Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator
avatar
RAIN.
Inactiv
Inactiv
Sex : feminin

November rain

la data de Dum 8 Sept 2013 - 17:21
November rain


Prolog

Măduva oaselor era zdrobită, vasele sangvine erau perforate, carnea era despicată, iar respiraţia tăiată. Mintea îi era învăluită în momente care păreau uitate de gândurile sale bolnave, conştiinţa străpungând zidul ridicat de ambiţia şi înverşunarea sa. Se lupta cu toate obsesiile morbide ce aveau rădăcini adânci fixate în amintirile sale. Sufletul îi era străpuns de suliţele încinse, provocând o sângerare interioară, invizibilă pentru rasa umană, însă simţită de către ea. Regretele se scurgeau din inima însângerată, urmând să fie singurele lucruri care aveau să asiste la moartea sa interioară, la decăderea ce a răpus-o. A fost zdrobită!


Capitolul I

Dacă te vei pierde, dacă te va răpi cineva, ce vei face micuţă prinţesă? Dacă palatul tău se va prăbuşi, atunci ce vei face, vei sta să lupţi sau vei fugi?



       Sakura’s point of view


       -Hai, Sakura, rupe-i părul!

       Aceleaşi vorbe răsunau în întreaga curte a şcolii, făcându-mă să mă bucur de faptul că eram încurajată chiar şi de cei pe care nu îi cunoşteam. Încrederea îmi curgea prin vene odată cu sângele, iar sentimentul de superioritate faţă de blonda din faţa mea creştea considerabil. Mă hrăneam cu durerea ei chiar dacă nu şi-o exprima prin cuvinte şi nici măcar prin fapte. Stătea nemişcată ca şi cum m-ar fi poftit să o lovesc, în timp ce îşi încleşta degetele, unghiile lungi străpungându-i palma, sângele scurgându-se pe pielea albă a mâinilor sale. Îşi ţinea capul plecat încurajându-se probabil să reziste tentaţiei de a mă lovi, sau pur şi simplu se ruga să se termine odată această întâmplare, să plece şi să încerce să uite de ea. Cu toate astea, evenimentul va fi bârfit prin şcoală săptămâni bune de acum în acolo, lucru de care mă voi asigura eu. Iubeam să fac să sufere tipele ca ea, care nu îşi dădeau prea mare importanţă şi care treceau neobservate şi doreau să pară nişte sfinte. Altă ratată.
       Ultima palmă venită din partea mea i s-a lipit de obraz, doborând-o pe asfaltul rece, umed din pricina ploii care a început cu ceva timp în urmă. Şiroaiele de apă i se scurgeau din vârful capului pe chipul înroşit, semn că răbdarea sa începea să se diminueze. Am înghiontit-o cu piciorul, arătându-mi dezgustul faţă de persoana ei, mai mult decât neinteresantă pentru mine. Îşi acoperise faţa cu palmele în timp ce dinţii îi scârţâiau. Am pufnit dispreţuitor, întorcându-mă spre grupul de fete din care doream să fac parte cu atâta ardoare. Lidera îmi aruncă un zâmbet, acesta fiind urmat de o replică ce m-a lăsat puţin confuză: “Încă nu s-a terminat.”. Nu înţelegeam. Tipa aceea blondă era pe jos, semn că eu câştigasem această luptă. Ce dorea să…
       Nu am apucat să termin întrebarea retorică căci mi-am simţit corpul învăluit într-o durere infernală, aceasta concentrându-se asupra coloanei vertebrale. Mi-am arcuit spatele şi am scos un ţipăt ascuţit, acesta fiind urmat de o înjurătură frumoasă adresată persoanei care a avut tupeul să mă lovească. Mi-am întors capul spre stânga, văzând câteva şuviţe gălbui plutind în bătaia vântului. A fost singurul lucru pe care l-am observat deoarece piciorul blondei a făcut contact cu stomacul meu. M-am aplecat încercând să inspir adânc căci respiraţia mi-a fost tăiată. Am tuşit sec, simţindu-mi sângele acumulat în plămâni, presându-mi sternul. Eram epuizată şi nervoasă, căci a reuşit să mă termine din două lovituri. Cine ar fi crezut că sfânta măicuţă blondă ştie să lovească atât de bine?

       Încercam să privesc situaţia din exterior, iar imaginea nu era tocmai frumoasă. Eram desculţă, pantofii mei cu toc fiind aruncaţi pe undeva prin mulţimea care se strânsese în jurul nostru, aşa cum se întâmpla de fiecare dată când era rost de bătaie. Rochia-mi albă era udă, lipită de corp şi pătată de sânge şi nămol, iar părul era ciufulit şi ud. Nici tipa cealaltă al cărei nume îmi era necunoscut nu se afla într-o stare mai bună: părul lung era răvăşit, pantalonii largi erau uzi şi lăsaţi în jos, iar bluza albă, lărguţă şi lăsată pe un umăr era ruptă la fel ca şi skaterii ei. Îmi lăsa impresia că era un băiat cuprins într-un corp de fată, căci acesta era adevărul: fata ar fi arătat bine dacă s-ar fi îngrijit puţin, dar nu aş fi recunoscut asta de faţă cu ceilalţi nici moartă. Mi-am şters sângele de la buză cu ajutorul mânecii rochiei, iar apoi m-am întors brusc sperând să o prind pe blondă cu garda jos pentru a o putea lovi. În zadar, totuşi. Fata nu mai era în spatele meu, ci apăruse în faţa mea, fiind pregătită să mă lovească din plin. S-a oprit, mâna sa fiind la doi-trei centimetri de faţa mea. M-am uitat confuză, însă nu pentru mult timp căci m-a lovit din plin: încă o lovitură în stomac primită din partea ei, încă un moment în care mă umilea.
       Am căzut pe asfaltul rece scâncind de durere şi închizându-mi ochii. Îi strângeam în speranţa că durerea avea să înceteze, lucru ce nu s-a întâmplat. Ah, nesuferita aceea mi-o va plăti cu vârf şi îndesat. Mi-am deschis încet ochii, clipind des, iar singura persoană pe care nu-mi doream să o văd era deasupra mea, cu mâna înfiptă în rochie, ridicându-mi astfel chipul la nivelul său.

       -De ce încerci să fii ca ele? -M-a întrebat în timp ce îi arunca o privire plină de dezgust conducătoarei grupului în care doream să intru cu atâta ardoare.- Vei fi detestată la fel ca şi ele, a continuat făcând referire la celelalte fete ce joacă după regulile idolei mele.
       -Nu e problema ta, i-am răspuns îndepărtându-i fetei mâna de pe hainele mele. Nu vreau să rămân în umbră, la fel ca tine, i-am spus.
       -A fi în umbră înseamnă a avea prieteni adevăraţi, mi-a replicat.
       -Am prieteni adevăraţi! am ţipat.
       -Nu ai, m-a contrazis. Nimeni din cei prezenţi nu a intervenit, nu te-a ajutat atunci când ai primit acele lovituri. Toţi aşteaptă doar acel moment fantastic în care ultimul rămas se laudă că a reuşit să îşi înfrângă adversarul, aşteaptă ca una dintre noi să fie zdrobită, să vadă cum învinsul se smiorcăie cerând îndurare. Ar fi în stare să te lase aici, aproape moartă şi să plece mai departe, fără să privească în urmă şi fără să aibă mustrări de conştiinţă. Sau ele, spuse uitându-se din nou la grupul fetelor, crezi că te vor ajuta? Habar nu ai în ce te bagi, puştoaico.

       De ce mă numea puştoaică? La urma urmei eram de aceeaşi vârstă. Am simţit cum pot respira din nou în momentul în care s-a ridicat de pe mine, cu toate că nu se lăsase cu toată greutatea. Poate era o uşurare sufletească, nu una trupească. Nu ştiam de ce, însă mă simţeam constrânsă atunci când discuta cu mine, iar toate organele parcă se strângeau atunci când îmi vorbea cu atâta uşurinţă, cu atâta dezgust faţă de cele pe care le admir încă de când eram boboacă. Abera, eram sigură, iar tot ceea ce îmi spunea probabil erau doar poveşti spuse din cauză că ea nu a reuşit să intre în acel grup. Invidia o domina, eram sigură.
       Am urmărit-o până când imaginea ei a fost cu totul absorbită de ceaţa densă ce s-a abătut asupra cartierului şi care contribuia la alcătuirea acestui peisaj mai mult decât morbid. Mi-am aruncat privirea spre mulţimea care începea să se răsfireze, iar mai apoi la grupul acela de care vorbea blondina. Erau atât de perfecte, iar eu, ei bine, eu îmi doream să primesc acelaşi tratament ca şi ele, să fiu la fel de populară, să râvnească toţi bărbaţii la corpul meu, să fiu înconjurate de persoane care ar face orice ca să se afle în preajma mea.

       -Te-ai descurcat bine, Sakura. Eşti printre singurele care au reuşit să-i facă faţă tipei ăleia. –Am privit atunci persoana care mi-a spus acele cuvinte şi eram mândră de mine, cu toate că fata cu care m-am bătut m-a lăsat lată, la propriu. – De acum faci parte din grup, mi-a răspuns aceeaşi voce feminină.

       Corpul îmi explodase din cauza bucuriei care s-a abătut asupra mea la auzul acelor cuvinte pe care le aşteptam de atâta amar de timp. M-am ridicat şi mi-am luat pantofii, încălţându-mă cu ei. Simţeam cum puteam păşi cu încredere şi eleganţă alături de ele, era un semn că aveam să devin ca ele, o conducătoare de excepţie căreia să i se supună toţi. Credeam în mine, în ele,  în speranţă şi eram sigură că norocul va fi de partea mea de acum înainte.



*


       -Ce-aţi zice să mergem într-un club? Întrebă lidera grupului.
       Am înghiţit în sec căci un moment mai nepotrivit nici că îşi putea alege.
       -Nu pot, am ceva de făcut, am răspuns pe nerăsuflate în speranţa că va accepta asta şi nu va pune prea multe întrbări.
       -Ce anume? a întrebat aceeaşi fată. Este atât de important încât refuzi să îţi petreci timpul cu noi, cele mai noi şi mai bune prietene ale tale? a spus din nou, de data aceasta pe un ton piţigăiat, mai mult decât enervant.
       -Pur şi simplu nu azi, Karin.
       -Ai vrut atâta timp să faci parte din grupul nostru, iar acum refuzi o ieşire cu noi? Nu crezi că eşti cam ipocrită? Vrei să fii dată afară din grup? M-a întrebat în timp ce-şi aranja ochelarii cu rama neagră la ochi.
       -Nu, sigur că nu, uită ce-am zis. Voi fi acolo, nu-ţi face griji.
       -Aşa sper. Ne vedem în centrul oraşului la unsprezece seara. Dacă nu eşti acolo, nici să nu te mai bagi în seamă cu noi, înţeles?

       Am încuviinţat temătoare, le-am urat “La revedere” căci ajunsesem acasă şi m-am îndreptat spre vilă. Trebuia să îmi conving tatăl să mă lase să ies în noaptea asta într-un fel sau altul, având în vedere faptul că tata nu era chiar cea mai înţelegătoare persoană, chiar deloc.



M-am gandit sa deschid si aici acest fic, SasuSaku desigur. Mai este postat doar pe un singur forum. Sper sa va placa ^^
avatar
Pasila
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: November rain

la data de Dum 8 Sept 2013 - 17:23
O.O Sunt... nu stiu unde, nu stiu ce fac.... stiu doar ca am citit ceva ce m-a dat pe spate, ceva mai bine scris chiar si decat Andreea Schmitt O.O M-ai surprins maxim, nu ma asteptam sa gasesc ceva atat de awesome cand am intrat aici. Eram cu un chef mare de citit si cand am vazut... "Oh, God. Nou fic, Rain are rangul ala pe forumul ala, ea sigur scrie tare. M-am scos, am ce citii." Cine naiba s-ar fi asteptat ca totul sa fie de fapt... flawless. Stilul tau e unic si minunat, e genul care ma propulseaza de la prima faza afara din camera mea, si usa e incuiata pana capitolul se termina. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la ultimul rand, eram prea ocupata sa ma uit la imaginile din mintea mea. Da :3, e clar ca sunt impresionata, dar totusi n-am exagerat, tot ce am spus mai sus e adevarat si nu retrag nimic.  Prologul a fost awesome, am crezut ca mor cand l-am citit, m-a bagat in ceata total si nu stiam la ce sa ma astept. Eram prea cuprinsa de idee si citeam repede, de parca cuvintele ar fi fugit, pentru ca ma manca curiozitatea de muream. Apoi, sub capitol, alta faza maxima. O.O  Am fost asa curioasa de continut ca nici timp sa mai gandesc "God, e genial" nu am avut. 
DA! Deci nu pot reactiona altfel, pare rau. Dar chiar si eu urasc tipele care cica nu vor sa fie observate! Sa fim seriosi, cu totii stim ca fiecare vrea sa fie centrul atentiei, asa ca nu e nevoie de aere de sfinte. Mor cand vad si in ficuri caracterul fetelor de genul, inchid din prima pagina. Mie imi plac personalitatile puternice si ma bucur ca asa ceva am gasit aici :3 Daca era vreo usa de biserica ratam tot ficul, dar tu ai avut fericita idee sa faci personajele ale naibii de bune. Mi-a placut mai ales scena, ca ai inceput cu dialog, vad ca e o moda acum, nu se mai incepe cu naratiunea sau descrierea, ma bucur, parca e mai misto asa, captiveaza mai repede cititorul. Sau cel putin pe mine. Ooooo, dar inceputul a fost maxim, am zis ca mor cand am citit, am inceput sa rad singura in camera, vedeam imaginile si asta este, chiar am ras ca o natanga. 
Imi si imaginez cum e sa cazi asa sau sa primesti asa o bataie, auch, auch. Buna idee, a naibii de buna, dar destul de cruda. Ooo, te ador :3 
Esti un extraterestru! Clar! Absolut! Sunt sigura. Ba nu, nici asa ceva nu esti, nici aia nu s-ar pricepe asa de bine. O.O Ce esti tu?! 
Si pana la urma nu cretina aia "sfanta" a luat bataia maxima. Sakura a fost umilita! O.O Cred ca -a simtit foarte prost... nu ma asteptam la asa ceva. Mai degraba la o invazie a inorogilor, dar nu la finalul asta al bataii... 
Uuu, o inteleg perfect, si eu clipesc cand ma doare ceva :3 Buna scena. <3 am adorat-o.
Oooo, prieteni adevarati... sensibil subiect, dar sunt de acord *hmm* sunt de acord cu conducatoare aia dura. Imi place de ea, nu ca de Sakura, dar e simpatica :3 
Tata neintelegator? Ei, aici nu o inteleg, dar ma bucur ca tac-su nu e cel mai de treaba ca in alte povesti. In sfarsit un fic cu o familie calumea, in care mai sunt bagati si parintii in seama, nu toata ziua numai "SasuSaku, SasuSaku, SasuSaku". Awwww, incep sa fiu o mare fana de-a ta :3 ma uimesti din ce in ce mai mult *goo*. 
Acum sigur aberez: Ce-as mai rade daca ea ar intinde ceva pe geam si ar iesi afara daca nu ar primi permisiunea, si apoi as rade din nou cand ar da de belele, iar abia apoi mi-ar parea aproape rau de ea. 
Revenind, mor! Ma omori! Stiu ca a fost un capitol destul de mare, dar e prea mult daca eu sper la next cat se poate de curand, chiar si acum? ;Wink Zi nu, zi nu, zi nu. Fa o inoroaga fericita si posteaza capitolul 2, ooo, si sa ma anunti te rog :3 sunt mereu cu capul in nori. 


ps: ciuda, lume! Mai ales Kirei! *evil* eu sunt primaaaa :3 


Ultima editare efectuata de catre ELI :) in Mier 11 Sept 2013 - 1:52, editata de 2 ori
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: November rain

la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:54
Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^
Continut sponsorizat

Re: November rain

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum