╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Concursul lunii septembrie 2013

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 9 Sept 2013 - 13:44

    Bună dragi mei scriitori!
    Am înţeles că doriţi un nou concurs. Uitaţi aici! Totuşi există o mică regula de care sper că o să luaţi aminte. 

    Dacă vă înscrieţi şi nu mergeţi până la finalul concursului atunci nu aveţi voie să participaţi la următoarele trei concursuri realizate. Excepţia este atunci când anunţaţi, pe mine, că vă retrageţi sau daţi un edit în post!

    S-a realizat această regulă, pentru că ne-am săturat să se înscrie n şi să participe o persoană sau, în cel mai bun caz, două - trei persoane.

    Revin la această ediţie.

    Juriul:

    Rose <3

    Andy Horror
    Klau~ 

    Tema: lumi paralele şi genul science fiction
    Perioada de înscriere: 9 - 22 septembrie
    Lucrările se vor posta, în acest topic, în perioada: 23-25 septembrie.

    Juriul va posta notele de pe 26 până pe 30 septembrie - zi în care se anunţă şi câştigătorii [ocupanţii primelor trei locuri].
    Lucrările trebuie să aibă minim o pagină de word şi maxim patru pagini de word.


    Barem:
    Titlul: 1 p

    Ideea / Originalitatea: 0,5
    Modurile de expunere: 5, 5 p [ Mai exact Naraţiunea: 2 p, Descrierea: 2 p, Dialogul: 1,5]
    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 5 p
    Acţiunea: 1 p
    Estetica: 0,5 p
    Nu se acorda punct din oficiu !



    Dacă aveţi întrebări nu ezitaţi să le puneţi. Promit că am să răspund în cel mai scurt timp posibil.

    Vă urez succes şi fie ca cea mai frumoasă lucrare să câştige.


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Mar 7 Ian 2014 - 17:43, editata de 3 ori

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Domino la data de Lun 9 Sept 2013 - 21:04

    eu vreau, poate avea si un final mai trist? mai vreau sa intreb ceva, lumi paralele e ceva metaforic sau chiar va referiti la doua dimensiuni diferite, ori ambele? Sci-fi poate insemna si un viitor indepartat?

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 9 Sept 2013 - 21:27

    Domino, poate avea ce final vrei tu. Lumi paralele o interpretezi cum doreşti tu [metaforic sau nu]. SF poate fi şi ceva legat de viitorul indepărtat. Tot ce nu e normal intră în categoria SF.
    Baftă!

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 9 Sept 2013 - 23:30

    Ma inscriu si eu. :3 Am vreo 5 idei, mai ramane doar sa aleg una. 

    Bafta, darlings ^^

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de RR la data de Mier 18 Sept 2013 - 19:56

    Ma inscriu si eu ^.^ Succes tuturor.

    EDIT[19.09.2013 - 22:00]: De ce trebuie sa fie de maxim 4 pagini Crying Are ceva daca depasesc cu jumatate sau o pagina? (GOO) >.< Si eu zic ca data cand se posteaza lucrarile sa fie incepand de duminica, ca nu toti pot intra in timpul saptamanii. Eu o sa pot, dar ceilalti? In fine. Vreau sa stiu daca are ceva daca scriu mai mult >.<

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 22 Sept 2013 - 13:57

    Bună.
    Nu are rost să vă mai las, pentru că nu cred că o să se mai trezească vreo persoană ce doreşte să se înscrie fix în ultima zi.
    Stop înscrieri!

    Din această clipă puteţi posta lucrările, până pe data de 25. 09. 2013 şi câştigătorul va fi anunţat în ultima zi din această lună.

    Ralu, nu o să se dărâme nimic dacă depăşeşti cele patru pagini. De fapt, am să măresc numărul paginilor, la următorul concurs - în cazul în care se va mai organiza vreo unul. Nu vă aşteptaţi la concurs pentru toamnă, nu ştiu în ce măsură se va face având în vedere că ar trebui să fie în luna octombrie - noiembrie [atunci o să fiţi extrem de ocupaţi; dacă la începutul şcolii nu v-aţi încumetat atunci nu ştiu în rest.]

    Vă urez succes şi fie ca cea mai frumoasă poveste să câştige!

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 22 Sept 2013 - 14:34

          
                                      

     Moartea Terrei: Chemarea iubirii
     
     
        Anul 3014. Azi se implinesc 1000 de ani decand s-a produs Marea Ruptura. S-a intamplat la 27 martie, cand un conflict aparent local s-a transformat in ceva monstruos, un razboi ce a cuprins intreaga planeta subjugand-o de tot. Marile puteri ale lumii n-au rezistat sa nu-si arate armele destructive si puterea, iar asa a reinceput vechiul conflict: " cel mai puternic controleaza lumea!" Totul a inceput cu acel razboi din Siria, in care cele doisprezece state au luptat impotriva unui regim dictatorial au facut greseala fatala: un avion al aliantei celor 12 a distrus o tabara de civili in care se aflau si soldati ai celelaltei aliante, ruso-chineze. Aceea a fost scanteia ce a aprins razboiul. Au inceput sa se atace intre ei, iar pana ca cineva sa reactioneze in sfarsit, fu mult prea tarziu. Un nou razboi mondial incepu, cel mai puternic pe care omenirea avea sa-l cunoasca si care continua si in prezent.  Si astfel ca acel razboi tinu mai bine de 20 de ani, in care alianta celor 12 trimise nave pe Marte pentru cucerirea planetei, infuriind si mai tare celelalte aliante. Viata pe Terra devenea tot mai imposibila, iar pentru salvarea omenirii, ei se mutara pe planeta pentru salvarea omenirii. Si au inceput sa plece din ce in ce mai multi, lasand planeta stearpa in grija rusilor, chinezilor si a altora. Nimeni nu castigase razboiul. 
    De 1000 de ani, omenirea inca se mai razboieste, cei ramasi pe Terra vor sa colonizeze Marte si mereu ataca spatiul aerian. Nu-i invinuiesc, Pamantul e un muribund, in timp ce Marte a devenit din planeta rosie intr-o planeta albastra si verde. Colonizatorii au salvat tot cei au putut, vroiau o planeta care sa le reaminteasca de casa, desi gandind la nivelul spatiului cosmic, era la o aruncatura de bat. Vechiul Pamant insa s-a transformat intr-o bila de gheata. Era glaciara puse stapanire pe Terra, care avea sa mai dureze inca alti 1000 de ani.
    Uneori, se mai trimit soli pentru schimburi de materiale, se pare ca omenirea tot nu poate fi separata total nici macar de un razboi. In ultimul timp se incearca reunirea celor doua parti sau cel putin o alianta. si asa incepe si povestea vietii mele. De la Marea ruptura s-a schimbat si forma de guvernamant a planetelor. s-a decis ca e mai bine sa ne reintoarcem la monarhi, fara presedinti corupti, care avea sa conduca planeta cu zone autonome, in care fiecare sa isi vorbeasca propria limba si sa se conduca dupa propriile decizii. cel putin, aici pe Marte, conducatorul suprem era mai mult ceva de fatada.
     -Domnisoara, la ce va ganditi? ma trezeste profesoara.

     -Ma scuzati, ma gandeam la lectiile dumneavoastra.

    De fapt minteam, ma gandesc doar la povestea spusa de fratele meu. Imi era imposibil sa nu ma gandesc la istoria omenirii atat de patata de sange. Imi amintesc cum spunea ca in acei 20 de ani, murira aproape 2 miliarde de vieti. Adesea ma trezeam intrebandu-ma daca nu cumva exista vreo solutie pentru ca nu era de ajuns ce se incerca pentru unirea celor doua parti. Vroiam sa fac si eu ceva, dar nu puteam pentru ca sunt prea tanara. Dar voi creste, si eu voi deveni noua conducatoare a planetei, noua regina, pana atunci, fratele meu conducea.

    Cand se vor termina orele astea plictisitoare? Oare si acum 1000 de ani, tot asa se preda? Sa petreci 6 ore pe zi ascultand si invatand noi lucruri plictisitoare? Vreau sa fac ceva nou.

    Dupa alte trei ore plictisitoare, plec in sfarsit acasa. cladirile astea atat de inalte. Cei care isi imagineau orasele viiitorului pline de cladiri inalte si forme ciudate habar nu au ca intr-un fel au profetit aceste asezari umane. Orasul in care locuiesc eu e exact asa cum ei si-au imaginat, cladiri cocotate pe stanci, altele plutitoare, constructii intortochiate, altele drepte cu sute de etaje, dar pline si de multa vegetatie. E un oras ciudat, care se hraneste doar din energie alternativa. Nu mai e ca pe vechiul Pamant, cand se epuizau toate sursele de energie. Orasul asta e mai curat decat camera mea.

    Momental, locul unde traiesc eu e capitala, principalul oras de pe planeta, adaposteste 60 de millioane de vieti, mai mult decat unele regiuni ale planetei. Orasul se numeste Noua Terra, iar in mijlocul sau se gasteste cea mai inalta cladire posibila, doi kilometri, o cladire care are rolul de a pazi orasul de cutremure si vulcani. De fapt, nici macar nu e cladire, e o arma, pe baza de energie stelara. Daca ar fi distrusa, ar fi distrusa si viata pe planeta asta.  

    La un moment dat vad niste nave survoland cerul. Ce ciudat, de obicei fac asta doar cand e vreo furtuna solara. Dar par sa se intoarca de undeva, s-or fi intanit cu pamantenii.  Ma intreb  ce discutara de data asta.

    Ziua trecu destul de repede. Vreau sa vad muntele Olympus si stiu un loc perfect de unde se vede perfect mai ales in apusul soarelui. Intr-o parte muntele, in alta oceanul, iar la mijloc orasul. Iar briza e atat de placuta. Intr-un astfel de moment nu pot decat sa imi inchid ochii si sa ma las purtata de val. Fara sa imi dau seama, trecusera cateva ore bune, in care eu adormisem. Locul asta e magic, oare asa a fost si pe Terra candva? Mi-as dori sa il vad macar odata... Padurea din spatele meu parca freamata odata cu mine. Poate ca ii e dor de adevarata casa. 
    E deja seara. Luminile orasului imi amintesc de ilustriile vazute  intr-o carte cu cele mai mari orase pamantesti: New York, Paris, Tokyo... Toate acele orase imi pareau rupte dintr- alta lume. Fiecare ma captiva cu ceva. Existau orase are poarta aceste denumiri si pe Marte, dar nu vor avea farmecul unui oras pamantean.
    In timp ce eram scufundata in gandurile mele, cea se misca intr-una in padurea din spatele meu. Ma simt privita. Un trosnet de lemn ma alarmeaza, daca e vreun animal salbatic? Un lup, vreun urs. Mie atat de frica! Amortesc, simt ca o sa lesin in orice secunda. Cine stie ce uratanie pocita ar putea iesi. Venele mele plesnesc nervoase, iar adrenalina curge precum lava fierbinte, demnandu-ma sa fug sau sa atac. Tufisurile incep sa se miste tot mai tare, semn ca fiara sa apropia. Degeaba aveam sa fug, ma va ajunge, asa ca am luat un bat de pe jos si am tipat ca sa sperii animalul. M-am avantat in tufisuri si am inceput sa lovesc. Acum cine e fiara? Auzeam sunetele scoase de aratare si mi se pareau foarte umane. Abia atunci realizasem ca eu m luptasem de fapt cu un pui de om. Era tot vanat si ii dadu chiar si sangele. Implora intr-una sa nu mi dau. Fir-ar, ma simt atat de vinovata.
      -Imi pare rau! Credeam ca esti un animal salbatic
    -Arat eu a animal salbatic? tipa el ridicandu-se de pe jos.

     Nu-l cunosteam. Era prima data cand il zaream. Cine e? Parea sa fie de vreo saisprezece ani, de varsta mea. Era un baiat brunet cu ochi atat de albastri incat ma pierdusem cateva clipe in ei. Era ciudat imbracat. Purta haine prea groase pentru sezonul acesta.

    -Cine esti? Ce faci aici? Asta e locul meu! spun eu adoptand  o atitudine mai autoritara.

    -Hm! Am fost averizat ca cei de pe planeta asta sunt cam egoisti!
    O spuse pe un ton foarte urat, atat de nepotrivit infatisarii sale calme si potrivite. Nu gaseam vreun defect, inafara glasului sau strident.
    -Aha, si cine ti-a spus asta?

    -Nu pot, e secret.

    Aveam o vaga banuiala sa fie un copil pamantean, dar parea prea imposibil. Nu avea cum sa ajunga aici, pe Marte. Totusi, daca in vreun fel era posibil, atunci el seamana mai tare cu mine decat mi-as fi inchipuit.
    Totusi, de ce a spus: "Cei de pe planeta asta..."? Se juca cu mine oare?

    Observ ca are ceva rani. Ii ofer apa si ii curat ranile, apoi ii rup o bucata din bluza mea ca sa-l bandajez. Tacu tot acest timp si ma privise doar.

    -Ai o casa frumoasa, adauga pe un ton trist.

     -Dar la tine cum e?

    -E frig. Candva a fost exact ca si aici, cald, verdeata, orase frumoase... Acum, tot ce a ramas e frigul.

    -Dar tu din ce parte a planetei vii?

    -Tu chiar esti proasta? Hm! Nu conteaza.

    Ce trufas! Nici nu vrea sa-mi zica de unde e. La un moment dat, ii aud stomacul. Decid sa impart mancarea cu el, desi nu merita. Parea ca nu mai mancase niciodata ce eu ii ofeream. Se uita ciudat la acel sandwich si-l intorcea pe toate partile. Nici nu indraznea sa muste din el. Nu e otravit! Si eu mananc acelasi lucru! La un moment dat, musca impins de foame . tot se minuna la fata. Expresia fetei lui se transforma in una uimita, dar plina de satisfacere. Ma intrabase la un moment dat din ce pentru ca e delicios. Ma intreba cu atat naivitate incat ma facea sa cred ca deja exagera. Ii raspunsem ca era doar dulceata si unt, ca apoi sa aflu ca el nu gustase asa ceva vreodata.

    -O sa-l rog pe fratele meu sa va transporte tot ce aveti nevoie in zona din care vi. Deci, inca odata, de unde vii.
     Se uita la mine tacut si incruntat. Isi lasa privirea jos si marea atat de trist. Imi venea sa-l strang in brate. Am spus ceva gresit? Nu-mi placea sa-l vad asa. Chiar atat de dura era viata din locul din care venea, incat se rusina sa-mi spuna?
    -Eu vin... De pe Pamant... Acum poti sa dai fuga sa anunti pe toata lumea, nu-mi pasa!
    Era chiar de pe Pamant? Banuielile mele se confirmasera! Dar eram atat de socata. Cum o fi ajuns? Trebuie sa fie foarte intelingent.Eu chiar aveam in fata ochilor un pamantean adevarat. Ochii mei nu se dezlipira de pe el, vroiam sa zic ceva, dar nu mai puteam. Socul era prea mare, nu-mi auzeam decat gandurile. Se uita la mine cu niste ochi mari, intr-un fel, implorau mila, iar in altul te dezgustau. Erau rautaciosi intr-un fel compasiv.
     -De pe Pamant? Cum ai reusit sa ajungi pana aici?
    -M-am furisat de pe o nava de pe planeta mea, pe o nava de-a voastra. n-a fost mare lucru.

    -Waw, mereu mi-am dorit sa cunosc un pamantean.

    Chipul mi se insufleti de fericire. Dorinta mi se implinise. Aveam atatea intrebari sa-i pun. el ma privea atat de uimit. Nu stia de ce sunt atat de fericita. Totusi, cu ce scop veni aici?

     -Tu chiar nu esti normala, asa-i?

    -Poate, de ce ai venit aici?

     -Pai, vreau sa vorbesc cu conducatorii planetei. am venit aici ca sa fac un pact cu ei si sa ii rog sa nu mai fie atat de vanitosi cu cei de pe Pamant si sa ne considere inferiori.

    In acea clipa, m-a pufnit rasul. Serios? Chiar nu s-a gandit cum avea sa ajunga șa conducatorii planetei? Nici nu cred ca stie unde ar putea locui. Dar vina sortii sau nu, daduse peste viitorul conducator, eu.

    -De ce razi? Ce e asa amuzant?

     -Pai, de unde sti tu sa ajungi la conducatorii planetei si de unde sti tu ca suntem vanitosi? Voi sunteti cei incapatanati si nu vreti sa aveti de a face cu noi! Dar ai noroc, tocmai ai dat peste printesa planetei Marte.

    -Printesa? Serios? Asa ceva exista doar in basme. 

    Acum el pufnise in ras si ma enerva cumplit. Ce nemernic.

    -Daca mai razi, chiar voi pune sa te ucida. Sunt o printesa si intr-o buna zi, eu voi conduce planeta asta! Si pe a ta!

     -Bine, bine, majestate! Cum porunciti!
     Nu cred ca crezuse tot ce ii spusesem, desi era adevarat. Incet, sosea vremea ca eu sa plec. Imi era mila sa il las aici, dar nu aveam ce face. Vroiam sa ma mai intalnesc cu el.
    -Stii, trebuie sa plec, altfel ai mei vor fi ingrijorati!

    -Bine, dar ai sa mai vii, nu? Nu prea am cum sa imi fac rost de mancare. Stiu ca e o padure, si sunt o gramada de surse de hrana, dar pentru mine e o planeta straina.

    -Bine, dar daca promiti ca nu te mai porti ca un mascarici si vei face ce-ti poruncesc eu!

    -Bine, alteta! totusi, pot sa aflu numele tau?

    -Anais! murmur eu scurt.

    -Ivan! La revedere.

    Ivan? Suna a nume rusesc. Il vad cum dispare in negura codrului, scufundandu-se tot mai mult printre copaci. Se facu nevazut imediat. Trebuia sa am mare grija de acum incolo, nu-mi doream sa fie prins. Ar putea cauza mari probleme intre planete.

     Nu stiu de ce asteptasem cu nerabdare sa-l revad. Poate eram prea entuziasmata. Trecura atat de greu orele pana sa il vad. Toata ziua nu m gandisem decat la el, la acel pamantean misterios. Nu parea periculos si nici nu avea o infatisare   bizara. Totusi, felul in care vorbea si gesturile sale chiar il faceau sa para de pe o alta planeta. Si intr-un mod ciudat, vorbeam exact aceeasi limba, din cateva sute.

    Ajunsesem in sfarsit la locul de intalnire. Ma astepta, sus pe varful dealului, privind panorama razleata. ii adusesem mancare si inca multa, cam pentru doua zile. Am luat din frigider tot ce am putut. Ii adusesem fructe, din nou sandwichiuri si carne de pui. Am facut cu ele un adevarat cocktail in geanta mea, dar nu parea sa-i pese. Manca precum un urs flamand, iar eu stateam acolo si-l priveam tacuta. Totusi, nu mancase chiar totul.

    -Hei, mersi! Sti? Nu e nimic prea diferit la carnea de pui martian si pamantean, au acelasi gust.

    -Inca traiesc animale? intreb eu naiva, totusi Terra era o lume inghetata.

    -E adevarat ca traim in era glaciala, dar temperaturile nu sunt chiar imposibile, in ultimii ani au inceput sa creasca. Poate ca voi apuca sa vad un Pamant verde cum e Marte.
     -Si eu sper asta. Ma vei duce pe planeta ta vreodata?
    -Esti sigura ca vrei asta- dau din cap ca da- atunci, fie, dar va trebui sa te ascund. Incepusem sa radem puternic. La un moment dat, ne opriram si ne priviram indelungat. Simteam o conexiune speciala. Privirile a unei lumi divizate se reintalneau. Ochii mei negri intalneau doi ochi de un albastru pur, cum nu mai vazusem. La un moment dat, roseata din capul meu imi acoperi fata, dar el nu intarziase sa m-l dea la o parte. Era prea aproape de mine, imi simteam obraji arzand, iar inima imi pompa mai repede decat un ractor nuclear. Simteam ca ma topesc. Era un sentiment nou, necunoscut. Nu ma mai simteam bine in propriul corp. O luasem razna de-a dreptul.

    -Ai patit ceva?

    Buzele lui pareau sa se miste in cel mai seductiv mod cand vorbea. Parca ma chemau, dar trebuie sa las acest vis deoparte si sa revin la realitate. Urma raspunsul meu scurt, afirmativ. Nu stiu de ce vroiam sa plec cat mai repede acum, si ma pandeau prea multe emotii. Ce se intampla cu mine? Pana azi dimineata nu mai aveam rabdare, iar acum vroiam sa plec. El ma opri insa, voea lui suna atat de diferita, suava, ca un alint. Nu eram in stare sa-l refuz. Ma rugase sa ii mai arat locuri. Il dusesem peste tot unde stiam eu ca peisajele erau frumoase. Dupa un timp, emotiile trecura si incepeam sa ma calmez. Petrecusem o dupa-amiaza atat de placuta, asa cum aveau sa fie si urmatoarele.

    Incepusem sa-l vad in fiecare zi, la locul nostru, nu mai era doar al meu acum, il imparteam cu cea mai uimitoare fiinta din viata mea. Ma distram in preajma lui, ma invatase sa sperii un animal salbatic, sa vanez si sa fur in gradina cuiva. Stiam ca era gresit, dar nu-mi pasa. Eram precum doi copii mici si ne comportam ca doi copii mici, alergam prin padure ca nebunii, ascunzandu-ne unul de altul. totul parea ireal. Fiecare atingere, fiecare tipat, gest, pasii nostri... Era magic. totusi, avea sa se intample ceva imi va schimba viata pentru totdeauna. Era seara, nu mai vroiam sa plec acasa, nici rugata de Ivan. si asa stateam in bratele sale, privind panorama din fata noastra. Nu stiu de ce la un moment dat simtisem impulsul sa-l sarut. In acel moment nu-mi mai pasa de nimic altceva. Il iubeam, si stiam ca si el ma iubea. Imi raspunse si ma cuprinse in bratele sale puternice. Saruturile sale erau reci si pline de pasiune. Nu rosteam nici macar un cuvant. La un moment dat, ramasem fara gecile noastre, stam ce avea sa urmeze. Mainile sale imi mangaiau spatele, poate ca era gresit, dar tentatia era prea mare. In cele din urma ma lasasem pe spate si continuaram pana adormiram imbratisati.

    Totusi, pentru acea noapte de fericire, aveam sa platesc cu lacrimi grele si multa suferinta. In dimineata urmatoare, ne treziram cu armele la cap. Eram decoperiti. Fratele meu era acolo si era furios. Dadu comanda sa-l ia pe Ivan. Tremuram toate, dar nu-i lasasem sa ma desparta de el. Totusi, nu aveam puterea necesara ca sa inving trei barbati inarmati.
    Il vazusem pe Ivan disparand intr-o nava cu politistii, iar eu dusa cu forta acasa de fratele meu. Incepusem sa plang si regretam totul. Daca va fi ucis? Daca faptele noastre vor condamna omenirea la un nou razboi? Trebuia sa fac ceva.
    -Frate, te rog nu-l ucide!

    -Trebuie pedepsit.

    Degeam mai insistam, nu ma asculta. Simteam ca lumea mea se prabusise odata cu asta. Dar e vina mea, eu l-am atras in mrejele mele, trebuia sa-l fi trimis acasa cu prima ocazie. Sunt o nemernica. Stiu ca in acea noapte nu dormisem deloc, ma gandeam la soarta pamanteanului. Plangeam intr-una, iar durerea imi coplesea fiecare celula din corp. Sufeream cumplit, si cred ca si el. Nu stiam daca inca traia sau era ucis. Daca era conisiderat spion, atungi soarta lui avea sa fie tragica. Totusi, am incercat a doua dimineata sa-l induplec pe fratele meu.

     -Te rog, spune-mi ca nu l-ai ucis.

     -Nu, dar l-am trimis inapoi pe Pamant.

    -Si de ce nu mi-ai spus, vroiam sa-mi iau ramas buna? Esti crud!

     -Crud? Puteam sa-l ucid, dar nu am facut-o din cauza ta, desi e un spion. Intelege, el doar te-a pacalit.

    -Nu-i adevarat! Ivan a fost sincer cu mine tot timpul.

    -Anais, indiferent de ce s-a intamplat intre voi, nu-l mai poti vedea niciodata! Faptele voastre au codamnat din nou omenirea! S-a produs din o ruptura.

    -Nu-i adevarat si o stii! Nu din cauza nostra se intampla asta, ci din cauza ta! Tu nu vrei sa accepti alianta din cauza trufiei tale, nu din cauza lui Ivan sau a mea. Si o sti bine! Si nu pentru mine l-ai salvat, ci pentru ca sti ca nu e un spion!

     Ma infuriasem. Nu-mi venea sa cred ca fratele meu imi facea asta. Pentru prima data in viata mea, il uram. Jurasem in acel moment ca voi face si imposibilul ca sa il revad. Totusi, nu puteam sa nu ma intreb daca Ivan ajunse cu bine pe Terra. 
     
    ***

    -Ai incalcat toate regulile! De ce?
    -Brak, vroiam doar sa vad cu ce sunt diferiti pamantenii de pe Marte. Crede-ma sunt oameni minunati si deschisi.

    -Taci!Sa nu mai indraznesti sa-i lauzi in fata mea! Ei sunt diabolici, se gandesc doar la ei!
    -Brak, totusi, faptul ca m-au lasat sa traiesc si m-au adus acasa, nu inseamna nimic pentru tine?
    -Fiule, e doar o capcana. Tu nu sti nimic despre ei. Crede-ma e mai bine asa. Ura dintre lumi, nu poate fi stapanita. Asta e destinul nostru.

    -Da, brak! 
     
    *brak-vine din rus si inseamna tata.
     


    Da, sunt prima. Si al meu depaseste putin peste 4 pagini, sper sa nu fie vreo problema.

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 23 Sept 2013 - 0:58

    Trecutul unei iluzii
     

          Bătrânul înţelept Taha-Aki avea să le spună o poveste veche celor adunaţi în jurul său şi al focului. Ceva ce nu ştia sigur dacă aparţinea imaginaţiei sale, dar el, fiul lui Soun şi al Dariei, moştenitorul celor douăsprezece popoare de elfi, avea datoria de a duce mai departe această poveste, pentru a-i prevenii pe toţi. Trebuiau să se ferească de anumite specii, ce acum nu le mai erau duşmani, dar următoarea generaţie nu ştia despre trecut.
           -Da… începu bătrânul să-şi răscolească gândurile. Nu se ştie de când s-a întâmplat, dar să luaţi aminte la ceea ce vă voi spune.
         -Va avea un final fericit? Întrebă un copilaş, cel mai tânăr din cei adunaţi probabil, iar fratele său mai mare îl luă de după gât şi-i puse mâna la gură. Taha-Aki zâmbi trist şi continuă ignorând întrebarea rostită cu nevinovăţie de către prichindel.
         -E vorba de un război, ochii celor prezenţi se măriră, iar atenţia crescu considerabil, le plăceau cu siguranţă războaiele. Nu e unul obişnuit, cum aţi învăţat de la Argenor, e cu acea specie blestemată de care ar trebui să vă fie frică, pentru că sunt la fel de puternici ca voi. Cei ca noi vor conduce întotdeauna Dimensiunea de Argint, iar cei ca ei se vor împotrivii până la sfarşitul zilelor. Ca să vă pot spune despre asta, va trebui să vă povestesc de doi copii, nişte neascultători de şaptesprezece ani. Viatrix, cei din jurul povestitorului îşi îndreptară spatele inconştient, femeia elf amintită a fost cea mai puternică Regină Elf pe care a întâlnit-o lumea, presupun că aţi auzit de ea şi de arcul ei ce nu rata ţinta. Să nu vă imaginaţi că a fost aşa de la început, de vremea în care vă spun eu, era doar un învăţăcel şi făcea multe greşeli, mai mari sau mai mici. Una dintre ele este cea de care vreau să vă spun, ea nu a vrut să se ştie niciodată. S-a îndrăgostit de prinţul unicorn când era doar o copilă, şi încă o tărancă, ştiti că ea nu a avut sânge albastru, ci sânge de războinică.
         Viatrix se uită la ochii albaştrii ai lui Argus, iar mai apoi îi analiză cornul perfect, cu dungi albăstrii ce dădeau spre violet în lumina roşiatică a apusul. Mereu fusese invidioasă pe acea parte a chipeşului Unicorn alături de care urcase până pe această stăncă. Primise corbi din toate părţile din partea lui să se întâlnească aici, pentru că era ceva urgent.
         -Luna şi stelele mele, mi-e teamă de ceea ce am de spus. Cred că şi tu ai aflat, dar vom intra în război.
         Tânăra ştia, într-adevăr, de cearta dintre cele două rase, mai exact cele două familii regale, tatăl lui Argus şi conducătorul rasei de Elfi. Şi ea fusese antrenată, nu avea părinţi, dar fusese acceptată de războinici, în ciuda faptului că era fată şi nu se cunoşteau prea multe despre ea. Iar informaţia era vitală, spuneau înţelepţii, atunci când se spuneau secrete, iar artele de luptă se învăţau numai pe baza secretelor străvechi, de familii şi alte criterii. Ştia, o simţea… nu avea să moară, era cât se poate de pregătită. Şi Unicornul de care se îndrăgostise părea foarte hotărât şi sigur pe el din acest punct de vedere, numai că o privea pe Viatrix cu tristeţe. Copila se gândi la vechea zicătoare “Nu privi un magic când e trist, te va seca de fericire”, cunoştea şi acel cuvant, “magic”, aşa se numeau Unicornii în vremurile în care se împerecheau cu oamenii.
         -Şi ce vom face? Întrebă ea cu glas stins şi îl lăsă pe Argus să-i dea şuviţa rebelă din dreptul ochilor.
         Taha-Aki se opri câteva secunde pentru a analiza cât de atenţi îi sunt ascultătorii. Văzând că se cam fâstâcesc şi nu mai au stare, îşi continuă povestea exact de unde rămăsese, de parcă nu s-ar fi interupt nicio clipă.
         -Cât de mult mă iubeşti?
         Tânăra îndrăgostită ezită o clipă, suficient cât să-i ia să se gândească la ce ar putea spune. “Ştiu răspunsul la asta. Îl ştiu.”
         -Adică te îndoieşti de sentimentele mele?
         “Fir-aş a naibii.”
         Desigur că Argus nu se îndoia, era mai mult decât sigur de iubirea ce ea i-o poartă, doar o tachina, aşa era el, nu se putea abţine de la nicio ocazie. La rândul său, o iubea şi el. Se îndrăgostiseră mai greu, dar exersau în fiecare zi cu arcul încă din fragedă copilărie, ea îl învăţa, iar el îi arăta cum se mânuieşte sabia - nu mulţi Elfi ştiau asta. 
         Viatrix îl impinse brusc pe fiul lui Argantam, Regele Unicorn, şi fără să privească dacă acesta şi-a găsit echilibrul sau a căzut de pe stâncă, îşi scoase rapid arcul şi o săgeată de la spate. Acum nu mai conta dragostea, pentru ca jurământul era suprem, jurase că va face absolut tot ce poate şi ce trebuie făcut pentru a le fi bine Elfilor. În ciuda inimii, îşi continuă mişcările şi asaltul mişelesc. Fixă săgeata, ochii şi trase spre spatele lui Argus. Vazu sângele din umăr scurgându-se în jos, apoi clipe ale copilăriei îi reveniră în minte. Cum, după ce răbdase de foame căteva zile drept pedeapsă pentru că nu învătasece fel de plante medicinale îi trebuie pentru un leac de vindecare a febrei, prinţul îi dădu de mâncare din puţinul care-i era şi lui oferit.
           -L-a omorât? Vocea unui copilaş străpunse atmosfera. Aproape plângea, era acelaşi prichindel, cel mai mic dintre toţi cei prezenţi, cel care nu voia să fie un final trist. Bătrânul doar dădu din cap cu gândul la inocenţa şi puritatea de care tocmai dăduse dovadă iubitorul de finaluri fericite, iar apoi reluă firul ca data trecută, exact de unde se întrerupse.
         -Viatrix!
         Argus aproape înebunea, săgeata cu care îl împunsese la câtiva centimetri de gât, în zona umărului, era otrăvită. Elfii sunt mari vindecători, tocmai de aceea ei sunt la fel de mari otrăvitori şi îşi poartă săgeţile unse cu plante ce pot ucide în câteva minute. Tânăra apucă săgeata, ca otrava să nu se ducă toata, în acest fel nu-i va fi letală. Trebuia să-l ducă la mai marele ei, la Rege, pentru a fi interogat.

         -Viatrix, copilă netrebnică, ai adus Diavolul pe teritoriul nostru!
         -Nu-mi spune tu mie aşa ceva, condu-mă mai repede la Balthazar, trebuie să vadă ceea ce port cu mine.
         -Simt eu, ştiu eu, murmură cu ciudă servitoarea în timp ce deschise uşa către încăperea unde se afla faimosul şi puternicul Rege Elf, Balthazar.
         Pentru că tânăra arcaşă iscusită şi cu viţa nobilă din acea încăpere puteau folosii telepatia ca metodă de comunicare, conversaţia lor s-a produs astfel. Argus zăcea cu ochii închişi, deşi conştient, făcea pe leşinatul, pe jos şi se chinuia să înţeleagă, dar el era impur. Nu primise aprobarea Zeilor şi pentru asta nu putea să scormonească în minţile altora. Cu ajutorul lui Artemis, o Zeiţă importantă, se poate realiza una ca asta, după ce îi este oferit un sacrificiu, iar mai apoi ani de mulţumiri.
         Concluzia la care ajunseseră împreună, era ca Argus să fie întemniţat până în zori. Viatrix îi puse o mână pe după umăr şi aşa îi târâ trupul perfect, specific Unicornilor, prin jumătate de castel. El era încă conştient, simţea şi auzea tot, dar se lăsa purtat şi datorită stângăciei fetei, câteodată chiar lovit de marginile uşilor sau zidurilor. Nici când intrară pe holul lung, aproape nesfârşit cu teminţe pe partea dreaptă şi alte coridoare la stânga, nu se mişcă. Nici când auzi scârţaitul uşii deschizându-se, nici când îşi simţii corpul rezemat cu grijă de perete, nici când uşa fu închisă, iar mai apoi paşii se depărtară. Nici măcar atunci.
         -Tocmai de asta nu se poate explica, spuse bătrânul, cum de Argus a ieşit de acolo.
         Viatrix s-a uitat în spate tocmai când o sabie ruginită zbură pe lângă mâna ei stângă. Mai avu timp doar să vadă o umbră cum trece rapid pe lângă ea, îndreptându-se spre o uşă sau fereastră. Dându-şi seama de nenorocirea ce se întâmplase, de nevoia Elfilor de informaţii de la el, începu să-l urmărească cum nu mai încercase niciodată. Privea locurile şi asculta fiecare mişcare mai ceva ca un vampir. Prăpădea crengi de pe jos, găsite în umbra zidurilor şi folosite pe post de săgeţi, le arunca încotro se auzea chiar şi cel mai mic zgomot, cu o precizie inumană. Un cuţit al singurului paznic şuiera pe lângă ea, făcând-o să se dea în partea stângă tocmai la timp. Când cel de-al doilea fu aruncat, îi reteză numai puţin din carne, o rană la mâna dreaptă. Acum ştia totuşi unde e Argus. Ţinti, cu mare precizie, la lumina plăpândă a lumânărilor de pe margine, spre acel loc. Săgeata cu otrava rară pe ea zbură cu o precizie uluitoare drept spre locul în care într-adevăr trupul lui se aflase cu numai câteva secunde înainte. Simţi totuşi miros de sânge, dar nu al eim iar când privii în spate, el era aplecat şi-şi ţinea mâna pe pulpa piciorului. În jurul său era picurat sânge. Viatrix îl privii pe Argus cum cade la pământ, ca mai apoi să se năpustească spre el. Se prăbuşi lângă trupul său şi începu să ţipe sfâşietor de durerea din suflet când observă că nu mai respiră. Niciodată nu voise să se întâple asta, nici nu era necesar. Ea ar fi avut grijă ca el să plece teafăr spre casa lui, nu să... Viatrix nu mai avut puterea să-şi termine gândul. Magia pe care Argus o folosise îşi făcea apriţia. Înainte să arunce acel cuţit îşi folosise frumosul corn albastru pentru a-l face fatal. Amândoi ştiau că dacă vrei să câştigi trebuie să ataci cu intenţia de a ucide, dar nici unul nu se gândise că ei chiar vor muri. Biata finţă părăsită de cel mai drag suflet căzu la pământ, privindu-l drept în ochi şi pieptul ei se mişca rapid, în căutarea aerului de care nu mai avea parte. Cateva secunde mai târziu, corpul ei fu ridicat şi ceva vindecător îi încălzi gâtul şi o eliberă de presiunea pusă asupra plămânilor. Balthazar o salvase, măcar pe ea, dacă nu reuşise la timp şi pe el. I-ar fi dat leacul şi lui dacă ar mai fi fost în viaţă, totul pentru Viatrix, copila pe careo adoptase cu câteva minute înainte.
         În jurul focului aproape stins acum se lăsă o tăcere deplină, nici unul din cei prezenţi nu mai auzise de asta. Erau impresionaţi de durerea din inima fostei Regine. Taha-Aki dădea în continuare înţelegător din cap, în timp ce micuţii începură să se ridice pentru a se duce încetişor în paturile lor calde, la culcare.


         -Kelley, haide! Rămâi în urmă!
         Copila aruncă o ultimă privire spre copacul ce-i ţinuse privirea aţintită şi-i provocase bogata imaginaţie. Trecuseră numai câteva minute de când privise crengile cum sunt mişcate uşor de vânt, fără să le vadă, ci se uitase la imaginile create de mintea sa. Se întoarse repede lângă învăţătoare, dar era încă prinsă în poveste şi uită să-şi ceară scuze pentru că fusese neatentă. Se uită şi ea spre coralele de asfinţit ce apăreau pe cer şi mintea ei începu să producă alte istorioare, de data asta cu prinţi şi prinţese. Va putea întâlni şi ea vreodată un unicorn, sau va trebui să se mulţumească cu aceste frânturi de imaginaţie?

    Am observat atunci cand dadeam "previzualizeaza" ca nu pot scapa de spatile dintre randuri. Scuzele mele, am incercat, dar nu dispar, ba din contra, se duce tot, textul se pune centrat fara sa-i dau eu si dispar fragmente - ciudat. 

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de RR la data de Lun 23 Sept 2013 - 14:58


    ~ Umbra răului ~



    „Iubirea poate ierta orice indiferent de fapta făcută. Răul poate iubi, așa cum și binele poate urî.“



    De ce? Totul e așa de complicat, iar eu nu aveam cum să scap din toată această treabă. Timp de cinci ore încerc sa pregătesc un amărât de bal mascat, care avea să-l dea firma, iar eu fiind secretara trebuie să organizez totul. Cum am ajuns aici? Cel mai rău lucru este să fi secretara șefului celei mai mari firme din Europa. Da, mă plătește bine, nu mă plâng, dar mereu trebuia să mă ocup eu de toate programările și petrecerile firmei. Nu mă deranja, mă simțeam bine ajutând, dar e prea mult pentru mine, mai ales că sunt nevoită să mă descurc singură.
    -Roxana, cum stăm cu balul?
    Ma aud strigată de șeful meu, care era și el agitat. La acest gigant bal mascat avea să vină mulți reprezentanți a altor firme care s-ar putea să ne sponsorizeze noul proiect.
    -Bine. Am trimis invitațiile la tot personalul și la partenerii firmei. Sala este deja rezervată pentru o noapte întreagă, iar băutura este comandata. Am angajat pe cineva care să decoreze sala și mesele. Mâine dimineață vor fi gata toate astfel încat seara să putem da drumul așa zisului bal.
    -Iți mulțumesc mult. Ce m-aș face fără tine? Hm.. ne vedem mâine seara. Nu uita sa inchizi ușile cand pleci.
    Dau aprobator din cap și îmi continui treaba rămasă. Mai aveam de comandat aperitivele, fiindcă în rest mă ocupasem de tot, chiar și de culoarea decorațiunilor și DJ.
    După ce termin, eu fiind singura rămasă în firmă, inchid luminile, apoi toate ușile. Urc in taxi și îl rog pe șofer să mă ducă acasă.

    Ce bine e acasă. Mă descalț, papucii aruncându-i în locuri diferite la intrare, apoi mă dezbrac luând pe mine pijamalele. Îmi era așa de somn, dar stomacul nu m-ar lăsa să dorm cu el așa de gol, mai bine mă duc să-mi iau o gustare. Deschid obosită frigiderul și iau lacoma cațiva cârnăciori din carne de porc și o bucată de brânză. Cred că îmi ajunge până mâine dimineață. Mai iau o gură de apă, apoi mă arunc în pat. Pun ceasul să sune la 8 dimineața. La 9:15 trebuia să fiu în sala balului pentru a verifica dacă totul este bine pus la punct. Trag pătura peste mine, apoi închid ochii lăsându-mă cuprinsă de oboseală.

    -Brr, brr..
    Ce? O nu, telefonul sună. Il iau somnoroasă în mână și răspund fără a mă uita la ecran.
    -Da?
    -Domnișoara Roxana. Doream să vă anunț că băuturile au ajuns. Unde ar trebui să le las?
    Of, doar pentru o amărata de comandă de băuturi sunt sunată la ora.. 4:23? Ii spun să le lase in fața sălii ca nu le va lua nimeni în cinci ore. Ii închid convorbirea în nas și mă arunc înapoi în pat, dar nu înainte de a-mi privi camera. O siluetă prinde formă în întuneric. Speriată mă întorc către noptiera mea căutând cu mana întrerupatorul lampei. Bătăile inimii se dublau din cauza fricii, poate a intrat cineva în apartament în timp ce dormeam. Apăs pe întrerupator, iar lampa incepe sa lumineze o mare parte a camerei. Privesc din nou, venele pulsând, în locul unde văzusem acea silueta, iar spre uimirea mea nu era nimeni. Cred că mi s-a parut. Pentru un moment am crezut că un hoț mi-a spart apartamentul, dar cred că haluginația asta se datorează somnului și stomacului pe jumătate gol. Hmm.. mai bine mă culc, dacă reușesc mai ales după sperietura pe care am tras-o.


    ***

    -Nu! Am spus la stânga, nu la dreapta, tăntălăilor. Iar mesele trebuiau așezate pe marginea sălii. Of, am impresia că vorbesc turcă cu voi. Și grăbiți-vă fiindcă balul incepe în șase ore.
    De azi-dimineață dădeam ordine cum totul ar trebui aranjat. Am impresia că oamenii aștia nu aud bine. Am continuat “show-ul” încă două ore, apoi am plecat acasă pentru a mă pregăti. Deși nu aveam cu cine să mă duc, trebuia, deoarece șeful s-ar fi supărat dacă nu veneam. Nu-mi plăcea să merg la astfel de evenimente din cauza că mă făceau să mă simt singură. Eram la vârsta de 23 de ani și singurul iubit, pe care l-am avut, a fost verișorul celei mai bune prietene. Relația nu a durat mai mult de două luni, eu despărțindu-mă de el pentru că nu simțisem acea atracție între noi. Era frustrant să știu ca sunt singură și nu am pe cine mă baza. Imi făcea inima să bată puternic din cauza tristeții, iar capul meu pocnea la fiecare gând. Sper ca într-o zi să-mi găsesc sufletul pereche.

    După un duș lung, care mi-a șters din grijile mele apăsătoare, ies afară așteptând după taxi. Mă plimb dintr-o parte în alta, rochia lungă de un albastru deschis, care-mi stătea pe corp datorită bretelelor, foșnea în continu. Vântul se întețea, iar taximetristul nu mai sosea.
    Mă uit în toate direcțile, sperând că va sosi în curând, dar în loc de o mașină galbenă, o limuzină neagră își face apariția. Se oprește în fața mea, șoferul venind către mine și deschizându-mi ușa vehicolului. Privirea-mi plină de umire o mut de la mașină la chipeșul șofer. Mă privește cu un zâmbet larg pe buze, perlele lui albastre urmarindu-le pe ale mele. Inima tresare, bătăile devenind tot mai puternice. Fără a protesta, intru în mașină, nedezlipindu-mi privirea de la el.

    Pe tot parcursul drumului nu l-am întrebat nimic, parcă cuvintele nu voiau sa iasă din gură. Aveam impresia că noi ne cunoșteam de mai demult, deși nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Era un sentiment ciudat, un deja vú, dar nu înțelegeam. Simțeam o atracție pentru el, ceea ce nu am simțit niciodată pentru un băiat.


    ***

    Totul era stresant și obositor, dând mâna cu diferite persoane, pe care unele dintre ele nu le cunoșteam, nu era prea plăcut. Mă bucura faptul că eram lăudată, dar unii chiar exagerau cu adjectivele. Iar din cauza zâmbetelor false care le tot dau celorlalți, începe să mă doară obrajii.
    Singură, privesc geloasă cuplurile care dansau fericite prin sală. Pe lângă că nu aveam un partener, nimeni cunoscut din firmă nu stătea cu mine fiindcă erau prea ocupați: fie să danseze, fie să dea explicații persoanelor necunoscute.
    -Domnișoara Roxana?
    Un băiat înalt, in jurul vârstei mele, blond cu o masca neagra care-i acoperea ochii și nasul, se apropie cu pași mici de mine având un zâmbet ștrengar pe buze.
    -Da?
    Oare ce mai vrea și el de la mine. Sunt prea extenuată ca să mai pot vorbi sau să dau explicații inutile. Îmi ridic o sprânceană așteptând să-mi spună ce are de zis. Dar spre uimirea mea, acesta se apleacă elegant către mine, intinzând totodată mâna acoperită de o manușă albă.
    -Îmi acordați acest dans?
    Nu-mi venea să cred că eram invitată la dans de un barbăt bine făcut, iar eu nu-l puteam deloc refuza. Dau afirmativ din cap, așezându-mi mai apoi mâna pe a lui. Mă trage ușor în mulțimea care dansa fericită. Credeam că în seara asta aveam să stau singură și că îmi voi înneca amarul în băutură în timp ce mă holbam la ceilalți, dar se pare că m-am înșelat.
    Stăteam față în față, privindu-ne intens, ochii parcă sclipind de bucurie, dar ceva îmi spune ca-l cunosc. A, da, acum mi-am amintit. Este persoana care m-a dus cu limuzina până la locul balului mascat, tipul misterios.
    -Tu ești...
    Nu am apucat să scot nici un cuvânt deoarece brațele lui deja îmi cuprinseseră talia și mâna dreaptă, trăgându-mă tot mai mult către el. Ii simțeam respirația caldă și greoaie apăsându-se pe fruntea mea, la fel și parfumul dulceag, ce-i acoperea gâtul, îmi inunda nările. În brațele lui mă simțeam în siguranță, iubită și foarte relaxată. Ii iubeam ochii albăstrui precum oceanul, iar rânjetul, pe care-l afișa mereu mă înebunea.
    -Stephan, încântat.
    -Rox...
    Din nou sunt întreruptă de vocea lui dulce și moale, dar totuși bărbătească. Îmi șoptește la ureche că îmi știe numele de mai mult timp, ceea ce îmi dă din nou de bănuit ca noi ne cunoștem de undeva. Minteam îmi joacă feste, nelăsându-mă să-mi amintesc.
    Mâna, care-mi cuprindea talia, mă strânge puternic, obligându-mi corpul să se proptească de al lui. Îi simțeam inima cum bătea la fel de tare precum a mea. Amândouă parcă doreau să ne iasă din piept și să fugă departe.
    -Ce te apasă?
    -Hm? Nu înțelegeam întrebarea. Oare la ce se referea? Chiar așa de îngândurată par sau..
    -De ce ești așa tristă?
    -Aa, te referi la aura mea negativă. Sunt doar obosită din cauza pregatirilor. Sau.. , las capul în jos gândindu-mă dacă să-i spun cum mă simt sau nu, sinceră să fiu, sunt sătula să fiu purtată ca un cățel peste tot și să primesc laude false. Da, înțeleg că mă descurc cu toate treburile, dar mi-ar plăcea dacă aș fi și puțin ajutată. Concediu mai mult de o săptămână nu am din cauza faptului că este nevoie de mine la firmă, pauzele mi le petrec în birou.. nu am deloc timp pentru mine. Aș vrea măcar o dată să pot zbura, să nu mai fiu în același loc, să uit de toți și de toate.
    I-am spus, deși nu voiam la început. Nu-l cunosc prea bine ca să-i spun totul despre mine doar într-o singură noapte și nu vreau să-l necăjesc cu problemele mele, deasemenea.
    Stephan îmi ridică lent bărbia cu două degete privindu-mă trist. Nu ii vreau mila bună de nimic, de ce se uită așa la mine? Este foarte iritant și mă scoate din sărite.
    -Haide sa zburăm amândoi departe de toți.
    Cred ca glumește, nu? Vrea să mergem undeva cu avionul la ora asta sau ce, că nu pricep.
    Acesta mă ia de mână trăgându-mă afară din mulțime. Nu știam unde mergem, dar nu ma împotriveam deloc, fiindcă vocea mea interioară îmi spunea să am încredere în el. Ajunși afară ne îndreptăm către mica pădure a orașului unde numai vânătorii mergeau la împușcat animale în timpul sezonulu, în rest nimeni nu venea pe aici. Mă întreb ce vrea să facem.
    Ne oprim in mijlocul pădurii, respirând greu și privindu-ne, parcă vrând să ne devorăm reciproc. Inima îmi spunea ca îl iubesc și că el este alesul meu, dar mintea îmi spunea ca este doar un necunoscut.
    Mă ia în brațe, strângându-mă puternic, parcă nevrând să-mi dea drumul. Îi simțeam căldura trupului cum mă învăluia, mă făcea să mă simt bine, iubită. Dacă am putea rămâne mereu așa … .
    -Vrei să zbori?
    Vorbește serios sau mă ia peste picior cu întrebarea asta ciudata? Ma uit puțin speriată către el, sângele pulsând în mine. Dau scurt din cap, dându-i de înțeles că da. Nu-mi păsa ce avea să facă atâta timp cât mă simțeam bine în brațele lui. Închid ochii lăsându-mă purtată de val. Secundele trec, iar eu simt cum picioarele nu mai atingeau pământul, pe care adineauri călcasem. Mă simțeam ciudat și îmi era teamă să deschid ochii, așa cum unui șoarece ii este friică de pisică.
    Brațele mi le încătușez în jurul corpului lui și îl strâng de frică. Oare chiar zburăm? Nu, era imposibil. Poate acesta este doar un vis, din care ma voi trezi imediat ce deschid ochii. Așa că îmi iau inima în dinți și ridic brusc ploapele. Nu, nu era un vis, noi chiar eram în aer, printre nori. Pupilele mi se măresc de teamă, iar mintea începe să o ia razna. Eu chiar "zburam", desupra padurii? Respirația devine greoaie de parcă un bolovan s-ar fi așezat pe mine, iar membrele încep să se simtă precum gelatina. Dar cel mai rău lucru era, că Stephan avea două aripi în spate. Erau negre ca noaptea, formate din pene lungi de pasăre și făceau mișcări ușoare.
    -Acum optsprezece ani nu ai fost așa speriată. Ai spus că mă vei aștepta și că nu te intereseaza dacă am omorât un om pentru a merge de partea răului, Roxy.
    Poftim? A ucis pe cineva eu știind de fapta făcută, iar acum optsprezece ani îl cunoșteam? Nu mai primesc aer în plămâni, nu mai pot respira, vederea mi se încețoșează, iar numele Roxy se repetă în mintea mea.


    -Steph! De ce? Te rog nu pleca, te implor!!
    O fetiță, în jur de cinci ani, cu părul castaniu căzut până la umeri, striga numele băiatului cu lacrimi în ochi. Îi puteam simți tristețea din suflet, durere parcă provocată de către niște spini de trandafir. Baiatul, pe care fata îl privea, stătea între doi adulți, aparent părinții lui. Toți trei aveau aripi negre, larg deschise, iar un trup fără suflet și plin de sânge zăcea la picioarele băiețelului. Acesta era plin de sânge pe mâini, iar capul îi era lăsat jos. Se putea citi de pe chipul lui cum îi părea rău pentru ceea ce a făcut. Părinții lui îl prind de brațe și îl trag în sus, aripile bătând puternic. El își ridică brusc capul privind-o îndurerat pe fată.
    -Mă voi întoarce, îți promit. Te iubesc, Roxy!
    Fata aleargă către el disperată, întinzând în zadar mâna după el. O conexiune puternică îi legau, iubirea.
    -Steph, Steph nu pleca, rămâi cu mine...



    -Steph!
    Mă ridic în șezut respirând accelerat, transpirația împreună cu lacrimile curgându-se abundent pe chipul meu. Îmi ridic speriată privirea din pământ către el. Era aici cu mine, privindu-mă cu zâmbetul pe buze. După atâția ani a revenit pentru mine. Sar la gâtul lui, încătușându-mi brațele și strângandu-l cât de tare puteam. Nu-i mai voi da drumul niciodată, orice s-ar întâmpla. De când eram mici copii, am fost mereu împreună, el aparându-mă atunci când aveam probleme.
    -Îmi pare rău, Roxy! Tata e șeful demonilor, iar eu fiind fiul lui a trebuit să ucid acea persoană pentru a-i demonstra că sunt demn de a fi un monstru și pentru a ne salva pe toți. Eu îi voi călca urmele în curând, de aceea am venit după tine. Iartă-mă!
    Mă desprind din îmbrățișare, privindu-l puțin dezamăgită, dar totodată zâmbind. Îmi apropii chipul de al lui, buzele atingându-se ușor și formând încetul cu încetul cel mai dulce sărut.
    -Nu-mi pasă de ce ai ucis sau de ce ai plecat. Important este că tu te afli aici cu mine, iar nimic nu ne mai poate despărți.
    -Atunci înseamnă că ești pregătită să vi cu mine?
    Cu lacrimi în ochi dau aprobator din cap. Nu-mi păsa ceea ce avea să se întâmple atâta timp cât aveam să fiu alături de el. Simțindu-l aproape îmi umplea inima de bucurie.
    Acesta mă prinde de talie, ridicându-mă ușor la cer, printre stele. Cu mâna dreaptă face un semi-cerc în aer, un portal către o altă lume deschizându-se. Mă mai privește încă o dată, sarutându-mi lin fruntea, apoi pășim amândoi în lumea demonilor, unde avea să trăim împreună. Începeam totul de la zero, alături de fiul conducătorului.



    Grr... din cauza cerinței am mai scurtat povestea. Te bat Rose, tu cu maximul tau de pagini (D) I`ll kill you.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 25 Sept 2013 - 17:02

    Bună. Mă bucur că aţi postat poveştile cu toţii şi încă foarte repede ceea ce demonstrează că se poate. Acum uitaţi şi notele mele, în curând vor veni şi restul.
    Reamintesc baremul:
     
    Barem:
    Titlul: 1 p

    Ideea / Originalitatea: 0,5
    Modurile de expunere: 5, 5 p [ Mai exact Naraţiunea: 2 p, Descrierea: 2 p, Dialogul: 1,5]
    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 5 p
    Acţiunea: 1 p
    Estetica: 0,5 p
    Nu se acorda punct din oficiu !

     
     
    Domino: Moartea Terrei: Chemarea iubirii
     
    Titlu: „Moartea Terrei” îmi sună a un titlu de roman, unul împărţit şi „chemarea iubirii” primul volum. Sincer, îmi place titlul ales de tine şi consider că se potriveşte cu povestea. – 1 p
     
    Ideea/ originalitatea: Sunt plăcut surprinsă să văd că nu te-ai axat pe clasica idee: vampiri, respectiv vârcolaci. Ai adus ceva nou. Ai respectat tema cu „lumi paralele” şi pot spune că încă foarte bine, iar genul SF... ei bine, poate că puteai să mai pui ceva accent pe asta. Să zici puţin mai multe despre tehnologia de acolo, de îmbrăcăminte, poate existau maşini zburătoare, roboţi ce o fac pe servitorii, etc. Ai adus multă romanţă, aproape că ai acoperit partea SF. Totuşi nu voi scădea. – 0, 5 p
     
    Modurile de expunere:  - 4, 2 p
    Narezi bine şi ai acea înclinaţie spre istorie, cel puţin prima parte a fost pură istorie. Cu ani, războaie, ruşi, arme. Bravo pentru asta! Am observat că ai şi cuvinte, să zic aşa, noi. Adică nu prea sunt utilizate. Finalul l-ai lăsat deschis. Adică cititorul îşi poate imagina continuarea. Dacă cei doi au făcut pe naiba în patru doar ca să se vadă şi în final au împăcat cele două puteri. Chiar apreciez că te-ai folosit de un cuvânt în rusă. Ai adus ceva nou.  Totuşi nu mi-a plăcut prea mult cum ai povestit timpul petrecut între cei doi porumbei. Trebuia formulat altfel, să sune ca şi când ea ar nara asta cuiva, ar scrie într-un jurnal – 1, 5 p
    Ai descris bine împrejurimile şi mă bucur pentru asta. Ne-ai pus pe noi în temă cu acel mod de trai. Sentimentele în schimb... nu ai pus prea mare accent pe ele şi e păcat. Puteai să descrii mai bine acea frică când a crezut că Ivan e un animal sălbatic, acea emoţie, plăcere, pasiune şi dorinţă din noaptea albă pe care au petrecut-o cei doi, iubirea ce îi cuprindea trupul şi sufletul, blestemul lui Ivan asupra ei [adică că nu poate să îl uite], durerea de a fi despărţiţi, acea vină şi frică că ar putea păţi ceva băiatul de care s-a îndrăgostit. Am enumerat prea multe. Ideea este că trebuia să pui mai mult accent. Nu zic că trebuia să scrii pagini întregi, încă câte un fragment uşor dezvoltat şi plin de figuri de stil era necesar. Tu trebuia să fii personajul ca să îţi iasă această parte. – 1, 2 p
    La capitolul dialog îţi dau maxim. – 1, 5 p
     
    Greşeli de tastare/ exprimare/ ortografie: Uite aici toată lista. Greu mi-a fost să mă decid cât să îţi dau aici. – 0, 25 p
    Decând – de când;
    “reinceput vechiul conflict: " cel mai puternic controleaza lumea!" Totul a inceput” – reîinceput şi început îmi sună a repetiţie. Puteai formula ceva de genul: Totul a luat naştere/ totul a prins contur/ formă, etc.
    “cele doisprezece state au luptat impotriva unui regim dictatorial au facut greseala fatala”  - Care e greşeala aici? Îţi lipseşte un element de legătură. Zici că cele doisprezece puteri au luptat şi au făcut o greşeală fatală. Ai un subiect despre care discuţi, deci îţi trebuia un element de legătură după “dictatorial” şi “au făcut”. După mine trebuia să foloseşti conjuncţia “şi”.
    “cineva sa reactioneze in sfarsit, fu mult”  - “în sfârşit” are rol de apoziţie, prin urmare trebuia încadrat între două virgule: una înainte şi alta după.
    “ei se mutara pe planeta”  - presupun că s-au mutat pe Marte, dar trebuia specificat şi ca să eviţi altă repetiţie puteai spune: planeta roşie.
    “cladirile astea atat de inalte.”  - Ce e cu acele clădiri? Că nu pricep. Unde este continuarea? Trebuia să zici ceva de ele: că sunt înalte până la cer, au tot felul de forme, tehnologia mişună prin ele, etc. Cum ai formulat tu nu are nici un sens.
    Intanit – întâlnit
    Ilustriile – ilustraţii; aşa sună cel mai bine. Şi nici nu cred că există „ilustriile”
    dintr- - dintr-o. Îţi era puţin foame *hehe*
    are poarta – care poartă;
    cea – ceva
    demnandu-ma – îndemnându-mă
    m – mă
    “-Imi pare rau! Credeam ca esti un animal salbatic” – În textul tău, această parte nu este aliniată cum trebuie. De asemenea se pune punct la finalul unei propoziţii.
    dat din ce – din ce e/ este/ este făcut/ e făcut. Lipseşte verbul.
    marea atat de trist – presupun că era un părea.
    sa fur in – să fur din
    stam – ştiam
    decoperiti – descoperiţi
    toate – toată
    atungi – atunci
    ramas buna – rămas bun
    din o ruptura – din nou o ruptură



    Când începi o nouă propoziţe atunci se face cu literă mare.
    Ai multe repetiţii. Nu am stat să ţi le enumăr pe toate însă uite doar câteva exemple de cuvinte: alianţă, planetă. Uneori te poţi lipsi de cuvinte a doua oară sau poţi utiliza sinonime, respectiv pronume.
    Înainte de „pentru că”, „deoarece” se pune virgulă!
    În poveşti numerele se scriu cu litere. Exceptând: anii, dăţile şi orele.
     
    Acţiunea:
    Am senzaţia că la un moment dat ea a fugit. De la şcoală a ajuns pe acel munte. Ai cam scăpat frâiele la un moment dat. – 0, 7 p
     
    Estetica:
    E bine aranjat. Dar nu uita că stelele se pun în mijlocul paginii. Totuşi nu voi scădea. – 0, 5 p
     
     
    Nota: 7, 15. Felicitări!
     
     
    Eli: Trecutul unei iluzii
     
    Titlu: Îmi place, chiar foarte mult. De asemenea consider că e pe măsura idei tale. – 1 p
     
    Idee/ Originalitate: Ştiu că mereu tu eşti plină de surprize. De asemenea că ai ceva cu elfii şi unicornii. Ai respectat şi tema şi genul în tocmai. Unicorni vs elfi. Bravo! Îmi place că te-ai legat şi de zeităţi. – 0, 5 p
     
    Modurile de expunere: 5, 2 p
    Cele trei moduri de expunere se îmbină în mod armonios şi îmi place cum a ieşit. Atât de multă libertate la narare, acest joc de cuvinte ce îmi încântă ochii şi dialogul aşezat cu atenţie mă fac să zic: felicitări! Am reuşit să îmi imaginez povestea ta, să fiu în mijlocul acţiunii. Mi-a plăcut foarte mult finalu. Poate că istoria se va repeta. Din nou, şi la tine e un final deschis astfel încât cititorul îşi poate imagina, după bunul plac, o posibilă continuare. Totuşi, aş fi preferat mai multă descriere, puţin mai mult accent pe momentul în care Viatrix a decis să aleagă jurământul şi nu iubirea. Cu toate că narai la persoana a III-a puteai să evidenţiezi mai mult acea durere de a-l răni pe cel ce îl iubeşte. De asemenea şi la finalul trist mergea ceva mai mult. Ţi-am scăzut treizeci de sutimi la descriere.


    Greşeli de tastare/ exprimare/ ortografie: 1, 4 p
    Apriţia – apariţia
    pe careo – pe care o
     
    Acţiunea: Cum sunt obişnuită la tine: nu fug. – 1 p
     
    Estetica: Acelaşi stil. Prima literă mărită, exact ca în cărţi. Având în vedere problema de care ai menţionat nu voi scădea pentru spaţiile alea. Ai ceva probleme cu modul de vizualizare. Apreciez că ai utilizat diacritice. – 0, 5 p
     
    Nota: 9, 6. Felicitări!
     
    Rallu: Umbra răului.
     
    Titlu: E drăguţ ce ai ales tu însă consider că puteai găsi ceva cu o legătură mai mare cu textul tău. Ai o romanţă între un demon şi un om, deci trebuia să te foloseşti de asta. – 0, 9 p
     
    Idee/ originalitate: Lumi paralele: oameni şi demoni, cât despre gen ai pus mai pe la final, dar ai respectat totuşi cerinţa. Nu îţi pot scădea. Sunt sigură că dacă nu  împuneam un maxim atunci ar fi ieşit o poveste genială – poate că ar trebui să te foloseşti de idee şi să creezi un fic mai mare sau one-shot. – 0, 5 p
     
    Moduri de expunere: 4, 7 p
    Văd că ţi-a prins bine critica mea la ficul tău. Ai schimbat puţin stilul şi văd o îmbunătăţire. Mi se pare că narezi mai bine, te joci cu cuvintele şi vreau să o ţii tot aşa sau chiar mai bine. Îmi place mult citatul de la început, numai bun pentru povesta ta. Bravo! Nu îţi scad nici la naraţiune şi nici la dialog. Deci: 2 p + 1, 5 p = 3, 5 p
    Aş fi apreciat dacă ai fi pus mai multă descriere. Să spui puţin cum era sala, ce flori predominau, culorile folosite. De asemenea iubirea ei pentru Steph, încă din copilărie combinată cu această revedere trebuia scoasă mai mult în evidenţă. Senzaţia de zbor, de libertate, dorinţa de a fi pe veci cu el, de a nu-i păsa de consecinţe. Nu zic că nu ai pus descriere, dar consider că trebuia puţin mai mult. Prin urmare aici primeşti: 1, 2 p
     
    Greşeli de tastare/ ortografie/ exprimare: 0, 7 p
    Ce bine e acasă. – aceasta este o exclamaţie. Prin urmare trebuie să pui semnul corespunzător şi anume semnul exclamării.
    -Brr, brr.. – evită să pui aceste părţi, sunetele, cu linie de dialog. Puteai să le încadrezi în două steluţe.
    O nu, telefonul sună – Hmmm. “O, nu!” este o exclamaţie şi prin urmare se pune semnul corespunzător. Partea cu “telefonul sună” puteai să o dezvolţi puţin: “telefonul suna ca un bezmetic pe noptiera lăcuită de lângă patul uriaş pe care îmi era aşezat trupul.” Sau “telefonul suna ca un bezmetic şi perturba toată liniştea din camera mea.”
    Domnișoara Roxana. Doream să vă anunț că băuturile au ajuns. – punctul de după “domnişoară Roxana” trebuia transformat în virgulă. El este subiectul principal şi persoana de la celălalt capăt discută cu Roxana, iar cele două propoziţii au legătură una cu alta.
    haluginația – halucinaţia
    Oare ce mai vrea și el de la mine. – tipa se întreabă. Prin urmare la final trebuia pus semnul întrebării.
    Înneca – îneca                       
    Deasemenea – de asemenea
     
    Acţiunea: Eu am senzaţia că nu e fugărită. Poate greşesc sau nu, dar asta e părerea mea – 1 p
     
    Estetica: Apreciez enorm că ai scris cu diacritice, chiar arată diferit povestea. Bravo! – 0, 5 p
     
    Nota: 8, 3. Felicitări!
     
    Recapitulăm:
    Domino: 7, 15
    Eli: 9, 6
    Rallu: 8, 3

     
    Acestea sunt notele mele şi dacă aveţi nelămuriri vă rog să mă contactaţi printr-un mesaj privat. Vreau să vă felicit pentru divinele poveşti realizate de voi şi pentru faptul că v-aţi înscris, dar şi că aţi mers până la final.
    Chiar sunt mulţumită de poveşti. Nu am întâlnit idei clasice: vampiri, vârcolaci şi oameni ci ceva nou. Mi-a făcut plăcere că am citit trei idei total diferite şi minunate. Aţi mânuit tema şi genul excelent, din punctul meu de vedere şi meritaţi sincere felicitări.
     
    Acum vă urez baftă în continuare şi fie ca cea mai frumoasă poveste să câştige. Nu uitaţi că persoana câştigătoare va fi anunţată pe data de 30. 09. 2013.
    P.s: Îmi cer iertare dacă am greşeli.
    O zi bună!
     

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 29 Sept 2013 - 22:04

    Buna, scumpelor. Aici sunt si notele mele~


    I

    Titlul: 0,6 p
    Nu debordeaza de cine-stie-ce originalitate. Plus ca imi spune din start ca va fi ceva iubire pe acolo. Ai grija, fiindca titlul trebuie sa pastreze o aura misterioasa, nu trebuie doar sa exprime si rezume ideea textului.

    Ideea: 0, 4 p
    Nici aici nu putem spune ca da pe afara originalitatea, nu? Cand vine vorba de science-fiction unul dintre cele mai la indemana subiecte este Pamantul viitorului. Dar apreciez felul in care ai personalizat aceasta idee si ca te-ai incadrat PERFECT in tema si gen. Nu credeam ca cineva poate sa gaseasca o idee care sa se muleze perfect pe aceste cerinte. o.o

    Naratiune: 1 p
    E cam grabita la tine naratiunea. Firele narative nu se desfasoara destul. Textul este descentrat, de fapt. Avem in prima parte acea descriere destul detaliata a planetei Marte, apoi totul vine val-vartej. Ar fi trebuit sa te axezi doar pe un singur plan al povestii. Ori povestea de iubire, ori povestea Terrei distruse. Sau, in cazul in care le voiai pe amandoua, aveai posibilitatea de a mai lungi putin textul si de dezvolta mai mult ideile.

    Descriere: 1 p
    Tot jumatate, fiindca desi ai avut unele momente in care mi-a placut cum ai descris, ai omis lucruri foarte importante. Nu ti-as fi cerut sa imi faci din prima portretul personajelor, insa cateva trasaturi trebuie mentionate; subtil, dar trebuie mentionate. La tine descrierea s-a axat mai mult pe imprejurimi si pe decor, pe fondul pe care se desfasoara actiunea. Insa momentele intense dintre cele doua personaje nu au fost deloc descrise asa cum trebuie; ar fi trebuit sa vad cum evolueaza acele sentimente, ar fi trebuit sa simt ceea ce personajele simt unele pentru altele. Faza cu: "te-am vazut si mi-ai placut" nu mai e de mult la moda, asa-i? Laugh Sper ca pe viitor sa tii cont de faptul ca si cititorul trebuie sa simta ce simti tu si personajele tale. Kiss

    Dialog: 1, 1 p
    Cam inexistent el asa... Cantitatea nu a fost nici overwhelming, dar nici prea putin. A fost destul de bun, doar ca replicile au fost sablon. Nu m-a deranjat in mod special, insa nu pot da punctaj maxim. ^^

    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 0, 5 p
    "iar pentru salvarea omenirii, ei se mutara pe planeta pentru salvarea omenirii" - repetitie
    "Eram precum doi copii mici si ne comportam ca doi copii mici" - repetitie; si inca una enervanta; nu numai ca repeti cuvintele, dar repeti si ideea
    Repetitii, repetitii! Ai grija la ele. Cred ca prima nu a fost intentionata. Dar trebuie sa corectezi textul, scumpa, inainte de a-l posta. Fa o obisnuinta din asta, pentru ca nu se cade ca textulet frumos ca al tau sa fie plin de repetitii si alte chestiute care, sincer, dauneaza aspectului.
    "vroiau" - voiau
    "astea" - forma literara ar fi "acestea"
    Mai sunt cuvinte care sunt scrise asa. Forma literara este cea mai indicata, pentru ca exista dialecte si particularitati si nanana etc. Laugh
    "Ma intreb ce discutara de data asta." - timp folosit incorect; ar fi mers "ce au discutat"
    M-au omorat timpurile pe mine... Ai dat-o inainte cu un perfect simplu - sa-mi spui daca gresesc; n-am mai facut de mult gramatica pe la orele de romana. M-ai killit, iti spun isncer. Poate ca ar fi fost bine sa folosesti un timp mai accesibil. Ca perfectul compus: "am fost" sau imperfectul: "eram". Astea nu te incurcau deloc si dau si o oarecare lejeritate textului. Sunt cele mai accesibile si te sfatuiesc sa le folosesti. ^^
    "ilustriile" - ce sunt astea? Poate "ilustratii"
    "compasiv" - huh? Nu prea e in dictionar.
    Si... Ai inventat cuvinte. Laugh
    "Sti?" - este "stii", cu doi de i
    "sa fur in gradina cuiva" - "din gradina cuiva", poate; o sa o consider greseala de tastare
    "nu-mi doream sa fie prins" - ioi, dar ce reflexiv folosit gresit avem aici. Scumpo, ce ai scris tu da de inteles ca tu nu iti doresti tie. E logic, nu? In mod corect acea sintagma ar fi venit scrisa: "nu doream". Sper ca te-am lamurit. Kiss
    "Frate, te rog nu-l ucide!" - ai omis o virgula~ "Frate, te rog, nu-l ucide!" De ce se pune acea virgula? Pentru ca "te rog" in propozitia respectiva era o completare. ^^
    Mai sunt doua probleme: nu ai scris tot timpul cu majuscula la inceputul frazelor si ai avut multe greselute de tastare. Si sa nu uitam de virgulele buclucase care lipsesc, nu? Inca o MARE problema. Am sa ingros mare pentru ca e o chestie importanta. Numerele se scriu cu litere, draga mea. Doar cifrele romane se scriu cum se scriu ele; insa cifrele arabe sunt "traduse" in text cu ajutorul literelor. Te rog sin suflet sa nu mai faci greseala aceasta pe viitor. Si nu stiu daca sa pun la estetic sau aici; tot o sa scad, asa ca o las aici. Din nou, te sfatuiesc sa treci cu privirea peste text inainte de a-l posta. E bine si pentru imaginea tetxului si pentru "gloabele" oculare ale cititorilor. Kiss

    Actiune: 0, 3 p
    Asta e grabita. Rau... Ne prezinti cum isi sparg actualii martieni si pamantenii capetele pentru niste bucati de pamant, vedem ca peste Terra s-a pogorat inghetul total, apoi vedem tanara si plictisita printesa a planetei Marte si bum... Pica extraterestrul pamantean - ce ciudat suna. Laugh Se indragsotesc, se consuma ceva intre ei, apoi gata... The end. Sa ne strangem ambalajele ce le-am indesat printre incheieturile scaunelor si sa parasim sala. ^^" Am mai spus asta: ideile nu sunt suficient dezvoltate. Ideea pe care o sustin in continuare e ca trebuia sa te axezi pe un singru plan. Actiunea e foarte rapida si din cauza insuficientei descrierii si a naratiunii... Zapacite. Fiindca naratiunea sare dintr-un loc in altul, nu ma lasa sa vad o imagine complet, ma freaca de ici-colo... E usor haotic construit textul tau, sincera sa fiu... Cred ca ai avut multe idei si ai fost intr-o febra de a scrie si a scrie si a tot scrie; pentru ca ti-au placut ideile. Insa discursul trebuie sa fie si el ordonat. Trebuie sa avem cate un pic din toate. Nimeni nu cere descriere sau dialog sau naratiune in cantitati industriale; e bine daca sunt toate cate un gram. Un graunte din fiecare si iese frumos. Data viitoare organizeaza-ti mai bine ideile si fii sigura ca le dezvolti pe fiecare suficient. Bine? Kiss

    Estetica: 0, 3 p
    Ei, aici am o problema peste care nu trec: space-ul de dinainte de linia de dialog. E estetic sa punem cate un mic space inainte de acea linioara ce vesteste replica unui personaj. Nu crezi? Daca esti de acord, atunci poti lua asta ca pe un sfat. Kiss Si mai avem niste spatii duble prin text si o delimitare cam ciudata... Of~ Dar apreciez faptul ca ai lucrat cu fontul si culoarea. Bravo, imi place cum arata. Desi se putea evita italicul. Think


    Total: 5, 2

    Felicitari~



    II

    Titlul: 1 p
    Superb. Titlul e original si cuprinde perfect esenta ideii textului. Imi place~ A big hug from me~

    Ideea: 0, 4 p
    A fost mai mult fantasy decat science-fiction, avand in vedere ca science implica si ceva... Science. Dar a fost impresionant. Nu m-as fi gandit la elfi si felul in care ai dat acea aura mistica si secretuoasa povestii... Perfect~ De incadrat in tema te-ai incadrat; am avut doua rase diferite. Desi ideea cu razboiul si iubirea aceea interzia... Sh, ah~ A fost originala prin detalii, am mai spus. Si ma bucur ca Viatrix a fost o razboinica si a luptat pana la ultima suflare pentru clanul ei. Frumos.

    Naratiune: 2 p
    Oh, da... Naratiunea. In primul rand: nici nu stii cat de frumos este ca povestea sa fie spusa de acel batran. Nu numai ca da o nota autentica textului, insa parca te contecteaza cu generatiile trecute si istoria. Nu-i asa? Acea... Sa-i spunem voal. Acel voal de mister si acea umbra de misticism au fost crema. Uh, uh~ Ideile au fost bine dezvoltate; nu te-ai pierdut in detalii, dar am prins ideea. La capitolul acesta sunt multumita. ^^

    Descriere: 1, 8 p
    Si aici avem ceva frumos. Ai descris suficient cadrul si chiar mi-a placut faptul ca ai introdus si pustii in poveste. Cred ca fara reactiile "publicului" nu avea acelasi farmec. ^^ Ceea ce nu mi se pare ca ai descris destul este razboinica, Viatrix. Pe Argus l-ai descris, cumva - mai ales acel corn; mi-a placut foarte mult cum ai facut-o. Ah... Si sa nu mai zic ca ideea cu Unicornii e, intr-adevar, speciala. Desi nu prea ne-ai spus cum arata la corp... o.o Imi imaginez un cal, sincera sa fiu. Laugh Sorry daca distrug rasa Unicornilor. Pot veni cu torte si furci dupa mine daca se supara... ^^"

    Dialog: 1, 5 p
    Si el e pus intr-o cantitate potrivita. Si mi-a placut ca ai folosit anumite expresii care au imbogatit sentimentul de vechi si magic. Si aici ai punctaj maxim. ^^ Esti cam egoista de iei toate punctele. Laugh

    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 1 p
    "Ceva ce nu ştia sigur dacă aparţinea imaginaţiei sale, dar el, fiul lui Soun şi al Dariei, moştenitorul celor douăsprezece popoare de elfi, avea datoria de a duce mai departe această poveste, pentru a-i prevenii pe toţi." - D-apoi... M-ai ametit, ioi si ioi... Logica frazei asteia e prea incurcata pentru mine. Nu o inteleg... o.o
    "prevenii" - a preveni; cu un singur i; "se vor impotrivii"; "privii"
    "in lumina rosiatica a apusul" - apusului
    In rest am mai vazut greseli de tastare. In mare, diacriticile sunt puse bine. Nu am vazut multe cuvinte fara si te felicit din suflet pentru asta, fiindca e destul de greu sa scrii cu ele, nu? Sunt sigura ca ai corectat textul, dar ti-au scapat unele greselute. Nu e nimic, se intampla. De asemenea unele virgule "regulamentare" nu sunt puse. Vezi ca ai o problema cu frazele lungi. Am reluat vreo doua ca sa prind intelesul acestora. Fa-le mai mici sau delimiteaza-le prin punct si virgula. ^^ Adica semnul acesta: ";". Iti va fi mai usor si va arata altfel si tetxul; nu se va mai pierde nimeni printre cuvintele si exprimarile intortocheate ale propozitiilor.

    Actiune: 0, 8 p
    Actiunea a fost frumoasa. Mi-a placut ce deznodamant ai dat povestii tale si faptul ca ai pastrat, pana la sfarsit, un oarecare mister. De la inceput mi-ai captat atentia si am bucur ca ai reusit sa faci asta. ^^ Este, totusi, un episod care e cam blurry. Acela in care Argus este in temnita... Apoi nu stiu ce se intampla si cum de ajunge sa fie tintit de Viatrix. E cam confuza acea parte.

    Estetica: 0, 4 p
    Arata bine si apreciez faptul ca ai folosit italic si culoarea diferita, fara sa faci curcubeu. Se poate, deci, ca un text sa arate bine si sa fie si clar in acelasi timp. Ceea ce ma deranjeaza, insa, este ca ai uitat de spatiile dinaintea liniilor de dialog. Pentru asta iti scad. E frumos si placut sa le avem puse acolo, asa ca le punem. Daca word-ul sau programul in care scrii nu-ti permite, le poti pune cand postezi textul. E o treaba de doua minutele, dar imbunatateste aspectul textului si m-ar fi facut pe mine sa dau punctaj maxim. ^^


    Total: 8, 9

    Felicitari~



    III

    Titlul: 1 p
    Titlul imi place; e frumos si misterios. Se potriveste cu textul si iti induce din start o senzatie de languros si tenebros. ^^ * hug *

    Ideea: 0, 3 p
    Hmm... Sunt putin cam confuza... Ai dezvoltat foarte mult aspectele ce tin de viata actuala a Roxanei si ai lasat pe un plan secundar ceea ce ne interesa: povestea din spatele "umbrei". Plus ca e cam fantasy, nu are neaparat legatura cu science-fiction. Intr-adevar ca partea de fiction din acest gen merge de minune cu ceea ce e in text, insa unde e science-ul? Si lumile paralele... Cred ca se refera la lumea oamenilor si lumea demonilor. Intuiesc; insa e foarte vag conturat acest detaliu, daca la asta se refera lumile paralele.

    Naratiune: 1, 8 p
    La acest capitol mi-a placut destul de mult. Au fost momente in care am simtit ca ai un buton de fast forward si te joci cu el, sa vezi ce fata fac. Cum am spus, te-ai axat prea mult pe detalii care tin de viata actuala si pamanteana a personajului. Pe Steph nu l-am cunoscut aproape deloc. Plus ca ai niste interventii enervante ca "of" si cuvinte care imi par a se duce spre zona gandurilor personajului. Si acel "brr"; eu una am crezut ca ii e frig prima data... o.o Iti spun sincer. Laugh Ai grija la aceste chestiute, pentru ca, chiar daca par minore, sunt observabile. Lasa gandurile personajului si incearca sa il conturezi ca si narator. Pentru ca el nu indeplineste functia de personaj in poveste, ci de narator. Ar fi putut sa observe mai multe si sa impartaseasca mai multe cu noi.

    Descriere: 1, 8 p
    A fost o parte ce, practic, mi-a cam bruiat intreaga imagine de pana atunci. Cand Roxana incepe sa depaneze amintiri prafuite si sa ne povesteasca despre viata ei amoroasa de pana atunci, mi se rupe firul... M-a deconectat total de la actiune. Inteleg ca ai vrut sa o faci sa fie o femeie macinata de singuratate, dar se puteau descrie si altfel acele detalii. Nu era nevoie sa treaca in revista fosta ei experienta cu un barbat pentru a ne da seama ca se simte singura. Altceva e ca, pana la visul-amintire-revelatie, aceasta nu a avut niciun hint, nicio urma de constientizare a existentei demonului - sau ce o fi Steph. Poate ca ar fi trebuit sa te axezi mai mult pe acest plan. In rest, descrierea este destul de asezata. Cam multa introspectie sub forma gandurilor, insa nu e chiar enervanta. Mi-a placut mult un pasaj; atunci cand femeia este trezita din somn si vede acea forma, umbra in camera ei. Felul in care ai descris acel moment m-a facut sa tremur si sa fiu panicata si eu. Laugh Foarte frumos. ^^

    Dialog: 1 p
    E putin cam inexistent... Si cam necuprinzator. Cam... Gol... Totul se face de parca ar exista un acord prestabilit, de parca totul s-ar derula conform unui scenariu si replicile sunt de prisos. Dialogul ar trebui sa fie mai natural si mai dinamic.

    Greseli de tastare/exprimare/ortografie: 0, 8 p
    "sa fi" - sa fii
    "asa zisului" - "asa-zisului"
    "haluginatie" - halucinatie; m-am uitat sa vad daca litera "c" e langa "g", insa nu sunt apropiate, deci nu cred ca e vorba de o greseala de tastare; cu toate astea, nu pot fi sigura, asa ca nu voi scadea
    "ca vorbesc turca cu voi" - poate vorbeste "in turca"; sa vorbeasca ea turca nu prea cred; este turcoaica? o.o Cam asa se intelege din acea fraza.
    "vehicolului" - vehiculului; cu "u"
    "inneca" - ineca; cu doi de "n" e la "innorat"
    "deasemenea" - de asemenea; doua cuvinte
    "O conexiune puternica ii legau" - ii lega; ea, conexiunea, ii lega pe ei
    Cifrele se scriu cu litere! Nu uita asta. Si m-ai cam incurcat in timpuri. Avem si prezent si trecut in text si suna... Dezordonat. Tot textul e asa; alterneaza niste timpuri care nu prea se potrivesc si nu vad de ce ar fi alipite.

    Actiune: 0, 9 p
    Ultima parte a fost grabita. Dar grabita rau de tot... Nu a mai fost niciun fel de descriere. Pe cand, prima parte s-a taraganat si s-a miscat lent si... Oh! Sincronizare! Sincronizare si echilibru trebuie textului asta. In rest, actiunea a fost usor de urmarit. Ai un stil foarte accesibil si a fost o lectura placuta. ^^

    Estetica: 0, 3 p
    Doamne... O sa ma satur sa spun asta. Space-ul de dinainte de liniile de dialog unde e? Cine l-a papat? Nu uita de el, pentru ca e corect din punct de vedere estetic sa existe. Ai insistat asupra a doua puncte de am crezut ca vad eu prost de la un moment incolo. Dar nu, inca nu e timpul sa ma duc la oftalmolog; in loc de trei puncte de suspensie tu ai pus doua; in mai multe locuri. Alea... Nici nu au nume... o.o Asa ca e bine sa le pui pe cele trei. Si unele diacritice lipsesc, dar, Zeus, nu o sa scad pentru asa ceva. Laugh Ar trebui sa mai pun fiindca te-ai straduit sa scrii cu ele. In rest tetxul este curatel si bine asezat in pagina. Nici greseli de tastare nu am vazut prea multe, deci e bine. ^^


    Total: 7, 9

    Felicitari~



    Daca o luam pe locuri ar fi:

    1. Eli cu 8, 9 p
    2. Ralu cu 7, 9 p
    3. Domino cu 5, 2 p

    Vreau sa va felicit pe toate trei pentru faptul ca ati reusit sa aduceti lucrarile si ca ati mers pana la capat. ^^ Poate regula aceea functioneaza, pana la urma. Nu? Toate lucrarile sunt frumoase si a fost foarte interesant sa citesc ceva mai putin "pamantean". Nu ma asteptam sa avem idei atat de originale; marturisesc ca eu nu as fi putut scrie ce ati scris voi. Sper ca explicatiile si sfaturile de mai sus sa va ajute si sa mai participati si la alte concursuri. Este doar in folosul vostru. ^^ Sper sa mai fie membri dedicati si responsbaili ca voi, dragelor~ Felicitari. Toate ati castigat, chiar daca nu ati luat premiul intai. ^^

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 30 Sept 2013 - 20:27

    Lucrarea I – Moartea Terrei: Chemarea iubirii
     
    Titlul: 0, 7
    Nu mi s-a părut original sau creativ. Pur şi simplu e acolo. Nici nu exprimă prea multe. Plus că Pământul nu a murit.
     
    Ideea / Originalitatea: 0, 35
    Povestea ta îmi aduce aminte de tragica poveste a lui Romeo şi a Julietei. Iubirea interzisă din cauza familiilor, respective ‘speciilor’ celor doi amorezi. În fine, măcar aici nu a avut un sfârşit tragic. Pe lângă povestea de dragoste, ideea în sine e destul de întâlnită. Plus că multe lucruri nu sunt foarte fondate. Cu sau fără noi, Pământul tot aşa îşi vede de treabă. Nu este prea posibil să vină o nouă era glaciară în urma unui aşa-zis război. Doar dacă nu cumva armele folosite erau pe bază de gheaţă.
     
    Naraţiunea: 1, 2
    Sinceră să fiu, niciodată nu am ştiu c ear trebui să spun aici. Ai narat oarecum binişor, însă ideile nu au fost dezvoltate în egală măsură. Aş putea spune că îmi place faptul că finalul este deschis.
     
    Descrierea: 1
    Din păcate, descrierea a fost în proporţie de 70% în prima parte a textului, în care ne-a fost prezentată povestea Terrei. În rest, a dat bir cu fugiţii. Sentimentele tinerei prinţese nu au fost ‘dezvolatate’ suficient de mult.
     
    Dialogul: 1
    Dialogul a fost puţin, ceea ce nu mă deranjează, însă se putea lucre mai bine la el. Ceea ce vreau să spun e că replicile nu par convingătoare. Cel puţin în ultima parte, în care prinţesa îşi ‘varsă nervii’ pe fratele cel mare şi rău, replica ei este destul de încărcată şi dramatică.

    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 0, 4 p
    Greşeli au tot fost. Au lipsit virgule, au existat propoziţii care nu au început cu literă mare, de asemenea au lipsit destule litere. Plus că au fost şi câteva repetiţii. De asemnea se putea lucra şi la exprimare, care uneori a avut o tentă copilăroasă.
    Momental -> Momentan
    tremuram toate-> tremuram toată

    Acţiunea: 0, 75 p
    Acţiunea e nu  a fost constantă. Dacă ficul ăsta ar fi o funcţie, atunci ar fi discontinuă pe tot intervalul. Numiţi-mă tocilară, dar aşa este. La început a decurs destul de încet, dar apoi, de la ‘episodul’ cu şcoala ai grăbit-o. Sau cine ştie, poate în viitor oameni se vor şi teleporta în timp şi spaţiu. Asta ar fi o explicaţie.


    Estetica: 0,4 p
    Nu am acordat punctaj întreg deoarece nu sunt de acord cu scrisul înclinat şi îngroşat pe tot parcursul unui capitol. Plus că puteai scoate cumva titlul în evidenţă. Poate alt font sau ceva. Încearcă mai mult data viitoare.
     
    Notă: 5, 80
     




    Lucrarea II – Trecutul unei iluzii
     
    Titlul: 0, 9
    E destul de interesant, însă pe mine mă bagă în ceaţă. Înţeleg partea cu trecutul, însă ‘iluzia’, nu. Probabil sunt îngustă la minte.
     
    Ideea / Originalitatea: 0,45
    Nu a fost nemaipomenit de original, însă sunt destul de sigură că e prima dată când citesc ceva despre oameni şi unicorni. Destul de tare. Totuşi, iar intervine povestea de dragoste dintre două specii diferite, deci mai scade din originalitate.
     
    Naraţiunea: 2
    Ai narat foarte bine. Ideile au fost duse până la capăt, adică au fost valorificate în egală măsură.
     
    Descrierea: 1, 8
    Descriere a tot fost. Deşi pe alocuri se putea îmbunătăţii, în general a fost satisfăcătoare. Nu au fost prea multe detalii care să plictisească, dar nici prea puţine. Totuşi, la capitolul ‘sentimente’ se mai putea lucre.
     
    Dialogul: 1, 35
    A fost destul de puţin. Nu am ce spune în legătură cu calitatea lui, deoarece a nu a fost sec, însă trebuia să fie puţiiin mai mult.

    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 4
    Eu nu am văzut greşeli de tastare sau exprimare. Singurele pe care le-am observat sunt enumerate mai jos. În rest, chiar cred că nu am ratat nimic.
    lumina roşiatică a apusul – lumina roşiatică a apusului
    biata finţă – biata fiinţă

    Acţiunea: 0, 9
    A fost interesantă şi surpinzătoare. Nu mă aşteptam la acel minimoment de trădare din partea fetei. De asemenea, nu a fost nici grăbită. Totuşi, la un moment dat m-ai pierdut pe undeva. Nu eram sigură de ce se întâmplă.

    Estetica: 0, 5
    Chiar nu am nimic de zis aici. Impecabil.
     
    Nota: 9, 3




     
    Lucrarea III – Umbra răului
     
    Titlul: 0, 85
    În sfârşit, un titlu pe care îl şi înţeleg. Nu este foarte creativ, însă se poate observa foarte uşor, poate puţin prea uşor, legătura dintre el şi text.
     
    Ideea / Originalitatea: 0,4
    A fost original oarecum, însă nu în totalitate. De ce e Roxana secretara şefului celei mai importante firme din Europa? De ce? Nu putea fi şi ea o secretară de rând? Nu cred că e corect să te alegi şi cu bani şi cu tipul arătos malefic. *mică glumă proastă, însă nu mă mai puteam abţine*


    Naraţiunea: 1, 7
    Naraţiunea a decurs destul de bine, însă uneori ai avut stângăcii pe parcursul relatării poveştii.
     
    Descrierea: 1, 7
    La fel, a fost bună, însă nu suficientă. Ai adus destule detalii, însă mi-aş fi dorit să văd ceva mai mult. Mi se pare că ai acordat prea multă importanţă biroului şi balului, decât momentelor petrecute cu Stephan.
     
    Dialogul: 1,3
    Şi aici a fost puţin. Adică mă bucur că nu am citit texte pline de dialog, însă are şi el rostul lui. Plus că îl puteai face mai complex.


    Greşeli de tastare / exprimare / ortografie: 1, 2
    Din păcate, am observant o singură greşeală de tastare, însă presupun că au mai fost măcar două. Pe lângă asta, greşelile de exprimare au apărut destul de des. Ar trebui să fiţi mai atenţi când scrieţi şi să recitiţi de mai multe ori ca să vă iasă greşelile mai uşor în evidenţă.
    umire - uimire


    Acţiunea: 0, 8
    Acţiunea a fost cât de cât interesantă, însă partea cu supranaturalul a apărut în proporţie mult prea mică. Mi-aş fi dorit să  î-l fi introdus pe Stephan mai repede şi să vedem mai multe momente cu el.


    Estetica: 0, 45
    Aş fi apreciat mai mult dacă nu erau cei ‘~’ înainte şi după titlu. În rest a fost aranjat în pagină destul de frumos.
     
    Notă: 8, 4


    Domino: 5, 8
    Eli: 9, 3

    Rallu: 8, 4

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 30 Sept 2013 - 21:05

    Revin. De data asta cu anunţarea câştigătoarei.
    Recapitulăm cele trei seturi de note.
    Domino: 7, 15; 5, 2; 5, 8
    Eli: 9, 6; 8, 9; 9, 3
    Rallu: 8, 3; 7, 9; 8, 4

    Făcând media clasamentul este:
    Locul I: Eli cu 9, 26. Felicitări!
    Locul II: Rallu cu 8, 3. Felicitări!
    Locul III: Domino cu 6, 05. Felicitări!

    Bravo fetelor! Mă bucur enorm că aţi mers până la capăt şi sper că o să mai participaţi şi la viitoarele concursuri. Topicul mai rămâne puţin deschis în caz de doriţi să vă mai felicitaţi.
    Seară faină!

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de RR la data de Lun 30 Sept 2013 - 21:11

    Felicitari fetele Big Hug Ma bucur mult ca ati participat. Sper sa ne vedem si a urmatorul concurs :-> Va fac cinste tuturor cu bautura si prajitura Love it Data viitoare am sa va intrec [sper] (D) Nu ma dau batuta Laugh Da, no insane Tongue
    Felicitari Eli, o poveste foarte frumoasa Big Hug

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Topic Închis Re: Concursul lunii septembrie 2013

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 30 Sept 2013 - 21:12

    Aaa! FELICITARI NOUA! Sfinte Sticla de Nestea, sunt asa de fericitaaa! Adica am castigat toate si am muncit atata pentru acele creatii. Si noi ar trebui sa multumim criticilor pentru critici, multimim, dragelor! Big Hug adica eu una chiar va multumesc, mai ales ca ete ce am adus cu mine: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]
    Dam un mare party de 1000 de zile! Bautura 
    Eu una am castigat ceva experienta  - sper - si chiar am aflat ceva nou. Felicitari tuturor si sper sa avem cu toate parte de note mai mari la alte concursuri si sa ne mai intalnim tot pe la concursuri. 

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:20