii de la intrarea in bloc. Clubul nu era departe, luminile se zareau cat de cat. Parea neinfricata, desi in acel club erau foarte multi baieti, totusi nu-i pasa. Purta o pereche de blugi stramti, un tricou decoltat si o pereche de sandale cu tocuri.
           Ajung ei acolo, totul era un dezastru, murdar peste tot, acest dezastru facea tanara si mai nervoasa si stresata. Intregul ei clan era acolo si indata ce au vazut, s-au pus in spatele ei incercand si ei sa se calmeze, sa para seriosi si calmi, sa para demni de acest clan din care fac parte. Ea statea cu o expresie neutra in fata ca un talp, desi in interior cadea pentru ca era ametita rau. Alaturi de ea, mai erau in trei persoane, o fata si doi baieti, unul dintre ei era cel care a anuntat-o, un fel de  "mesager". Clanul celalalt s-a pus in grup copiind aranjamentul clanului lui Yoko. Aceasta privea putin iritata de faptul ca in fata ei se afla cel mai mare dusman al ei, cel pe care ea il ura, totusi il considera destul de capabil ca conducator pentru ca mereu incalceste cuvintele ei si ii iese lui bine, fetei nu prea.. insa reuseste dupa sa-l duca de nas si se lasa pagubas. Aceasta cu o voce putin ragusita spuse calm catre cel din fata ei sa-si ia prietenii si s-o stearga din fata ei. Alex incepe sa zambeasca rautacios si privea calm. Deparca vorbele ei nici nu au fost spuse, doar gandite, de parca era clubul sau si putea face ce vrea. Yoko se incrunta putin si isi repeta calm fraza, el ignorand-o din nou. O privi din cap pana-n picioare si zambi pervers. Ii observase zambetul si inchise ochii ca sa se calmeze. Ii redeschise, era complet calma, spuse cu o voce hotarata un "Pleaca!" aratand cu degetul spre usa. Acesta incepe sa rada, un ras incontrolabil echivalent cu a unui maniac.
          - Stii, as sari acum pe tine, daca intelegi sensu, daca nu ai fi atat de nervoasa si artagoasa, spuse el zambind mai pervers ca inainte, apoi se intoarse si pleca spre iesire fara sa zica vreun cuvant in plus sau macar sa astepte reactia ei.
           Ignora spusele acelui nesimtit si se intoarse si ea si pleca pe cealalta usa, clubul avand doua usi, fiind in directii opuse. Ceilalti au ramas sa se distreze in continuare, ea in schimb porni spre casa putin enervata. Baiatul care o anunta de acest scandal, o urma, era ca o coada, ca un copil mic care mergea pe langa mama lui ca sa nu se piarda, parea atat de amuzanta aceasta situatie, insa era cam jenanta pentru ea, adica Yoko mergea solemn, drept si "hotarat" in schimb Sasuke ca un catelus plouat dupa stapan. Se calma incet incet, luminile se stangeau, masinile se rareau, doar cate o luminita se mai zarea, si aceea era aproape fara vlaga. Orasul adormea incet, incet, viteza pasilor ei se mareste, pana cand ajunge la alergare, ajunse la bloc, intra si ignora scartaitul, Sasuke o urmeaza. Intra in liftul ruginit care era gata sa cada, nu-i pasa, dorea sa se clameze. Acel "catelus" o urmeaza din nou. Inchise ochii, incerca sa se calmeze, ii era totusi greu caci crezuse ca a terminat cu ei acum cateva luni. Ajunsera la etajul zece si pornesc impreuna in partea cealalta de hol. Deschise usa. Nu spusesera nici un cuvant tot drumul, erau tacuti. Intra impreuna in casa iar Sasuke aprinse lumina, nu ii placea intunericul, il detesta. Yoko se duse si se asezase pe canapeaua rosie din fata televizorului si-l aprinse. El veni langa ea si se uitau impreuna la un film horror care tocmai incepuse.  Baiatul, fiind putin pervers si stiind-o bine pe Yoko, avea ceva in plan, cam era timpul sa actioneze. Puse cu o mica ezitare mana pe piciorul acesteia. Aceasta se uita la mana lui, apoi la el, avea o privire serioasa.
           -Sasuke, cand ai fost batut ultima data? intreaba ea putin enervata.
           -Cam acum zece ani..
           -Daca nu iei mana aia de pe mine, o sa primesti o bataie mai horror decat filmul asta, spuse ea inspaimantandu-l.
           Isi retrase rapid mana fiind putin deranjat de amenintare pe care tocmai o primise, inghitise sec si continua sa se uite la film. Somnul isi batea joc de Yoko, o devora atat de repede, nici nu reuseai sa-ti dai seama ca a trecut de la lumea reala intr-o lume paralela, cea a viselor. Sasuke observase ca ea a adormit rapid, mult prea rapid, era evident ca era obosita. O luase in brate si o duse in camera eii si o puse pe pat. O privi bland, protector. Se intoarse si pleca spre usa de la iesire, isi continua cu pasi lenti drumul spre casa. Isi aude numele strigat de cateva ori, era o voce ciudata, o voce care totusi I se parea cunoscuta insa ii dadea fiori. Cu o mica ezitare se intoarse usor spre acea persoana care il deranjase cu atata tupeu. Vazand chipul a doua persoana foarte cunoscute, zambi calm, uita de toate grijile, se abate din drumul care-l planuise facand pasi rapizi in directia opusa drumului sau. In fata lui erau doua persoane, doi prieteni, cei care sunt in rand cu Yoko in clan, la conducere, cei care au atatea privilegii si beneficii legate de club, au reputatie in tot orasul. In acelasi timp, e si Sasuke ca ei, are aceeasi reputatie, fac toti parte dintr-un clan puternic, unul care poate arata in orice moment, in orice secunda. E un clan nobil, cu membri capabili si diplomati, insa asta nu inseamna ca nu se pot distra, datorita faptului ca detin un club numai al lor. Saluta cu un oarecare semn de intrebare legat de aparitia lor in aceasta parte a orasului, deobicei nu prea vin pe aici, nu asteapta acestia sa raspunda complet salutului caci Sasuke ii luase dintr-o data cu acea intrebare care-l macina. Ambii ii spusera ca au nevoie urgent de Yoko. Intrebarea nu-l mirase deloc, mereu e nevoie de ea, in special in acel local pe care-l conduceau cu atata dispozitie si placere.
           -A adormit, spuse el revenindu-si din diverse ganduri care il deranjau si il opreau din gandit, care-l faceau sa se abata de la subiect.
           -Bine, mergi inapoi la club? Intreaba Stefan fara sa exprime vreo emotie sau sa faca vreo miscare, exact ca o piatra bine sculptata care avea un radio in spatele ei, iar acel radio a redat acele cuvinte, fraza rasuna suficient de tare incat sa o auda Sasuke.
           Acesta da aprobator din cap si se intoarse cu spatele la ei. Nu face nici un pas, ii asteapta si pe ei sa fie in dreptul sau. Pornesc toti trei cu o privire serioasa spre club, toti cu gandul la ceea ce s-a intamplat azi, cu Alex si clanul sau. Chiar vor sa le ia clubul si demnitatea clanului, ar trebui sa faca mult mai mult de atat, nu doar sa vina si sa incerce sa provoace cearta si dezastru. Le-ar trebui ceva diplomatie si inteligenta, ceva ce e pe cale de disparitie acolo.
           -Alexa, roag-o te rog pe Yoko sa ne dea si noua clubul pe sambata seara, adica sa facem ce vrem fara ca ea sa tipe la noi de ne suna apa in cap? Spuse Sasuke intorcand capul spre fata din stanga sa, dupa care incepand sa rada de propria fraza.
           Il privi nesigura, semn ca ar incerca insa nu-I stia raspunsul, care judecand-o pe Yoko, ar fi un posibil “Nu” apasat cu un strop de nerv in interior, exact ca un tort cu ciocolata, doar ca in cazul lor, acea “ciocolata” e amara. Mergeau la voie, nimeni nu-i grabea, nimeni nu-i presa, erau complet relaxati si liberi, ceea ce ii facea si fericiti.

    Gekiro
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : masculin

    Mesaje : 11

    Data de înscriere : 17/09/2013

    Re: Bad or Not

    Mesaj Scris de Gekiro la data de Joi 3 Oct 2013 - 15:55

    Love it Big Hug Hai cu next ca nu mai rezistam.Cred ca si altii asteapta.Daca nu vi cu next cred ca fac o petitie Laughing.Mai vreau sa vad ce se intampla in continuare. Mi se pare mie sau fic-ul asta seamana cu K Project xD ?Deci :3. Hai cu next,si nu ne mai lasa in suspans :-w.




    ~Geki

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Bad or Not

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 7 Oct 2013 - 22:09

    Oh, draga mea. Asta e asa de... si de... ma surprinzi! Nu ma asteptam sa gasesc asa ceva cand am intrat aici. Devi din ce in ce mai buna si uite ce tocmai ai facut. E un capitol superb, nici nu m-as fi asteptat la asta nici in cele mai frumoase vise. Stiam eu ce stiam cand ti-am spus sa-l faci! Cu toate ca am intarziat ca vaca si te-am suparat de multe ori din cauza asta, sper sa ma ierti... nu stiu ce e cu mine, imi pare rau. 
    E un capitol incantator, nu stii cat ador ca ai inceput cu acel dialog; si ce replica! O.O Asa te vreau, muiere simpatica ce esti! Si atata descriere care.. care... deci parca n-ai fi tu! Imi place asa de mult si ideea si am stat cu botu'  lipit de monitor la descrierea blocului si a ce se intampla acolo... :3 Prea tare, deci prea tare. Cand ai zis de zgomote si ferestre eu eram deja.. "Gata, vin hotii. Viol, sigur".  Te credeam in stare, dar m-am calmat cand am citit mai departe. Pfiu! 
    UN BAIAT IN VIZITA! De ce nu m-a vizitat pe mine?! Heeeeeeeei! [-( Superb, acum sunt geloasa pe un personaj fan fiction. Da-mi un hug sa ma simt mai bine :-s Dar tu nuuu, ca sa ma faci mai geloasa, CLUB! Ca doar na... Eli nu se plictiseste, Eli nu si-ar dori. Ah, biata de Eli, Eli vrea sa-ti omoare personaju' pentru ca Eli e geloasa [-( 
    Mrrr, ce pisi. Cica bataie!!!!!!! Mama, mama, cum l-a amenintat, eu in locul lui Sasuke jur ca faceam crize chiar acolo. 
    Oricum, orice parte as lua, orice replica, nu stiu cum ar fi corectata si imbunatatita, eu una zis ca e super ce ai scris si cum ai scris, sunt asa de mandra de tine. Mi-am tinut botu' asa aproape de monitor de m-am si incalzit si mi s-a turtit fata, ce sa fac... eram prea captivata. 
    Draga mea, astept cu nerabdare urmatorul capitol si sa ma anunti.
    ps: sorry de intarziere :-s  din nou.

    lNicoleta
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 110

    Data de înscriere : 11/02/2013

    Re: Bad or Not

    Mesaj Scris de lNicoleta la data de Dum 9 Mar 2014 - 2:19

    Bad or Not




    Capitolul II



         Întuneric peste tot, un negru ce apăsa fiecare colț al camerei, îl ascundea fără milă, crea frică. Prin acea beznă, îți puteai descifra locația doar atingând fiecare obiect în parte, astfel te puteai deplasa fără grijă, celelalte simțuri erau fără folos. În acel întuneric se ascundea și liniștea, asemenea liniște se găsea doar în filmele de groază înainte să se întâmple ceva cu adevărat rău. Aici e total diferit, aici liniștea semnifică pacea, o viață ce părea fără griji pet imp de noapte. În cea mai întunecată cameră din casă se afla doar un pat și un geam, însă luna nu putea pătrunde prin pătura ce acoperea geamul căci lumina ei puteau trezi pe oricine, mai ales într-o seară ca asta. Pe pat se afla cadavrul însuflețit al unei fete de șaptesprezece ani care dormea liniștită, îi plăcea mai mult întunericul, nu suporta lumina pe timp de noapte.. Sunt înconjurată.. cum scap? Gândește Yoko, gândește, trebuie să scapi cumva din asta, nu poți cădea tocmai aici. Yoko era înconjurată de zece băieți din clanul adversar în mijlocul unei păduri, printre ei fiind și Alex. Îi privea pe fiecare în parte încruntându-se tot mai mult, nu găsea nici un mod de a scăpa.  “Dacă liderul moare, clanul moare și el!”. Tot auzea aceste cuvinte de la cei zece băieți. Era speriată, dar nu o arăta, în adâncul ei știa că ceva va împiedica planul lor, dar nu-și dădea seama, tot căuta o soluție care să-i doboare pe toți zece. Alex scoase un pistol și-l îndreptă spre capul fetei. Se auzi o un zgomot..
         - Nu!
         Privi în jur speriată, nu vedea nimic. Fusese doar un vis, unul ce părea atât de real. Acel zgomot fusese doar un tunet urmat de un fulger care a reușit să pătrundă prin materialul ce acoperea geamul, un fir de lumină intră în cameră pentru o secundă, apoi dispăru făcându-se din nou întuneric. Își luă rapid telefonul de pe noptieră, se uită cât de ceasul. “6:30.. oare mai doarme?” se întrebă ea în gând. După, a format un număr de telefon și  aștepta un răspuns. Brusc  a auzit o voce răgușită, pe jumătate adormită răspunzând.
         - Vino până la mine, acum!
         După ce ordonă acelei persoane să o viziteze la acea oră, scoase acea pătură de la fereastră. O lumină slabă pătrunse în cameră. Se trânti din nou în pat privind tavalul alb. Se tot gândea la vis, ce vroia să însemne acea frază. Era puțin neliniștită din vina lui, putea fi un semn sau pur și simplu un vis. Era speriată. Auzi niște ciocănituri puternice, acele lovituri care o ușă de lemn trebuia să le îndure fie că vrea,  fie că nu. Se ridică încet. Avea pe ea hainele ce le purtase ieri, totuși nu-și putea aminti ce făcuse. Își dădea seama că băuse, amintirile lipsă o dovedeau. Ajunsese în fața ușii și o deschide fără ezitare. În fața sa apăru cel mai bun prieten al ei, cel pe care putea conta mereu.  Îi zâmbi și după îl invită înauntru. Acesta era puțin somnoros  și morocănos, ea nu observa, era cu gândul la vis. Avea senzația că era în pericol, nu-I plăcea. El veni după ea. Se așezară pe canapea, ea începu să povestească.
        - Am visat că eram într-o pădure, înconjurată de nouă dintre marionetele lui Alex, al zeci-lea tip era el în persoană. Toți repetau în continu o singură frază  ce le demasca planul. “Dacă liderul moare, clanul moare și el!”. Apoi Alex luase un pistol și îl îndreptă spre mine și când să apese pe trăgaci, m-am trezit. Oare ce ar putea însemna asta?
        Se uită strâmb la Yoko și oftă adânc, încerca să se abțină de la  înjurat. I se părea o tâmpenie faza pentru care l-a chemat. Îi spuse că e doar un vis, nimic mai mult, era sigur că Alex chiar dacă pare idiot, nu ar face așa ceva, ar fi josnic chiar și pentru el, însă o mică parte din Sasuke îl credea în stare, dar nu dădea atenție acelei părți, uită complet de ea. Brusc, lui Yoko I se făcu foame. Se duse în bucătărie direct către frigider.

    ***

        Afară era o lumină orbitoare, soarele era foarte generos.  Yoko mergea cu pași apăsați spre club, lovea trotuarul  cu putere, cruzime, nu avea milă. Sasuke mergea chiar lângă ea, nu era  atât de încordat, era mai liniștit, se bucura de căldură. Zâmbea. Ajunsese în fața clubului, era deja deschis. Muzica se auzea, volumul era dat la maxim, acesta era mediul în care a trăit ultimii cinci ani. Dorea uitarea unor evenimente din a sa viață pentru că doar o întristau. Intră înăuntru, când au văzut-o toți, rămăseseră pe loc, erau puțin speriați, fața sa exprima supărare. Erau toți atât de caraghioși cu ochii cât cepele și cu picături de transpirație pe frunte. Privea amuzată de fețele lor, era privită ca o fantomă. Clubul era lună, toți își făceau treaba bine, nu înțelegea de ce le-ar fi frică.  În club era o cameră secretă în care doar Yoko  și încă câteva persoane, ceilalți nici nu erau interesați de ea deși se spunea că poate fi ceva important acolo. Se îndreptă spre o ușa mare de fier, Sasuke urmând-o. Acea ușă era încuiată cu un lacăt de fier a cărui cheie era deținută de o singură persoană. Yoko deschise ușa și intră în cameră.

    ***

        Peste câteva ore, tânăra ieși de una singură din cameră cu un cuțit în mână. Imediat ce păși de partea cealaltă a pragului, încuie ușa camerei și ieși din club. Toți priveau nedumeriți, oare ce se întâmplase. Avea un buzunar în interiorul hainei ce o purta, acolo pusese cuțitul. Mergea cu pași apăsați spre parc. Se calmase, visul dispăru din gândul ei. Avea o privire serioasă. Privea absent în jur gândindu-se la ce are de făcut, spera să cu dea greș, nu era în firea ei eșuarea. Privirea I se schimbă, tresări puțin. Simți ceva apăsând-o pe spate. Privi în urmă, privirea-i încruntată se schimbă într-una nepăsătoare, indiferentă. Ceea ce o lovise ușor pe spate era doar vântul, un vând puternic specific toamnei. Oftă și-și continua drumul neuitându-și scopul. Era hotărâtă, dorea acest lucru tot mai mult. Pașii i se accelerau, la fel și bătăile inimii, zâmbea tot mai răutăcios, simțea o poftă de sânge. Avea o stare ce  n-o mai simțise, o stare imposibil de controlat ce-I acapara corpul cu tot ce avea.

    ***

        Nu era nimeni în parc, era pustiu, însă prin toată dorința de a vedea sânge, avea senzația că era urmărită, dar în ciuda acestor sentimente, mergea fără ai fi frică de ceva. Privea în jur cu același zâmbet nebun, însă acesta dispăru când dădu de niște ochi căprui. Îi păreau foarte cunoscuți. Numărul pașilor pe minut scădeau, mergea mai lent studiind continuu acei ochi ce n-o priveau. Îmbucurător. Îi memoră încă o dată și se făcu nevăzută prin pași mari din acea parte a parcului. Pașii scăzură din nou, se opriră. S-a așezat ușor pe un scaun vopsit într-o nuanță de verde otrăvitor. Nu putea scoate din minte acei ochi. Îi ura și iubea în același timp îi iubea. Stătea întinsă  pe întregul scaun privind cerul în gol. Era practic orbită de lumina soarelui, însă dacă închidea ochii, apăreau din nou acei ochi. Nu era nici un nor pe cer, nu era nimic pe cer ce putea recreea acea privire rece care totuși m-a atins din plins și și-a lăsat amprentă pe inima mea. Însă, oricât de copleșitori ar fi acei ochi, nu-și putea permite să se îndrăgostească total de ei. Într-un final se ridică, mintea ei eliminase temporar acea privire amitindu-și de ce avea de făcut. Mergea în continuare spre destinație, avea cuțitul în buzunar. Brusc, niște zgomote veneau din spatele ei, nu se întoarse să vadă cine e făptașul ci acceleră viteza pașilor. Oftă, dorea împlinirea misiunii sale cât mai repede, nu dădea atenție fiecărui foșnet de tufiș sau vânt puternic. Era hotărâtă. Scoase cuțitul din buzunar și-l ținea strâns în mână, avea unele pete de sânge pe el ce îi adusese un mic zâmbet pe față.

    ***

        Se însera, era tot mai întuneric. Mergea zâmind, își avea scopul îndeplinit. A început să audă pași rapizi în spatele ei. Începe să fugă. Nu mai avea cuțitul la ea, nu se putea apăra. Inamicul o prinse din spate cu ambele brațe strivindu-I pieptul. Îi pune un prosop cu un drog la nas. Începea să amețiască, totul devenea neclar, din nou acei ochi îi acaparau mintea, totul se făcu negru..


    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Bad or Not

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 9 Mar 2014 - 2:51

    Măiculiţă.
    Deci sunt mândră de tine. Ştiu, deci înseamnă în concluzie. Deci formulez altfel. În concluzie, după ce am citit, am realizat că am avut complexe de inferioritate. Da, cred că m-ai ajuns.. scrii excelent. În general, la 96% din ficuri, mai sar peste cuvinte sau rânduri, pentru că nu toţi sunt în stare să-mi capteze atenţia. La tine am citit pe nerăsuflate! A FOST ASA DE INCREFUCKINGDIBIL. 
    Aşa. Asta una.
    A doua e că ŞI MIE MI-E FOAME. *2 minute mai târziu, mestecând un sandwich* Ce fel de super mega tare prieten să ai să-l suni la ora aia şi el să vină? Cool. Asta da, măăăi.
    CE SADICĂ EŞTI, MĂĂĂĂĂĂI. În afară de tot sângele şi zâmbete sadice şi toate chestile descrise super, A LEŞINAT? Glumeşti? ŞI EU TE-AM LĂSAT SĂ SCRII 3 PAGINI? Mno, nu merge aşa, măi. Mâine - azi - nu mă interesează, mai scrii. CLAR? Clar. Aşa, ce bine ne înţelegem noi :3 Aştept următorul capitol. 
    Poopaye!

    lNicoleta
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 110

    Data de înscriere : 11/02/2013

    Re: Bad or Not

    Mesaj Scris de lNicoleta la data de Mier 19 Mar 2014 - 22:48

    Bad or Not

    Capitolul III

         „Întunericul dispărea, apare o ceață deasă în privirea-mi. Deschid ușor ochii, lumina orbindu-mă fără pic de milă. Vedeam totul neclar, însă puteam zări în fața-mi o siuetă masculină într-un tricou negru prin care se putea observa că are un corp bine făcut. Vederea mea s-a făcut mai clară, dar regretam asta. Îmi era mai bine dacă rămâneam cu neclaritatea din ai mei ochi. Îi închid rapid, dar și asta o regret. Apar din nou acei ochi, îi redeschid, dar în a mea privire se reflecta ura pe care simțeam pentru persoana din fața mea. Mă calmez și încep să zâmbesc încrezut, nici eu nu știu de ce , dar sper să-i provoace o oarecare stare nesigură, să-l fac să creadă că am un plan. Stăteam așezată pe un scaun de lemn vechi. Am eșuat, inamicul scoase un pistol, se apropie de mine și mi-l pune la tâmplă. Îl priveam direct în ochi. Aveam o privire plină de ură și un zâmbet sadic. Văzând asta, zâmbește și el, însă într-un mod pervers, mă dezgusta acea latură a sa. Mai chemă încă nouă tipi. Era o imitație  perfectă a visului meu, însă aici lipsește acea frază. Luă o funie și mă legă. Zâmbesc în continuare. Nu-mi e deloc frică de el. A uitat totuși ceva, funia era și ea veche. Mișc puțin mâinile și aceasta se rupe. Mă ridic în picioare, scot un cuțit, mereu aveam un cuțit în buzunar. Era o cameră întunecată formată din zidul cu mari crăpături. Se putea prăbuși oricând. Am un plan. Privesc cu atenție în stânga mea, era cea mai mare crăpătură din toată camera. Arunc cuțitul spre ea, gestul meu fiind neînțeles. Brusc, din tavan se desprinseră niște pietre destul de mari, au eliminat cinci tipi deodată. Cel din fața mea, liderul, văzând toate astea, îndreptă pistolul către mine vrând să mă termine. Chiar dacă îmi punea viața în pericol, era josnic. Amenința un adversat care nu e înarmat.
        - Asta e josnic chiar și pentru tine, spun eu după care încep să râd, nu mă puteam abține.
        Se încruntă. Se pare că l-am făcut să-și piardă din răbdare. Se apropie de mine, se apropie tot mai mult, avea ochii plini de ură, respira greu, era enervat. E chiar în fața mea, lipit cu corpul său de al meu. Îmi ridică bărbia cu două degete încercând să-și unească buzele lui cu ale mele. Nu a reușit. Începe să sângereze la o mână, mai aveam un cuțit la mine. În acea mână avea pistolul. Nu o putea mișca din vina durerii. Îi iau pistolul Și-i împușc pe ceilalți patru, a fost chiar la timp. Mă întorc la făptașul așa zisei răpiri eșuate. Deobicei e mai isteț, nu știu de ce credea că dacă mă depășește la număr, mă învinge. Singura problemă e că nu-i înțeleg scopul, nu știu ce vrea să facă. La început credeam că vrea să mă omoare, dar apoi.. Stai puțin, am uitat că punctul său forte e înșelătoria, poate induce în eroare cu ușurință. E clar că  unul din gesturile sale erau doar de fațadă.
        - Ți-ai amintit.
        Stătea în spatele meu, luase cuțitul din perete ce-l aruncasem, îl avea îndreptat spre spatele meu. Nu eram speriată, dar nici calmă. Dacă fac cumva o mișcare greșită, s-a terminat. Cu mână însângerată puse în jurul gâtului meu, coborând, parcă curățând sângele. Îmi provoca fiori nemaiîntâlniți. Ajunge în zona burții, urcă  înapoi. Încep să respir mai greu, nu știam de ce. Nu-mi plăcea. Mă îndepărtez, mă întorc cu fața spre el. Era limită, cuțitul era la 1 cm distanță de burta mea, pistolul meu era lipit de fruntea lui. Vroiam să-l fac să dispară, dar dintr-un oarecare motiv, nu puteam. Pur și simplu nu puteam. Eram prinsă în lanțurile privirii lui. Se miră și el de ce ezit, dar ezita și el. A tot ezitat. Era atât de ciudat. Vroaim, dar nu vroiam moartea fiecăruia. Zâmbi sadic dintr-odată, mă înțepă cu acel cuțit, nu, îmi provocare o rană destul de mare. Acum amândoi sângeram. Nu simțeam durerea, nu mă durea absolut nimic. Apăs și eu pe trăgaci, dar mai întâi îl mut spre partea dreaptă. Nu doream să moară, vroiam să-l văd suferind în fiecare zi. Sângele nostru odată ajuns pe podea, de amesteca, se contopea. Un roșu aprins apăru. Îl privesc cu dispreț, însă păstrez un zâmbet încrezut pe față. Privea puțin confuz, nu știa de ce zâmbesc sau pot suporta durerea pe care credea că mi-o provocase. Dau să plec însă acesta mă trage de mână și-și îndeplini o parte din scopul lui. Buzele noastre se uniră. Era într-un fel plăcut, dar nu puteam. Îl împing și fug, știam locul ăsta de undeva. Ies afară. E întuneric. Mă uit în spate, nu mă urmărea. Era măcar asta îmbucurător. Plec spre club. Nu eram prea departe. M-a subestimat. Credea că’s mai firavă decât el, c-o să-mi pierd capul. Ajung la club, muzica ca deobicei cânta, toți dansau. Mergeam încet, nu pot să le spun ce am făcut, nu trebuie să le spun că m-am sărutat cu el. Mă duc direct spre camera secretă. Ceilalți erau acolo. Intru și îi salut fără nici un chef de a mai vorbi, dar nu aveam de ales. Mă așez la locul meu și-i întreb ce au mai făcut cât am fost plecată. Era o întrebare prostească, mai logic ar fi fost să mă întrebe ei pe mine asta. Nimeni nu ziceau nimic, mă priveau nedumeriți.
        - Poveste lungă.
        Mă ridic și plec acasă prin altă ieșire, era una de urgență. Cine ar fi știut că chiar ar folosi cândva.”
        După plecarea Nicoletei, în cameră intră o fată înaltă zâmbind. Toți o priveau cu seriozitate, nu arătau faptul că doreau să zâmbească. Acea persoană fusese plecată un timp, privirea membrilor organizației fiind lipsite de silueta ei, iar urechile – de cuvintele ei. Se uită în jur, judecând după modul în care se uita în stânga și dreapta, părea că dorea să găsească pe cineva. Nu era persoana pe care o căuta. S-a așezat la locul ei. Stăteau aproximativ șapte persoane cu vârsta cuprinsă între șaisprezece și optsprezece ani la o masă rotundă. Se aflau toți într-o cameră întunecată, lipsită de ferestre. Majoritatea adorau mai mult întunericul decât lumina. Acea cameră nu făcuse cunoștință cu design-eri experimentați, era amenajată astfel încât membrii de bază a clanului să se poată concentra. Aveau loc diverse conferință la care mai mereu erau nevoiți să stea. Pe jos erau pete de sânge, erau proaspete. Un roșu aprins dădea culoare incăperii dominate de un gri ce bătea mult spre negru. Ann studia acele mici pete, încerca să-și dea seama ale cui sunt.
        - Ce s-a întâmplat aici? Întrebă roșcata, nu-și putea da seama.
        - Nicoleta a fost să livreze un cuțit și probabil a dat de Alex. A venit aici și în cinci minute a plecat din nou, cu un minut înainte de a veni tu – Ann se ridică și plecă – Unde pleci?

    ***

        În casa șefei clubului se găseau multe pete de sânge pe podea, erau pete de o culoare strălucitoare. Le privea și studia pe fiecare, părea pasionată dintr-o dată de sânge. Puse mâna la rană, se murdări puțin de acel lichid roșu. Îl privi, zâmbi. Se duse la baie, chiar dacă-i plăcea nuanța, plănuia să-și trateze rana. Nu simțea durere, nu simțea nimic. Scăpase de acei ochi ce-i bântuiau mintea, acum nici să vrea nu-i mai putea vedea. După ce și-a bandajat zona unde a fost străpunsă de acel cuțit se puse în pat. Lumina era stinsă, tavanul alb acum era gri. Îl privea calmă, expresia feței arăta faptul că era confuză. O parte îi spunea să-și protejeze clanul, să elimine concurența pe când cealaltă îi spunea să mergă după sentimente. Știa bine că dacă face asta, va fi nevoită să-și calce pe toată munca făcând-o zadarnică. Nu știa, habar nu avea ce trebuie să facă. La început era sigură, dar după ziua de azi, mintea ei nu mai e limpede. Liniștea este întreruptă de telefon, cântecul ce-i distruse toate gândurile acum i se părea enervant. Se ridică și luă telefonul de pe noptieră. Se uită cine sună. Văzând numele persoanei, oftă.
        - Ce vrei?

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:37