Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Povestea ta de iubire <3

    Distribuiti
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Povestea ta de iubire <3

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mier 7 Aug 2013 - 19:59

     Dupa cum ati vazut in descriere, puteti posta povestile voastre de dragoste Smile Daca doriti puteti pune si poze sau link-uri de melodii care se potrivesc cu povestea, poate emotionati cititorii Laugh ( in special pe mine Big smile, sunt fana povestilor de iubire ^^ ) Si in caz ca nu ati trait INCA asa ceva, cat de putin acolo, puteti posta pareri despre unele povesti despre care sunt sigura ca apar in acest topic.



    P.S.: M-am gandit sa deschid topicul la aceasta categorie, daca e gresita, sa imi spuna cineva Wink Eu cred ca se potriveste, cu toate ca aici cred ca vor aparea povesti sub forma de One Shot-uri ... ^^












    Eh, daca am deschis topicul, ma simt obligata sa postez ei eu, nu? Smile Spor la citit Big smile ( cine vrea )
    P.S. Povestea aceasta de dragoste are loc la tara Heart 







    Another love story...














    Era vara. Eu eram la bunici in vacanta, in satul Pastraveni. Un sat micut, ascuns de civilizatie, dar
    cu totul minunat, fiind in zona de campie.
    Noi, tinerii satului, aveam obiceiul( ce inca exista ) de a merge seara la balta, dar sa prindem apusul
    acolo, si sa facem baie, sa ne distram impreuna cu prietenii...
    Asa a fost intr-una din seri. Eu, impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei am plecat la balta, intr-un
    loc numit de batranii satului " Malul Mare " sau " Vidra" deoarece acolo se gaseau
    candva vidre.
    In zece minute eram deja acolo. Locul era mare, foarte mare, marginit de o parte de niste copaci
    care asigurau umbra celor de pe mal, iar pe de alta parte de nimic. De acolo batea lumina
    apusului, reflectandu-se pe suprafata lina si curata a apei curgatoare. Intr-adevar,
    acolo mereu apa este limpede, e foarte frumos.
    Cand mergeam acolo, mergeam cu masinile si mereu faceam gratar, dansam, faceam baie,
    cei mai mari se mai imbatau uneori.
    Asa a fost si de data aceasta. In timpul unui gratar la apusul soarelui, am observat niste siluete barbatesti in departare. Nu le-am putut distinge chipul, caci soarele apunea in acel moment si 
    batea lumina cam prost pe fata lor... Unii erau pe bicicleta, altii pe jos, iar in urma lor doua masini
    care se indreptau tot spre locul nostru. Atunci l-am vazut pentru prima oara.
    Statea asezat pe iarba si ii privea pe ceilalti cum petrec, din cand in cand uitandu-se pe telefon
    sa verifice ceasul. Este un baiat brunet, cu ochi caprui, inalt si slabut, doar cu un an mai 
    mare decat mine.
     Cand m-a vazut a zambit, apoi s-a indreptat spre baieti.
    In acel moment m-am inrosit toata si m-am simtit putin stanjenita. Din cand in cand ii mai aruncam cateva ocheade, iar el la fel, dar cand privirile noastre se intalneau, se separau imediat inapoi.
    In noaptea aceea m-am intors la 23:30 acasa, deoarece m-a adus un prieten care a luat
    de curand carnetul.
    Duminica viitoare, peste doua zile adica, ma suna cineva ca numar privat. Era un prieten al tipului
     care mi-a furat inima atunci, la gratar( Dumitru sau Mitrut ). Prietenul sau
    care m-a sunat se numeste Silviu.




    Eu: Alo!
    Silviu: Buna. Dar ce faci, tu?
    Eu: Pai ce sa fac, stau cu o prietena. Dar cine esti?
    Silviu: Sunt Mitrut.
    Eu: Nu te cred. Mitrut este un baiat serios si nu are tupeu sa ma sune pe mine cu numar ascuns. 
    Silviu: Ei nu. Vorbesc serios, tu, eu sunt.
    Eu: In fine, ce este?
    Silviu: Am vazut ca zambeai la balta si ca te-ai inrosit toata cand te-am privit. Tu ma placi?
    Eu: Mmmm, pe tine nu te plac, Silviu, el il plac pe Mitrut.
    Silviu: Nu sunt Silviu, sunt Mitrut.
    Eu: Mda, aha, sigur cum spui tu, Silviu. Dar de ce intrebi?
    Silviu: Pentru ca si el te place pe tine.
    Eu: Aha ai spui " el " , te-am prins, yeeeey. De unde stii tu?
    Silviu: Asa mi-a spus.
    Eu: Si tie ce iti pasa? Nu am chef de glume acum, Silviule, lasa-ma in pace te rog.


    Atunci i-am inchis dar ma suna inapoi pe numarul sau.




    Eu: Acum ce mai este, Silviu.
    Silviu: Cu ce echipa de fotbal tii?? * chicotind *
    Eu: Sunt stelista, baby!! PA!
    Silviu: Pa..


    De atunci nu am mai auzit nimic de cei doi prieteni, in special de Mitrut. Pur si simplu, cu toate ca nu stiam ce simt bine pentru el, as fi vrut sa vorbesc si cu el la telefon... 
    A doua zi am iesit din sat. Aveam chef sa ma plimb, sa stau putin singura cu gandurile mele.
    Am luato pe drumul ce ducea spre localitatea in care s-a mutat de curand Mitrut, in Radeni. Nu doream sa intru in sat, ci doar sa ma plimb pe drumul ce 3 km...
    Brusc, aud galagie, rasete de baieti si tipete. Eu eram singura in camp, era si normal sa ma fi speriat. M-am ascuns in porumb ( nu radeti, nu aveam alta optiune Laugh ) si am asteptat sa treaca.
    Privindu-i printre frunzele aspre ale porumbul, am observat un chip cunoscut... Era Mitrut!
    Se indrepta impreuna cu prietenii spre Pastraveni. Cand l-am vazut am inceput sa tremur si am sarit ca arsa din porumb. Din pacate... m-a vazut.


    Mitrut: Buna, ce faci?
    Eu: Ehh * scuturandu-ma de frunze * cautam..., pai stii tu, cautam si eu niste porumb bun de fiert... hehe... ( a fost un moment foarte penibil... ) dar tu ce faci?
    Mitrut: Pai doream sa merg in Pastraveni sa te vad.
    Eu: Cum asa?
    Mitrut: Vezi tu... te-am vazut la balta si ti-am observat reactia si mi s-a parut ca esti draguta si doream sa te cunosc.
    Atunci lasa capul in jos si scrijeli pamantul cu piciorul. Era timid si foarte scump in acelasi timp.
    Eu: Aaah... Imi pare bine de cunostiinta, Mitrut.
    Mitrut: Si mie, Marta.


    Apoi am dat mana in semn prietenesc si am inceput sa radem.
     Din acel moment am
    devenit foarte apropiati, vorbeam mereu la telefon cand nu ne puteam vedea, sau pur si simplu ne sunam unul pe altul la 5 minute dupa ce ne-am vazut pe strada. Eram
    pur si simplu indragostiti lulea unul de altul.
    Iar primul " TE IUBESC " a fost iarna trecuta, inainte de Craciun, la fel si primul sarut. Ce sa spun, cel mai frumos dar de Craciun...Heart 
    Cu toate ca ne-am mai certat si despartit o data, am trecut cu brio peste toate, 
    iar acum... acum suntem bine Smile




    Aceasta este melodia noastra: http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=kalkXhaPiDs















    Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea, iertati-ma daca am facut-o. Acum va astept pe voi cu povestile, dragilor. Va pup:*  


    Ultima editare efectuata de catre Mrs Anderson in Dum 6 Oct 2013 - 16:34, editata de 2 ori
    avatar
    Equinox †
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Povestea ta de iubire <3

    Mesaj Scris de Equinox † la data de Mar 13 Aug 2013 - 19:41

    E foarte frumoasa povestea ta Marta. Baietii timizi - sincer - sunt cei mai draguti. :x
    Poze cu el nu am, dar e brunet si ochii ii are unul verde si unul albastru si e pistruiat. E foarte dragut.
    Ei, povestea mea ar fi asta. E destul de lunga si sper sa nu fie prea plictisitoare. 
    *Nu ma judecati gresit pentru greselile facute. Stiu ca sunt cum sunt. Niciodata nu m-am considerat buna (cuminte), dar nici nu am avut intentia de a face acele lucruri.



    My true love!


    Tocmai incepuse scoala. Era seara, iar eu stateam in pat si vorbeam cu una din cele mai bune prietene ale mele, Ruxandra, sau Ruxy cum i se mai spune. 
    Era trista din cauza lui Razvan, prietenul ei. Se certasera. Am icnercat sa ii ridic moralul, dar fara sanse, apoi i-am cerut numarul lui Razvan pentru a vorbi cu el.
    Vroiam sa aflu ce ii facuse. Dupa ce mi-a dat numarul, i-am trimis baiatului un mesaj.


    Eu: Cf? dormi?
    Razvan: Nu. Cine esti?
    Eu: Denissa. Din clasa lu' Nicu.
    Razvan: Aaa...te stiu. De unde ai numarul meu?
    Eu: De la Ruxy. Era suparata, asa ca vroiam sa aflu ce i-ai facut.


    Si asa am continuat sa vorbim despre Ruxy. Relatia dintre ei - daca se putea numi asa - era putin cam scartaita. El tinea mult la ea.
    Si asa, eu si Razvan ne-am imprietenit. In fiecare zi vorbeam ore in sir la telefon despre Nicu si Ruxy. Nicu e varul lui Razvan. Crezusem ca il iubesc, dar nu era asa. Erau doar copilarii.
    Pentru mine, Razvan devenise un fel de frate mai mic. Avea 12 ani atunci, iar eu 14. 
    Ma simteam bine sa vorbesc cu el, iar incetul cu incetul am inceput sa il plac.


    Intr-una din seri, vorbind la telefon incepuseram sa plangem amandoi din cauza celor doi, Ruxy si Nicu. Ne asemanam.
    Apoi, dupa ceva vreme, a venit si petrecerea de Halloween organizata de clasa mea - la scoala - unde au participat si altii la pregatiri. Eu ma ocupasem de poze. Era vineri.


    Totul fusese cat se poate de obisnuit. Avusesem parte de o petrcere frumoasa. Dansasem, ma distrasem alaturi de colegi. Apoi cand se terminase si ajunsesem acasa, am inceput sa vorbesc cu Razvan. Prima data cateva mesaje, apoi ma sunase.


    Vocea lui suna atat de dulce. Era timd, iar asta se putea vedea de la o posta. Incercase sa imi spuna ceva, desi ezita sa imi spuna direct.

    Razvan: Hai ca sti ce vreau sa spun! (zise pe acelasi ton timid)


    Adevarul era ca stiam ce vroia sa spuna, dar vroiam sa il aud spunandu-l.


    Eu: Nu, chiar nu stiu. Pe bune! Spune.
    Razvan: Ok. Te iubesc...
    Eu: ...(zambeam)
    Razvan: Tu ma iubesti?
    Eu: ...da
    Razvan: Da ce?
    Eu: Te iubesc


    Parca mi-ar fi stat in gat in momentul cand ii spusesem cele doua cuvinte magice. 
    Din acea seara am ajuns sa fim impreuna. Si chiar in acea seara se despartise de Ruxy. O facuse pentru ca ma iubea pe mine, nu pe ea. Simtea ca Ruxy nu face nimic pentru relatia lor, iar eu l-am inteles si i-am fost aproape cand avea nevoie.


    Zilele urmatoare vorbeam in fiecare ora si minut. Ne iubeam nebuneste unul pe altul. Ne era foarte dor unul de altul. Si asa sosise si ziua de luni. Ziua fusese frumoasa. Statusem impreuna, iar la sfarsitul orelor (pentru el) am coborat jos. Eu mai aveam o ora, cea de optional, iar el pleca acasa. Cand am coborat, ne-am oprit la etajul unde trebuia sa raman eu, apoi m-a sarutat scurt pe buze. 
    Simtisem ca zbor. Avea niste buze atat de moi si dulci. Simteam cum il iubesc din ce in ce mai mult.


    Zilele treceau, am dat peste cateva greutati. Eram inchisa in mine si de asta nu eram chiar atat de deschisa cu el. Totusi, am trecut si peste asta. Unele fete (cu*ve mai bine zis) si dobitoci au incercat sa ne desparta. S-au bagat intre noi, dar am reusit sa trecem peste pana intr-un anumit punct.
    Apoi, incepusem sa ne certam foarte tare. Razvan era foarte posesiv si gelos. 
    In data de 14 iulie, avusesem banchetul. 


    Totul a fost frumos pana ce un tip Ionut, pe care nu il suportam nici eu si nici Razvan m-a luat la dans. Defapt le-a luat pe toate. 
    Dansam pe o manea impreuna cu Ionut, si eram destul de aproape de el. Ma tinea de talie. Era dezgustator. Speram sa se termine cat mai repede dansul. Nicu, fiind in spatele meu, am mers inspre el si i-am spus:

    Eu: Te rog, sa nu ii spui nimic despre asta lui Razvan.
    Nicu: Stai linistita ca nu ii spun.

    Mai tarziu, incepusem sa vorbesc prin mesaje cu Razvan. Eram suparata, vroiam sa plec acasa. Nu mai vroiam sa stau. Stand la masa, Nicu imi ceruse telefonul sa vorbeasca si el cu Razvan. I l-am dat, iar el a mers afara sa vorbeasca. Ce vorbisera, nu stiu, dar un lucru era cert. Faptul ca i-a spus ca am dansat cu Ionut. 

    Cand m-a intrebat Razvan despre asta, m-am panicat. Nu stiam ce sa fac. Gandurile mi se amestecasera de-a binelea. Nu puteam sa gandesc limpede, nu puteam sa mai fac diferenta dintre bine si rau si cel mai mult nu vroiam ca eu si Razvan sa ne certam din nou.

    Dupa ziua banchetului, dupa cateva zile, trebuia sa merg la ore de matematica si pana asteptam autobuzul m-am intalnit cu Razvan. Din pacate venise si Nicu. Discutia pe tema cu dansul incepuse din nou. Eu tot negam faptul ca am dansat cu Ionut, si intr-un final Nicu i-a spus ca nu am dansat cu tipul. Ca a inventat totul.

    In acea zi, am fost cu cei doi la blocul lui Nicu. Dupa ce ajunsesem in apartamentul parintilor lui, Nicu ramase intr-o camera, iar eu si Razvan am mers in alta. Nu s-a intamplat cine stie ce. Ne-a fost dor unul de altul. Am inceput sa ne sarutam, el plimbandu-mi mainile in voie pe corpul meu. Nu spun ca nu imi placea, si in plus era iubitul meu si cel cu care voiam sa imi petrec tot restul vietii.

    Zilele trecusera din nou. O alta zi venise. Fusesem din nou la bloc. Facuseram acelasi lucru ca si in acea zi cand ne intalniseram. La un moment dat am mers amandoi in cealalta camera unde era Nicu. Statuseram cu el putin, apoi incepuse sa se planga ca ii e foame si asa l-a trimis pe Razvan la fast food pentru a lua burgeri.
    In timpul in care am ramas singura cu Nicu, a inceput o bataie cu perne. Ma lua in brate, ma privea in ochi...era ceva de groaza. Mai avea putin si se urca pe mine. Apoi se intamplase sa fie destul de aproape de mine, intre chipurile noastre ramanand doar cativa centimetri. 
    Ii spusesem sa ma lase in pace, dar nu o facea. Apoi...ma sarutase. Fusese scurt. Dupa care reluaseram bataia cu perne si din nou se intamplase acelasi lucru, doar ca fusese un sarut...cum sa zic, frantuzeste. 


    Cand sosise Razvan, nu puteam spune nimic. Ma simteam ingrozitor. Ma simteam murdara. Nu stiam ce sa fac. Apoi intr-o alta zi, se intamplase la fel ca si in precedenta. 
    Nicu spusese ca acela va fi micul nostru secret. Nu spusesem nimic, tacusem din gura desi nu facusem bine.
    Intr-un final Razvan aflase si asa...ne-am despartit. Dupa mai mult timp, ne-am impacat si ne-am despartit de foarte multe ori. Aflasem ca el a pus totul la cale. Ca l-a pus pe Nicu sa se dea la mine. In alte dati se daduse drept Nicu si un amic la care tineam, Cristi. 
    Deci, nu ma mai iubea atat de mult. Nu intentionasem sa fac acele tampenii. Niciodata nu am intentionat sa il ranesc. Il iubeam mai mult ca orice pe lume. Eram nebuna dupa el. 
    Apoi aflasem si motivul pentru care se impaca cu mine. Nu ma mai iubea deloc. Motivul pentru care se impaca cu mine era ca sa nu fac vreo prostie si sa intre in belele. Chiar si acum imi poarta de grija, din acelasi motiv.

    Dupa despartire si aflarea adevarului eram mai mult decat distrusa. Plangeam intr-una. Nu ma puteam opri. Incercasem sa trec peste, dar nu puteam. Inima mea nu putea sa renunte sa il iubeasca. Tot ce vroiam era sa il am langa mine, sa il simt aproape. In fiecare seara de cand incepuseram sa fim impreuna, inainte sa adorm spuneam mereu "Doamne, te rog sa ai grija de ingerasul meu. Te iubesc ingeras, noapte buna si vise placute. Ai grija de tine iubirea mea."
    Nu puteam sa imi imaginez viata fara el. 
    Si trecusera zile intregi in care ma simteam si mai rau. Ma durea sufletul foarte tare. Voiam sa fug de acasa. Sau sa ma sinucid. Apoi dimineata, scosesem din ursuletul meu panda - ce fusese odata o gentuta in care imi puneam mancare cand eram la gradinita - o punguta din hartie in care erau mai multe pastile. Ursuletul imi devenise foarte drag. Ii pusesem numele "Razvan" deoarece imi amintea de el. Si ingerasul meu avea un ursulet de plus, rosu ce tinea o inima in labute pe care scria "I love you". Ii pusese numele meu, deoarece - spunea el - ca sunt la fel de dolofana precum un ursulet. 

    Lasand povestea ursuletilor, in acea dimineata, dupa conversatia purtata cu el, am inceput sa iau acele pastile. Nu mancasem nimic. Luandu-le pe rand simteam ca imi era din ce in ce mai greu sa le inghit. Mi se facuse greata, dar nu am vomitat. Vazand ca nu pot sa le mia inghit, m-am oprit. Ma alesesem cu o ameteala de toata frumusetea care nici acum nu trecuse. Apoi hotarasem sa-mi dai venele. Inca vorbeam cu Razvan prin mesaje. I-am trimis un mesaj.

    Eu: Nu ai nevoie de ajutorul meu...niciodata nu o sa ai. Noh...hai ca te las ca tre sa incerc ceva...aseara aveam de gand sa plec da nu rezolvam nimic cu asta Laugh asa ca mai bine dispar ca locul meu nu-i aici. Mno, sa fi fericit cu aia. Macar tu sa fi fericit. N-o sa te uit niciodata. Sa nu te aud comentand. Nu mai pot trai asa...degeaba incerc sa imi gasesc pe altu, inima mea tot nu poate incera sa te iubeasca. Stiiiu ca asta nu ii o solutie, da le-am incercat deja pe celelalte si n-o mers niciuna, asa ca asta e singura scapare care mi-o ramas...deci...asta e. Alea doua cuvinte nu le mai spun, le sti, n-are rost. Te-am pupat, pa pa.
    Razvan: Nu.....sa nu te gandesti ca o sa scapi de mine!!!!!
    Eu: Nici nu vreau. Da daca asa scap de durere...cred ca e mai bine asa...
    Razvan: Ba nu....termina.
    Eu: Intelege-ma ca nu pot trai asa. Chiar nu pot. Eu am inteles ca nu mai simti nimic pentru mine, acuma intelege si tu ca nu mai pot continua sa sufar atat...
    Razvan: Ba proasto...exista mult mai multi oameni care sufera mai mult ca tine!!! Crying
    Razvan: Si tu vrei sa faci idiotenia asta pt mine?
    Razvan: Nu am ce sa inteleg!!!
    Eu: Nu...ci pt ca vreau sa scap odata de durere...intelege-ma odata ca nu pot sa continui asa...
    Razvan: Da eu o sa ajung la inchisoare sau o sa patesc ceva...pt ca eu o sa fiu singuru acuzat!!! Sad
    Eu: Nu esti major, nu ai cum sa ajungi acolo. Si in plus nu are ce sa ti se intample. O sa fi bine...n- sa patesti nimic.
    Razvan: Asta tu crezi...termina fata odata ca jur ca acuma o sun pe bunicata Crying
    Eu: Termina tu. Nu e problema ta ce fac, e viata mea si eu decid ce fac cu ea. Si in plus nici ea nu ma mai vrea aici. inca de cand eram in burta la mama nu m-o vrut. N-are rost sa o suni...oricum nu e acasa.
    Razvan: Bine...no hai ca acuma o sun!! Sad
    Eu: Termina...n-o suna
    Razvan: de ce?

    Pe cand sa ii raspund mesajului, ma sunase. Dupa ce vorbiseram un timp...am gasit un alt subiect de discutie si uitaseram despre prostiile mele. Trecuse putin timp, apoi el trebui sa inchida. Ma simtisem bine vorbind cu el. Imi lipsea atat de mult...acum doar Dumnezeu decide ce se va intampla mai departe....

     __________________________________

    Acum spre sfarsit, e intamplarea de astazi. Toate cele citite s-au petrecut in jumatate de an.
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Povestea ta de iubire <3

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mier 11 Sept 2013 - 13:45

    Oooo, Denisa, se vede ce mult tii tu la el Crying M-a emotionat povestea ta, si pe bune, chiar esti o povestitoare buna.
    Si eu am avut multe de suferit din cauza lui, pentru el, dar nu asa de mult ca tine... Se vede ca era mai mic ca tine, deoarece era mai copilaros si probabil nu stia cum sa iti arate ca te iubeste.
    Ce ai vrut sa faci spre sfarsit, intr-adevar nu era bine, dar ma bucur ca atunci te-a bagat Razvan in seama, ti-a salvat viata :> :o3.
    Nici el nu a facut prea bine ca a incercat sa vada daca ii esti sau nu fidela, dar asa sunt majoritatea baietilor, nu ai ce sa le faci. Think 
    Oricum, sa imi promiti mie, tu Denisa, ca nu vei mai incerca sa te sinucizi, sa te ranesti din cauza unui baiat, da? ~ Nici unul nu merita asta, absolut nici unul nu merita ca o fata sa planga pentru el..
    Ai grija de tine <3 Kiss

    Continut sponsorizat

    Re: Povestea ta de iubire <3

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mier 26 Apr 2017 - 22:44