╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Între oglinzi paralele [+18]

    Distribuiti

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:25

    Bună. Sunt conştientă de faptul că mai am un fic în desfăşurare, dar acela este pe terminate aşa că voi începe altul de această dată original. La insistenţele lui Liz am trecut în titlu "+18" deşi nu ştiu cât de des am să aduc astfel de părţi. De asemenea vreau să menţionez că e posibil ca titlu să fie schimbat, în cazul în care îmi vine în minte altul mai bun. 
    Lectură plăcută!



    Vârsta minimă: 18.
    Gen: supranatural, romanţă, dramă, acţiune.
    Limba: română.
    Observaţii cu privire la conţinut: -
    Tipul de critică: De care o fi.





    Capitolul 1
     
     
    “Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţa abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.” – Osho
    Acest citat deschidea paginile jurnalului meu roz cu un trandafir alb pe copertă. Mi se părea că el mă reprezintă cel mai bine şi, ca orice alt citat, spune un adevăr despre viaţă. Îl citeam de fiecare dată înainte să mâzgălesc paginile albe ale acestui caiet plin de secrete şi fantezii, unele prea copilăreşti pentru vârsta mea majoră.
     
    „21. august. 2013
    Dragă jurnalule,
     
    Nu ştiu cu ce să încep şi nici ce să scriu, dar cert este că simt nevoia să o fac. Poate pentru că astăzi am făcut-o de oaie în faţa tipului de care sunt atrasă? Cel mai probabil. Încă puţin şi îi spuneam tare şi clar: „Idiotule ce ai o înfăţişare ce dă gata orice fată, te iubesc.”. Nu mai era mult şi făceam acest pas, dar mi-am muşcat limba înainte să rostesc acele cuvinte mult prea jenante pentru mine. El se uita doar la prietena mea care era model şi avea corpul perfect: 90-60-90. Eu eram departe de acest statut. Să o mai recunosc odată? M-am măsurat o singură dată ca să văd şi eu care e diferenţa. Nu mare, eu eram ceva de genul: 58-63-90. Doar o singură chestie o nimerisem, în rest pas. Am încercat să slăbesc, dar mama începea să mă facă anorexică şi îmi zicea că am să leşin pe stradă dacă nu mănânc şi pieptul nu îl puteam umfla cu pompa şi nu vreau silicoane cu toate că îmi permit. Uneori când îmi vedeam trupul gol în oglindă mă întrebam ce are ea şi eu nu. Ok, o fi având abdomenul plat şi fără pic de burtică, dar când o văd pe podium la prezentări am senzaţia că se rupe de la jumătate pe tocurile de cincisprezece centimetri. În rest? Nimic. Nu îmi plăcea că pe mine doar mă consideră prietena lui, iar după dânsa moare. Eram geloasă! Dar dacă ştiu că el e fericit atunci aveam să accept relaţia lor cu toate că nu puteam să văd cum îi bagă limba în gât.
    Îmi doresc ca măcar odată să îi simt şi eu gustul buzelor sale, sânii mei să se preseze de pieptul său şi să mă privească în ochii-mi căprui mai ceva cum o face cu Sophia. Prefer totuşi să tac şi să rămân cu vise decât să rup lanţul prieteniei dintre noi doi. Măcar prieten să îmi fie, dacă iubit nu se poate...”
     
    Am oftat şi am închis jurnalul cu lăcaţelul argintiu ca să fiu sigură că fratele meu nu îmi umblă prin el. Nici la cei douăzeci de ani ai săi nu s-a maturizat şi nu a lăsat acest obicei prostesc. L-am pus în noptiera neagră şi cheiţa o foloseam drept medalion, pentru orice eventualitate.   
    - Cornelia, la masă! Ia-l şi pe fratele tău.
    - Imediat mamă.
    Uram că trebuie să o fac pe mesajerul cu fratele meu care era băgat cu totul în laptopul său. Cred că se uita pe la filme porno, cine ştie. Nu am să înţeleg niciodată aceste lucruri care mi se par de-a dreptul dezgustătoare pentru a fi privite. Pentru ce să te uiţi şi să te exciţi dacă nu poţi avea parte de acţiune? Ei bine nu găseam răspunsul şi nu cred că am să îl am vreodată. M-am dus spre baia din camera mea în căutarea unui elastic şi pentru a mă spăla pe mâini, pentru că mama făcea ca trenul în gară dacă nu respectam această regulă. O credeam în stare să îmi miroase şi mâinile ca să se asigure.
     
    Stăteam rezemată de tocul uşii şi încercam să trag de William. Nu ştiam cum să îl fac să iasă din monitorul acela. Se juca nu ştiu ce porcărie abia apărută pe piaţă, dar mie puţin îmi păsa, pentru că ştiam că mama avea să urce precum taifunul la etaj şi să trântească după care să îşi reverse nervii pe mine- când prindea ocazia. Deci nu îmi convenea să îl las aici şi să plec, pentru că ieşeam şi eu prost. Oricum o recunoşteam, stăteam şi eu destul de mult pe laptop şi dacă mama începea să ţină discursuri despre asta atunci nu se mai oprea până când nu pica în lumea viselor. Plictisitoare femeie, uneori.
    - Te mişti odată, Will? Ştii cum face mama. Pune naibii pauză şi hai la masă până nu ne arde pe amândoi.
    - Stai puţin că acum îl dobor pe acel ticălos.
    - Dobori pe dracu. Ştii cum e mama. Nu îi pasă că suntem majori şi la facultate, tot ne consideră copii de tâţă şi dacă nu vrei să afle că ai tras pe nas atunci mişcă.
    - Nu ai fi în stare. Dacă îţi dai drumu la gură spun şi eu că nu ai dormit la Isabella ci ai fost la o petrecere în care erau mai mulţi băieţi decât fete.
    M-am strâmbat la el şi acesta a scos limba la mine. Nu pot să cred că încă se folosea de asta. Patetic! Recunosc că făceam destul de multe prostii şi mintea mea  cocea mii de minciuni, destul de credibile. Cred că fratele meu le ştia pe toate şi se folosea de ele, aşa cum şi eu mă foloseam de ce ştiu despre dânsul. Da, asta era dragostea de fraţi. O dragoste cu ghimpi. M-am dus spre el şi am dat monitorul în jos aratându-i cu degetul ieşirea. Murmură ceva şi se ridică. Nu am înţeles prea bine ce a zis, dar ştiam că e vorba de originile mele.
    - Avem aceeaşi mamă.
    Am coborât scările înaintea lui râzând. Pe ultimele trei le sărisem ca să scap de fratele meu ce prinse viteză. Dacă mă prindea avea să mă gâdile şi nu îmi plăcea deloc asta, deoarece eram o persoană cu multe puncte sensibile. Am luat-o la fugă prin casă ajungând în bucătărie unde erau părinţii noştri. Tata ne privea amuzat, dar mama era puţin supărată de întârzierea noastră şi de faptul că ridicăm în aer praful inexistent în casă. Femeia asta e obsedată de curăţenie. Nici nu ştiam când le face pe toate.
    - Vreţi să vă aşezaţi odată? Se răceşte mâncarea. Maturizaţi-vă şi voi.
    Maturizare? Dar ea e cea care ne consideră copii mici şi de la an la an am senzaţia că mi se ia din libertate. Sincer nu aveam cum să o înţeleg oricât de mult m-aş strădui. Uneori eram copilul ce nu trebuia să plece de sub fusta mamei şi alte ori eram fata majoră cu responsabilităţi în poală. Nici nu ştiam cum să mă mai port cu ea. De asta cred că ne certam atât de des. Nu puteam să fiu fata perfectă pe care o dorea ea, deoarece nu o înţelegeam ce vrea exact de la mine. Îmi era imposibil, pentru că se schimba mai ceva ca vremea. Orice făceam era greşit.
    Câteodată îmi doream o altă viaţă şi părinţi mai înţelegători, dar trebuia să spun merci că îi aveam şi pe aceştia pe când alţii nu îi aveau sau erau doar lângă unul singur. Egoista de mine.
     
    Sări! Fugi! Omoară! Supravieţuieşte! Luptă!
     
    Am deschis ochii şi m-am uitat la ecranul telefonului: 9:45 şi trei apeluri de la Isabella. Ce îi veni fetei acesteia să mă sune atât de dimineaţă? Şi părea să fie serios din moment ce mi-a dat trei apeluri. Oricum nu era vina mea că îmi ţineam telefonul doar pe vibraţii şi am un somn profund.
    Am dat pătura de pe mine şi un pocnet mă făcu să îmi dau seamă că adormisem citind. M-am întins şi am ridicat cartea. Îmi plăcea să citesc seara şi mai ales cărţi ce conţineau drept personaje supranaturalii. Uneori mă visam şi eu undeva prin mijlocul acţiunii luptând alături de alţii. Poate de aici şi faza ce m-a trezit. Tot ce era supranatural era de domeniul meu şi nimeni nu îmi înţelegea pasiunea, ca să nu mai zic de ce mi-aş dori să am puteri când mereu eşti ameninţat cu moartea de alţii. De parcă în lumea reală nu ar fi aşa. Nu era mare diferenţă între realitate şi ficţiune. Cam aşa gândeam eu. Se putea să mă înşel, pentru că nu aveam de unde să ştiu sigur. Nu am trecut prin aşa ceva şi oricum nu existau vampiri, vrăjitoare, vârcolaci şi multe altele. Erau doar mituri, dar din moment ce sunt legende despre ei atunci cândva trebuie să fi fost.
     
    - Ce tot faci? Te sun de o oră încontinuu şi tu ce faci?
    - Bună dimineaţa şi ţie Isabella. Cum ai dormit? Ştii, eu abia m-am trezit.
    Îmi adoram prietena. Nici nu apucasem să spun „alo” că ea deja sărise pe mine. Vocea îi era nerăbdătoare să îmi dea o veste bombă şi acum mă întrebam ce e.
    - Ghici ce!
    - Scuze, mama nu m-a făcut ghicitoare şi nici clarvăzătoare.
    - Merci de entuziasm. Christian m-a invitat la întâlnire.
    - Nu! Christian? Fratele lui Emily, fostul meu coleg de liceu?
    - Da, chiar el. Azi la ora 16:00 în parcul central din Los Angeles. Îţi vine să crezi? Că mie nu. Dear, ciupeşte-mă.
    La aflarea veştii am aruncat bluza undeva prin dressing şi am început să sar ţipând de fericire. Pisicul meu, Bella, avea o întâlnire cu tipul pe care îl plăcea de aproape un an de zile. Să îmi dea unul o palmă! Era şi cazul ca asta să se întâmple, pentru că doar eu ştiu câte lacrimi a vărsat fata asta, pentru că băiatul o respinsese. Ce e drept a spus totul într-un mod cavaleresc, cât mai subtil posibil, dar nu contează asta. Imediat cum am terminat examenul maturităţii şi gaşca s-a reunit am început să cred că apar scântei între ei, dar Christian refuza să îmi spună ceva şi Bella îl făcea mereu „idiot, prost şi gay”.  Începuse să îmi spună cum o sunase dimineaţă şi o invită în oraş; prima dată crezând că e o glumă, dar nu era aşa. Apoi urma marea criză:
    - Cornelia cu ce mă îmbrac? Cum mă aranjez? Tu îţi dai seama că trebuie să arăt perfect şi nu trebuie să o fac lată?
    - Bella calmează-te! Te voi ajuta eu şi trebuie doar să fii tu însăţi şi totul va merge ca uns.
    - Nu pot! Vom fi doar noi doi. Ultima dată când am rămas singuri, din cauza ta, abia am scos trei vorbe.
    - Îţi vei imagina că sunt lângă tine. Acum vreau să fac şi eu un duş totuşi. Mulţumesc de înţelegere.
    Am închis telefonul. Trebuia să fiu directă sau altfel mă mai ţinea vreo oră la telefon povestindu-mi verzi şi uscate. Mai încercasem odată să îi lipesc, dar nu funcţionase sistemul. Ba chiar mă alesesem cu o ceartă din partea lui Isa şi vreo săptămână Christian nu îmi vorbi. Aveam idei geniale uneori, dar nu era vina mea că ei erau prea căpoşi ca să se apropie. Însă slavă cerului că se întâmplase minunea aceasta. Nu cred că mai suportam să îi văd cum se privesc pe ascuns şi mereu când încercam să îi apropiem se făceau că plouă. Copilăresc, nu am ce zice. Da şi uite că vorbeam de ei, dar eu care nu eram în stare să îmi mărturisesc sentimentele? Dar cum să o fac când ştiu că aş putea pierde prietenia lui? Cum? M-ar durea enorm şi nu vreau asta. Vreau să ştiu că e mereu lângă mine când am o problemă, că e dispus să bată pentru mine şi că mă apără, că mă consideră prietena lui cea mai bună. Da, doream asta, dar îmi doream şi ceva mai mult. Măcar puţin. Ceream atât de mult?
    Am ieşit din baie şi am privit o poză de pe noptieră. Era făcută la majoratul meu şi eram la braţul lui Ethan. Părul negru era uşor răvăşit, iar chipul îi era luminat de bucurie şi poate că era puţin ameţit. Ochii lui verzi priveau dincolo de aparat, posibil după Sophie. Eu spre, deosebire de el, eram încântată şi uşor îmbujorată, pentru că mâna lui aproape îmi atinsese fesele în acea seară. Ce e drept îşi ceruse mii de scuze a doua zi, dar dacă ar şti că nu mă deranjase ba chiar dorisem ceva mai mult. Pffff, iubire stupidă. Cine m-a pus să mă îndrăgostesc de el? Nu puteam să pun şi eu ochii pe altcineva? Ei bine, nu! Trebuia să mă uit la un nemernic ce se holbează la alta şi eu sunt un decor prin peisajul lui. Genial! Îmi adoram viaţa sentimentală care era un dezastru.
    Uite de asta îmi doream eu să fiu diferită faţă de restul şi să trăiesc în rândul creaturilor mitologice. Acolo simţeam că e lumea mea, doar acolo mă simţeam în largul meu şi visele pe care le aveam le consideram casa mea. Doream să mă trezesc într-un alt univers, unul paralel cu acesta şi să mi se zică: „eşti specială”. Mda, ce mai vise aveam şi eu. Copilăreşti – după mintea mamei mele scumpe care nu înţelegea cum pot citi astfel de cărţi şi nu citeam marii clasici, poeţi şi aşa mai departe. Nu îmi plăceau şi nu mă atrăgeau, iar ce nu mă atrage nu pot citi nici dacă stă unul cu un cuţit la gâtul meu. Aş fi continuat să visez la dimensiunea mea, dar telefonul îmi întrerupse gândurile. L-am ridicat şi am văzut că e un mesaj de la Emily, una din cele mai nebune persoane pe care o cunoşteam.
    Vii în parc pe la vreo 6?
    Dacă i-aş fi zis nu atunci în următoarele minute era la uşa mea pregătită de luptă şi discursuri gen: „Babo, stai în casă ca să împleteşti haine pisicilor?” . Absolut adorabilă, aşa că am tastat nişte vorbe aprobatoare omiţând partea cu întâlnirea lui Bella. Deşi presimţeam că ştie de la fratele ei.
     
    - Hei ce ar fi ca în week-end să mergem la mare?
    Oh! Genial, acum trebuia să mă duc şi la mare? Se pare că toţi erau super încântaţi de idee, doar eu eram cea căreia i se tăiase elanul şi orice chef de distracţie de când Ethan anunţase în gura mare că s-a împăcat cu Sophia şi de faptul că au planuri mari şi vor să fie mult timp împreună. Aşa era mereu. Se certau şi se împăcau peste câteva zile sau ore. Mda, mi se întorsese stomacul pe dos la aflarea veştii şi evitam pe cât posibil cuplu format. Mă uitam şi eu în partea stângă şi zărisem părul lung, şaten şi uşor ondulat a lui Isabella. Progrese! Îl ţinea de braţ şi râdea de nu ştiu ce poveste interesantă pe care o spunea Christian gesticulând. Ei bine aş prefera să văd şi un sărut, dar se îndreptau spre ieşirea din parc aşa că slabe şanse. Trebuia să mă mulţumesc cu o poveste spusă pe la miezul nopţii şi posibil ca în următoarele zile să îi aud cum se strigă cu apelative de „iubi”, „motănel”, „pui” şi alte chestii dulci. Serios acum, eram singura fată care nu avea gagiu de aici? Emily era cu unul de la facultate, o bunăciune de tip. Deja doi îşi anunţase iubirea şi mai urmau ceilalţi care aveau întâlnire. Eh, mişto viaţă. Eram forever alone. Jurnalul meu îmi va asculta bucuros trista poveste.
    - Cornelia? Corneluşa? Corni?
    - Em, dacă îmi mai zici o singură dată aşa îţi rup degetele astea pe care le fluturi prin faţa mea.
    - Uuuu, scuze, dar te strigam de câteva minute bune.
    Eram sigură că aşa era, deoarece picasem pe gânduri cam mult timp şi nu mai luam parte la extazul lor legat de o mini vacanţă la mare. De parcă plaja ar fi fost la kilometri de noi, dar nu... Ei doreau să mergem şi să stăm la casa pe care ne-o făcuse părinţii noştri acum ceva timp. Nu îmi plăcea ideea! Erau şanse mari să aud paturile cum scârţie şi gemete prin miezul nopţii.
    - Deci mergi şi tu la mare?
    - Nu cred.
    - Ce faci? Cum adică să nu mergi? Tu vrei bătaie şi nu ştii cum să o ceri.
    - Fac bine. Nu merg, uite-aşa. Care e problema? Nu muriţi două zile fără mine. Nu vreau bătaie, Em şi scuteşte-mă că nu mă convingi. Distraţi-vă voi. Mai lăsaţi-mă!
    Cri, cri, cri. Cam asta e tot ce se auzea sau cel puţin în mintea mea. Nimeni nu mai scotea un sunet. Ei bine, poate că exagerasem cu asta însă eram supărată pe viaţă şi pe faptul că unii aveau noroc şi eu nu. Mă enerva faptul că Sophia nu era mulţumită de tot ce făcea Ethan pentru ea şi cerea imposibilul. Nu îl aprecia şi el ca un idiot stătea încă după dânsa. Dacă ar şti că eu aş fi pe culmile extazului dacă s-ar purta aşa cu mine. M-am ridicat de pe bancă având direcţia opusă parcului, departe de gaşcă.
     
    Nu reacţionasem bine, dar nu mai conta asta. Faptul era consumat, aşa păţeam mereu când eram nervoasă. Am oftat privind lebedele de pe lacul din faţa mea. Şi ele mi se păreau mai fericite faţă de mine şi începeam să prind ciudă şi pe dânsele. Cum puteam sta departe de Ethan sau să nu mă mai gândesc la el când îl vedeam în fiecare minut al zilei şi eram atât de apropiaţi? Misiune imposibilă pentru mine. Mi-am impus de mii şi mii de ori, dar eşuam. Eram conştientă de faptul că aşa nu mai pot contiuna, că trebuie să îl uit. Adică dacă se anunţă o relaţie lungă eu aveam să pierd luni sau chiar ani din viaţa mea pentru ce? Pentru ca să mă fac observată? Şi nici nu ar fi sigur că s-ar uita la mine dacă s-ar despărţi de Sophia. Nu îmi puteam pierde tinereţea pentru el. Observasem o umbră pe iarbă, dar nu m-am obosit să ridic privirea.
    - Nu am chef, Em şi scuze pentru faza aia. Adevărul este că mă simt... nu ştiu.
    - Nu sunt, Emily. Sunt Ethan, fratele ei şi ce ai păţit?
    - Ethan?!
    Acesta se aşezase lângă mine râzând. Probabil arătam de parcă aş fi văzut o fantomă însă nu mă aşteptam ca el să vină până aici. Îmi era prieten şi îi păsa de mine, dar să vină şi să mă întrebe de viaţă sau de chestii minuscule nu îi stătea în fire.
    - Deci îmi spui ce ai păţit?
    Da bine, Cornelia, acum scoate o scuză bună pentru starea ta. Ştiam că nu îl pot minţi. Nu îmi ieşea niciodată oricât de mult încercam la el nu mergea şi mai mult de atât ura minciuna.
    - Păi... păi nimic. Adică nu e ziua mea bună atâta tot. Trebuie să fie perioada aia în care fata e sensibilă. Ştii tu...
    Patetic, Cornelia!
    Jalnic!
    - E doar asta? Adică şi ieri te-ai purtat ciudat şi dacă nu te-aş cunoaşte aş fi jurat că vrei să îmi zici că mă placi.
    - Ce?
    Era imposibil să îşi fi dat seama, nu? Oricum a fost destul de evidentă faza şi el nu e prost, dar nu mi se putea întâmpla una ca asta. Nu, nu, nu!
    - Da, păi te comportai exact ca o tipă de aia amorezată. Dar a fost imaginaţia mea, adică noi doi suntem prieteni şi tinem unul la altul. Aşa e?
    - Da, corect, Ethan!
    Pe naiba!
    - Deci e doar perioada proastă a fetelor, dar asta nu înseamnă că nu te poţi distra la mare, nu?
    - Nu ştiu, nu prea am chef. Ca să fiu sinceră m-aş simţi puţin ciudat. Adică aveţi parteneri cu toţii şi... – nah, că o făcusem iar de oaie – Ethan, uită ultima parte.
    - Deci asta este? Te simţi aiurea, pentru că nu ai partener? Cornelia, dar nu eşti singura din gaşcă care nu e cuplată. Jacob spre exemplu ar fi...
    - Serios? Ce fel de prieten îmi eşti? Nici gând!
    Tocmai îmi zicea de Jacob, de acelaşi tip pe care îl bătuse de a fost vânăt o lună,  când aproape mă violase, deoarece băuse prea mult şi mai trase şi pe nas. Ce e drept, băiatul îşi ceruse iertare a doua zi şi nu se mai apropiase de mine.
    - Ok, ok. Am exagerat. Dar acesta nu e un motiv pentru care să nu vii cu noi şi să nu te distrezi. Haide, nu ar fi la fel şi fără tine. Te rog frumos! Pentru mine?
    Făcu acea faţă de căţel plouat care mă dispera, pentru că nu îi puteam rezista şi îşi întinse braţele în speranţa ca zic „da”. Cine naiba putea să îi reziste acestui băiat? Eu nu! Numai chipul lui angelic mă forţa să accept oferta cu toate că nu ştiu cât de genial am să mă simt. M-am aruncat în braţele sale şi imediat am simţit cum îşi pune palmele pe spatele meu. Măcar atât să primesc şi eu, căci în rest nu aveam nimic altceva.
    - Mă bucur că ai acceptat şi nu îţi fă griji, pentru că ai să găseşti un băiat care să te aprecieze şi ai să fii fericită.
    - Sper...


    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Dacă găsiţi greşeli atunci îmi cer iertare pentru ele. Sper că va plăcut şi vă aştept părerea.


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Joi 22 Aug 2013 - 12:56, editata de 2 ori

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:29

    edit ! prima !

    Hi, awesome writer <3
    Nici nu știi cât de fericită am fost când am văzut în titlu ”+18”. Deci e una din zilele mele bune. Te iubesc, Rose :3
    Am avut onoarea să fiu prima, și sunt sigură că asta nu va fi ultima dată (:
    De la primele cuvinte am știut că acesta va fi cu siguranță un fanfic excelent, iar eu nu ratez niciun fic excelent, se știe asta. A început cu „Dragă, jurnalule”, ei, asta mi s-a părut interesant, și am aflat astfel și de dragostea vieții protagonistei :3 Măi,măi, măi, dar aici avem puțină lipsă de încredere, unde-i optimismul? (D) Nu-mi plac pesimiștii, sunt contagioși, văd numai partea proastă T.T Ceea ce nu e bine. Asta nu ne place (D) Pesimiști.
    Ei, dar știi ce ne place? Fratele. Mamăăă, deci calculator all day și praf de tras pe nas? Awesome. Deci îl ador fără doar și poate pe William, cam bătrân totuși [-( 20, *hmm* să zicem, acceptabil. (D)
    Și cât entuziasm :3 Din partea Issabellei, maxim. Nu mi s-a întâmplat, dar când se agita de cu ce să se îmbrace, machiajul, alea, alea, îmi amintește că eu nu am noroc de-ăsta. Damn it ! :-L
    Și e clar că Emily e cea mai bună prietenă a protagonistei *hehe* Doar prietenele se omoară una pe alta :3 Cât de drăguuuuuț. Și fii atentă, MARE ! Cum să nu ai chef să nu mergi la mare? Soare, apă, nisip, băieți, haideeeeeeee. O idee genială. Cum poți spune că nu ai chef să mergi la mare? Așa ceva nu se face, domne'.
    God, dar ce moment, apare mult iubitul Ethan ! Eu aș fi murit, aș fi leșinat, ceva acolo. Cred că aș ucide-o pe iubita aia a lui ca să fie împreună cu Cornelia - tu :3 -
    „..pentru că ai să găsești un băiat care să te aprecieze și să fii fericită. ” Damn it, dar ce nasol e să-ți zică asta fix cel de care-ți place. Iei o maximă în burtă și nu mai respiri T.T - ignoră-mă, delirez -
    Deci asta a fost *hmm* Să nu uiți că eu voi fi prima aici, orice s-ar întâmpla, fără doar sau poate. Deci EU prima.
    Sper să nu te miști ca un melc și să aduci repede următorul capitol, că altfel presimt că noi două o să avem mari probleme :-w




    P.S pentru Eli: Eli, nu te mai chinui [-( Eu la toate ficurile +18 bine scrise sunt prima. Așa că visează în continuare. (D)


    Ultima editare efectuata de catre Jojo :) in Mier 21 Aug 2013 - 23:52, editata de 2 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:32

    edit! Te bantui! Doar pentru ca faceam dus!
    Party fratilor 

    Daaa, am avut o lectura foarte placuta. SI DA! Asa, Rose, baby, sa se stie! La inistentele mele! Daaaaaaaaaaa, yeaaaaaaaaaaaaa! Caaat de tare pot sa fiu. Cum adica sa nu prea aduci parti d-astea? Du-te d-aicea ca te omor daca indraznesti sa postezi rar. 
    Ce inceput maxim. <3 Deci maxim iti spun. Chiar a iesit ... wow! Adica.. un JURNAL! Un JURNAL! Nu esti sanatoasa, du-te ... stii tu unde, unde ma trimiti tu mereu.
    90-60-90 Laughing Laughing Superb. Si ei ii e ciuda! AH! Ce bine-mi pare *evil* nu stiu de ce-mi pare asa bine, dar imi pare. 
    Un medalion cheita! Ce draguuuuuuuuut. Asta mai zic si eu colier. Nu inimioare de argint sau cadouri de la baieti, nu tata, cheita de la jurnal. O ador pe tipa. Cornelia? Adica TU! TU!!! Ah, ce draguuuuut. <3. Deci tu. O sa vorbesc de acum la persoana a doua, singular, pentru ca tu esti. Stiu eu.
    Ce mama naspa o.O Eu n-as supravietui cu una de genul pe cap. Extraterestru ce esti ca reusesti ca o faci O.O
    Ce relatie intre frati Laughing Ma omori. Oricum, e asa... reala. Bine ca nu i-ai facut sa se inteleaga ca de minune, n-ar fi fost prea credebil... zic.
    A adormit citind? Oh my... eh, stiu sentimentul :3 Mi se intampla si mie des. Saracuta de ea, o inteleg. Si ia pauza aicisia, nu crede in supranatural? Las' ca-i arati tu [-( Sper.
     Deci vad ca personajul nu are doar numele tau, ci si caracterul tau Think Frumos. Asa da. Si Bella, Isabella, imi place  de ea. Si ce drama adolescentina faza cu Isa si Christian.
    Ethaaaaan <3 M-am indragostiiiiiiiiiiiiiit, e PERVERS. Mrrrr :3 Imi place de el.Love it  
    "Tu vrei bataie si nu stii cum sa o ceri" Laughing Awesome Laughing Deci ai niste replici fantastice, daca ti le-as scrie aici pe toate care mi-au placut, as lua naiba orice liniuta de dialog. 
    A primit o replica la final... oh my. Mie una mi-ar taia orice speranta. Uraaaat. 


    ps pentru Jo: Jo, visez cat vreau si cat ma tine visarea. O sa fiu eu prima data viitoare. O sa joc pe la spate, fac orice, las' ca vezi tu!


    Ultima editare efectuata de catre Cocktail:) in Vin 23 Aug 2013 - 12:59, editata de 1 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Joi 22 Aug 2013 - 7:44

    Edit!

    Va bantui eu pe amandoua, fetelor. (D)
    Nu-mi vine sa cred ca mi-ati luato inainte din cauza net-ului. (D) De ce trebuia sa nu mai mearga tocmai cand vroiam sa o intrec pe Liz, dar bine macar ca nu a fost ea prima. Smile 
    Si nu-mi vine sa cred ca ai refuzat sa mergi la mare. Poate intalneai si tu un baiat la fel de dragut ca Eathen. 
    Acum chiar nu stiu ce sa-ti scriu. M-ai lasat in suspans total. Si cum adica nu vei putea posta prea des? (D) Tu stii ce capitol grozav ai scris. Mi-a dat tot interesul de al citi. Continua tot asa si nu te da batuta. ^^
    Sper sa aduci next-ul curand. Dar cu Liz pe cap, sigur il vei aduce. 
    Te-am pupat, Rose! Kiss 


    Ultima editare efectuata de catre ☆Kim☆ in Joi 22 Aug 2013 - 12:48, editata de 2 ori

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Joi 22 Aug 2013 - 12:06

    Rose, logodnica mea scumpă. :3 Nici nu şti cât mă bucur că ai început un nou fic, acum am şi eu şansa să comentez la fiecare capitol. (d)
    Ce îmi place cum sunt familiarizată cu personajele. *hmm* Deci faza cu Sophia care se rupe pe jumătate pe podium m-a dat gata, pentru că ştiu că asta mi-ai zis şi pe mess. Auzi îmi place de William, chill el acolo, mai trage şi pe nas. Şi Isabella şi Christian. <3 Perfect. Era şi timpul. (d) 
    Auzi, eu, nebună? :-w De unde şi până unde? [-( Ce am făcut eu să crezi că sunt nebună? Nimic. ^^ Sunt perfect normală. Aş vrea eu să stăm în acelaşi oraş ca să putem ieşi în parc. ._. Poate atunci aş fi puţin nebună, dar acum nu.
    "Emily era cu unul de la facultate, o bunăciune de tip." Jur că la partea asta m-a bufnit râsul de s-a speriat pisica de mine. Laugh Oh vai, dar îţi mulţumesc frumos tu. :3 Şi cine era să te violeze? o.o Să îl bat şi pe Jacob ăla - care am eu o bănuială cine e. :-" - Şi lasă, că ştiu eu între cine va fi momentul +18 din titlu. :> Se înţelege de la sine. ^.^ Oricum de abea aştept să îl văd. <3
    Spor la scris şi la multe, multe idei cocostârcul meu constipat - am cam mulţi pe forum... -. Şi lasă că te prind eu pe mess. :-w Trebuie să discutăm despre cât de pesimistă eşti. 

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 25 Aug 2013 - 20:13

    *Rose, aici amanta ta scumpa. (Vezi sa nu afle Emily. Laugh)*

    Nu pot sa cred ca ai scris asa ceva. E abosolut fantastic! (Si ma simt asa de bine ca imi sunt familiare personajele!) In primul rand nu imi vine sa cred ca ai facut asemena asocieri intre viata reala si personajele de aici. Ai facut-o pe Sophie sa para un model cam inganfat, insa mi-a placut maxim ca ai pus fraza care mi-ai repetat-o un timp indelungat: „Am senzatia ca se rupe de la jumate cand merge.” A fost prea criminala, nu imi vine sa cred ca ai scris-o. Faza cu impacatul si despartitul la intervale scurte de timp si de faptul ca incepe sa te deranjeze chestia asta imi aminteste de o iesire destul de recenta in care mi-a fost povestit lucrul asta, ma rog, in cu totul alt contex. Trecand peste faza asta prea desprinsa din realitate, in al doilea rand m-a bufnit rasul la partea cu fratele si filmele porno. Smile)Iti spun sincer ca nu mi-l pot imagina si in realitate (daca ar avea anii scrisi de tine), dar partea cu jocruile se aplica la toate varstele. Isabella si Christian, ai?  I-a spune tu de unde ai avut asemenea insipratie? Adica nu pot sa ma abtin  sa nu iti spun ca tot ce ai scris dupa dialogul cu Isa a fost pur adevar. (in afara de partea cu intalnirea, care ar fi avut loc in alte circumstante, nu in cele fericite de aici *si a fost anulata a doua zi dimineata.*) Mda, pisicul tau, Bella l-a facut, il face, si il va numi in continuare „gay (in primul si primul rand), idiot, prost” (si multe alte apelative la fel de minunate.) „Ultima data cand am ramas singuri, din cauza ta, abia am scos trei vorbe.” Dap, mamica, nici eu nu puteam s-o spun mai bine de atat. Asa deci, Isa iti povesteste verzi si urcate? Bine atunci, sa mai ceara Cornelia sa fie sunata.  „Ceream atat de mult?” Cornelia, draga mea, nu stiai ca noi doua carem imposibilul? Dar bineinteles ca noi suntem sortite ca tot ce cerem sa nu se indeplineasca *aproape tot ce cerem* si sa ramanem forever alone. Adica ar fi fost foarte frumos daca tot ce ai scris tu aici, legat de Isa si Christian ar fi fost si adevarate -mai ales partea cu revazutul- insa nu se va intampla niciodata, sa fim serioase! *inspir, expir, inspir, expir; nu trebuie sa-mi mai pese, nu trebuie sa-mi mai pese.* Eu abia acum, in dimineata asta, mi-am dat seama cu cine l-ai asociat pe Jacob. Ahaaa, a incercat sa te violeze. Pot sa il bat? Hai te rog, da-mi voie. ^^ Pai altceva nu stiu ce sa mai spun, doar ca imi datorezi cinci lei pentru idee (si alti cinci pentru atentia de azi dimineata. Laugh), spor la scris, la alte idei, nu credeam ca in ficul tau vom face schimb de roluri (vorbesc despre pesimismul tau neobisnuit) si abia astept sa vina urmatorul capitol.
    P.S. De unde ai stiut de „motanel”?! Serios, mi-ai citit cumva gandurile? De unde ai stiut cum Isabellei i-ar placea sa-i spuna lui Christian? Te bat ca mi-ai adus aminte si ne putem lua de mana la cat de triste ajungem sa fim.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Rose la data de Sam 14 Sept 2013 - 23:07

    Bună seara, dragilor! Da, am venit cu un nou capitol. Sper să vă placă. Îmi cer iertare de greşelile de tastare, am să dau un edit mâine. Cineva a insistat să postez acum, m-a ameninţat (d).
    Lectură plăcută!



    Capitolul 2 
     
    Sub privirile insistente ale lui Emily şi Isa îmi făceam şi eu bagajul sau cel puţin încercam. Nu scăpam de o critică de a lor, gen: „pentru ce îţi iei asta?” sau „ai uitat acea bluză extrem de decoltată şi transparentă.” . Le ador. Mă întreb cine m-a pus să le chem la mine. De parcă nu ştiam cum fac de fiecare dată când e vorba să plecăm într-o excursie.
    - Gata!
    - Nu! Nu e gata. Ai uitat de asta.
    Isa îmi aruncă o lenjerie intimă ce nu o purtasem în viaţa mea şi, ce e drept, tot de la ea am primit-o. Am luat-o zâmbind după care am aruncat-o undeva în fundul dulapului.
    - Poate îţi trebuie ţie sau lui Em. Eu nu am ce face cu ea.
    A dat să comenteze însă degetul meu arătător o împiedicase. De mii de ori încercase să îmi bage acea lenjerie pe gât. Îmi place, e neagră cu dantelă, dar nu am de ce să o port. Adică aşa ceva, după mintea mea, se poartă doar în nopţile speciale alături de partener. Cum eu nu aveam gagiu nu era necesar să îmi încarc bagajul şi cu astfel de lucruri inutile.
    Am strigat la Will ca să vină să îmi ia geanta din cameră, iar dulcele meu frate îşi făcuse apariţia abia după zece minute. Cred că abia acum s-a trezit. Nu e de mirare, având în vedere că aseară a fost în club şi posibil a băut ca porcul. Mormăind a luat valiza şi a dus-o până la maşina mea. Abia o căra, dar nu am pus nimic greu şi nici multe haine nu am. La cum sunt eu, o maniacă a hainelor, mă mir că am luat doar atâtea. Trebuia să am mereu sute de ţinute cu mine, cu toate că nu le purtam. Da, era clar. Fratele meu era somnoros şi posibil creierul încă îmbibat în alcool, mai ales după ce s-a împiedicat de propriile picioare. Cred că era supărat pe mama, pentru că îi impuse, nu îl rugase, să mă ajute cu această mică plecare.
    Am băgat cheia în contact imediat ce am închis portiera şi mi-am pus centura. Dăi în marşarier cum ai învăţat la şcoala de şoferi, trage de volan, bagă viteză, calcă pe acceleraţie şi fugi spre mare. Cam aceasta era lista ce trebuia urmată. Spre deosebire de mine, fetele se bucurau de muzica din difuzoare, dar şi de faptul că vom ajunge în curând. Am călcat pe pedală ca să nu stau la semafor alegându-mă cu mici înjurături. Nu că ar fi prima dată când păţesc asta, aşa că m-am obişnuit.
     
    - Scumpa noastră căsuţă.
    M-am uitat spre Em care începu să alerge spre intrare, extrem de entuziasmată că a ajuns iar aici. Imediat o urmase şi Isabella. Eu eram cea cu moralul la pământ şi cea care dorea să facă stânga împrejur pentru a pleca acasă. Aş fi făcut asta. Pe cuvânt de cercetaş! Totuşi, mâna puternică şi vocea bărbătească a lui Ethan îmi făcuse inima să tresară. Ritmul cardiac se dublase imediat ce a spus, mai mult în şoaptă, că e bucuros că am venit. Aş fi vrut să zic că eu nu eram, că preferam să fiu acasă cu o cană de cappucino în mână şi cartea în cealaltă. Totuşi, mi-am muşcat limba.
    - Iubitule, vii să mă ajuţi cu geanta?
    Am simţit cum stomacul mi se face ghem şi tot ce am mâncat azi îmi ajunsese în gât. Vocea piţigăiată a lui Sophia, cu acel accent pe care nu puteam să îl imit niciodată, strigându-l pe Ethan cu apelativul de „iubit” îmi distruse toată ziua.
    Genial!
    Christian o ajuta pe Isabella. Nu sunt împreună. Aşa îmi spusese fata deşi pare că merg pe drumul ce bun. Eh, am să am eu grijă de ei zilele astea. James sau Jay, cum îi spuneam noi, îi cără valiza lui gagica sa şi anume Emily. Fiecare cu partenerul său. Unde e pistolul când ai nevoie de el? Aş vrea să îmi trag un glonţ în cap. Em îşi trecuse degetele subţiri prin părul cârlionţat a lui Jay şi îi admiră ochii de un albastru intens secunde bune. Asta până când îl sărută. Mi-am frecat şi eu pleoapele prefecându-mă că îmi e somn. A doua oară pe ziua de azi când îmi venea să dau afară mâncarea. Mi-am luat geamantanul trecând prin râsetele, alinturile şi dulcegăriile cuplurilor de aici.
    - Cornelia, stai. Vin cu tine.
    - Pentru ce, Isa?
    - Păi stăm în aceeaşi cameră. Ai uitat?
    Nu ţineam minte să fi stabilit cum stăm. Cert e că mereu când veneam aici eu eram în cameră cu Em şi Isabella. M-am uitat spre Christian, din nou spre prietena mea şi începeam să mă întreb cum de nu stau în acelaşi dormitor. Gândul acesta l-am zis şi cu voce tare. Totuşi, cu mult venin în cuvinte. Ochisem când corpul lui Isa tresărise. Ce a fost în mintea mea? Am murmurat un „scuze” amărât şi am plecat spre etaj. Vreau un pat. Şi un pistol, dar asta e o altă mâncare de peşte.
    Nu înţelegeam ce căutam eu prin atâtea cupluri. Mă depăşea acest lucru. Trebuia să refuz pur şi simplu. Dar nu... A trebuit să accept, pentru că Ethan îmi ceruse asta. Eram prea moale în faţa lui. Acceptam orice îmi cerea doar pentru că nu puteam să îi rezist ochilor verzi, acelei privire de căţel plouat.
    Eram blestemată!
    Am început să îmi dau cu perna în cap. Asta până când o mână o prinse şi mă împiedica să mai fac vreo mişcare. Mi-am dat capul într-o parte şi am privit în sus. Păr lung şi şaten, buzele date cu un luciu roz, nasul mic şi ochii căprui îmi indicau că persoana este nimeni alta decât partenera mea de cameră.
    - Scuze pentru momentul de mai-nainte.
    - Nu face nimic. Acum îmi spui ce este cu tine? În ultima vreme eşti întoarsă rău.
    Am ofat şi i-am făcut loc fetei pe pat. Credeam că va sta la margine însă aceasta veni lângă mine şi se aşezase turceşte. Ea ştia de marea mea dramă sentimentală, la fel şi Em. Mă ascultau mereu, mă sprijineau şi încercau să mă distragă de la aceste emoţii. Presupun că le-am plictisit şi totuşi ele încă stăteau lângă mine. Îmi era şi oarecum aiurea să îi spun lui Isa că din cauza cuplurilor din gaşcă mă simt aşa. Dată la o parte. Poate că avea să mă pocnească, poate că avea să se simtă prost şi nu doream să îi stric o posibilă relaţie cu dragul de Christian. Totuşi i-am istorisit tot. De faptul că mă simt ca naiba când văd că alţii sunt fericiţi şi eu nu, când îl văd pe Ethan în braţele Shopiei sau când îi aud cum se alintă.
    - Vreau să scap de el, dar nu pot. Pur şi simplu nu pot, Isa. Prin faptul că îl văd în fiecare clipă din zi deja îmi îngreunează situaţia.
    - Te cred. Ştiu cum e.
    - Nu mă ajuţi. De ce de el? Fix de persoana ce nu îmi e destinată. Nene, măcar de aş găsi pe altul.
    - Să te refugiezi şi să cauţi consolare nu e o soluţie, pentru că aşa poţi să îl răneşti şi pe celălalt. Poate că ar trebui să îi spui lui Ethan.
    - Nici gând!
    Nu, nu şi nu! Refuzam să fac prostia asta. Nu doream să pierd o prietenie, să stric o relaţie. În plus, nici nu ştiu cum aş mai putea da ochii cu el. Să fac asta ar însemna să mă condamn singură. Refuz! Trebuie să îmi scot din minte astfel de gânduri necurate. Tot ce trebuie să fac este să îmi ascund sentimentele undeva în străfundul sufletului şi să accept că nu va fi al meu. Nu pot lăsa viaţa să treacă pe lângă mine pur şi simplu. Da, asta trebuie făcut. Să îmi îngrop sentimentele într-un cufăr, să îl arunc, să îl reneg. Dacă vor mai sta mult în interiorul meu atunci voi ajunge să fac o prostie. E un blestem pentru mine. Trebuie să scap sau mă voi afunda singură. Vreau cu atâta ardoare să scap din lanţurile în care sunt prinsă. De fiecare dată când încercam să evadez mă răneam, cădeam şi mă înecam în propriul sânge. Totuşi mă ridicam şi pentru o perioadă renunţam să mai fac vreo astfel de mişcare. Sunt o laşă!
    M-am lăsat pe spate privind tavanul alb al acestui dormitor. Îmi găsisem un punct invizibil şi priveam doar acolo. Auzeam respiraţia lui Isa lângă mine şi îi puteam simţi privirea asupra mea. Tăceam. Amândouă. Am închis şi am deschis ochii lent, prelungind momentul. Pentru câteva secunde auzeam fiecare sunet. Apa unui duş de prin apropiere ce se izbea cu putere de faianţă şi corpul acelei persoane, glasul păsărilor şi acea bătaie a aripilor când îşi iau zborul de pe creanga bătrână a copacului. Timp de câteva clipe am savurat momentul, acest moment de linişte profundă, un moment de regulegere pentru mine şi sufletul meu încătuşat cu o dragoste otrăvitoare.
    Am simţit când Isa s-a ridicat de pe saltea şi aceasta revenise la normal cu un pocnet. M-a anunţat că se duce să facă un duş şi mai târziu o să mergem pe plajă. Nu aveam chef să stau cu ei. Doream să fiu singură. Am auzit când robinetul a fost deschis, apoi apa ce cădea cu putere. Am închis ochii inspirând aerul.
    Sufocant! Înăbuşitor! Fierbinte!
    Mă ardea şi nu puteam respira bine. Aveam nevoie de o adiere proaspătă. M-am ridicat şi am lăsat ca actualele haine să îmi alunece de pe corp şi le-am înlocuit cu altele. Nu mi-am luat nici un telefon, nimic pe care gaşca să mă contacteze. Doar cheile casei, atât.
     
    M-am aplecat şi mi-am scos sandalele din picioare. Talpa atinsese nisipul fierbinte şi totuşi plăcut. Am început să mă plimb lăsând ca degetele să se afunde în acest pământ maro şi fin. M-am dat mai aproape de apă până când am simţit cum valurile îmi udă picioarele şi tivul fustei albastre.
    Rece! Plăcut!
    Am continuat să merg fără să mă feresc de nimic. Mă uitam doar spre zare şi priveam trupurile oamenilor ce se scăldau în apa cristalină. Vedeam cerul albastru, lipsit de nori şi Soarele măiastru ce ne orbea pe toţi. Am continuat să merg spre necunoscut, privind într-o parte. Nici de cum în faţă cum fac oamenii normali. Dar eu nu eram chiar în toate minţile, deci... Atenţia mea fiind distribuită pe nimicuri şi ochii pe cer nu am băgat de seamă persoanele din faţa mea, ceea ce îmi adusese o căzătură peste un trup. Băiat! Unul dotat la capitolul muşchi. Degetele mele lungi şi subţiri erau pe pectoralii săi goi, capul în dreptul inimei sale şi buzele aproape că îi atingeau pielea uşor bronzată. Mâinile lui erau undeva pe spatele meu şi în momentul de faţă aş fi preferat să nu am un maieu pe mine ci doar sutienul costumului de baie de sub această ţinută. Mai stai mult pe el?  Atât mi-a trebuit că m-am ridicat cu toată viteza de care dispuneam. Poate dacă fusta nu era atât de lungă nu mă împiedicam şi nu ajungeam cu spatele pe nisip şi tipul peste mine. A fost atât de rapid încât nu mi-am dat seama că l-am tras după mine. Îşi lăsa toată greutatea în mâinile ce erau de o parte şi de alta a capului meu, încordându-şi muşchii. Părul ud şi negru i se lipise de faţă, buzele roşii aproape că le atingeau peste ale mele şi ochii lui albaştri, un albastru regal, exact ca safirul, îmi cercetau faţa. Poate dacă l-aş cunoaşte, dacă am fi prieteni m-aş fi întins ca să îl sărut însă era un necunoscut. Cu o posibilă gagică pe un şezlong, gata să mă omoare.
    Am dat să îmi deschid buzele deja uscate şi să îl rog să se dea însă nu am făcut-o. Eram prea obsedată să îi admir safirele din orbite. Doamne, erau unici aceşti ochi! Într-un final o făcuse. Se ridicase şi puteam spune că regret acest lucru. M-a ajutat şi pe mine. Înainte să îmi îndrept trupul mi-am strâns fusta ca nu cumva să ajung iar peste el.
    - Scuze... Nu am fost atentă.
    - Stai calmă, că nu s-a întâmplat nimic.
    Îşi afişă perlele ce oamenii le spun dinţi. Cred că dentiştii ar fi mândri de dantura lui impecabilă. Al meu mi-ar da două în cap, pentru că iar am norocul de a avea carii.  Am dat din cap şi l-am ocolit. Nu ştiu de ce, dar aveam senzaţia că mă priveşte. Nu suportam asta. Am grăbit pasul, acum fiind atentă la drum. Totuşi mintea mea era doar la acei ochi, la acel băiat pe care sigur nu o să îl mai văd.
    Am urcat pe stânci cu atenţie ca să nu îmi rup vreun os. Fix asta mi-ar mai lipsi. M-am aşezat aducându-mi genunchii la piept. Privind marea am avut senzaţia că văd chipul lui Ethan. Exact cu acelaşi zâmbet dulce, aceeaşi ochi şi aceeaşi expresie protectoare asupra mea. Nu doream asta! Îl doream pe el în sensul de iubit. Auzeam cum valurile se sparg cu putere de aceste stânci şi cum miile de picături ajung înapoi în mare. Câteva mai nimereau şi pe picioarele mele. M-am dat mai aproape ca să observ spectacolul. Cu toate că era riscant, pentru că era un loc abrupt şi umed eu doream asta.
    Făcusem o greşeală. Poate chiar fatală. În următoarea secundă picioarele îmi fugise de sub mine din cauza umezelei şi am simţit cum corpul îmi cade în gol. Aş fi dat să mă prind de ceva. Dar de ce? Eram toată paralizată şi nu puteam face nici o mişcare. Aer nu puteam lua, nu îmi puteam umple plămânii. Totul se întâmplase prea repede, prea brusc am simţit când spatele mi-a atins apa şi după cum încep să fiu acoperită de aceasta. Ace şi fiori, asta era tot ce îmi străbătea trupul ud ce se ducea la fundul mării. Priveam în sus, cu ochii între-deschişi. Totul se întuneca mai mult şi mai mult. Până când am văzut doar negru. Plămânii îmi erau inundaţi în încercarea de a lua aer după cum eram obişnuită când eram la suprafaţă.
    Nu mai simţeam nimic şi mă lăsam în voia sorţii. Corpul îmi era greu şi se îndrepta spre fundul acestei ape. Nu ştiam dacă aveam să mă zdrobesc, dacă aveam să sângerez, dacă acesta îmi e sfârşitul. Îmi părea rău. Pentru părinţii mei, Isa şi Em. Poate chiar şi pentru fratele meu, enervant însă mă proteja şi tot sora lui mai mică pe care o iubeşte eram. Atât, doar pentru ei.
    Vrei să mori? Ce puteam face? Nu aveam nici o şansă de supravieţuire. Mi-ar trebui aer, forţă şi voinţă. Nu le aveam nici pe una. Şi pentru ce aş mai trăi? Pentru persoanele enumerate mai sus. Renunţi doar pentru Ethan. Luptă, ridică-te, adună-te. Eşti Cornelia! O nebună, o perversă, fata dură şi rea, dar totuşi sensibilă. Eram? Eram cele enumerate de o voce atât de necunoscută şi parcă familiară? Da, eram. M-am adunat şi aş putea jura că apa mă împinge la suprafaţă. Am simţit o mână în jurul talei mele. Un braţ puternic, ca de fier care mă trăgea cu viteză în sus. Mi-am relaxat trupul în braţele acelei persoane.  
    O minune!
    Eram undeva, rătăcită în întuneric. Mă uitam în stânga şi în dreapta. Nimic. Negru şi iar negru. O nuanţă atât, dar atât de enervantă. Îmi venea să îmi smulg părul din cap. Nu vedeam nimic şi nu suportam asta.
    Cornelia, Cornelia, Cornelia.
    Îmi auzeam numele de pretudindeni. Am început să mă învârt pe loc. Nu ştiam de unde vine, dar încă persista. Am început să fug spre Domnul ştie ce direcţie. Plămânii mă ardeau, aerul îmi era otravă şi nu mai puteam să alerg. Tălpile mă înţepau şi un lichid cald se prelingea pe aşa zisa podea. Simţeam o greutate pe pieptul meu. Dispărea şi apărea la un interval mic. Am tuşit, iar printre buze ieşise apa sărată ce o înghiţisem acum câteva minute. Mi-am adus aminte. De tot. Trebuia să scap, să ies din acest întuneric, să găsesc lumina. Trebuia să supravieţuiesc.
    Ceva se lăsase peste buzele mele. Cald, dulce şi plăcut. Simţeam cum oxigenul pătrunde în plămânii mei. Un aer curat şi proaspăt. Cineva mă aducea la viaţă. Dar cine?
    Trezeşte-te. Revino-ţi. Deschide ochii.
    Dar sunt deschişi. Sau nu? Nu, nu erau. Eu eram în întuneric, nu vedeam nimic. Ochii mei trebuiau să observe lucruri, culori, oameni, nu negru. M-am adunat, pentru că eram împrăştiată, zăpăcită şi dacă nu mi-aş fi auzit numele probabil că uitam cum mă cheamă.
    Printr-o mişcare bruscă m-am ridicat şi am deschis ochii. Nisip şi spuma valurilor ce îmi atingeau talpile gândilindu-mă. Două braţe se înfăşurase în jurul meu cu putere, altele şi încă o pereche. Greutate prea mare pentru corpul meu slăbit. Am icnit pentru ca persoanele să se dea de pe mine. Dacă Christian nu o lua pe Isabella probabil că aceasta mă sufoca. Mi-am ridicat ochii şi am putut zări lacrimi în ochii fetelor, dar şi bucuria de a mă afla în viaţă.
    - Eşti bine?
    Îmi picase faţa. Vocea bărbătească era atât de familiară, o mai auzisem chiar azi. M-am întors parcă teleghidată. Albastru. Ochi albaştri. El. Tipul ce acum ceva vreme. Dintre toţi el era cel ud ceea ce mă făcea să mă gândesc dacă a facut-o pe salvamarul cu mine. Stând acolo, pe nisipul ce se lipsea de hainele mele umede, privindu-l mi se părea un soi de zeu. Picături de apă i se scurgeau pe pieptul masiv şi bogat în muşchi. Soarele bătea undeva din spatele lui şi în clipa de faţă îl vedeam doar pe el. Luminat de raze, corpul lucindu-i, ochii privindu-mă întrebători.
    Zeu! Doamne am dat peste un bărbat din toate punctele de vedere. Era uimitor, frumos. Nu aveam cuvinte să îl descriu. Oh, Doamne!
    Deschise buzele roşii şi mă întrebase din nou de starea mea. Însă eu îmi adusesem aminte de acea greutate ce se lăsase peste gura mea. Acea dulceaţă şi căldură. El îmi dăduse în aerul său? Înroşisem uşor la acest gând. Ar fi cazul să îi răspunzi sau o să te creadă o disperată. În sfârşit mă dezmeticisem. Am reuşit să murmur un „da” şi nu am putut evita întrebarea:
    - Cine m-a scos din apă?
    De parcă nu ar fi evident. Totuşi, eu doream să o aud. De la el. Să spună că m-a salvat dânsul. Se pare că astrele erau de partea mea. Mă ajutase să mă ridic povestindu-mi cum a văzut că un trup de fată cade în gol, deoarece se plimba prin această zonă. Nu m-a mai interesat de restul. Doar am zâmbit şi i-am mulţumit.
    Aş mai fi stat acolo însă prietenii mei insistase că eu trebuie să mă odihnesc. Ajutată de Ethan şi Isa am reuşit să merg, ce e drept mai mult clătinată. Eram uşor ameţită, ca să nu mai zic de oboseala ce îmi curgea prin vene. Totuşi, mă bucuram că acea casă e undeva pe plajă şi nu departe de aici.
     
    Mă zbăteam, încercam din răsputeri să ajung undeva la suprafaţă. Albastru şi ud. Cu fiecare mişcare făcută  mă duceam tot mai la fund. Mă scufundam din nou. Eram încojurată de apă şi, spre deosebire de prima dată, puteam să respir însă nu reuşeam să ajung la mal. Am intins mâinile spre cerul atât de departe de mine. Doream să mă apuc de ceva şi să îmi iau avânt spre suprafaţă. Cu degetele mi-am atins picioarele ce parcă îmi erau paralizate. Doream să le lovesc ca să reacţioneze. Nu le simţeam. Ceva alunecos era pe coapsele mele. M-am uitat în jos şi tot ce am văzut a fost o coadă de peste. Am ţipat însă tot ce am făcut a fost să înghit apă. Ce eram? Unde eram? Ce e cu asta? Aş fi stat să mă analizez mai în detaliu, să mă şochez mai tare însă o respiraţie din dreapta mea mă făcuse să mă uit acolo. O formă ciudată, neagră, ca şi când ar fi un fum dens, cu nişte ochii roşii şi diabolici stătea la o distanţă mică de mine. Vedeam dorinţa pentru nu ştiu ce şi răutatea o puteam simţi în acea... chestie. Se apropia. M-am dat mai în spate. Încă odată. Aceeaşi acţiune din partea mea.
    Pericol! Pericol! Fugi! Eşti în pericol! Aleargă! Pleacă de aici!
    Nu am fost proastă să stau ca vocea misterioasă să îmi repete de două ori. Am început să înot. Nu ştiu cum o făceam sau de unde aveam această viteză, dar o făceam. Eu înainte şi el  pe urmele mele. Acele câteva cuvinte încă erau în mintea mea. Eram speriată pentru mine şi viaţa mea. Nu ştiam unde sunt, ce mi se întâmplă şi ce înseamnă toate acestea.
    Inspiram şi expiram aerul din apă. Încercam să măresc viteza, dar aveam senzaţia că nu mai pot, că nu mai înaintez nici un centimetru, că ceva mă trage înapoi. M-am uitat şi acea chestie stătea şi mă atrăgea precum atrage magnetul un metal. Am dat să înot. Dăteam din mâini şi din coada ce îmi era în loc de picioare. Doream să ţip, dar nu puteam. Vocea mea nu mai exista. Eram captivă şi nu puteam evada. Nu aveam nici o forţă.
     
    - Nu, nu... Nu!
    M-am ridicat în fund privind cearşaful ce mă acoperea. Un vis. Un coşmar, mai bine zis.  În secunda următoare am îndepărtat materialul de pe mine şi mi-am privit picioarele. Erau acolo, erau intacte şi nici o coadă de peşte în locul lor. Câteva picături de apă ce se scurse de pe părul meu îmi atrase atenţia. M-am întins şi am aprins lampa de pe noptieră. Hainele îmi erau lipite de corp şi eram udă toată. Nu ca şi când aş fi transpirată, ci exact ca atunci când faci un duş sau participi la o bătaie cu apă. Am oftat şi m-am uitat prin cameră. Nimic ce să semene cu un fum negru cu ochi roşii şi lacomi. Doar celălalt pat pe care dormea Isa dusă, canapele cu măsuţa de cafea într-un colţ şi pe alt perete dulapul uriaş.
    Am clipit de câteva ori, pentru că începeau să mă usture ochii şi mi-am umezit buzele. Gâtul îmi era uscat aşa că m-am dat jos din pat atingând parchetul maro şi rece. Totuşi nu am tresărit. Am început să mă târâi până pe hol. Am închis uşor uşa dormitorului mergând pe lângă perete şi bâjbâind cu mâna vreun întrerupător.
    M-am oprit!
    Stăteam nemişcată lângă o uşă. Auzeam diferite sunete şi patul cum scârţie puternic. Vocea feminină şi piţigăiată strigase spre tipul de peste ea să grăbească ritmul, cerea mai adânc. Cunoşteam acest glas. Sophia. M-am uitat înapoi şi am numărat cele două uşi de la camera mea până la aceasta. Ethan şi Sophia.
    Mi se făcuse greaţă şi parcă un pumnal mi se înfingea în inimă cu fiecare geamăt de plăcere. Mi-am dus mâna la gură şi am început să cobor grăbită scările nepăsându-mi de riscul de a mă duce în cap. M-am încălţat cu o pereche de şlapi de la partier şi am ieşit din casă în rochia de noapte, lungă şi udă. Noroc cu halatul de deasupra că nu se vedea chiar tot însă nu îmi mai păsa. Am început să fug spre plajă. Eram distrusă la propriu. Nu mă aşteptam la asta. Poate că îmi trecuse prin cap că o făceau însă o renegam. Totuşi, acum că am auzit-o eram... oripilată şi rănită. Dacă mai suportam săruturile lor, asta nu puteam să o înghit. Nu asta.
    Am lăsat ca genunchii mei să se trântească de nisipul udat de valuri şi am dat drumul lacrimilor ce tot îmi înţepau ochii. Acele sunete de plăcere, acele rugăminţi ale fetei încă erau în mintea mea şi se intensificau. Mi-am pus mâinile la urechi şi am urlat să se oprească. Nu se întâmplase aşa. Continuau, mai mult, mai tare şi mai repede. Inima mă durea, era zdrobită şi incapabilă de a mai simţi vreo emoţie. Dacă mai aveam zile în care radiam de fericire, eram veselă şi în sufletul meu existau culori acum nu. În acest moment totul se întunecase pentru mine, lumea mea se prăbuşise peste corpul acesta de muritor. Eram zgâriată, aveam răni adânci şi sângeram. Nu exista medicament pentru acestea, inima nu mi se putea reface. Era spartă în mii de bucăţi. Acel lichid vital îmi inundase tot sufletul şi toate corăbiile cu vise şi speranţe.
    Ştiam că port în mine o dragoste interzisă. Însă cu ce eram eu vinovată? Cu ce? Cupidon şi-a ratat ţinta. M-a nimerit doar pe mine şi nu pricep de ce. De ce mi s-a pus această povară pe umeri, de ce sunt blestemată cu o iubire atât de otrăvitoare. De ce? Nici un răspuns. Se auzeau doar suspinele mele şi ale mării. Acele sunete din capul meu dispăruse. Eu mă oprisem din tremurat şi plângeam fără forţă. M-am reaşizat, cu genunchii la piept şi priveam apa atât de întunecată acum. Mă uitam la spuma valurilor ce venea cu viteză spre tărm şi mă uda tot mai tare. Se lovea de mine, să dividea în picături şi se retrăgea înapoi luându-şi având pentru o nouă lovitură. Nu ştiu ce încerca. Poate să mă doboare, să mă omoare. Poate că era o bună variantă să mor în această după-amiază, măcar nu mai treceam prin aceşti spini ce nu îi puteam scoate de pe mine.
    Am simţit o mână pe umărul meu şi apoi o haine că mă acoperise. M-am întors şi am privit în sus. El. Pentru a treia oară pe ziua de azi. Se aşezase lângă mine privind spre zare. Eu în schimb nu îmi puteam lua ochii de la el. Nu mă holbam la muşchii ce îi ieşeau prin cămaşă şi nici la pantalonii albi pe care îi purta. Ci la chipul său atât de perfect ce îl făcea să semene cu un rege, cu o personalitate extrem de puternică. Am zâmbit şi s-a întors cu faţa spre mine. Mă ţintise cu acei ochi albaştri. Se uita în ai mei, acel căprui ce mi se părea atât de banal şi plictisitor.
    - Frumoşi ochi.
    Muţisem. Era prima persoană care îmi spunea asta şi îi privea cu atâta dulceaţă. Eu ar fi trebuit să zic acest lucru despre ai săi.
    - Mari, de o nuanţă plăcută şi caldă, cu un mister ce dăinuie de ani în ei. O tentaţie şi o adevărată aventură în cazul în care vrei să afli ce e dincolo de ei. Ce ascund. Totuşi, nu ar trebui să fie roşii. Nu ar trebui să verse lacrimi.
    Vocea lui era atât de dulce, de liniştitoare şi mă făcea să uit de orice. Pentru prima dată în ziua asta am zâmbit şi eu. Mă simţeam complimentată şi specială. Lucru ce lui Ethan nu i-a ieşit. El nu te apreciază la adevărata valoare. Poate. Poate că aşa este. Însă de unde ştiu că acest nou tip ar face-o? Nu ştii însă te poţi lăsa purtată de necunoscut.  Aveam dreptate. Puteam să îl cunosc dacă doream. Era pentru a treia oară când îl văd şi în aceeaşi zi. Încep să cred că nu e tocmai o coincidenţă, încep să cred că destinul ne aduce tot mai aproape. I-am zâmbit şi i-am mulţumit complimentându-i şi lui ochii.
    - Oh, te rog. Mie nu mi se par aşa frumoşi
    - Dimpotrivă. Te contrazic aici. Mi se par unici. Acel safir din orbitele tale e nemaiîntâlnit. Şi eu aş putea nega spusele tale, deci te rog.
    - Bine. Mulţumesc. Acum îmi spui de ce ai vărsat lacrimi?
    - Dragostea.
    Nu ştiu de ce o făcusem. Îi spusesem unui necunoscut de ce sufeream eu. Până să nu mă întrebe el de lacrimi uitasem complet de ce eram la miezul nopţii în pijamale pe plajă. A cerut detalii însă am refuzat să le ofer. Preferam totuşi să ţin pentru mine. Ştiu că face bine unui om să se descarce, să povestească însă nu doream să intru în detalii. Nu acum, nu puteam, nu aveam forţa necesară de a-mi aminti acel moment de oroare. Înţelesese şi privind spre mare îmi spuse numele lui – de care nu îmi păsase, nu mă întrebasem care era.
    - David Hall.


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Sam 14 Sept 2013 - 23:10, editata de 1 ori

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 14 Sept 2013 - 23:07

    edit *muahahaha*

    Intr-un final, dupa ce mereu ajungeam numai ultima, a sosit vremea razbunarii. Si e mai dulce decat as fi crezut vreodata! PRIIIMAAA!  *Puteti muri de ciuda! Muahahaha*
    Cat am putut astepta capitolul asta... si pe urmatoarele tot asa am sa le astept si te voi bate la cap. Daca nu eram eu, iti spun, nu cred il postai aseara. Stiu, sunt insistenta si nu ma las prea usor pana nu se intampla cum vreau eu. Doar 2-3 greseli de tastare am ochit, lasa ca nu vei muri daca nu e perfect capitolul. Da, stiu, si eu te iubesc! Revenind la ideea capitolului care a fost geniala. Parca am facut schimb de roluri nu alta. Impresia asta mi-ai dat-o. Ce... ce pesimista a putut fi Cornelia la inceputul capitolului. Nu am crezut ca o voi vedea vreodata asa. Pistoale? Da, asta e vorba ta, ai ceva cu pistoalele alea. [Nu folosesti topuru, nu? Pe ala scrie numele meu, deaia il pastrezi, asa e? Laugh ] Bine a facut ca s-a dus singura pe plaja, altfel nu dadea de bunaciunea aia. [Doamne! Ochi albastri! Nu, nu ai nici cea mai vaga idee ce imagine mi-a creeat imaginatia mea pentru a-l contura pe David. Pfoai, unghii in gat!] Si mai bine a facut ca a alunecat de pe stancile alea, iar David a salvat-o si a sarutat-o. [Ma rog, a fost primul ajutor... *detalii nesemnificative*.] Nu pot sa cred cat de badaran a fost Ethan si cat de usuratica e Sophia sa se calareasca chiar sub ochii Corneliei. Cineva sa imi aduca un cutit, ciocan, fierastrau, orice aveti la indemana. Isa are o treaba importanta de facut si poate sa o amane.   Si ca tot am adus vorba de ea, nu e cu Christian? Nici in ficuri nu mi se implinesc visurile?! Asta e rau, rau de tot. Forever alone. Revenind la Cornelia si la visul ei ciudat... ei bine, eu abia pe la sfarsit mi-am dat seama ca ea are coada de peste in loc de picioare. Daca nu scriai, nu imi dadeam seama. Ce faci, tu? Te transformi in peste? Te faci sirena aurie? Vezi ca eu n-am sa uit de cele trei dorinte pentru mine.  Si ce naiba voia umbra aia ciudata cu ochii rosii? o.o Ce am ratat? No, tu siguri coci ceva care sa ne lase muti de uimire atunci cand va veni timpul potrivit. Si sper ca [virgula] Cornelia sa nu fie incapatanata si sa isi dea seama ca destinul ii vrea pe ea si David mai aproape. Ai auzit asta Cupidoane? Ca de nu tintesc chiar eu spre cei doi.
    Si cu asta se termina trancanitul meu. Laugh Sper sa aduci cat mai repede capitolul, sa ai spor la idei, la scris si inspiratie. Ia te uita, am fost prima cu editu' si tot prima sunt si care termina comentariul. Vezi ce harnica sunt? Merit o prajiturica! ^^
    Te-am pupat! Kiss 


    Ultima editare efectuata de catre Isabella in Dum 15 Sept 2013 - 11:59, editata de 2 ori

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Sam 14 Sept 2013 - 23:08

    edit
    Bunăăă, Rose :3
    Vai, dar tu domnișoară mă uimești de fiecare dată și mă întristezi în același timp T.T 
    Ce-i cu pesimismul ăsta? Să știi că nu-mi plac oamenii pesimiști și deprimați, dar uite că presupun că ai găsit o soluție cu acel tip încântător care a salvat-o, de care s-a ciocnit și care a consolat-o după ce a auzit sunetele de împerechere a celor doi mamuți. Trebuia să-i scuipe pe amândoi și să plece cu nasul sus, nu să umple marea cu alte picături de apă sărată, că și-așa are destule. Dar vai cât mă bucur că, fix atunci când avea mai multă nevoie, l-a întâlnit pe acel cineva special care să o facă să treacă peste. Și momentul de la sfârșit a fost atât de romantic. *goo* Ești un geniu. Și să știi că o presimțire că nu va mai fi singură mult timp.
    Oki Doki, cred că asta a fost tot *goo* Sper să mă ierți pentru că am întârziat cu editul, dar îmbătrânesc să știi (d).



    Ultima editare efectuata de catre Jojo :) in Lun 16 Sept 2013 - 20:31, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Sam 14 Sept 2013 - 23:08

    Nu stiu cu ce sa incep. Ma pot plange ca nu sunt prima, ca n-am fost anuntata - te omor pentru asta, ca sunt o intarziata sau iti pot lauda capitolul genial  E o decizie foarte grea. 
    Deci nu se putea sa nu apara si pistoale aici, nu se putea numii fic facut de tine. - cineva e un mic obsedaaaaaat - Jur, tu cand o sa fi mare o sa ai clar un pistol - legal sau ilegal - . 
    PLAJAAAAAAAA! Plaja, vreau si eu la plaja la bunaciuniiiiiiiiiiiii. O bunaciune :3 ah, din descrierea ta, arata asa bine, ca aproape l-as viola. Daaaaaaaaavid - visand cu ochisorii deschisi. 
    Deci aici nu se mai aplica... asistena/ doctorita sexi, e doctorul. Deci a fost mai mult decat epica faza, a fost geniala. Tot capitolul si cu tine sunteti geniale. :3  
    Ce final! Deci ce final, mor! Moment de oroare? A fost un aproximativ sarut, e moment de fericire maxima, heeeeei! [-( Oricum, Rose, darling, nu cred ca trebuie sa-ti mai spun sa te pui pe scris, vad ca nu prea stai degeaba. 


    Ultima editare efectuata de catre ELI :) in Mar 17 Sept 2013 - 11:18, editata de 2 ori

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Sam 14 Sept 2013 - 23:13

    Jur că meriţi bătaie, şi ai să o primeşti cât de curând. Dacă nu intram pe forum să văd că ai postat next-ul, pariez că nici până acum nu mi-ai fi spus. (d) Păi ce facem aici? De acum dacă nu sunt prima pe care o anunţi când dai edit mă supăr! Şi eu când mă supăr şti că e de rău. (d) Aşa, revenind, capitolul ăsta a fost prea genial. :x Şi lung. o.o Uite, de asta te iubesc eu, faci capitole lungi, stufoase, drăguţe şi pufoase. Şi triste pentru Cornelia. *hmm* Căreia am să îi scot eu pesimistul din cap! I-auzi, pistoale. Lasă că există şi moduri mai drăguţe de a te sinucide, şi motive mai bine întemeiate!
    Ioi, şti că am sărit în sus când am văzut de Jay acolo, nu? <3 Cred că te şi băteam dacă nu îi puneai numele ăsta, adică cum ai zis tu, eşti o zână şi în fic-ul tău dorinţele mele inocente cu Jay se îndeplinesc. Că e realitate, că nu e, tot o să tresar când am să îi citesc numele acolo. Ce îmi place cum l-ai descris. :> Da, are ochii albaştri şi nu, nu îi poţi fura. [-( 
    Pfoai, la faza cu Ethan şi Sophia m-ai dat pe spate. Nici nu vreau şi nu pot să îmi imaginez acele scene, prea greţos. Pe bune, nu îşi puteau găsi alt loc unde să ~ mda? Plus că în locul Sophiei trebuia să fi tu. :-" - Da, am spus-o. Mă poţi omorî când mă prinzi. - Dar lasă, că Ethan are de pierdut. Tu ţi-ai găsit o bunăciune pe plajă. :> Tu, brunet cu ochii albaştri? Visezi la viitorul copil al lui Perrie şi Zayn? :> Normal că trebuia Rose să se ia de muşchii lui, că doar deh, era imposibil să nu descrie ea asta. Tu, nu e sănătos pentru mine să îmi imaginez atâţia tipi care arată bine. (d) 
    Auzi, poate te mai pune naiba să te urci pe stânci, iar vrei să pici în apă? Ţi-am zis că eu voi fi prima şi singura care te va omorî cât de curând, aşa că ai grijă de viaţa ta deocamdată. 
    Eu nu mi-aş fi dat seama de faza cu coada dacă nu scriai. o.o Rose, eşti peşte? Asta, sirenă, scuze. Maică, eu ţi-am zis că trebuie să faci un control, să te vadă un doctor, cine are asemenea vise? I-auzi, umbre negre care îţi spun că eşti în pericol. Am eu vaga impresie că ştiu despre ce e vorba, dar mi-ai zis să nu spun ideile care ţi-au venit, deci îmi ţin gura închisă. ^^ 
    Deci Rose, fii antenă. Tu să ai grijă cum te cuplezi cu David, cuplează-i pe Christian şi Isa - că fierbe Clau la foc mic - şi ai grijă să nu te viziteze şi umbre mov. O: Ah, şi aşteptăm next-ul! - care sper că va fi la fel de lung, frumos şi va veni mai rapid! - 
    Te-am pupat şi spor la alte idei trăznite de-ale tale. *hug*


    Ultima editare efectuata de catre ●Emιℓy● in Dum 15 Sept 2013 - 22:41, editata de 1 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Vin 20 Sept 2013 - 9:15

    In primul rand vreau sa imi cer mii de scuze, pentru ca am intarziat. Poti sa imi faci orice doresti, dar eu te rog doar sa am ierti. T_T T_T T_T
    Acum revenind la captitol a fost destul de interesant. Cornelia, personajul tau, sufera mult din dragoste si se vede destul de bine acest lucru. Eu as avea aceeasi parere ca a Claudiei despre Sophia si Ethan. Iar despre David si Cornelia pot spune doar ca se infiripa ceva intre cei doi. Nici eu nu cred ca era o pura coincidenta, faptul ca el a fost mereu prin preajma cand ea aveam nevoie de ajutor. E atat de...dulce Love 
    Din pacate eu nu pot lasa un comentariu lung, dar macar iti pot lasa o parere...si te mai rog inca o data ca sa ma ierti. T_T Nu am vrut sa dureze atat de mult. Doar vreau ca data viitoare cand postezi capitolul atat de tarziu, sa-mi dai un pm.

    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2005

    Data de înscriere : 09/01/2011

    Re: Între oglinzi paralele [+18]

    Mesaj Scris de RR la data de Sam 7 Dec 2013 - 15:15

    Nuuuu, cum am putut rata un astfel de fic genila si plin de emotii. Oh my gosh, scumpa mea Rose, e superb ficul. Asa de bine descri sentimentele incat simt ce simte si personajul.
    Le multumesc mult celor care au obligat-o pe Rose sa scrie si mai ales ca ii plus 18 o.o . Cioara, perversa mica ce esti. Nu te saturi de prostioare, nu? :->
    Methan, Ethan, Propan.. :-!e un nesimtit <.< Scuze, nesimtit e putin spus. E un, un, un.. argh. Urasc genul acesta de baieti si stiu cum e, nu in totalitate, dar o parte o cunosc. Doare mai rau cand esti prietena cu o astfel de persoana. Grr.
    Dar, dar, dar.. Uite-l mah pe David, eroul povestii. Iti plac ochii lui Danutza mah? :-> Sunt curioasa ce se va mai intampla cu voi doi *hehe* Action, action *hehe*
    Femeie, l-ai facut pe fratitu mult mai in varsta decat e. Tu sti ca am inceput sa ma gandesc la lucruri incest? I'm not normal, you are at fault (D). Sa nu mai zic de faza cand personajul nostru principal, care ne-a dat impresia ca este o sirena [ai avut dreptate, chiar impresia aia mi-ai dat-o], i-a auzit pe Sophia blonduta si Ethan molecula. Tu sti ca asteptam sa zici ca si priveai ce fac, nu? Smile)Asa niste detaliute frumusele. Neah, nu ma baga in seama Whistling.
    Iubesc faptul ca ficul e cu puteri. Si de abia astept sa te mai trag de limba :-> Deci acum ca stiu ce putere are Cornelutza Evil, am ce-mi imagina noaptea pana aduci next-ul, care cam intarzie (D) Nu crezi ca ne esti datoare cu un next lung, sexy si dulce?
    Uite, fac orice daca aduci capitolul 3 pana inainte de craciun. Facem ca la piata, ne descurcam noi Laugh Sa fie la fel de lung sau nu, stai, mai lung decat 1 si 2 la un loc Evil
    Si fi atenta, ca de imi refuzi oferta, am sa, sa, sa... O sa vezi tu ce am sa-ti fac. Lucruri care o sa te sperie. Iti va mai trebui un birou unde sa te ascunti *muahaha*
    Am cam lungit comm-ul cu nonsensuri -.-' Tu adu acolo actiune intre salvator si buna noastra hexe Laugh
    Pup si ne vedem pe mess ^.^

    P.S: You are sexy and David knows it.

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:56