Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Distribuiti
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Mar 15 Noi 2011 - 16:30

    Sezonul 1: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui

    Prolog: Prizonierii sangelui...Hm! E vorba doar despre acel trecut sangeros care a marcat viata tuturor. Povestea asta este doar inceputul...iar continuarea e istorie! Voi credeti in sfarsit? Eu nu! Cred doar in inceputuri noi...Asta e credinta mea!
    Se va intampla ce a fost scris! Mica printesa va cunoaste iubirea, durerea, disperarea, ura...poate chiar si gustul sangelui...Dar nu va fi singura, are prieteni adevarati, dar si tradatori printre ei...


    Chapter 1: Legenda Moiviei.




    "In vremurile de demult, cand oamenii si creaturiile magice traiau in pace, a existat o imparateasa frumoasa. Se spune ca era cea mai frumoasa femeie din lume. Avea pielea alba ca spuma laptelui, niste ochi negri cuprinsi de cea mai pura inocenta din lume, si un par negru si lung precum abanosul. Sub conducerea ei, oamenii si fapturile himerice au putut trai in cea mai desavarsita pace. Se spune ca originea ei era una umana, datorita tatalui ei, si alta magica, datorita mamei ei, care era facea parte din ordinul Moiviei.

    Ordinul Moiviei era o delegatie ce cuprindea toate si toti vrajitorii lumii, care foloseau magia alba si aveau sufletul curat. Lumea de azi, crede ca e interzis ca o faptura magica sa se incurce cu una umana, dar e total gresit. Aveau voie sa se iubeasca si sa amestece intre ei. Datorita acestor amestecuri magico-umane, au rezultat o alta rasa, dar pura la suflet, si anume nobilii elfi. Fiinte magice si ei, care traiesc in paduri, ascunzandu-se dupa copaci privindu-te mereu.

    Si aceasta imparateasa era elfa, insa la acea vreme, existau doua neamuri. Unul se numea Moveea, si alta Moivia, pastrand numele ordinului de vrajitori, dar cu toate astea, nu trebuie incurcate.

    Imparateasa era de neam moivian, de aceea era destinata la conducerea imparatiei. De aceea, s-a iscat si un conflict enorm, zguduind intreg regatul. Regele moveeniilor, era o persoana ingrozitoare, desi candva a fost o persoana buna si el. O dat de demult, pe cand imparateasa era doar o copila de 17 ani, a intalnit-o. Frumusetea ei legendara l-a fascinat pe loc. S-a intamplat in orasul antic Salem, in curtea imparatiei condusa de parintii fetei, atunci. El a venit intr-o vizita, deoarece era si el de neam imparatesc. El urma ca intr-o buna zi sa conduca Moveea, regatul vecin, cu care Moivia, era in relatii bune, pe atunci.

    Ea se afla intr-o gradina frumoasa cu flori multe catarate pe ziduri groase. In mijlocul gradinii, era o fantanita frumoasa de unde rasarea o apa cristalina si curata. Ea se afla pe marginea fantanii jucandu-se cu mana in apa, si cantand ceva frumos. Vocea ei rasuna precum glasul unei privighetori. Baiatul ramasese pe loc uimit de frumoasa fata ce se aseza in fata lui. Si ea il zari si il privi mirata cu ochi enormi si negri. Isi aseza parul lung si ii zambi. Din nefericire momentul nu dura mult deoarece el trebuia sa plece acasa, in imparatia sa, sa-si aleaga o mireasa din neamul sau. Dar nu uita niciodata faptura cu piele alba ca spuma laptelui si par negru ca abanosul. Din cauza ei, refuza orice cerere in casatorie. Tatal sau se mahni din cauza aceasta, si isi dadu seama de motivul mahnirii fiului sau. Ca sa-l pedeapseasca, i-a ucis propria mama, care il sustinea in dragostea lui pentru tanara moiviana.

    Atunci, el a suferit mult, si s-a inchis in propria persoana.
    A trecut mult timp de atunci, si tanara a crescut si s-a facut si mai frumoasa. A venit vremea ca si ea sa se casatoreasca. A ales pe singura, pe fiul unui servitor umil, cu care se intalnea in secret. Iubirea lor adolescentina insa, nu dura mult, caci avea sa se transforme intr-o iubire pe viata si pe moarte. Au fost prinsi chiar de tatal fetei, insa in loc sa se supere pe ei pentru ca se iubeau, se supara pe faptul ca se ascundeau. Fara a mai sta pe loc, imparatul chema pe slujitorul loial, si ii ceru fiul ca sot al iubitei sale fiice. Atunci, veselie mare se isca in toata imparatia, spre disperarea altcuiva.

    Tanarul print moveean, se mahni cand si la urechii sale ajunse aceste vesti. Timp de cinci ani, o iubi pe fata in secret, dar sub manipularea tatalui sau, el se transforma intr-o persoana demna de dispret. Ajunse si sa isi ucida tatal, razbundu-se pentru chinul care l-a suportat in ultimii sai 5 ani. Insa pentru ca o iubea atat de tare pe fata, alesese sa o lase in pace, de data aceasta dar isi facu totusi o promisiune, daca va aparea vreodata vreun urmas, nu doar ca il va ucide, dar si va distruge regatul Moiviei.

    Mai trecu inca 2 ani, si rodul iubirii dintre fiicei de imparat si a fiului de slujitor aparu in sfarsit. Acum, imparatul era batran si nu avea decat ca in anii de batraneti, sa se bucure de nepoti. Fiica lui care ii era draga ca soarele, ii darui un nepot. Era un baietel frumos, asemanator cu mama sa. Era brunet, ca si mama sa, ochi negri ca abanosul si piele alba ca spuma laptelui. Era leit doar ea.
    Cei doi fura fericiti , dar pentru scurt timp...

    Celalalt imparat, fu furios cand auzise de aceasta tragedie pentru el. Numai ura simti de indata, sa atace regatul Moiviei si sa o faca pe imparateasa sa sufere cum nu a suferit deodata. I-a ucis sotul pe care il invitase la o petrece pentru fiul sau. Apoi, au inceput atacurile asupra populatiilor de fiinte umane si magice. A atacat satele goblinilor si orasele subterane a spiridusilor. Apoi, a rapit sirenele si a pus sa fie batjocorite, dupa care ucise. A furat magia zanelor ucigandu-le incet, dar sigur. Imparateasa nu a mai putut suporta. Vazand ca atacurile continua sa vina, a decis sa isi trimita micutul fiu de doar sase luni, in grija ordinului Moiviei. Dar ceea ce nu stia ea, e ca multi dintre membrii ordinului erau tradatori si aliati cu imparatul moveean. Asa ca, a fost tradata si fiul ei a fost furat. In acea clipa, imparateasa a cunoscut gustul dulce al urii si razbunarii. Ea a fost cea care a pornit un razboi impotriva Moveei, doar pentru a-si recupera dragul fiu.

    A adunat osti formate din calareti oameni, elfi, goblini, zane, vampiri, varcolaci, sirene, ninfe,vrajitori, dragoni, grifoni, magi, capcauni, inorogi si pe oamenii zapezilor.

    Imparatul a adunat cete formate din orci si balauri, cele mai oribile fiinte cu putinta, urate de toate neamurile pamantului.
    Si un razboi a pornit. Un razboi crunt si rece ce a distrus vieti si a nimicit oameni. Vremurile din acea perioada a fost grea si pline de sange. Inima imparatesei era inveninata si prinsese si ea gustul sangelui. Acesta era pretul platit pentru iubirea neimpartasita. Ani si ani a durat razboiul, si se inchei pe cand micutul avea vreo 5 anisori si imparateasa, muri. Imparatul cuceri Moivia si a instaurat o perioada grea pentru imparatie. Cei ce erau de origine moiveana, era tratati cu hula si erau blestemati.

    Si totusi, oracolul din Moivia prevesti o legenda, daca tanarul tinerei imparatese se va intoarce pe tronul care ii apartine de drept, o noua pace se va instaura si lumea va fi iarasi fericita.
    Dar era o mare problema, printul era prea mic, si nu stia ca e print. Iar pe deasupra, imparatul moveean, ii insufla valori morale gresite.

    Intr-o zi, dupa alti zece ani de chinuri, poporul celor doua regate impreuna se decisera sa se rascoale impotriva imparatului. El a fost ucis, si l-a putere veni un nou ordin de origine moiviana: ordinul Salemului. Nu au mai reusit sa instaureze aceeasi pace, deoarece oamenii si fintele magice se urau. Iar cele doua impratii se impartira in 10 regate. Ordinul Salemului, a ascuns totusi un secret, printul inca traia, si la fel si imparatul. Dar au reusit sa scape si sa se ascunda."

    [b][i]-Cei doi regi, aveau si ei o fiica de varsta printului, adica de cincisprezece ani. Era frumoasa precum imparateasa din poveste, draga mea, spuse doica catre tanara fata. Si sti cine e aceasta frumoasa fata, tu!
    -Minunata poveste, nu pot sa cred ca e reala.

    Glasul tinerei curgea lin si calm precum o apa. Ea era o tanara fata cu piele alba, cu par roz si lung aproape pana la genunchi, cu ochi verzi hipnotizanti, si buze subtiri si dulci. Era o frumusete de fata, care se putea compara cu a imparatesei brunete. De fapt, batranii care au apucat acele vremuri, si cele de azi, spuneau ca e si mai frumoasa.

    Inocenta ei se oglindea in ochii ei mereu. Tanara purta o rochie vaporoasa violeta, cu bretele aurii. Avea un trup mladios si subtirel. Cand umbla, fusta i se scutura si se freca de trupul ei.
    Doica ei era o batrana umila cu par carunt si scurt. O iubea pe copila ca si cum ar a ei, mai ales ca o stie decand s-a nascut.
    Cele doua se aflau in aceeasi gradina a Salemului, unde statea odata si fosta imparateasa cantand langa fantana. Doica vedea in copila, spiritul imparatesei.



    Ultima editare efectuata de catre ╚♥v€r$N!gH ╦ in Mar 27 Dec 2011 - 17:02, editata de 7 ori
    avatar
    Lucifer
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Lucifer la data de Mier 16 Noi 2011 - 19:12

    nu am cuvinte pt ati spune cat de superb este acest fic....oricum e prima data cand citesc un fic de genu asta si pot sa iti spun dincera ca e cel mai reusit fic de genu asta...abia astept nextt:)
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 16 Noi 2011 - 21:22

    Siel a scris:=>Chapter 1: Legenda Moiviei.<=



    "In vremurile de demult, cand oamenii si creaturiile-> creaturile magice traiau in pace, a existat o imparateasa frumoasa. Se spune ca era cea mai frumoasa-> sinonim: minunata femeie din lume. Avea pielea alba ca spuma laptelui, niste ochi negri cuprinsi de cea mai pura inocenta din lume,-> ce cauta virgula aici? O.o fara ea si un par negru si-> mergea ca acest "si" sa fie inlocuit cu virgula lung precum abanosul. Sub conducerea ei, oamenii si fapturile himerice au putut trai in cea mai desavarsita pace. Se spune ca originea ei era una umana, datorita tatalui ei, si alta-> suna mai bine cealalta si fara virgula inainte de conjunctia "si" magica, datorita mamei ei, care era-> O.o ce cauta asta aici? avand in vedere ce urmeaza nu suna romaneste. Afara cu "era" facea parte din ordinul Moiviei.

    Ordinul Moiviei era o delegatie ce cuprindea toate si toti vrajitorii lumii, care foloseau magia alba si aveau sufletul curat. Lumea de azi, crede ca e interzis ca o faptura magica sa se incurce cu una umana, dar e total gresit. Aveau voie sa se iubeasca si sa amestece intre ei. Datorita acestor amestecuri magico-umane, au rezultat o alta rasa, dar pura la suflet, si anume nobilii elfi. Fiinte magice si ei, care traiesc in paduri, ascunzandu-se dupa copaci privindu-te mereu.

    Si aceasta imparateasa era elfa, insa la acea vreme, existau doua neamuri. Unul se numea Moveea, si alta Moivia, pastrand numele ordinului de vrajitori, dar cu toate astea, nu trebuie incurcate.

    Imparateasa era de neam moivian, de aceea era destinata la conducerea imparatiei. De aceea, s-a iscat si un conflict enorm, zguduind intreg regatul. Regele moveeniilor-> moveenilor, era o persoana ingrozitoare, desi candva a fost o persoana buna si el. O dat-> o data sau daca nu vrei ca avea vocala sa fie acolo, pentru a ajuta la ritm atunci puneai o dat' si apoi virgula "," de demult, pe cand imparateasa era doar o copila de 17-> cum am zis sa scrii numerele? saptsprezece ani, a intalnit-o-> cine pe cine a intalnit? adica trebuie precizat. Frumusetea ei legendara l-a fascinat pe loc. S-a intamplat in orasul antic Salem, in curtea imparatiei condusa de parintii fetei, atunci. El a venit intr-o vizita, deoarece era si el de neam imparatesc. El-> tanarul [pentru ca acest pronume apare si la propozitia precedenta si bate la ochi] urma ca intr-o buna zi sa conduca Moveea, regatul vecin, cu care Moivia, era in relatii bune, pe atunci.

    Ea se afla intr-o gradina frumoasa cu flori multe catarate pe ziduri groase. In mijlocul gradinii, era o fantanita frumoasa de unde rasarea o apa cristalina si curata. Ea se afla pe marginea fantanii jucandu-se cu mana in apa, si cantand ceva frumos. Vocea ei rasuna precum glasul unei privighetori. Baiatul ramasese pe loc uimit de frumoasa fata ce se aseza in fata lui. Si ea il zari si il privi mirata cu ochi enormi si negri. Isi aseza parul lung si ii zambi. Din nefericire momentul nu dura mult, deoarece el trebuia sa plece acasa, in imparatia sa, sa-si aleaga o mireasa din neamul sau. Dar nu uita niciodata faptura cu piele alba ca spuma laptelui si par negru ca abanosul. Din cauza ei, refuza orice cerere in casatorie. Tatal sau se mahni din cauza aceasta, si isi dadu seama de motivul mahnirii fiului sau. Ca sa-l pedeapseasca, i-a ucis propria mama, care il sustinea in dragostea lui pentru tanara moiviana.

    Atunci, el a suferit mult, si s-a inchis in propria persoana.
    A trecut mult timp de atunci, si tanara a crescut si s-a facut si mai frumoasa. A venit vremea ca si ea sa se casatoreasca. A ales pe singura-> nu pricep? O.o; oricat imi bat capu nu pricep ce ai vrut sa zici cu "pe singura", pe fiul unui servitor umil, cu care se intalnea in secret. Iubirea lor adolescentina insa, nu dura mult, caci avea sa se transforme intr-o iubire pe viata si pe moarte. Au fost prinsi chiar de tatal fetei, insa in loc sa se supere pe ei pentru ca se iubeau, se supara pe faptul ca se ascundeau. Fara a mai sta pe loc, imparatul chema pe slujitorul loial, si ii ceru fiul ca sot al iubitei sale fiice. Atunci, veselie mare se isca in toata imparatia, spre disperarea altcuiva.

    Tanarul print moveean, se mahni cand si la urechii sale ajunse aceste vesti. Timp de cinci ani, o iubi pe fata in secret, dar sub manipularea tatalui sau, el se transforma intr-o persoana demna de dispret. Ajunse si sa isi ucida tatal, razbundu-se pentru chinul care l-a suportat in ultimii sai 5-> cinci ani. Insa pentru ca o iubea atat de tare pe fata, alesese sa o lase in pace, de data aceasta, dar isi facu totusi o promisiune,-> merge mai bine ":" daca va aparea vreodata vreun urmas, nu doar ca il va ucide, dar si va distruge regatul Moiviei.

    Mai trecu inca 2-> doi ani, si rodul iubirii dintre fiicei-> fiica sau fata de imparat si a fiului de slujitor aparu in sfarsit. Acum, imparatul era batran si nu avea decat ca in anii de batraneti-> batranete, sa se bucure de nepoti. Fiica lui care ii era draga ca soarele, ii darui un nepot. Era un baietel frumos, asemanator cu mama sa. Era brunet, ca si mama sa-> repetitie, inlocuit cu muma sau pronumele "Ea", ochi negri ca abanosul si piele alba ca spuma laptelui. Era leit doar-> cu ea.
    Cei doi fura fericiti ce cauta spatiu inainte de semnul de punctuatie? doar dupa, dar pentru scurt timp...

    Celalalt imparat, fu furios cand auzise de aceasta tragedie pentru el. Numai ura simti de indata, sa atace regatul Moiviei si sa o faca pe imparateasa sa sufere cum nu a suferit deodata-> vreodata. I-a ucis sotul pe care il invitase la o petrece pentru fiul sau. Apoi, au inceput atacurile asupra populatiilor de fiinte umane si magice. A atacat satele goblinilor si orasele subterane a spiridusilor. Apoi, a rapit sirenele si a pus sa fie batjocorite, dupa care ucise. A furat magia zanelor ucigandu-le incet, dar sigur. Imparateasa nu a mai putut suporta. Vazand ca atacurile continua sa vina, a decis sa isi trimita micutul fiu de doar sase luni, in grija ordinului Moiviei. Dar ceea ce nu stia ea, e ca multi dintre membrii ordinului erau tradatori si aliati cu imparatul moveean. Asa ca, a fost tradata si fiul ei a fost furat. In acea clipa, imparateasa a cunoscut gustul dulce al urii si razbunarii. Ea a fost cea care a pornit un razboi impotriva Moveei, doar pentru a-si recupera dragul fiu.

    A adunat osti formate din calareti oameni, elfi, goblini, zane, vampiri, varcolaci, sirene, ninfe,spacevrajitori, dragoni, grifoni, magi, capcauni, inorogi si pe oamenii zapezilor.

    Imparatul a adunat cete formate din orci si balauri, cele mai oribile fiinte cu putinta, urate de toate neamurile pamantului.
    Si un razboi a pornit. Un razboi crunt si rece ce a distrus vieti si a nimicit oameni. Vremurile din acea perioada a fost grea si pline de sange. Inima imparatesei era inveninata si prinsese si ea gustul sangelui. Acesta era pretul platit pentru iubirea neimpartasita. Ani si ani a durat razboiul, si se inchei-> incheiase pe cand micutul avea vreo 5-> cinci anisori si imparateasa, muri. Imparatul cuceri Moivia si a instaurat o perioada grea pentru imparatie. Cei ce erau de origine moiveana, era tratati cu hula-> stiu ce inseamna, vine de la verbul "a huli" = a alunga, dar nu suna bine si nu am auzit sa fie folosit asa intr-un text. L-as inlocui cu ura, raceala si erau blestemati.

    Si totusi, oracolul din Moivia prevesti o legenda-> legenda e ceva ce s-a intamplat deja acum mii de ani. Ceva ce nu exista, spus doar din vorbe. Exact ce faci tu. Asa ca nu au cum sa prevesteasca o legenda, poate doar sa aiba o premonitie sau sa fie o profetie. Nu au cum sa prevesteasca ceva ce nu s-a intamplat >.< , daca tanarul tinerei imparatese se va intoarce pe tronul care ii apartine de drept, o noua pace se va instaura si lumea va fi iarasi fericita.
    Dar era o mare problema, printul era prea mic, si nu stia ca e print. Iar pe deasupra, imparatul moveean, ii insufla-> O.o insufla? O.o; nu e invata valori morale gresite.

    Intr-o zi, dupa alti zece ani de chinuri, poporul celor doua regate impreuna se decisera sa se rascoale impotriva imparatului. El a fost ucis, si l-a putere veni un nou ordin de origine moiviana: ordinul Salemului. Nu au mai reusit sa instaureze aceeasi pace, deoarece oamenii si fintele magice se urau. Iar cele doua impratii se impartira in 10-> zece regate. Ordinul Salemului, a ascuns totusi un secret, printul inca traia, si la fel si imparatul. Dar au reusit sa scape si sa se ascunda."

    -Cei doi regi, aveau si ei o fiica de varsta printului, adica de cincisprezece ani. Era frumoasa precum imparateasa din poveste, draga mea, spuse doica catre tanara fata. Si sti cine e aceasta frumoasa fata, tu!
    -Minunata poveste, nu pot sa cred ca e reala.

    Glasul tinerei curgea lin si calm precum o apa. Ea era o tanara fata cu piele alba, cu par roz si lung aproape pana la genunchi, cu ochi verzi hipnotizanti, si buze subtiri si dulci. Era o frumusete de fata, care se putea compara cu a imparatesei brunete. De fapt, batranii care au apucat acele vremuri, si cele de azi, spuneau ca e si mai frumoasa.

    Inocenta ei se oglindea in ochii ei mereu. Tanara purta o rochie vaporoasa violeta, cu bretele aurii. Avea un trup mladios si subtirel. Cand umbla, fusta i se scutura si se freca de trupul ei.
    Doica ei era o batrana umila cu par carunt si scurt. O iubea pe copila ca si cum ar a ei, mai ales ca o stie decand-> de cand s-a nascut.
    Cele doua se aflau in aceeasi gradina a Salemului, unde statea odata si fosta imparateasa cantand langa fantana. Doica vedea in copila, spiritul imparatesei.

    Dupa cum am zis am si facut.

    * Titlu: nu arata bine acel "newfanfic Naruto" e logic ca e din animeul Naruto, adica personajele sunt de acolo, si e normal ca e nou si e si un fanfic. Deci nu vad rostul. Parca, am zis eu intr-un topci sa nu se mai zica numele cuplului principal in text, ca sa se mentina un anume mister si deja devine enervant. Ca doar nu vezi asta in carti, pe copertile lor.
    In rest, numele ficului, imi place: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui. Are acel mister in el si numai cand ai zis de sange, deja apare gandul ca va fi ceva foarte fierbinte.

    * Idee: mitologie :x. Daca ai sti cat imi place aceasta tema. Sunt atatea secrete de descoperit si actiunea devine si mai intensa. Niciodata nu sti ce surprize ne pregateste autorul. Putere amestecata cu dragoste interzisa. Frumos. Imi place ca incerci sa introduci tot felul de creaturi si ai o oarecare baza de cunostinte despre ele.

    * Descriere: as fi preferat sa vad unele arhaisme, avand in vedere ca e o legenda ce s-a petrecut acum ceva timp. Pe vremea cand erau regi si alea alea. In rest a fost buna si ai incercat sa pui, sa nu lasi pe afara nimci.
    Avand in vedere ca povestesti si la persoana a III-a e mai greu, dar ai prins firul.

    * Actiunea si dialogul: foarte bine. Cuminti amandoua si dialogul nu predomina, ceea ce e foarte frumos.

    * Greselile sunt mentionate mai sus si ai grija pe viitor.
    * ASezarea in pagina: se intelege, Doar titlul trebuia pus in mijloc. Sfat: incearca sa scrii doar partile din trecut [acele flashbacuri] cu italic si ce este in prezent doar cu bold. De ce? Trebuie sa conturezi trecutulul mai bine, nu doar prin ghilimele - ca multi nici nu se uita dupa ele sau sa le mai vada.

    Atat. Succes cu nextul.
    Bye.
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Joi 17 Noi 2011 - 17:13

    mersi rose pentru sfaturi. Se vede ca esti mai mare ca noi, stii atatea lucruri, noi nici nu relizam ca sunt gresite. Ai o cultura generala, daca o pot numi asa, extrem de bogata.
    Big Hug
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 27 Noi 2011 - 22:32

    Chaper 2:Adevar ascuns


    Prinsa in gandurile sale, doica compara vremurile de acum douazeci de ani, cu cele din prezent. Tot ea avuse grija si de tanara imparateasa. Nu putea niciodata sa compare frumusetea celor doua. Una era bruneta cu un par matasos si o piele alba, mereu imbracata in haine stralucitoare, impregnate cu argint si matasuri fine si albe. Avea un trup subtirel si picioare lungi si frumoase ascunze mereu dupa rochiile lungi.Cu niste ochi negri si adanci precum intunericul universului, privirea ei era ca de gheata. Era mereu invaluita de o frumusete misterioasa care capta mereu pe oricine.

    Cealalta avea un par roz si lung, care aducea mereu aminte de frumoasa primavara. Ochii ei verzi precum marea mereu te priveau intr-un mod hipnotizant. De data aceasta, ea mereu adora sa se imbrace in culori vii si frumoase, cu forme diferite. Ea avea un trup de copil inca. Era mladioasa precum o balerina si saltareata ca un iepuras. Mereu era plina de viata si voinicia ei copilaroasa facea pe oricine sa prinda drag de ea.

    Intr-un moment de frica, se temea ca istoria sa nu se repete. Si tanara imparateasa bruneta era la fel de inocenta ca si printesa.

    Mereu radia de iubire si caldura sufleteasca si era cea mai mare placere sa stai in preajma ei. Acum, cu noua dinastie venita la putere, viitorul Moiviei de Nord s-ar putea schimba, dar niciodata nu se stie. O privire in trecut, una in viitor...

    Parintii tinerei ii dadura sarcina de a-i spune printesei tot adevarul, inclusiv din neamul din care se trage. Si se temea sa-i spuna deaorece nu stia cum va reactia mica printesa. Era o fire cam imprevizibila care se aprindea repede mereu.

    La un moment dat, este trezita din gandurile sale de o bufnitura provocata de o fata neastamparata. Era foarte aventuroasa si cam copilaroasa pentru varsta ei de cincisprezece ani. Se purta ca un copil inocent. De fapt, sufletul ei e inocent si curat precum lumina pura venita de la astrul cerului care aduce mereu zile fericite in viata tuturor.

    Printesa se sui cu picioarele ei albe si subtiri pe marginea fantanii si umbla pe ea tinandu-si un echilibru slab, legandu-se mereu.

    Doica o avertiza sa aiba grija ca sa nu cada, apoi o privi cu toata dragostea din lumea. Pentru ea, printesa era intruchiparea imparatesei. De aceea, trebuia sa-i mai spuna foarte multe lucruri, inclusiv despre adevarata ei origine.

    - Chiyo-baasama, spui povesti atat de interesante! spuse mica printesa fericita. Mai vreu sa aflau! Ce s-a intamplat cu fiul ei, traieste? Banuiesc ca el are varsta mea acum, spuse printesa intr-o veselie mare.
    - Asa e! De cand a disparut, multe zvonuri spun ca se ascunde intr-un castel intunecat din Padurile de Zgura. Dar el conteaza cel mai putin, domnita Sakura. Parintii tai m-au insarcinat cu responsabilitatea de a-ti spune si despre originile tale, spuse Chiyo facand-o pe Sakura sa isi indrepte o privire ascutita catre ea. Tu nu esti chiar o elfa, esti o nimfa sau mai precis faci parte din neamul ielelor.
    - Waw, pare foarte interesant! Dar suntem tot fiinte magice si puternice precum elfii, nu? spuse Sakura schimband intr-una tonul vocii.
    - Din pacate da, spuse doica lasand capul in jos trista si cu o privire inghetata.
    - Ce vrei sa spui cu asta? spuse Sakura asezandu-se pe bancuta facuta din lemn albastru si balustrate de argint.
    - Exista foarte multe feluri de nimfe, dar cel al ielelor este foarte periculos. In razboiul de acum douazeci de ani, ielele erau razboinici priceputi, mai ales femeile. Se spune ca daca pui o iala sa bea sangele propriu sau al cuiva din neamul ei, devin niste demoni insetati de sange, spuse doica dand din cap nevoasa.

    Sakura ramase socata pe loc. Isi muta privirea catre cerul azuriu si privea pasarile maiestre zburand si cantand deasupra ei. Ochii ei verzi precum iarba prospata de primara exprimau o ingrijorare iesita din comun. Se imagina pe ea devenind acel monstru descris de doica ei. Iar cu fiecare imagine aparuta in mintea ei, inima ii tremura din ce in ce mai tare. Strangea balutrada pana o facu sa pocneasca. Crasnea din dintii care dardaiau de la nervi. Exact la asta se astepta doica, ca Sakura sa se enerveze repede.

    Simtea o nevoie de eliberare de acea gradina frumoasa , care devenise locul unei"crime", iar acea crima fiind un adevar inacceptabil.

    La un moment dat, se ridica de pe banca si se indrepta spre grajdurile regale. Ii placea sa calareasca atunci cand era suparata. Se simtea libera mai ales cand simtea vantul batand in pletele ei lungi, vajaitul acela ce ii umplea urechile, ca o melodie cantata la harpa de aur.




    Ultima editare efectuata de catre Siel in Lun 28 Noi 2011 - 21:16, editata de 1 ori
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Sam 3 Dec 2011 - 12:00



    Chapter 3: Legata de trecut


    Doica ei o privea uimita pe Sakura indepartandu-se. O urmari cu privirea pana cand aceasta disparu printre aleile gradinii. Insa chiar si dupa ce printesa disparu-se, inca mai privi in acea directie.

    Nu o treceau ganduri prea curate in privinta copilei. Era ingrijorata si spera ca Sakura sa nu faca vreo prostie, cum face de fiecare data cand e suparata.

    Sakura intrase intr-o sera care ii asigura intrarea in castel. Era formata numai din sticla asezata ca un mozaic si cu desene ciudate. Erau foarte multe plante ciudate si arbori bizari. Multe erau cataratoare, altele aveau inaltimi mari. Erau si multe flori parfumate de culori vii si diversificate. Copacii erau si ei infloritori. Pareau bine ingrijiti.

    Sakura trecuse in viteza prin sera, destul de repede ca sa-i fluture parul si rochia. Intra in palat serioasa si nebagand pe nimeni in seama. Mergea cu capul pe sus, crezandu-se superioara tuturor, uitand ca, desi ea era printesa si ceilalti sunt doar niste supusi, trebuie considerati egalii ei.

    Ceea ce simtea ea era furie, confuzie si dezamagire. Desi avea o fire puternica si multa lumea spunea despre ea ca e cam barbatoasa, erau momente cand se supara si devenea chiar isterica.

    Sakura o lua la drepta spre o usa uriasa formata din doua parti de lemn cicatrizat de trecerea timpului. Deschise cele doua usi depunand ceva efort. Cele doua scartaira provocand un sunet surd precum un urlet al unei bestii pe moarte. Sunetul produs o chinuia si mai tare si ii producea si mai multi nervi.

    Dupa ce deschise usile acelea enervante, mergea si mai apasat. Privirea ei se incrunta imediat formand un V deformat. Gafaia furioasa micsorandu-si si marindu-si pieptul cu fiecare respiratie dureroasa. Avea impresia ca se sufoca in locul acela. Deja i se parea ca totul se micsoreaza in jurul ei, iar drumul catre grajduri era parca tot mai lung. Privirea i se incetosa iar lucurile prindeau forma contorsionata.

    Nemaisuportand o astfel de tensiune o lua la fuga cu toata viteza. Inainte sa-si de-a seama, intra in grajduri.
    Era un loc ciudat si murdar, plin de paie si mirosuri amestecate de fecale. Erau curatate in fiecare zi si noapte, dar animalele sunt animale.
    In grajduri, lumina care batea de afara era slaba. Acoperisul si bolta erau sustinute de stalpi de lemn. Caii si alte animale erau asezate in niste camere cu paie proaspete, cu fan "gustos" si un miros puternic de iarba uscata si praf.

    Sakura se indrepta spre grajdul in care era tinut calul ei. Era un armasar mare si alb, cu ochi negri si patrunzatori. Pe fata avea un fel de masca de metal argintiu. Pe el era asezata o sa mare din piele si foarte comoda.

    Sakura deschise usa si trase calul afara trangandu-l de capastru.
    Unii dintre slujitorii de la grajd incercara sa o opreasca deoarece era un cal foarte periculos si salbatic. Desi tatal ei i l-a dat, i-a fost interzis sa-l calareasca pana cand cineva cu pricepere la cai sa-l stapaneasca. A fost prins impreuna cu o herghelie de cai salbatici. Cand a fost prins, a fost nevoie de zece persoane, si din nefericire, trei au si murit datorita calului.

    Cand tatal ei a auzit de intamplarile acestea ingrazitoare, s-a hotarat ca acel cal sa nu fie mutat cu herghelia sa in alta padure, ci sa fie dus la palat.
    Bietul cal s-a zbatut tot drumul, ranit de lanturi si franghi. In acea zi, Cand Sakura l-a vazut adus la palat, s-a indragostit pe loc de acel cal. Cand l-a vazut atat de mare si puternic, i-a cerut tatalui ei sa i dea ei.

    -Domnita, stiti ca nu puteti calari calul acela! E naravas si puteti pati ceva grav! spuse un slujitor cu par tepos si saten.
    -Tu esti doar un slujitor! Eu decid ce sa fac cu calul asta, nu tu!!spuse Sakura impingandu-l pe jos.

    Apoi, furioasa pleca mai departe. Simtea ca calul asta era sufletul ei pereche. Animalul avea o inima salbatica si trufasa exact ca ea. Nimfele erau fiinte foarte atasate de animale. Multe povesti de ale batranilor spuneau ca o ninfa nu e completa daca nu are alaturi de ea animalul pereche. Era o legatura indestructibila indiferent daca era vorba de o pasare, fie chiar un peste sau o mica furnicuta. O nimfa si animalul ales trebuiau sa ramana loiali partenerului lor, pentru a se ajuta. Asta era o legatura spirituala dintre lumea necuvantatoarelor si a fiintelor fermecate.

    Sakura duse calul pana in curtea din fata portii. Il mangaie pe bot si se urca pe spatele lui spre mirarea supusilor. Ea e prima persoana care a reusit sa stapaneasca cel mai periculos si salbatic cal din regat, dupa ce zeci de persoane au incercat si nu au reusit. Supusii se intrebau cum de ea a reusit. Unii stiau deja raspunsul, iar raspunsul era legatura nimfelor cu animalele.
    Si doica Sakurei fu acolo ascunzandu-use intr-un balcon. Se uita fericita ca printesa si-a gasit animalul, apoi tot ea dadu semn portarilor sa o lase sa iasa.

    Sakura iesi in viteza calarind calul ce alerga parca mai repede ca vantul. Dupa ce iesi pe poarta uriasa de fier, Sakura si calul ei fura intampinati de un pod urias, sub care se afla o vale adanca plina de o vegetatie impenetrabila. Dupa acel pod, dadu iarasi de pamant. In fata ei era o pasune deasa cu iarba proaspata si cosita. Mai erau cateva tufisuri si copaci.

    Doica rasufla usurata dupa ce fata iesi pe poarta. Ea stia ce are degand Sakura si se bucura, deoarece acel loc special alina durerea oricui, cat e adanca era. Cu toate astea, unei singure persoane nu reusi sa aline durerea: fostei imparatese....

    Chiyo isi aducea aminte de zilele acelea ca si cum ar fi fost ieri. Ea a fost cea care a dus pe fiul imparatesei la vrajitori ca sa aiba grija de el. Iar cand s-a aflat ca copilul ei a fost furat, prima persoana pe care aruncase imparateasa vina, a fost ea. A aruncat-o afara din castel, si a lasat-o sa moara de foame pe drumuri. Cea mai grea perioada a fost pe vremea razboiului. Oamenii si alte fiinte magice erau sarace. A calatorit mult. A trecut prin provinciile hobitilor, codrii fermecati ai elfilor de padure riscandu-si viata. Intr-un final, abia dupa terminarea razboiului i-a suras si ei norocul. A dat peste parintii Sakurei, carora le-a jurat credinta vesnica in schimbul adapostului si mancarii. De atunci, nu se mai putea plangea ca nu o duce bine, dar inca umbrele trecutului o mai urmareau.

    Isi aduse aminte cum fu ucis imparatul Moveei. Ea a fost chiar de fata. Soarta le-a incrutisat drumurile astfel incat, o servitoare umila ajunse fata in fata cu cel mai detemut dusman. Ceea ce s-a intamplat atunci, a schimbat-o complet.

    Flashback:
    Era o noapte furtunoasa si sangeroasa. Razboiul s-a intensificat atat de tare incat, multe specii de fiinte magice se credea ca vor disparea. Imparateasa si regele Moveei nu mai cunoasteau limite si nu vroiau sa puna capat razboiului.

    Ultima batalie ce avea sa decida destinul razboiului se dadu chiar in castelul din Moveea, numit Sky Castle. Castelul arata deplorabil in urma atacurilor. Imparateasa reusi sa intre in castel cu armata ei. A distrus totul in calea ei. A doborat zidurile, a daramat turnurile si cladirile din jurul castelului. Cand a ajuns fata in fata cu regele Moveei s-a declansat o lupta pe viata si pe moarte.

    In timp ce cei dou luptau, Chiyo se strecura in castel ca sa caute copilul, fara sa stie ca acesta fu ascuns bine. Credea ca daca isi va indrepta greseala, se va opri razboiul, iar imparateasa o va ierta.

    Pe cand urca scarile acelui palat cu ziduri negre si greoaie, auzise un tipat de femeie. Se uita in jos, in sala in care lupta se daduse, cum imparateasa se afla la mila regelui. El reusi sa-i puna sabia la gat strangandu-i ambele maini cu a lui.
    -Deci, Mikoto, asta e sfarsitul nostru, nu? Vei muri, inainte sa-ti refezi fiul! spunand astea, ii taie gatul imparatesei din care tasni sange ca un izvor.

    Biata de ea, dupa o viata plina de chinuri muri intr-un mod destul de urat si crud. Chyio incepu sa planga de frica si de destinul imparatesei. Lacrimile ei sarate se prelingeau pe fata ei uscata si plina de riduri fine. O asemenea moarte nu merita absolut nimeni, credea Chyio. Acum ce se va intampla cu ea?

    Regele ii sesiza si ei prezenta si o zari acolo unde ea se ascundea. Isi aseza masca de metal inchis la culoare si stranse bine sabia in mana, apoi porni dupa ea.

    Parea ca o umbra neagra ce umbla sa ucida totul. Avea o armura neagra si grea pe el si o pelerina rupta, tot neagra. Fata nu i se vedea, dar ochii rosii ca sangele si zambetul sadic, infricosau pana si pe detemutii balauri.

    Cand vazu ca vine dupa ea, Chiyo o lua la fuga pe scari pana ajunse pe un acoperis care duce la un pod spre un alt turn. Ea stia ca e singura ei scapare.
    Batuta de un vand puternic, abia reusia sa-si tina echilibrul pe pod, jumatate din el fiind distrus.

    Regele o ajunse din urma, iar cu o privire sfidatoare o facu pe Chiyo sa ingenuncheze in fata lui. Biata femeie credea ca e ultima ei clipa de viata. Il privea pe rege plina de teama si ura. Numai o minune o mai putea salva.
    De nicaieri, din intunericul noptii, printre fulgere si ploi puternice, aparu un cavaler curajos calare pe un cal negru zburator.

    Cand calul inaripat trecu pe deasuprea celor doi, cavalerul in armura stralucitoare se avanta deasupra regelui doborandu-l de pe pod. Cei doi cadeau pe un acoperis in jos. Se oprira chiar la marginea acestuia. Regele se afla desupra cavalerului tinandu-i sabia la gat. Cu mainile si cu ultimele puteri , cavalerul incerca sa tina seaba in ele ca sa nu fie ucis.

    La un moment dat, se aude nechezatul unui cal, care ii distrase atentia regelui. Atunci cavalerul, il impinse pe rege de pe el si il lovi cu sabia lui in stomac. Dar cu toate astea, regele nu pati nimic. Il apuca de gat pe cavaler si il ridica in aer cu o singura mana. Apoi, ii dadu drumul in jos, ucigandu-l.

    Atunci, a urmat perioada de zece ani in care cele doua regate au avut de suferit. Regele nu a ucis-o si i-a dat voie sa fuga si sa scape in acea noapte.
    Endback*




    Ma gandeam sa pun niste imagini ca sa avei idei cum aratau locurile si imbracamitile si personajele



    aste e rochia Sakurei



    Sakura



    Chyo-baasama




    Fosta imparateasa-adica Mikoto Uchia




    Regele Moiviei




    -armura de fier, cred ca va aminteste de Sauron din trilogia Stapanul Inelului



    Castelul din Salem, e de fapt Castelul Corvinilor din Roamania



    cam asaa se vede din departeare castelul din Salem
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Mier 7 Dec 2011 - 17:31

    Chapter 4: Dorul de casa


    Au fost vremuri grele pe atunci. Acum, totul prospera, si parca e prea bine, dupa tot ce s-a intamplat. E prea multa liniste. Chiyo stia lucruri pe care nimeni nu le cunoaste. Stia ca, la un moment dat, Regele Moveei se va intoarce, iar cand se va intampla asta, intreaga lume va suferi din nou.
    S-a prefacut timp de sase luni, cat trecuse de la razboi, ca totul e in regula, dar nu va fi.

    *Stiu ca Madara se va reintoarce la un moment dat, din nou! *gandi biata femeie avand o inima grea batuta de prea multe necazuri si urgii.

    Nu mai credea deloc in iubirea si fericirea absoluta. Tot ce a vazut si prin ce a trecut, a fost prea mult pentru ea, mirosul cadavrelor printre care umbla, patrularea zilnica a corbilor trimiti de Madara, balaurii care luptau cu verii lor mai mici, dragonii, armate intregi luptand si milioane de vieti pierdute degeaba.

    Isi aminti de unde se tragea Sakura cu adevarat. Mai demult, pe langa Moveea si Moivia, mai exista un al treilea regat, foarte micut. Era un minicontinent unde mereu ningea, era o lume glaciala. Sakura era din totdeauna printesa, iar parintii ei, regi. Parintii ei au fost cei care s-au amestecat in treburile puternicului rege, si au trezit cele doua popoare la lupta. Tatal Sakurei, impreuna cu un om, a reusit sa-l ucida pe Madara. Dupa aceea, toate popoarele lumii s-au divizat in zece regate, urandu-se intre ele.

    Regatul acela se numea Laponia deoarece era zapada mereu. Castelul foarte uras, de fapt, acolo era si cetatea inglobata in el. In spatele sau, mai era un castel inalt cat un munte, intunecat, cu turnuri care atingeau cerul si se pierdeau printre norii mereu posomorati. Dar nimeni nu-i stiau provenienta;se spunea doar ca primii stramosi ai elfilor si a ninfelor au construit locul.

    Sakurei ii era foarte dor de adevarata ei casa. In urma cu patru luni, a fost nevoita sa se mute in castelul Salemului, fara sa stie motivul. Abia in aceasta zi, aflase de fapt ce se intamplase. Fu nevoita sa-si paraseasca tara si Castelul Mystic. Uneori dorea sa se reintoarca si sa descopere secretele celui de al doilea castel care se numea: Alcazar. Exisatau multe legende negre despre castel. In prezent e o inchisoare de maxima securitate unde sunt dusi detinutii. Una dintre legende spune ca, tatal lui Madara, pe cand acesta era copil, i-a ucis mama in locul ala si a dorit sa-l ucida si pe el... A fost tinut inchis timp de zece ani acolo, singur si speriat, facandu-l sa devina rau si malefic. Cat a stat acolo, zi si noapte repeta numele imparatesei: " Mikoto, Mikoto, Mikoto..."

    Dupa ce a iesit, l-a ucis imediat pe tatal sau din razbunare, apoi a jurat ca o va rapi pe Mikoto si o va tine langa el chiar si de ea n-ar vrea. Desi i chema Madara, si-a preluat numele de Sauron, Printul Intunericului.
    O alta legenda tot despre Sauron, spunea ca acolo, in strafundurile castelului Alcazar, a gasit sursa magiei negre, insusindu-si puteri malefice. Astfel, a devenit cea mai puternica fiinta de pe lume.

    Sakura tremura numai cand se gandea la acel castel. Isi amintea ca bunica ei, cand era mica, ii spunea despre sufletele chinuite ale mortiilor si ca ea ar fi bine sa nu mearga acolo, caci si-ar putea gasi moartea, iar sufletul ei ar fi fost prins in lanturi chinuitoare pe veci.

    Prefera sa-si continue drumul spre singurul loc in care-si putea gasi alinarea si care o facea sa se simta speciala. Calul alerga repede precum fulgerul, iar muschii sai se scuturau la fiecare tropot. Pamantul se cutremura sub greutatea picioarelor calului. Coama sa lunga flutura in toate partile precum un steag. Sakura se apleca putin mai in fata ca sa-si faca mai usoara frecarea cu aerul. Parea foarte serioasa. Trcuse in scurt timp, pe langa multe locuri frumoase si diverse. Trecuse pe langa dealurile Uriasului, campiile goblinilor, padurea de ciuperci, apoi trecu pe langa niste lacuri cu apa cristalina. Dupa acele ape, intra in padurea de cristal. Era un loc fermecat, care ascundea fiinte magice precum zanele si spiritele padurii. Toti copacii era din cristal, cu noante violete. Luminile soarelui se jucau pe suprafetele cristaline colorandu-se in mii de culori.

    Pe pamant, erau mici bucati de cristal mov care cresteau precum plantele.
    Sakura intra adanc in padure, si cum intra, lumina soarelui era tot mai slaba. Ea niciodata nu se temuse de locul acela. Cand venice pentru prima data in Moivia, dadu peste locul acesta frumos si deosebit, unde candva si imparateasa venea sa-si verse lacrimile.

    Calul ei se opri prin alergat, iar uneori mai necheza. Necheza intr-una de parca vroia sa vorbeasca sau sa comunice ceva. Sakura era prea prinsa de frumusetea locului ca sa mai bagesi armasarul in seama.

    In cele din urma ajunsera la locul dorit. Era un izvor ce se termina cu o apa statatoare. Stancile violete erau roase de trecerea timpului si sparte de apa curgatoare. Imprejur, era singurul loc verde din toata padurea, deoarece apa era un izvor normal. atat de frumos se combina violetul cu verdele acela viu.

    Sakura incepuse sa se simta din nou in apele ei si trase aer mult in piept. Calul sau, bau din apa aceea, fara sa stie ca e magica, intr-un fel, pentru animale precum el.

    -Ce delocioasa e apa asta!spuse calul fara sa-si de-a sema a ca Sakura ii inteluse graiul.

    Cand il auzi, ea ramase socata pe loc. Era prima data in viata cand auzi un animal vorbind. Facu ochii atat de mari, incat paraliza pe loc de uimire. Se uita la el cum sorbea din apa.

    -Tu vorbesti, cum e posibil? Un animal nu poate vorbi, asta daca nu cumva esti un animal magic.
    -Nu sunt, am baut din apa asta. De aceea ma intelegi. Dar sunt singurul pe care il vei intele vreodata. Apropo, ma numesc Pegasus, spuse calul cu indiferenta.
    -...Bine, Pegasus!! spuse Sakura inca uimita. Acum ca te pot intelege, de ce lupti impotriva celorlalti, tocmai ai ucis niste vieti nevinovate.
    -Imi iubeam padurea din care am venit. Nu vroiam sa fiu mutat in alta.



    calul alb al Sakurei



    Primul castel se numeste Mystic, iar al doilea se numeste Alcazar


    Sakura pe cal.



    cum se vede castelul si cetatea din intrarea in padure



    padurea de cristal




    izvorul ascuns al padurii.

    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 7 Dec 2011 - 20:08

    Intr-un final am reusit sa apar si eu pe la capitolele tale. Imi cer iertare ca nu am lasat com mai inainte.

    Imi place cum narezi, se vede ca te straduiesti si apreciez mult, mai ales ca incep sa vad si descrierea. Dar totusi, cand Sakura a trecut pe langa padurea goblinilor, padurea de ciuperci etc, tu nu ai spus nimic cum arata. Eu eram curioasa. Nu trebuie sa fie exact cum zice pe internet mitologia, ci din mintea ta, cum crezi tu ca ar arata. Trebuia sa descrii putin. Mi-a placut ca ai descris padurea de cristal cu toate ca ar fi mers puse putin mai multe figuri de stil.
    De exemplu intr-un cristal iti apare chipul, cam in ceata, dar apare. Puteai sa spui ca Sakura se reflecta in acea padure si multe altele.
    Nu mi-au scapat din ochi nici greselile. O propozitie se incepe cu litera mare si se lasa spatiu dupa fiecare semn de punctuatie.

    era - erau
    venice - venise
    opri prin alergat - opri din alergat [cum ai zis tu nu suna bine] sema - seama
    inteluse - intelese
    intele - intelege

    Imi place mult ca pui poze si sunt foarte frumoase, mai ales cea cu Sakura pe cal. Seamana mult cu o amazoanca, uite chestia asta puteai sa o folosesti in capitol in timp ce rozalia calarea.

    Te pup:*
    Bye.
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 11 Dec 2011 - 0:34

    Chapter 5: Intelegerea


    Locul era desprins parca dintr-un vis, o mica bucatica de Rai in care cineva se poate ascunde ca sa-si inabuse durerea. Picaturile de apa atomice se jucau sarind de pe o piatra pe alta. Muzica izvorului strapungea precum o sulita tacerea locului. Apa era atat de pura incat i se vedea fundul mai clar ca intr-o oglinda. Stropii de apa pluteau in aer formand un spectaculos fenomen natural: curcubeul. Mai batea cate o adiere de vant printre frunzele copaciilor cantand si sovaind duios. De unde vine atata frumusete? Se vedea ca locul acela era magic, special.

    Sakura aduna niste apa in maini si se stropi de cateva ori pe fata. Isi uda pielea mata si alba. iar parul i se umezi lipindu-i-se de fata. Apa se trantea de fata ei intrand in piele si hidratand-o. Dupa ce se spala pe fata, Sakura intra pana la genunchi in apa ridicandu-si rochia violeta. In timp ce umbla prin apa, fredona un cantec frumos stiut numai de ea. Deja starea ei se imbunatati, nu mai era atat de furioasa si confuza. Realiza ca toate i-au fost ascunse cu un motiv bineintemeiat.
    Calul vorbitor o privea cu ochii sai negri si umezi, apoi sorbi din apa si necheza de cateva ori.

    Duap cateva ore bune, Sakura se hotara sa plece acasa. Se simtea mai bine si era foarte linistita sufleteste. Cand vru sa se suie pe cal, armasarul se apleca constiincios pentru printesa sa. Sakura ii zambi, dupa care armasarul galopa spre iesirea din padure. Siluetele celor doi se oglindeau ca umbrele pe cristalele acelea move. Erau ca niste oglinzi ce distorsoniau realitatea. Daca o persoana privea in acele cristale, parea o alta lume ascunsa in ele. Culoarea lor era frumoasa, atat de frumoasa incat razele soarelui se pierdeau in ele.

    La castel totul era bine si frumos, dar Chiyo era cam ingrijorata de ceva anume. Regele si regina erau plecati de o saptamana si inca nu s-au intors. Era insa increzatoare deoarece, regele era foarte puternic, si multi se temeau de puterea lui. Se spune ca poate chema si fulgerele din cer si sa devina una cu ele. Era un om inspaimantator la chip, iar caracterul sau exploziv speria pe oricine. Avea niste riduri pe fata care il faceau sa para fioros si puternic. Cand privea pe cineva, parca putea omori pe acea persoana doar cu privirea. Era foarte inalt si musculos. Avea piele mata si inchisa la culoare. In jurul taliei purta o centura de fier cu un cap de leu gravat pe ea. Din cauza asta, ajunsese sa i se spuna la un moment dat Leul de Fulger. Pe langa toaste aceste aspecte fizice, avea si o personalitate a extremelor pe care Sakura o mosteni, si care il facea sa conduca tata cu o mana de fier. Cuvantul sau era lege pana i pentru fiica si sotia sa.

    In schimb, imparateasa era blanda si calma. Si dansa avea puteri magice. Putea umbla pe apa, vindeca rani mortale si prevedea in viitor pericolele pe moment. Avea un chip tainic si zambitor. Parul ei era violet inchis, cu bucle mari ce cadeau pana la jumatatea spatelui. Avea un breton scurt dat intr-o parte ascunzand niste ochi verzi si mici. La frumusete si aspect, Sakura ii semana mamei ei. Singurele parti a caracterului mamei ei, mostenite de Sakura erau mila, blandetea si umorul. Raikagele era un om serios, care rar era vazut scotand un zambet, dar si atunci era fortat. Dar pe langa el, regina era mereu bine dispusa si glumeata, de aceea era o prezenta agreata peste tot.

    Desi cei doi au caractere diferite, asta ia adus impreuna. El, impunator si fioros, iar ea blanda si miloasa.

    Chiyo se plimba de colo colo in sala tronului. Sakura lipsea de ceva vreme si se ingrijora foarte tare. Se auzeau ecourile pasilor sai, deoarece sala era foarte mare. Era luminata de geamuri lungi cat incapere, in jur de zece metri. Existau si trei tronuri de aur masiv in fata carora se intindea un covor rosu aprins. Peretii erau brazdati cu forme arhitecturale ciudate si foarte variate.

    Sakura trecuse iarasi pe langa Lacurile Souls. Erau niste lacuri in a caror margini incepea padurea de cristal. Pe maluri, nisipul aurit era batut de vanturi si forma mici vartejuri. Apa era domoale si curata. In imaginea lor se reflectau muntii lui Thor. Niste munti cu varfuri inzapezite si imposibil de strabatut. In adancurile lor erau niste grote spate de orci in care si in ziua de azi se ascundeau asteptand noi ordine de lupta ca sa verse sange.

    Apoi Sakura trecu pe langa Padurea de ciuperci, care nu era de fapt decat un mic satuc in care casele aveau forme de ciuperci locuite de hobbiti, sau cum ii numeau alte popoare, jumatati de om. Era un loc primitor. Fiecare casa avea o curte plina de flori si rufe asezate la soare. Se auzeau rasete de copii si hobbiti salutandu-se intre ei.

    Ciupercutele avea culori vaste si frumoase, pornind de la rosu aprins pana la verde inchis, si de un un galben precm soarele la maroul cel posomorat.

    Imediat dupa satuc urmara si campiile goblinilor. Din nefericire, nu mai traiau goblini acolo de multa vreme. Au fost alungati. A ramas doar un pustiu. Candva acele campii erau terenuri arate si locuite de goblini. Dar Trigon le-a distrus atat de mult incat parea doar un loc trist si pustiu.

    Sakura ajunse si in dreotul dealurilor Uriasului. Aceste dealuri purtau numele asta deoarece erau inalte si semete precum muntii. Cu mii sau milioane ani in urma, acestea faceau parte din muntii lui Thor, dar au imbatranit si au fost erodate de ani. Acum erau doar niste coline inverzite iarba proaspata pe care turmele de oi si de vaci pasteau din cand in cand.

    La dreaptea drumului se intindea parca la nersfarsit cetatea Salemului. Un oras frumos, cu cladiri variate. Mult dintre clase era legate intre prin poduri si aveau turnuri multe. Nu prea existau curti sau gradini. Copacii era foarte rari si abia daca se vedea vreunul. Se intindea mult mult, incat adapostea cateva milioane de vieti. Dar era si o adevarata fortareata cand vine vorba de atacuri. Nu existau ziduri groase la la alte cetati, insa exista un mecanism secret care era format din sase turnuri. Castelul avea in curtea sa pe al saptelea. De acolo, cand era vorba de un atac, se pornea scutul care era un camp aproape invizibil dar se putea distinge culoarea neagra. In trecut acest turn a ferit orasul si castelul de atacurile lui Sauron.

    Sakura ajunse deja la podul de grise masiva. Intra pe portile uriase ale castelului uimind cu frumusetea ei mirifica. Trecuse navalnica pe langa toti supusii ei care se oprira din munca lor ca sa o admire.

    Un pusti cu un catel se juca pe acolo si aparu chiar in fata Sakurei. Sakura il zari la timp si trase de cal care se ridica pe picioarele din spate. Sakura incerca sa-i vorbeasca calului sa se linisteasca dar parca acesta nu-i mai intelegea graiul. Sakura se panica si mai tare din cauza asta si nu mai stia cum sa detina controlul asupra animalului.

    Baiatul se sperie rau si se dadu din calea armasarului, apoi privi scena din fata ochilor sai. In jurul calului sosira supusii ca sa o ajute. In cele din urma reusira sa opreasca calul. Mama acelui baiat sosi si ea si il mustra. Sakura se lasa in jos pe cal, apoi pe cand sa coboare simti cum o lasa picioarele de la panica avuta, si aproape ca cazu pe jos. Dupa ce isi reveni, isi privi supusii cu o privire de gheata, apoi privirea ei in se transforma in una furioasa. Se uita la tanarul care parea de aceasi varsta cu ea, apoi il apuca de brat si il tara dupa ea pana in sala tronului.

    Nimeni nu indrazni sa intervina, nici macar mama baiatului. Cu toti stiau ce temperamentala e Sakura, iar ca si tatal sau, lua decizii pe loc fara sa reflecteze.

    In sala tronului, Chiyo astepta ingrijorata cand zari ca usile se deschid si ca de dupa ele apare Sakura cu un tanar in urma ei. Cand isi intoarse privirea catre Sakura fu uimita sa aiba pe cineva in urma ei. Sakura il aduse pe baiat pana in mijlocul salii tronului.

    -Ce s-a intamplat?! intreba Chyo alarmata.
    -Iesi! spuse Sakura furioasa aratand cu mana spre usa. Si inchide usile dupa tine!

    Chiyo mai statu pret de cateva secunde si ii privea pe cei doi cu uimire, dupa care iesi ingrijorata ca Sakura sa nu faca vreo nazdravenie. Inchise usile, care in urma sa scoteau un scartait dureros.

    Afara toata lumea era ingrijorata, mai ales mama baiatului. Spera sa nu se intample nimic grav. Era atat de speriata incat aporape ca plangea. Se temea sa nu fie dati afara din castel caci nu ar avea unde sa se duca. Chiyo sosi si ea si ii vazu ingrijorarea de pe fata femeii si incerca sa o linisteasca promitandu-i ca daca se intampla ceva grav, va vorbi cu Sakura sa ii ierte.Dar nici astea nu o ajutau pe biata femeie sa se linisteasca. Se temea pentru copilul ei.

    In sala tronului, Sakura se plimba cu o privire atintita asupra baiatului. Se invartea in jurul lui cu o privire crunta. Tanarul o privi si el cu indrazneala aratand ca nu ii e teama de ea si de ce se zvoneste.

    -Care e numele tau?!spuse Sakura pe un ton serios si grav.
    -Kiba Inuzuka! spuse tanarul cu o privire incruntata.

    Kiba era un baiat destul de frumusel la aspect. Era mereu curat si ii placea sa se joace cu catelul sau alb. Avea un par saten inchis spre roscat, ochi negri so doua tatuaje rosi in forma de triunghi sub ei. Era de varsta Sakurei. Domnita se apleca si ii lua catelui lui Kiba din maini. Il apuca de blanita pufoasa din spate, facandu-l pe catel sa maraie.

    Lui Kiba nu-i placea astea, ar suferi enorm daca Sakura i-ar lua catelul. Ca si ea, si el era un nimf, iar ca prin urmare si el dezvolta o legatura spirituala puternica cu animalul sau, acel catel mic si alb. Nu ar permite nimanui sa o rupa, nici macar ei. Isi strangea pumnii iar dintii ii dardaiau.

    -Sti ca fapta ta poate fi considerata atentat la viata mea?! la care Kiba dadu din cap ca da. Fii atent la mine! In primul rand, ai un catel tare dragalas, spuse Sakura asezandu-l in bratele ei mangaindu-l.

    Kiba ramase mut vazand schimbarea de spirit a Sakurei. Dintr-o data devenise foarte calma si zambitoare. Mai degraba, Sakura facea asta ca lumea sa ii stie de frica, dar in realitate, era o persoana dulce si miloasa, spre deosebire de tatal ei.

    -Inteleg, se mai intampla. Dar ai grija in calea cui apari. Acum vreau sa-mi faci o favoare, amice! spuse ea zambind.
    -Da, sigur! Orice, spuse Kiba ridicandu-se in picioare.
    -Vreau sa-mi prezinti orasul asa cum trebuie, l-am mai vizitat, dar am nevoie de cineva sa mi-l prezinte asa cum trebuie.
    -Desicur, alteta! spuse el razand.
    -Diseara o sa ne intalnim la grajduri! Avand in vedere ca parintii mei sunt plecati, iar de doica stiu eu cum sa ma ocup, voi avea cale libera.

    Veni si seara mult asteptata. Sakura ii puse in ceaiul doicii un praf de dormit, iar acesta cazu ca rupta de oboseala in lumea viselor. Se imbraca cat mai usual renuntand la rochiile ei si se imbraca cu haine mai barbatesti pentru a nu atrage atentia prea mult asupra sa. Isi lua niste pantaloni treisfert ngri si usor largi. O camasa baietoasa cu manecile suflecate si o vesta maronie peste ea. Isi impleti parul lung si il prinse in coc. Dupa care, iesi pe geam de la camera ei ca sa nu se intalneasca cu nimeni pe holuri. Noroc ca era o creanga aproape de camera care numai ca nu-i batea in geam. Sakura se sui pe creanga, apoi cobori de pe copacul batran.Se indrepta imediat catre grajduri unde Kiba o astepta de ceva vreme. Cand o zari, ii venise sa rada de ea deoarece era imbracata ca un baiat, dar reusi sa se abtina printre priviri patimase si ascunse.

    Sakura ridica din sprancene zambind vicleana. Se uita si ea la tinut ei baietoasa, dar ce putea face daca nu gasise ceva mai bun. Dupa cateva clipe se hotarara sa plece, dar mai aveau un singur hop: portarii si strajerii. Pe Kiba il lasau sa iasa, dar Sakura? Poate ca costumatia e buna, dar culoarea parului ar fi dat-o de gol. Dar Kiba, ca prin minune, se gandi si la asta si ii aduse o bascuta de baiat de culoarea neagra. Dupa ce si-o puse in cap, cei doi pornira. Deghizatia Sakurei era atat de buna, incat iesira amandoi fara sa fie macar intrebati cine sunt.

    Dupa ce portile castelului fura inchise, cei doi sarira in sus de bucurie, iar nestiind cum sa se exprime, Sakura il lua in brate pe Kiba si il stranse atat de tare incat acesta nu mai avea aer.

    -Alteta, alteta! spunea Kiba sufocandu-se. Nu mai am aer, nu ma mai strangeti atat de tare!!
    -O scuze, si nu-mi zi Alteta, zi-mi Sakura, pe nume! Doar pe drum n-o sa te apuci sa-mi spui Alteta, mai da de gol. Si nu vreau sa afle nimeni cine sunt! spuse Sakura usor mai serioasa. Sa pornim.

    Cerul era foarte senin. Se vedeau stele foarte frumoase, mai ales in noptile de vara. In Laponia, nu se vedeau aproape niciodata caci ele erau mereu acoperite de norii cenunsii ce presarau mereu tinuturile cu zapada. Pentru Sakura sa vada astfel de setele, era o minune. Kiba ii si prezenta cateva constelatii pe care le stia si el de la bunicul sau. Fara sa-si de-a seama, cei doi ajunsera deja in orasul Salem. Sakura il cunostea bine, ii stia toate stradutele ascunse si aleile intunecoase si cartierele sarace, dar nu cunoastea pe absolut pe nimeni, si avea nevoie de prieteni, avea nevoie sa cunoasca pe cineva. Se plictisea de una singura toata ziua in castel doar cu doica si supusii ei. In Laponia era diferit, avea o gramada de prieteni din toata cetatea, dar acum ca i-a lasat in urma, trebuie sa isi gaseasca prieteni noi, si asta, fara stirea parintilor ei, care daca ar afla, mai ales tatal sau, s-a dezlantui haosul pe pamant. Ar fi in stare sa o tina si inchisa, fara sa-i pese ca e fiica sa.

    Intrara in cetate fiind intampinati de niste case inalte in care locuiau mai multe familii. La multe geamuri, lumina nu mai ardea de mult timp, semn ca deja unii vizitau tinuturile din vise. Cei doi se strecurara printre cladiri si ajunsera in mijlocul unei strazi pline de viata. Erau crasme si hoteluri, cupluri care se plimbau seara, oameni care mai ieseau la cate o poveste ca sa-si aminteasca de tineretile glorioase. Sakura fu incatata sa vada asta. E semn bun si pentru faptul ca oamenii si celelalte fiinte magice ale orasului sunt fericiti sub conducerea parintiilor ei.
    Se uita in jurul ei atrasa de zgomotele facute de oameni, trasuri, batai si muzica.

    Kiba vroia sa-i prezinte Sakurei cativa dintre prietenii sai. O lua de mana si o duse pana la locul de intalnire cu ei. Prietenii sai nu erau doar baieti, ci si fete, iar pe langa asta, toti erau de aceeasi varsta. Era un loc sub un pod, unde era cam murdarie, dar pe domnita nu o prea deranja decat faptul cai ii trebuiau cizme ca sa intre in mocirla aceea care era de fapt praf.

    Era aprins un foc la care erau mai multi pusti printre care si fete. Sakura era incantata sa cunoasca atatea persoane deodata. Kiba merse langa ei si incepu prezentarea.

    -Mm! facu Kiba dregandu-si glasul. Aceasta este Al-! se opri Kiba amintindu-si ce ii spusese Sakura. Acesta este Alan. E venit din sudul regatului.

    Cu toti il salutara pe "Alan" in cor aratandu-se interesat de persoana sa. Sakura era nevoita sa-si aseze bascuta ca sa-i vina mai pe fata ca sa nu-si de-a ceilalati seama ca e o fata de fapt.

    -Buna tuturor! spuse ea mimand o voce nereusita de baiat.
    Cu toti se uitau la "Alan" ciudat cand auzira ce voce prefacuta are.
    -E racit, bietul de el si si-a cam pierdut si vocea! spuse Kiba intervenind pentru Sakura. Aaa, bine, sa incepem si prezentarile voastre. Ea e Hinata, e timida si e amica mea cea mai buna, asta e Shino, ii cam plac insectele, se pare ca cu insectele si-a stabilit el legatura spirituala. Ea e Ino, e frumusica si iubita de multi baieti, spuse Kiba rosind. Vezi sa nu pui si tu ochii pe ea, spuse baiatul facand-o pe Sakura sa roseasca si sa rada. Ea e Tenten, si e iubita astuia care e mai serios si si var cu Hinata, Neji. Iar asta blond care e amicul meu de o viata, e Naruto Uzumaki, baiatul minune! Crede ca daca va invata magia vrajitorilor il va infrange pe Sauron. Inca mai crede in astfel de basme. Are degand sa plece in lumea larga chiar, spuse Kiba usor batjocoritor.
    -Kiba, mereu razi de visurile mele. Dar asta sunt eu. crede-ma! spuse un tanar blond, si el destul de frumos, cu trei zgarieturi pe fiecare parte a fetei.

    Sakura fu parca hipnotizata de caldura vocii tanarului. Nu era singura care credea in Sauron. Se uita la el pe sub sepcuta. Apoi, Kiba intrerupe acest moment, spunandu-le tuturor sa mearga sa se distreze prin oras. Si asa facura, mersesera fata cu baiat, ba la dansurile stradale, ba iscara cate o bataie din pricina fetelor, de care se luara niste betivi, baietii mai faceau cate o farsa la oameni, ba mai si furau. Dar se distrara de minune. Timp de cinci ore, numai rasete si veselie se auzira in grupul lor. Dar apoi, se despartira caci trebuiau sa plece acasa, ii asteptau si pe ei parintii. O singura persoana nu avea la cine sa se intoarca, Naruto. Dar asta nu era singurul motiv: Kiba si Naruto se pusera la acord sa il enerveze pe batranul Trifu, un mosneag afurisit, indoit de spate, care mereu se tinea de un par vechi, incaruntit si vejtejit.

    Trifu locuia pe o aleea intunecoasa, aproape de un cimitir infricosator. In fiecare noapte se lasa ceata peste cimitir, si se spunea ca ieseau sufletele celor morti ca sa ii bantuie pe cei vii. Uneori, batranul ii mai speria pe copii care faceau galagie jucandu-se pe afara, spunandu-le ca va chema fantome ca sa-i inhate. Evident, copiii fugeau speriati care incotro.

    Dar in seara aceea se va intampla ceva ciudat, ce le va schimba celor trei viata pe veci...

    Cei trei aventurieri se indreptau catre casa batranului Trifu, Naruto ii povestea lui " Alan" despre ce nuci delicioase are chiar in curtea sa, batranul. Kiba era cam ingrijorat ca Sakura nu cumva sa fie impotriva a ce fac ei, insa printesa nu era decat dornica de niste aventuri. Oricum, nimeni nu are sa afle cine este ea cu adevarat, iar Kiba nu o va da de gol caci il are la degetul mic.

    Cand vazura cimitirul in calea lor si ce aer primejdios il inconjoara, le cam tremura carnea pe oase celor trei. Kiba si Naruto se hotarara sa sara gardul, dar era o problema, Sakura nu stia sa faca asta, iar Naruto nu stia cine e Alan defapt. Asa ca se hotarara ca "Alan "sa ramana acolo si sa astepte.

    -Treaba ta, pierzi toata distractia! ii spuse Naruto in soapta.

    In timp ce astepta, Sakura simti un aer ciudat si sumbru. Se simtea urmarita. Se uita in jurul ei speriata, apoi auzi nechezatul fantomatic al unor cai. Tresari imediat vazandu-se acolo singur, iar cand ii striga pe Naruto si Kiba, uita sa-si mai prefaca glasul intr-unul de baiat. Se auzi cainele negru si labartos al lui Trifu latrand mult si tare. Sakura vazu lumini venind din curtea batranului si pe cei doi incercand sa sara gardul fiind izgoniti de mosneag care se trezi si venea cu un bat dupa ei. Vazandu-se in drum, cei trei se ascunsera dupa coltul unei alte cladiri si incepusera sa manance la nuci. La un moment dat, Sakurei i se paru ca aude iarasi nechezatul acela de cai.

    -Ati auzit? spuse ea speriata uitandu-se imprejur.
    -Da, dar nu se va intampla nimic. Mai circula trasuri cate odata pe aici! spuse Kiba indiferent rontaind la nuci.
    -Da, insa suna intr-un mod straniu!

    Naruto, in schimb, avea aceeasi stare ca si Sakura, acea stare de anxientate care il avertizeaza sa plece si sa se ascunda. Intr-un fel, pericolul ce se apropia, simtea ca vine dupa el. Naruto stia ceva in plus fata de cei doi, dar ce anume?

    O bufnita ii privea pe cei trei mancaciosi ospatandu-se din nuci delicioase. Avea o pofta salbatica in ochi, asa ca isi lua avand fara sa scoata vreun sunet, spre nucile delicioase. Sakura statea in picioare, iar pe cand sa manance nuca, bufnita se napusti asupra ei. In zbaterile ei, Sakura isi dobori sapca pe jos, iar suvitele din fata ale parului, care fusera ascunde in sapcuta, ii cazura peste obraji. Naruto o recunoscu imediat. Isi dadu seama ca e printesa. A vazut-o cand aceasta sosise in Salem, si de atunci, nu o uitase niciodata.

    Dupa ce pasarea fu izgonita, Sakura isi aseza bascuta inapoi pe cap zambind fortat lui Naruto care o privea socat.

    -Tu esti....spuse Naruto neizbutand sa pronunte numele acesteia.
    -Mda, si iata cum o pasare nebuna m-a dat de gol! spuse ea evitand privirea lui Naruto.

    Pe cand sa mai zica Naruto ceva, se auzi iarasi acel nechezat de cal si mai tare, si mai aproape de ei. De data asta, le atrase tuturor atentia. Nici Kiba nu mai era sigur pe ce spusese mai devreme. Se auzeau tropotele cailor apropiindu-se de dupa colt.

    Naruto se ridica curios sa se uite cine vine asa grabit. Dar acest act, avea sa-l coste poate chiar viata. Naruto pasi doi pasi in fata si vazu o persoana ciudata acoperita de panze negre cu o secera in mana gata sa ii taie capul. De dupa straiele negre iesira doua maini albe, taiate si murdare de sange. Niste degete cu gheare ascutite tineau acea secera uriasa. Calul era negru cu ochi rosii si ispititori. Avea colti de bestie patati cu sange. In loc sa aiba coada normala al unui cal, avea in coada ca de soparla, lunga si incovoiata.

    Monstrul era cat pe ca sa-i retezeze capul lui Naruto , dar o mana misterioasa il trase exact la timp din calea monstrului care trecu de el. Ce care il salva era chiar batranul Trifu care parea sa mai fi vazut bestia, dupa ce priviri intimidante arunca. Il lua si pe ceilalti doi care priveau in urma lor speriati spre aparitia aceea ciudata. Monstrul se intorsese imediat, dupa cei patru. Sakura se impiedica de o gaura din pamant si cazu pe jos, chiar in clipa in care venea monstrul. Domnita reusi sa se salveze de una singura, ridicandu-se si dandu-se la o parte din calea secerei. In cele din urma, reusira sa ajunga in curtea batranului Trifu care ii baga in casa sa.

    Ii adaposti pe cei 3 intr-o camera care dadea la strada. Batranul le facu semn sa faca liniste si apoi stanse lampa de pe masa.

    -Ce e chestia aceea? intreba Sakura speriata tinandu-l de mana pe Naruto.
    -Taci copile! spuse Trifu nervos, dupa care dadu usor perdeaua la o parte si zari ca monstrul era inca acolo.

    Calul sau demonic se ridica pe picioarele din spate nechezand puternic, dupa care o lua la galop disparand in ceata ce venea din cimitir.Tacura cu toti pret de cateva minute, apoi cand fura siguri ca monstrul a plecat incepura sa respire usurati. Sakura isi aseza iarasi basca pe cap, ca nu cumva batranul sa-si de-a seama cine era.

    -Ce a fost asta? intreba si Kiba alarmat. Dupa ce am vazut, mie unul mi-e frica sa mai ies din castel, adica din casa, spuse tanarul balbaindu-se.
    -Flacailor, voi trei chiar nu stiti? spuse Trifu mirat uitand ca cei trei ii furara din nuci.
    -Nu domnule, in viata mea n-am vazut ceva mai oribil, spuse "Alan".
    -Ei bine, bestia asta alaturi de inca doua au aparut de acum o saptamana. De atunci, apar in fiecare noapte, parca cautand ceva anume. Am vazut ca pe tine a incercat sa te omoare, baiatule cu zgarieturi pe fata, spuse Trifu catre Naruto.

    Dar Naruto stia de ce il urmareau. In urma cu doua saptamani, el se aventura impreuna ca un alt baiat, in misterioasa Padure de Zgura. Au fost atrasi de legendele care impanzeau padurea.

    Flashback:
    "Dar ce s-a intamplat acolo, l-a marcat pe viata. Se aventurau in padurea intunecata, plina de copaci vestejiti si corbi care le urmareau fiecare pas. Cautau castelul in care se spune ca se aventurase Sauron. Curiozitatea i-a impins atat de departe incat se aventurasera in cel mai periculos loc posibil. Imediat ce se afundara in padure auzeau soapte care le spuneau: Apropiati-va!

    Naruto isi avertiza prietenul sa nu se intoarca inapoi, dar acesta nu ii dadu ascultare, asa ca se hotari sa-l urmeze, pana la urma nu era bine pentru nici unul sa ramana singur. Cei doi se uitau in jurul sau, si pareau ca ochi inivizibili ii urmareau din toate colturile padurii. Era o ceata, dar nu prea densa ce le permitea sa vada in intuneric. La un moment dat, auzira un fosnet din aripi. Se uitara in jurul lor,dar nu stiau de unde vine.
    Ei nu stiau ca sunt urmariti de un monstru invizibil.

    In clipa urmatoare, prietenul lui Naruto zari ceva care se misca pe scoarta unui copac.

    -Naruto, priveste acolo, se misca ceva pe copac! spuse un tanar roscat pe nume Yahiko.

    Naruto se uita, si auzira apoi un urlet al unui monstru. Era un balaur. Pentri prima data in viata lor, ei vedeau un balaur. Monstrul se vazu vizibil, ii privi pret de cateva clipe dupa care isi lua zborul prin padure si disparu dupa copaci.

    -Naruto, sa-l urmarim! E sansa noastra! spuse Yahiko aratand intr-un fel ca nu se teme de ce ar putea descoperi.
    -Dar Yahiko, daca vom muri, hai mai bine sa ne intoarcem, daca exista mai multi balauri?!
    -Fricosule, tie frica cumva?! spuse Yahiko, apoi o lua la fuga urmat de Naruto.

    Cei doi urcara pe un deal, dar le era greu sa se deplaseze rapid din cauza pamantului moale si a frunzelor cazute. Alergara ce alergara si cand ajunsera in varf, ceva ii impinse pe amandoi in jos, iar ei se rostogolira pana la paza dealului. Cand isi revenisera, vazura o fata cu par negru, purtand o rochie neagra mangaind balaurul de mai devreme. Cei doi privira inspaimantati scena din fata lor. La un moment dat, dragonul isi lua zborul, iar fata ramase singura si incepu sa vorbeasca cu cei doi baieti.

    -Nu va temeti de el, e cuminte, daca nu-l speriati! spuse fata stand cu spatele catre ei.
    -Nu ti-e teama de el? spuse Yahiko care era mai curajos decat Naruto.
    -Nu, e un animal ca toate celelalte, nu inteleg de ce oamenii se tem de balauri! spuse fata pe un ton ciudat.

    Apoi, dadu sa se intoarca catre ei, iar cand isi arata fata, aceasta nu avea chip. Cei doi incepura sa zbiere precum fetitele si nu mai fu in stare nici unul sa fuga. Fata se apropia de ei, iar ei incercara sa se catere pe deal in sus. Fata le aparu in fata, iar Naruto impulsiv, trecu prin fata care se imprastia precum ceata. Cei doi se uitara ciudat unul la altul. Pana la urma, se hotari si Yahiko ca e mai bine sa se intoarca, dar era o problema, nu mai stiau drumul.

    Cei doi, umblara toata noaptea ratacind prin padure, cu ochii in patru sa nu de-a cumva si de alte fantome ciudate. Pana la urma dadusera de un parau cu apa curata si cristalina. Cei doi se hotarara sa urmeze cursul apei. Coborara in continuarea apei pe niste stanci de la marginea padurii. Num erau prea abrupte, asa ca erau usor de strabatut. Cei doi dadura de un castel, vazura lumina si auzira niste voci.Veseli, cei doi se apropiara si se ascunsera dupa niste stanci si vazura cosmarul vietii lor: pe insusi Sauron.

    Mutira de teama cand il vazura pe cel mai negru conducator dintre toti, cel care responsabil si pentru moartea parintilor lor. Nu s-ar fi gandit nici unul ca vor da peste Printul Intunericului. Sauron conversa cu un orc urat si mutilat. Avea planuri secrete.

    -Peste o luna, va incepe invazia! Cele zece regate vor fi iarasi ale mele, dar de data asta, ma voi gandi sa cuceresc si Laponia! spuse el razand. Cum sunt ostile?
    -Sire, se inmultesc pe zi ce trece tot mai mult. Balaurii si orcii sunt gata de lupta si de razboi! spuse orcul care era un comandant defapt.

    Cei doi stateau si ascultau conversatia in cea mai adanca liniste. Alaturi de Sauron si de orc, era un tanar ascuns in intunericul noptii. Statea langa un zid, dar fata ii era ascunsa in intuneric. Nu se zareeau decat doi ochi mici si rosii.

    Yahiko incepu sa tremure tot mai tare, pana cand in cele din urma ajunse sa faca si zgomot. Incerca sa se suie pe stanca, cand fu zarit de orc.

    -Intrusi, Sire, intrusi! tipa orcul.
    -Ucide-i! spuse Sauron disparand in foc impreuna cu tanarul misterios.

    Cei doi se urcara pe stanca si o luara la fuga pe un drum laturalnic. Erau urmariti de orc care sarea precum o veverita pe un copac de altul. Alerga precum un caine, asigurandu-si o viteza si mai mare. Cei doi alergara speriati cand, orcul sari chiar in spatele lui Naruto doborandu-l. Naruto incerca sa scape zbatandu-se sub fiorosul monstru care ii sfasia hainele si carnea. Yahiko nu statu pe ganduri si lua un bat cu care lovi bestia. Aceasta il lasa pe Naruto si se apropia amenintator de Yahiko.

    -Narutoo, dute si salveaza-te! Si spune tuturor despre Sauron!! tipa Yahiko care se lupta cu bestia.
    -Nu, trebuie sa te ajut, esti cel mai bun prieten al meu!! spuse Naruto emotionat.
    -Nu fa pe fetita, fricosule, daca ma consideri prietenul tau, vei face ce ti-am spus! Dute!! tipa Yahiko luptand cu orcul.

    Naruto mai statu cateva secunde si o lua la fuga prin intunericul padurii. Fugi ce fugi, si nu se mai opri pana nu ajunse la capatul acestea. Se uita in jurul sau, speriat ca nu cumva orcul sa apara dupa el, sau chiar insusi Sauron.*endback.

    Naruto isi aminti acele scene groaznice, dar inca nu indrazni sa spune nimanui. Cazu imediat pe ganduri cand Trifu il arata cu degetul. Batranul nu ii lasa sa plece decat spre dimineata ca nu cumva monstrul sa se reintoarca dupa ei.

    Pe drum urmara niste dezbateri a ce se intampla azi-noapte. Fiecare venea cu teorii care mai decare, insa doar Naruto stia adevarul.

    -Ma intreb ca cauta monstrul acela! A aparut de de o saptamana iar eu nu am avut habar! spuse Sakura nervoasa. Iar pe deasupra, a indraznit sa atenteze la viata mea. Vai de capul lui cand o sa afle tata. O sa-i zdrobeasca capul! spuse Sakura strangand din pumni.
    -Alteta, ma scuzati, dar monstrul acela parea chiar puternic, nu stiu daca tatal tau se poate masura cu bestia aceea. Semana cu bestiile din povestile spuse de tata. Cica acum nu stiu cati ani, pe cand noi eram foarte mici, pe timpul razboiului, Sauron a incercat sa ademeneasca vrajitori de partea lui, si i-a transformat pe trei dintre ei, in monstri care nici nu pot trai, si nici nu pot muri. iar de atunci, fac tot ce le porunceste Sauron.
    -Stiti ceva, hai sa schimbam subiectul mai bine! spuse naruto cam speriat.

    Kiba si Sakura observara totusi ciudata stare de spirit al lui Naruto, dar deocamdata hotarara sa il lase in pace....
    Naruto stia ca trebuie sa le spuna celor doi adevarul. Mai ales ca tocmai printesa era in fata lui, avea o ocazie pe care n-o putea perdea, dar cu toate astea, nu izbutea sa spuna adevarul, nici macar pentru prietenul sau...



    Kiba Inuzuka


    Sakura iimbracata ca un baiat

    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 23 Dec 2011 - 23:32

    Chapter 6: Prinsi in fapt!


    Kiba si Sakura se despartisera de Naruto care ii privea suparat si ingandurat. Aparitia monstrilor si ce s-a intamplat in acea noapte neagra il tensionau atat de tare pe Naruto incat se hotara sa le spuna adevarul. Ii striga pe cei doi sa-l astepte si alerga spre ei gafaind puternic. O secunda ma tarziu, Naruto se afla in fata celor doi care il priveau suspiciosi. Privirea lui Naruto era un vinovata, si se putea citi in ochii sai teama de a spune adevarul si de a nu-l spune.

    - S-a intamplat ceva,Naruto? Pari cam ingrijorat. De cand au aparut monstrii aia, te porti ciudat! Nu-mi spune ca ti-e teama de ei! spuse Kiba razand, dar Sakura il privea serioasa. Mereu ai fost un copil fricos, dar o sa vina si ziua cand curajul tau va trebuia sa iasa la iveala!!
    - Da, despre asta e vorba! spuse Naruto cu o jumatate de gura pe un ton jos si calm.
    - Nu stiu de ce, dar am impresia ca tu ne ascunzi ceva!spuse Sakura serioasa cu o privire aspra.
    - Asa e..., se sfarsi vocea lui Naruto si mai joasa.

    De data asta, si Kiba devenise suspicios disparand orice urma de amuzent din privirea sa devenita foarte serioasa.Inainte de a incepe de a le spune adevarul, Naruto isi roti privirea in toate partile, iar cand se tranti de privirile serioase a celor doi se simti intimidat imediat. Sakura si Kiba asteptau cu sufletul la gura ce are de spus Naruto. Apoi, Naruto isi trase mult aer in piept umflandu-l, apoi, dadu drumul la poveste fara sa se mai opreasca macar sa respire...

    ***

    Soarele batea cu putere pe cer. Salemul era un oras care se vedea frumos ziua din departari. Cladirile aproape albe imparteau umbre spre oraseni si drumurile care trec prin el. Casele erau stralucitoare. O gospodina isi stergea geamul cu o carpa uda, fiind foarte concentrata la treaba ei.Piata din centrul cetatii forfota de multime inca de la primele ore ale diminetii. Printre toti oamenii, se raspandise imediat vestea despre aparitia 'Calaretului Negru", cum il numeau unii oameni. Au existat mai multe incidente azi-noapte, nu doar atacul asupra celor trei, despre care, din fericire nu stie nimeni. O femeia povestea la piata, ca in tonul noptii, fu trezita de un tipat inuman. Parea al unei bestii pe moarte care o chema spre ea. Le povesti oamenilor speriati care o ascultau cu sufletul la gura, cum s-a dus la geam si a vazut un calaret acoperit de straie negre si lungi din care rasareau doar doi ochi rosii. Calarea o bestie neagra ce samana cu un cal feroce. Dupa ce-si spuse povestea, mai urmau si altii care isi spusera varianta, dar nu toate erau adevarate. Unii nici macar nu stiau cum arata, iar oamenii care stiau, isi dadeau seama imediat ca mint si plecau.

    Zorii zilei nu erau prea veseli asa cum erau de obicei.Cununa albastra a cerului ii cam posomorea pe cei doi care ascultau povestea lui Naruto. Desi se puteau supara pe el ca a ascuns atata timp un adevar atat de intunecat, Kiba si Sakura au ales sa fie alaturi de Naruto si sa-l sustina. I-au promis ca se vor intoarce sa-l salveze pe Yahiko. De fapt, Sakura fu cea care ii promisese lui Naruto ca il va ajuta, incluzandu-l si pe Kiba, care cand auzi, facu o fata de spart borcane.

    - Nu-ti fa griji, Naruto! Eu si Kiba te vom ajuta!! spuse Sakura strangand pumnul.
    - Ceee?! tipa Kiba socat. Eu ma opun, de fapt, nici nu ma implic! spuse el serios cu mainile la san.
    - Auzi,eu sunt alteta aici, iar pe langa asta: cine-i fricosul acum? spuse Sakura cu o voce vicleana si cu o privire malefica.
    - Multumesc, Sakura, sper ca-ti pot spune asa! spuse Naruto mai usurat, cu o voce inocenta.

    Apoi, Naruto se desparti de cei doi, care se indreptau spre castel. O buna bucata de drum, cei doi nu vorbira nimic si ambii se holbau, ba la cer, ba in pamant, ba unul la altul, cand Sakura isi aduse aminte ca parintii ei se vor intoarce chiar in dimineata aceasta. Se panica pe loc si ii venea sa-si traga tot parul din cap. Dar asta nu era singura problema. Cum va intra in castel acum? Cand a iesit, garzile nu au recunoscut-o deoarece era seara, dar acum ca e plina zi, ce va face? Din fericire, Kiba stia o intrare secreta, dar cam nepotrivita pentru o printesa.

    - De ce nu mi-ai spus mai devreme ca exista o ascunzatoare secreta?! tipa Sakura speriata la Kiba luandu-l de guler, iar bietul de el, o privea derutat.
    - Deoarece acea intrare secrete e de fapt un....
    - Hai sa mergem, spuse ea intrerupandu-l.

    Cei doi o luara la goana si nu se oprira pana cand nu ajunsesera la prapastea ce ii despartea de castel, ar fi putut traversa podul, dar puteau fi zariti de portari. La un moment dat, se auzi un galopat rapid ce tragea o trasura dupa el. Era trasura regeasca, in care se aflau parintii Sakurei. Kiba o impinse pe Sakura in niste tufisuri. Asteptara amandoi pana trecuse trasura, apoi iesira din tufisuri plini de crengi si frunze in par si haine. Sakura isi aseza sapcuta pe cap, dupa ce ii cazuse. Kiba ii spuse ca trebuie sa coboare jos, in vale, dar stia un loc pe unde e cel mai putin periculos. Sakura nu vazuse niciodata cum e in vale. Era vegetatie multa, pamantul era umed si era mai frig ca sus, din cauza umbrii tinute de castel. Cei doi trebuiau sa aiba grija sa nu alunece pe iarba uda si taioasa, sa aiba grija pe unde sa calce, caci traiau o gramada de serpi. Sakura era atat de concentrata incat ramasese foarte mult in urma, iar Kiba se cam plictisea sa o astepte. La un moment dat, printesa calca stramb si se dezechilibra luand-o la vale pe burta. Tipa speriata murdarindu-si si rupandu-si hainele, iar pe langa asta, il invita si pe Kiba sa o ia la vale pe spate, alaturi de ea. Bietul de el! Nici nu avuse timp sa se traga din calea Sakurei care parea ca zboara cu viteza vantului. Se rostogolira amandoi pana la vale, cazand in mocirla si apa murdara care curgea pe sub castel.

    Se umplura din capcana in picioare de mocirla urat mirositoare si lipicioasa. Cand isi ridicara capetele, amandoi aveau fetele pline de mocirla. Abia se ridicara in picioare, cand Sakura aluneca si cazu iarasi in noroi. Iar Kiba nu avuse altceva de facut decat sa rada uitand ca si el arata intr-un hal fara de hal.

    - Printeso, se vede ca nu esti obijnuita cu asa ceva!!!spuse Kiba razand zgomotos.

    Sakura fara a mai spune ceva, il improsca pe Kiba cu noroi, care se umplu si mai tare de noroi. Imediat se opri din ras si incepu sa devine morocanos aruncad niste priviri urate. Sakura zambi subtil, dar imediat ii trecu cheul de glume caci isi aminti ca in trasura aceea erau parintii ei, iar in halul in care arata, sigur va iesi urat de tot. Si asta pentru amandoi. Si Kiba incepu sa se sperie caci el va trebui sa dea socoteala si regilor si parintilor sai. O lua pe Sakura de mana si fugi catre un canal de varsare de sub castel.

    ***
    Intre timp, Naruto se plimba trist pe strazile din Salem, cu mainile in buzunar. Nu stia daca va mai putea merge inca odata in Padure de Zgura. Duap ce a vazut, ii era prea teama. Trecea pe langa oameni ca o naluca. Era atat de aprofundat in gandurile sale, incat cei din jurul sau, incetara sa existe de la un moment dat. Isi aminti cuvintele lui Kiba, cand acesta ii spusese ca va sosi si ziua cand va trebui sa-si dovedeasca curajul. Trebuia sa recunoasca, era un copil fricos care nu a fost in stare si nu va fi in stare sa se intoarca sa-si salveze prietenul, si poate chiar regatul. Asa, cuprins in gandurile sale, nu auzi ca cineva cunoscut il stria din spatele sau. Isi dadu seama ca e strigat abia cand acea persoana se apropie de el.

    - Naruto-kun!! tipa o tanara bruneta cu breton.
    - Hinata-san!! spuse Naruto cu respect, dar totusi surprins. Ce cauti aici? N-ar trebui sa te muti din Salem?
    - Nu, tocmai de asta am venit! Sa-ti spun ca parintii mei au renuntat. Si-au dat seama ca viata in Salem e mai frumoasa si mai usoara decat la tara. Sunt asa fericita! Vom putea sa ne vedem in continuare! spuse Hinata rosind.

    Naruto zambi in sfarsit dupa ce s-a intamplat azi-noapte. Cei doi se plimbara si povestira mult. Lui Naruto ii venea sa-si spuna si Hinatei ce patise, dar nu vroia sa o bage in pericol. Cu cate persoane stiau mai putin, cu cat era mai bine. Cu toate astea, se dadu-se de gol singur. Incerca sa-si retraga cuvintele, dar nu indraznea sa minta o fata asa draguta ca Hinata.

    Hinata era fata frumusica si simpla. Parintii ei erau elfi care se ocupau cu potcovirea cailor. Chiar insusi tatal Sakurei isi aduce adesea caii la ei, iar de aceea erau platiti regeste. Hinata era o fata ascultatoare, timita si putin cam fricoasa. Avea ochi de culoarea lila, mari si frumosi. Avea obrajori plini si rotunzi, un par negru cu noante albastri, foarte lucitor, iar fata ei se ascundea timida dupa un breton pana la ochi. Mereu purta haine simple de culori mai sterse. Nu ii placea sa in evidenta, cu atat mai putin sa se holbeze lumea la ea. Purta o rochie albastra spre gri, larga care venea peste genunchi.De la linia soldului in sus, rochia se stramtora, ascunzand pe dedesubt o camasa alba cu maneci scurte. Purta un sortulet alb legat in jurul taliei ei subtiri.

    Desi il iubea in secret pe Naruto, sentimentele ei nu ii erau impartasite, iar asta o cam durea uneori. De multe ori, credea ca ei vina, ca nu e destul de buna pentru Naruto. Naruto isi pierdu-se parintii din cauza lui Sauron, desi nu stia cum au murit sau cine au fost ei macar, a facut fata singuratatii si lumii dure, fara protectia cuiva. A crescut in orfelinat, unde l-a cunoscut pe Yahiko. In ochii Hinatei, Naruto era o persoana speciala cu multa forta interioasa ce ascundea pareri nebanuite. Si cine stie? Poate are dreptate...

    Deci, Naruto incepu-se sa-i povesteasca Hinatei in mii de detalii ce a vazut in Padurea de Zgura,ce i s-a intaplat cu o noapte in urma, cu a cunoscut-o pe printesa si ca de fapt Alan e Sakura, domnita din Alcazar, asa cum o cunostea toata lumea. Hinata fu socata cand auzise toate astea si nu ii venea sa creada ca viata lui Naruto e in pericol asa mare.Dupa ce ii povesti totul, Naruto o puse sa jure pe tot ce are ea mai sfant pe lume, ca nu va spune cuiva. Hinata nici nu ezita, deoarece Naruto era cel sfant lucru pe care il avea ea. Il iubea mai mult decat pe parintii ei, iar de aceea, ii era foarte devodata lui Naruto, in ciuda vointei parintilor ei.

    Intre timp la palat, cei doi reusira sa intre fara sa fie observati, dar fiind ca miroseau urat si eu murdari atrasera foarte usor atentia asupra lor. Sakura si Kiba trecura prin curtea de mijloc a castelului, catre gradina cu fantana cand fura zariti de mama Sakurei.

    - Voi doi!! Ce cautati aici?! Nu stiti ca slujitorii nu au voie aici?!tipa regina nervoasa.

    Kiba si Sakura se intorsesera cu spatele catre regina sa nu fie recunoscuti, dar degeaba caci ea se indrepta direct catre ei. Se uitau unul la altul coada ochiului numarand secundele pana la dezastru.

    *Fir-ar sa fie! Asta e mama!!!* gandi Sakura astupandu-si capul si mai tare in bascuta de la Kiba.

    Regina se opri in spatele celor doi si ii masura din cap pana in picioare. Observa si ea cat erau de murdari cum puteau de tare, incat si florile se vejtejiau. Regina aproape ca vomita acolo cand simti mirosul de canal.
    -Mai copii!! Ce-i cu voi? Zici ca a-ti iesit din canal! spuse regina punandu-si mana la nas.

    *Hm! Chiar asa e!* gandi Kiba speriat.

    - Gata, pana aici va fost, porcilor!! O sa pun sa va frece pana iasa si culoarea din voi!!! Ia intoarceti-va catre mine sa vad care sunteti!!spuse regina suparata.

    Cei doi se intorsesera catre regina. Din fericire pentru Sakura si din nefericire pentru Kiba, baiatul a fost recunoscut imediat. Sakura, cum porta bascuta, si-o aseza pe fata si se ascunse dupa ea.

    - Tu esti Kiba!! Iar tu? Da-ti jos aia!! spuse regina pe un ton poruncitor.

    Sakura se scarpina la fund mai intai, apoi mai astepta sa treaca cateva secunde critice pentru viata ei.Apoi, rasufland adanc, isi dadu bascuta jos socand-o pe regina cand vaz ca fata ei arata si miroase in asa hal.. Regina se enerva cumplit pe Sakura. Privirea i se intuneca, iar venele fetei si gatului se umflara facand pielea sa se inroseasca. Cei doi neastamparati inghitira sec speriati si asteptau ca regina sa tipe iarasi al ei.

    - Sakuraa!! Cum e posibil sa arati in asa hal?! Te las singura o saptamana, si uite ce faci. Zici ca am o suta de copii, nu doar unul!! Iar cat despre tine baiete, o sa regreti ziua asta cat traiesti! O sa va dau o spalatura la amandoi de o sa ma tineti minte! tipa regina facandu-i pe cei doi sa para mici cat un fir de neghina.

    Spunand asta, regina ii apuca de urechi pe cei doi strengari si ii duse direct la baile imperiale. Angaja vreo cinci servitori pentru fiecare in parte sa-i curete. Sakura tipa intruna la cele cinci servitoare ca ba o freaca prea tare pe spate, ba ca nu-i convine cum miroase apa, ba ca culoarea peretilor e nepotrivita. Kiba nu tipa, dar in totul timpul imbaierii, statea imbufnat, gandindu-se la cate trebuie sa plateasca pentru o printesa increzuta.

    Dupa imbaierea celor doi, iesi o apa negra si murdara de nu s-a mai pomenit in tot regatul. Iar dupa asta, au mai fost imbaiati odata, deoarece mirosul de canal le intra in piele.

    Dupa doua ceasuri bune, Sakura se prezenta la masa cu panrintii ei. Tatal ei, ca de obicei era imbufnat si foarte serios. Nu vorbea aproape deloc la masa. Regina nervoasa isi aminti ce facu-se Sakura si incepu sa-i povesteasca si regelui care nici nu o privea.

    - Sti ce a facut fii-ta cat am lipsit noi?! A fugit din castel si s-a intors inapoi, ca sa nu fie prinsa a intrat in castel orin gurile de canal alaturi de fiul lui Saori!! Biata femeie, are un copil asa cum o avem pe ea!! Ce se va intampla ca va veni vremea maritisului? se ingrijora regina.
    - Mama, am doar cincisprezece ani!! comenta Sakura.
    - Tocmai domnisoara!! Ai trecut la varsta maritisului!! Pana la optasprezece ani trebuie sa te casatoresti. Sti ca asa sunt legile!!!
    - Tata, nu ma poti casatori atat de devreme! Stiu ca tu si mama v-ati casatorit de tineri, dar nu e drept! Vreau sa-mi traiesc viata! Sa cunosc iubirea adevarata! Nu sa ma sacrific asa, doar de dragul regatului!! tipa Sakura imbufnata.
    - Sakura, mama ta are dreptate!! Ce vei face cand va veni vremea maritisului? Eu unul, ma opun sa te casatoesti mai devreme de optasprezece ani!! Mama ta ar fi bine sa inteleaga ca vremurile s-au schimbat!! spuse Raikagele indiferent.

    Sakura era foarte fericita ca tatal ei o sustinea, iar mama rabufnea de nervi....



    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Mar 10 Ian 2012 - 14:40

    Chapter 7: Hotomanii

    A doua zi, Sakura greu mai scapa de sub ochii suspiciosi ai mamei ei care o punea pe doica sa o urmareasca ca nu cumva Sakura sa mai faca vreo prostie. Chiar si asa, Sakura putea conta pe Chio sau pe tatal sau cand vroia sa faca ceva. Batrana se doar prefacea ca o urmareste pe Sakura, iar cand era chemata la regina mintea ca Sakura e cuminte foc de fiecare data.

    Sakura trebuia sa se intalneasca cu Naruto ca sa planuiasca cum vor iesi din cetate si ce vor pregati pentru drum. Drumetia pana in padurea de zgura dura cam trei zile si trei nopti, iar de aceea aveau nevoie de haine, provizii si bani cam pentru o saptamana. Bani nu prea aveau nici unul. Naruto nu avea de unde sa ia atatia bani, parintii lui Kiba sigur nu ofereiau odraslei lor o suma atat de mare, iar Sakura nu avea la acces la banii din cauza parintilor ei. Cu mancarea si hainele rezolvau ei, dar trebuiau sa gaseasca o solutie ca sa faca rost si de bani. Si iata ce idee ii veni lui Kiba...

    * * *
    Era o zi frumoasa de vineri. Pasarele zburau vesele deasupra panoramei ce se intindea la nerfarsit continuand cu munti si pajisti intinse pana la infinitul ocean Neptuno. Norii albi albi si cenusi avea forme ciudate sau erau doar imprastiati de-al lungul orizontului. Cerul era de un azuriu stralucitor si infometat de atata soare si buna voie. Copacii si iarba erau mai verzi si mai frumosi ca niciodata de parca era o zi speciala. Un aer parfumat si curat de o zi de vineri...

    La castel si in Salem era horhota si veselie mare ca in ficare zi. Lumea parca si uitase ce traise in urma cu sase luni cand se aflau cu toti sub domnia inspaimantatoare al lui Madara. Sakura si Kiba se intalnira sub un pom si incepura a discuta despre planurile lor. Kiba aflase de la mama sa, ca diseara va sosi un bogatan, iar planul sau era sa pradeze trasura plina cu bani. Instantaneu, si cum era de asteptat, Sakura refuza imediat.

    -Numai asta ti-a trecut prin cap?! Cum iti inchipui ca voi fura acum? M-ai tarat prin toate locurile, era sa fiu ucisa, fricosul ala habar n-are ce-i cu capul sau, iar acum te mai astepti si sa fur?! spuse Sakura destul de furioasa cat sa-l faca si pe Kiba furios.
    -Printesei ii e rusine dupa ce a fost prinsa plina de nori ieri de catre regina!! o tachina Kiba, enervand-o la culme pe Sakura. Gandeste-te, mai bine sa furi decat sa-l revedem pe Sauron!!
    -Da' ce?! L-ai vazut tu cumva in persoana?!
    -Ai dreptate, nu! Dar nu uita! Regatul, e amenintat iarasi!!
    -Mai bine sa vedem ce parere are si Naruto, apoi mai vedem!spuse Sakura mai linistita.

    Sakura ii ceru tatalui ei sa o lase sa iasa din castel si sa se plimbe prin Salem. I-ar fi cerut mamei ei, dar stia ca ii va tranti in fata un" NU!" zdravan. Tatal ei era mandru de Sakura, si-ar fi dorit un baiat, dar Sakura e ca un baiat prins in trup de fata, dupa parerea sa. Desi adora tot ce era feminin, rochiile, balurile, podoabele feminine, sa faca ochi dulci baietilor, Sakura adora si aventurile alaturi de tatal ei. Spre deosebire de mama ei, Sakura calarea, participa la turniruri si il insotea cateodata la vanatoare. Se simtea mai mult decat implinit ca tata. Desi era serios si dur cu ea, era mandru ca avea o asa odrasla.

    Sakura nu mai era nevoita sa se imbrace in baiat, dar trebuia sa o faca ca sa nu fie recunoscuta de ceilalti. Kiba si Sakura erau asteptati de Hinata si Naruto la intrarea in Salem. Kiba era foarte sigur ca Naruto va fi de acord cu asta, iar Sakura credea ca va fi de ajuns sa ridice un deget ca Naruto sa refuze propunerea lui Kiba. Cei patru se intalnira la margina drumului. Sakura se intreba de ce Naruto a adus-o pe Hinata cu el, iar ei nu ii prea convenea asta deoarece se temea ca putea fi descoperita.

    -Ea stie totul, nu am putut-o minti!!
    -Bravo, speriatule!! De ce spunem intregi lumi? vorbi Sakura pe un ton baietesc poarte dura.
    *Grozav, sper doar ca nu i-a spus si despre mine.*
    -Cu atat mai bine. Pe drum m-am gandit la un plan. Fetele vor juca rolul unor tinere domnisoare frumoase care s-au ratacit...
    -Kiba-kun, care fete, sunt doar eu de fata!!spuse Hinata.

    Sakura isi puse mana in cap nervoasa. Kiba isi dadu seama ca Hinata nu stia si de Sakura. Hinata cam intra la banuieli in legatura cu cine ar putea fi cu adevarat 'Alan'.
    *Asta mai lipsea. Sa ma dea de gol si tampitul asta!*gandea Sakura ironizand situatia.

    -Cealalta fata, pai, pai...! se balbaia Kiba in timp ce Hinata il privea cam serioasa. Cealalta fata e invizibila. Ce?! Exista atatea fiinte magice, de ce n-ar exista si o printesa invizibila?
    *La naiba! Iar am facut-o de oaie!!*gandi Kiba zambind fortat.
    -Kiba, nu exista asa ceva! si colac peste puapaza, se mai baga si Naruto in discutie.
    -Doamne fereste, cum va dati de gol ca prostii! spuse Sakura dandu-si sapca jos din cap. Da, sunt o fata ca si tine! De fapt, sunt mai mult decat o simpla fata. Sunt printesa din Mystic si ma numesc Sakura!
    -Alteta! spuse Hinata facand o plecaciune. Imi pare rau, eu nu voi spune nimanui despre asta!
    -Nu mai conteaza! Acum ca tot ai aflat, ai sa te alaturi noua. Te vad o fata cam timida si sperioasa. Nu-ti fa griji, chiar daca am fost de acord sa-l salvam pe amicul habaucului asta, tremur de frica ! spuse Sakura care chiar nu se prefacea. Nici eu nu sunt prea incantata daca voi fi fata in fata cu fata fara chip, cu bestia invizibila, sau mai rau, cu insusi Sauron!

    Cei patru acceptasera cu greu planul lui Kiba. Sakura si Hinata nu vroiau sa faca ce le-a propus Kiba deoarece li se parea un plan prea vulgar. Naruto nu vroia sa loveasca un om nevinovat si asa se trezi Kiba cu trei copii greu de convins: doua fecioare timide si un fricos ca de ii arata umbra se speria de ea. Si cica vroia sa-l ucida pe Sauron cand el nu-i in stare sa-si poarte singur de frica.

    Plimbandu-se ei asa prin Salem, se intalnira cu Ino care fu trimisa la cumparaturi de catre mama ei. Ino parea cu capul in nori si nu prea era atenta la ce se intampla in jurul ei. Parca plutea ca un norisor printre oameni, dar unul pe care nu-l observa nimeni. Ino era o fata frumoasa si tot timpul aranjata. La prima vedere, parea o persoana care umbla cu nasul pe sus si care se credea prea importanta, dar Ino nu era decat o fata simpla, buna, sufletista cam amorezata de baieti, mai ales daca sunt si frumosi si pe gustul ei. Era o fire sociabila si indrazneata. Putin cam asemanatoare la fire cu Sakura, ca daca s-ar cunoaste si ar arata la fel, nimeni nu le-ar mai putea deosebi nici macar dupa comportament. Era foarte vorbareata, dar mereu folosea un accent ciudat, vorbind domol si bland de parca era adormita. Era saritoare si se supara cam repede cand nu obtinea ce vroia. In rest, era o companie placuta pentru oricine, mai ales pentru baieti.

    Ino se imbraca mereu elengant si frumos. Parea ca o domnita adevarata. Blonda, un par lung si stufos, ochi albastri si senini ca apele unui izvor, inalta si ceva mai plinuta ca Hinata si Sakura, forme mai bine definite si niste buze lungi si subtiri. Dansa cam adora culoarea mov. Purta o rochie lunga pana la genunchi, usor inflata cu niste franjuri pe ea, un fel de maiou cu bretelele lasate pe umeri, legat in jurul pieptului cu o sfoara alba. Peste acel maiou, purta si un corset negru si frumos. Parul ei era prins in coc, lasandu-si cateva sufite blonde sa ii revina peste fata.

    Neatenta cum mergea, Ino se tranti in dragul de "Alan" si cazura ambii pe jos. Ambii produsera o bufnitura destul de puternica cat sa se ridice praful de pe jos. Se mai si lovira in zona posterioara destul de serios si isi murdarira hainele. Kiba ii facu semn lui Sakura sa se ridice si sa o ajute, pentru ca daca era un baiat adevarat, asta ar fi trebuit sa faca. Sakura se prinse si o ajuta pe Ino sa se ridice. Cateva secunde, Ino se simti vrajita de ochii lui "Alan". Sakura o privea speriata crezand ca a descoperit-o a i-a dat drumul la mana, iar Ino cazu in fund. Paru ca o statuie de piatra. Kiba si Naruto radeau zgomotos si foarte distrati. Sakura se uita nedumerita cand la ei cand la Hinata, cand la Ino, iar Hinata se hotari sa ia atitudine si sa o ajute pe Ino, nu inainte sa arunce o privire urata lui Kiba si Naruto. O ajuta pe Ino sa se ridice, apoi, impreuna cu Sakura, toate trei adunara fructele varsate din cosuletul lui Ino.

    -Sa va fie rusine la amandoi! spuse Hinata. Daca ati vazut ca bietul Alan s-a speriat si s-a rusinat de fapta sa, voi in loc sa-i ajutati, ati stat si ati ras pe nesaturate!
    -Lasa-i Hinata! Astia doi sunt tot un cer si un pamant. Nu stiu toata ziua decat sa faca probleme la oameni, sa rada pe seama altora si sa de-a bir cu fugitii! spuse Ino scuturandu-se de praf. Stai linistit, Alan! Pe tine nu sunt suparata, m-ai ales ca ai niste ochi verzi asa de frumosi! Pacat ca ti ascunzi sub sapca aceea.
    -M-m-mersi, cred...., spuse Sakura cam panicata abia prefacandu-si vocea in una de baiat.

    Kiba si Naruto incepura sa rada si mai tare, de data asta cu lacrimi. Isi dadusera seama ce se intampla. Ino era pe cale sa se indragosteasca de un baiat care era de fapt o fata. Sakura, Hinata si Ino, ii priveau cam serioase si suparate. Para se citea in ochii lor:" Ce mai au si ipocritii astia?". Dupa inca cateva minute bune se potolira, dar tot mai chicoteau cate putin. Ino ii chema pe cei patru sa o conduca pana acasa, pentru ca apoi sa vina cu ei si sa se intalneasca si cu ceilalti din grupul lor. Blonda se tinea tut dupa "Alan" care era cam rusinat fata de ceilalti. Il tinea intr-una de brat si il tragea dupa ea ca pe un copil mic. Ino avu se grija sa-l prezinte pe "Alan" parintilor sai, dar nu uita nici de Naruto, Hinata si Kiba.

    -Uite mama, ei sunt unii dintre prietenii mei. Ea e Hinata, el e Kiba, iar acesta este Naruto. Iar frumusetea asta de fecioras-spune Ino tragand-o de obraji pe Sakura in timp ce vorbea-care a aparut de nicaieri intr-o seara se numeste Alan. Nu-i asa ca e simpatic?
    -Ba da. In viata mea n-am mai vazut un baiat de abia varsta ta cu un piept atat de mare, spuse mama lui Ino ridicand suspicioasa din spranceana sesizand diferenta dintre Alan si ceilalti doi. Cred ca esti un baiat foarte muncitor daca ai maini asa subtiri, dar un piept la fel de mare ca al unei femei. Ai si o fata tare fina, obraji plinuti si imbujorati, sprancene subtiri si un nas mic si rotunjor!

    Sakura se cam trase de guler cam speriata. Si-a dat seama ca mama lui Ino a descoperit ca e de fapt o fata si se mira de ce nu o da de gol. Surase de cateva ori si afisase un zambet fortat. O cam treceau toate apele, iar la un moment dat simti ca ametea si ca o lasau picioarele. Sakura revenise cu picioarele pe pamant cand Ino ii spuse mamei sale ca pleaca sa se vada cu ceilalti. Acesta fu momentul mult asteptat de Sakura. Cine stie ce s-ar mai fi intamplat daca ar mai fi zabovit pe acolo. Cand iesi afara insipira aerul dulcei liberati, dupa ce simti ca mai are un pic si lesina in casa lui Ino cand mama ei il analiza pe "Alan" cam atent.

    Kiba se juca cu catelul sau intr-un. Se vedea de la mile intregi ca sunt prieteni buni. Sakura, era cam zbuciumata si stanjenita de situatie. Ino o tinea de brat si tragea intr-una de ea. Ba chiar, blonda avuse grija sa ramana in spatele celorlalti ca sa fie singura cu "Alan". Ino era cam vicleana cand era vorba de baieti. Era mereu prima care face primul pas, iar din cauza asta, adesea avea de suferit. Era o fata frumoasa, dar cam prea indrazneata deoarece oricine ar fi stat in preajma ei ar fi avut impresia ca se sufoca de la o vreme. Ino il tot aseza pe bietul "Alan", ba camasa, ba vesta. La un moment dat dori sa-i dea jos basca ca sa ii aseze si parul, dar Sakura o opri foate serioasa, parand ca nu-i place sa-i umble nimeni in par. Ino se cuminti, insa dupa cateva secunde incepuse sa-l ia la intrebari precum: de unde vine? Unde sta? Cine is parintii? sau cea mai hilara intrebare: daca are prietena. Sakura se sperie pe loc cand auzi aceasta intrebara. Abia se descurca la celelalte, dar ultima era bomba momentului. Ii raspunse evindent ca nu.

    Naruto, Kiba si Hinata observara usor ca Ino si " Alan" ramasera in urma lor. Baietii o tot tachinau pe Sakura, iar Hinata mai scotea si ea cate un zambet tainic, amuzata de situatie. Bruneta se simtea foarte bine in prajma lui Naruto. Desi nu era copil urat deloc, multe fete se cam fereau de el. Vorbeau, glumeau cu el ca cu orice cunoscut de al lor, dar nu ar fi indraznit niciodata sa se gandeasca la Naruto ca la un iubit. Problema era comportamentul copilaresc al lui Naruto si visurile sale nebunesti pe care nu se temea sa le spuna nimanui. Multe fete erau de parere ca Naruto e unul dintre cei mai frumosi tineri de varsta lor, dar comportamentul sau lasa de dorit in in schimb. Din fericire, exista o tanara care a reusit sa treaca peste aceste aspecte ale personalitatii baiatului. Il iubea mai nespus decat orice pe lumea asta magica si avea incredere deplina in el si visurile sale indraznete.

    -Biata de ea. De ar stii Ino ca Alan e de fapt o fata, cred ca ar innebuni de furie!! Asta e periculoasa cand se enerveaza. Mai tii minte ce i-a facut ultimului ei prieten? Mama, nu o sa uit scena aia in viata mea! spuse Kiba razand.
    -Mda, de la un moment dat parea ca scoate foc pe nari! Ma intreb printesei ce o sa-i faca. Nici nu stie cum arata. Iti dai seama ca nu va realiza din prima ca Sakura e printesa din Mystic! spuse Naruto ironizand usor situatia.
    -Stiti ca nu e bine ce se intampla. Si oricum, trebuie sa ne despartim ca sa punem la bataie planul lui Kiba. In timp ce voi tot ati ras, eu m-am gandit la ceva. In loc sa il lovim pe bietul om, ce ar fi ca eu si Sakura sa jucam rolul domnitelor la ananghie? Voi doi va veti preface ca sunteti talhari, iar cand trasura va opri, voi doi sa il speriati, da sa nu tabariti pe el! spuse Hinata foarte serioasa.
    -Imi place planul tau. Nu stiam ca ai o si o latura vicleana Hinata, spuse Kiba zambind.

    Apoi, Kiba se hotari sa-l scape pe "Alan" de sufocanta Ino. Se opri pe loc si isi lua inima in dinti, apoi ii spuse lui Ino trangand de Sakura sa il lase in pace ca are treaba cud el.

    -Ino, imi pare rau, dar Alan nu mai poate sta cu tine, spuse Kiba tranagnd-o pe Sakura de maneca camasei.
    -Vin si eu atunci! spuse ea tragand de cealalta maneca.
    -Imi pare rau, dar o treaba de baieti si e secreta, spuse Kiba tragand mai tare Da Sakura reusind sa o smulga din gherele lui Ino.
    -Pai si Hinata? Ea de ce merge cu voi daca e treaba de baieti? spuse blonda cu mainile in sold, foarte serioasa.
    -Pai..., ia sa vedem! Nu e treaba ta! spuse Kiba ca un nesimtit, ceea ce si era in fata lui Ino.

    Aceast se enerva cumplit si arunca o privire urata la toti, dar cand se opri la Sakura, privirea i se imblanzi pe loc. Ino pleca mai departe salutandu-i pe toti mai calma.
    Trecu o dupa amiaza calduroasa. Era o inabuseala atat de mare incat oamenilor le disparea cheful si sa mai respire. Caldura aceea mare le apasa la toti pe piept si era din ce in ce mai greu de respirat un aer atat de fierbinte. Soarele nu avea mila nici de bietele vietuitoare nevinovate. Animalele padurii si pasarelele se adopasteau in toate cotloanele intunecate ale copacilor sau se balaceau in apa racorindu-si penele si blana prafuita. Cum cei patru se intalnira dimineata, la amiaza, dupa vreo doua trei ore de stat in caldura toritoare din Salem, Kiba si Sakura se intorsesera la castel pentru masa de la pranz si pentru un bine meritat somn.

    Sakura dormea mai ceva ca un bebelus, nici nu misca. Avea un balcon urias care ducea la o priveliste de basm. Se vedeau muntii, Padurea de Cristal si o parte din oras. Avea niste perdele mari si groase de culoare mov pe care cum le trasa, se facu un intuneric in camera ei, ca si noaptea. Acum, Sakura dormea bine si frumos, odihnindu-se pentru marea aventura de la noapte.

    Kiba horcaia atat de tare incat nici porcii de-l auzeau nu-l mai suportau. Dormea pe spate scotand tot felul de sunete ciudate ce pareau a fi ramasitele unor cuvinte greu de inteles. Dar parca nici el nu dormise mai bine ca acuma. Se parea ca o mireasma preparata de soare ar adormi intreg tinutul. Era atat de multa liniste in jurul sau, incat doar horcaitul i se mai auzea.

    * * *

    Deja se insera. Soarele mai avea putin si avea sa fie furat de noapte ascuzandu-l dupa muntii lui Thor. Cerul era de un rosiatic sangeriu, iar norii capatau noante portocalii si violete pe laturi. Era un asfintit frumos de soare si foarte linistitor ascuzand secretele si terorile noptii care se petrec in tainele Padurii de Zgura. Parca tinutul mai prindea viata acum, dupa o dupa-amiaza toritoare. Caldura se mai molcomi nitel, iar atmosfera se mai distinse. Oamenii iarasi incepura sa iasa pe strazi in numar mare. Sakura si Kiba venira iarasi spre Salem ca sa se intalneasca cu Naruto si Hinata. Tanara domnita era iarasi deghizata in baiat, dar isi aduse intr-o geanta de piele si haine femeiesti si podoabe. Hinata veni si ea cu ceva mai bun imbraca dar nu era cine stie ce. Se cuafa, se dadu cu parfum si isi luase o rochie noua.

    Cei patru se indreptara spre iesirea din Salem pe drumul principal. Sakura era cam stanjenita fata de baieti caci nu prea avea unde sa se schimbe, iar pe langa asta, ea era o domnisoara cu sange imparatesc. Cum sa faca asa ceva? Valorile si principiile care le-a insuflat mama ei, nu-i prea dadeau voie. In cele din urma cu chiu cu vai, Sakura se duse dupa un tufis si se schimba. Naruto si Kiba erau cam curiosi sa vada ce se ascunde dupa vesmintele baietesti, dar nici o sansa caci Hinata statea de paza. In cele din urma, Sakura rasari cu o rochie albastru plumburiu, simpla, asa cum ii place ei sa se imbrace, material usor, rochie subtire incat i se poate vedea si trupul, si scurta pana la genunchi. Isi puse catevabratari de aur la maini, un colier si un voal alb pe cal ca sa nu o recunoasca boierul care va sosi. Sakura s-a dovedit a fi si foarte modesta si darnica. ii dadu cateva si Hinatei si nu accepta deloc refuzul brunetei. Dupa ce se termina, fetele iesira din tufis iar toti patru incepusera sa astepte trasura. Dupa destul timp de asteptare, se auzeau tropotele a unor cai care veneau in viteza. Atunci, cei patru se pusera pe treaba. Naruto si Kiba isi luara doua bete si incepura a se preface ca le bat pe cele doua daca nu le dau bratarile de aur.

    In trasura, statea ascuns un boier bogat si dolofan care manca intr-una.Avea pachete cu mancare ascunse peste tot in trasura si o gramada de bani tinuti intr-un ladoi. Boierul, se ducea la palatul din Salem ca petitor pentru Sakura. Acesta auzise de departe de frumusetea ei si era curios sa vada ce faptura ascund zidurile groase ale castelului. Simgura problema era ca pleca fara sa anunte pe cineva de la castelul din Salem de sosirea sa ca petitor.

    In timp ce manca linistit auzise la un moment dat niste tipete speriate de fete. Isi indrepta capul mare si gras spre fereastra si le vazu pe cele doua atacate de Naruto si Kiba. Enervat de ceea ce vede, dadu porunca vizitiului sa opreasca ca sa le ajute pe cele doua domnisoare. Sakura si Hinata abea se prefaceau ca tipau de speriate ce sunt, caci le bufnea rasul intr-una. Nici baietii nu erau actori mai buni, dar era suficient ca sa pacaleasca boierul. Acesta avea un toial cu care vroi sa ii alunge pe hotomani, dar roata se intoarse imediat impotriva sa si a vizitiului. Kiba si Naruto se prefacusera ca le iau pe Sakura si Hinata ca ostatice, si pornira cu caruta spre Padurea de Zgura. Boierul vazandu-se cu buza umflata spuse:

    -Biata mea mancare? Ce o sa se faca fara mine? Ce oameni rai exista, sa talhareasca doua fete nevinovate, iar apoi si pe mine..., spuse acesta trist.
    -Ironia sortii, domnule! spuse vizitiul.

    Kiba si Naruto stateau pe locul vizitiului razand intr-una de fapta lor, iar Hinata si Sakura rasuflau usurate ca nu au fost prinsi si ca totul a decurs bine. Se insera deja. Cei patru se ascunsera intr-o poiana aflata la marginea unei paduri. Trebuira ca sa se odihneasca deoarece maine porneau de dimineata ca sa ajunga cat mai curand in Padurea De Zgura. Gasira in trasura tot felul de preparate domnesti ascunse sub canapelele din trasura. ACum aveau si bani, si mancare si un mijloc de transport.

    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 13 Ian 2012 - 8:30

    Buna! Este un fic formidabil, imi place atat de mult. Mai ales acee creaturi urate si intre viata si moarte. Madara ca deobicei isi face treaba de criminal. Din cate am inteles tipul de langa Madaraa cu ochi rosii este posibil sa fie Sasuke. Iti iubesc ficul, e atat de magic si frumos si ..... cuvintele mele n u sunt bune pentru ficul tau. Kiss Spor la scris si sa ne aduci next- ul cat de repede poti.
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 22 Ian 2012 - 18:17

    Chapter 8: Misterele Padurii de Zgura(partea 1)

    Partea 1: Fantoma din mlastina

    Cei patru aventurosi aveau conditiile perfecte ca sa innopteze in aer liber. In acea seara se culcara destul de tarziu, altfel decat planuisera. Se intampla ca baietii sa doarma afara in aer liber la foc de tabara, iar fetele in trasura, in siguranta. Fiindca ca domnisoarele nu aveau somn, au mai ramas afara cu Naruto si Kiba. Pe cand cei doi se pusera la culcare, aparura cele doua cotofene fara somn si ii trezira. Se pusera la povestit, canaat si la jucat. Radeau intr-una si se distrau, putand fii printre ultimele momente cu adevarat fericite pe deplin pentru ei. Se distrara in jurul focului uitand ca odata ii furasera somnul. La un moment dat, lui Naruto ii veni o idee ca sa se joace de v-ati ascunselea.

    -Hei, hai sa jucam v-ati ascunselea! spuse el zambind. Nu mi-e somn deloc si vreau sa obosesc!
    -Naruto, nu mai avem chiar zece ani! il critica Sakura pe Naruto.
    -Mie imi place ideea! spuse Hinata zambind.
    -Naruto, ne jucam doar daca bagi tu! Tu ai propus jocul! Nu poti sa refuzi, altfel nu se joaca nimeni! spuse Kiba pe un ton mai viclean.
    -Bine, bine! Am sa bag eu! spuse Naruto indreptandu-se spre trasura.

    Naruto ii anunta pe toti inainte sa puna duba ca locul de mija va fi in interiorul trasurii. Dupa ce Naruto se ascunse in trasura sa bage duba, fiecare se gandi unde sa se ascunda. Kiba se gandi sa se ascunda chiar sub trasura. Sakura si Hinata nu priveau cu ochi buni ascunzatoarea lui Kiba deoarece, dupa cum considerau ele, se murdarea de praf. Sakura si Hinata se hotara sa se ascunda dupa niste tufisuri. Se ascunsera dupa niste tufe chicotind intr-una pe seama lui Kiba. Naruto mai statu cateva secunde in trasura, dupa care iesi sa ii caute. Vazandu-se afara, mai astepta ceva clipe sa vada daca nu prinde vreo miscare. Avand in vedere ca era intuneric, era foarte greu sa gaseasca pe cineva. Kiba, aflandu-se sub caruta, era foarte sigur ca va reusi sa castige runda asta a jocului. Vazandu-l pe Naruto ca se indeparteaza foarte grijuliu uitandu-se in toate partile, Kiba iesi pe sub caruta pe partea cealalta, si fara sa-si dea seama facea zgomot destul de puternic ca sa-si dea Naruto seama ca doar Kiba se afla sub caruta. Pe cand Kiba se necajea sa iasa afara de sub trasura- deoarece nu mai era la fel de usor precum la inceput, cand s-a bagat sub ea- Naruto fugise repede pana la car si se sui in el tipand ca l-a gasit pe Kiba.

    -L-am gasit pe Kiba!!
    -Si ce daca? Sti bine regula: ultimul gasit baga!
    -Pai da, dar poate ca fetele sunt mai destepte ca si tine si ma vor pun, iar atunci, tu pici! spuse Naruto increzator.

    Sakura si Hinata ar izbugni in ras, dar le era teama sa nu fie gasite. Ce-i drept, se distrau de minune, iar in timp ce ei continuau cu jocul asta ludic....
    In palatul Salem, era o zarva ca de razboi. Toata lumea o dadu disparuta pe Sakura, mai ales mama ei. Regele, ca sa nu o mai aduca plangandu-se si putin ingrijorat si el, trimise cavaleri si slujnici in cautarea ei. Mama Sakurei aproape ca-si facea peri albi, la cat de furioasa parea. Cine o cunostea suficient de bine, stia ca ar trebui sa stea in preajma ei mai ales acum. Biata Chio! Cam regreta ca o lasase pe Sakura sa faca ce vrea. Era ingrijorata ca domnita sa nu pateasca ceva. Ar muri de inima rea. Se plimba prin tot castelul intreband in stanga si in dreapta daca nu au aflat ceva de Sakura, dar nimeni nimic, nici magar o soapta, un vuiet, o adiere care sa le spuna ceva despre ea. Nici mama lui Kiba nu se simtea prea bine. Era vorba totusi de copilul ei, care niciodata nu disparuse asa de acasa. Mereu o anunta cand pleca undeva, si de nu-i dadea ascultare sa nu plece, tot nu se ingrijora la fel de tare ca si acum. Sufletul si iubirea ei de mama isi doreau odorul inapoi, sa-l aiba in fata ei, sa-l mangaie si poate sa-l mai si ocareasca pentru fapta lui.

    Dupa o joaca nevinovata, trecu o noapte calduta si linistita. Baietii se trezira foarte devreme si le trezira si pe cele doua. Luara un mic dejul rapid format din fructe proaspete si pornira la drum spre Padure de Zgura. Daca in urma cu o seara se distra, acum Naruto era cat se poate de serios pentru ca in aceasta seara vor ajunge in Padurea de Zgura. Demonul launtric nu-i dadea pacea. Mrejele misterelor din padure il atragea cu toate fortele ei inlantuindu-l. Se gandea la bietul Yahiko de care era foarte prins fiind primul sau prieten adevarat. Nu-si dorea decat sa-l salveze pe Yahiko. Inca simtea ca e in viata si nu mai vroia sa fie un las ca pana acum. E timpul ca si el sa se maturizeze.

    Kiba observa starea de neliniste al lui Naruto si faptul ca acesta gonea caii cu repeziciune. Dar ii cunostea motivul nelinistii sale si se gandi la ce se va putea intampla in padurea de zgura. Sunt doar patru tineri, fara expierienta nici macar in lupta, daramite in magie? Toti patru erau fiinte magice, Kiba si Sakura erau nimfi, iar Naruto si Hinata erau elfi, fiecare impartasind puterile mostenite ale neamului sau. Abia acum realiza cu adevarat in ce se bagase. Mereu il considera pe Naruto un las, dar oare el era mai presus decat amicul sau fricos? Si-ar dori sa de-a timpul inapoi si sa refuze cu prima ocazie intelegerea asta. Dar cum putea face asta cand el fu cel care ii indemna pe toti la o misiune de salvare atat de periculoasa. Se ruga totusi sa nu se intalneasca cu ceea ce le povestise Naruto, sau mai rau, cu cel care isi spune Sauron ori Madara.

    Pe dupa amiaza, ajunsesera intr-un oras micut si cam saracacios. Cartierele sarace si strazile murdare isi faceau veacul in toate partile. Abia dupa ce intrai mai adanc in orasel apareau si cartierele curate, dar nici decum la fel de frumoase ca ale Salemului. Dupa acel oras, se ascundea dupa o mlastina blestemata la poalele muntilor, misterioasa Padure de Zgura. Era descrisa in carti de veacuri intregi, ca fiind cel mai urat loc si infricosator, caci acolo se ascund fiintele alungate si exilate de catre omenire si de alte fiinte care au mosterit acele taramuri. In intunecimea ei se ascundeau copacii uscati cu forme ciudate, uscati si fara viata. Nu exista nimic viu in padurea aceea, inafara de ororile raului. Era ca un hau adanc in care odata prins, nu te mai intorci viu niciodata. Doar cei norocosi au scapat, dar au ramas pe veci legati de locul necuratului, chinuiti de amintiri reci si intamplari ciudate care iti taie rasuflarea.

    Si trecura cei patru de oras, iar sosi si seara care aducea cu sine multe intamplari ciudate ce vor avea loc. Caii galopau cu viteza printre terenurile agricole ale orasului. Apoi, ajunsera pe un camp lipsit de viata, cu o iarba moarta si pamant sterp. Deja intrara in domeniul "mortii". Cei patru tineri erau deja foarte incordati de atmosfera apasatoare din aer. Mai aveau putin si ajungeau in Padurea de Zgura. Fiecare se gandea la ce va intalni acolo, ce va vedea, ce va pati, daca se va mai intoarce. La inceput era vorba parca de o joaca, de o dovedire a curajului, dar acum, parca apropiindu-se de mlastina, realizau fiecare ca aveau de a face cu ceva serios si ca e posibil ca de ei sa depinda viata tuturor fiintelor, fie ele magice sau nu.

    Inainte de a intra in mlastina, facura un popas deoarece nu puteau intra cu caruta in mlastina fiindca s-ar fi scufundat. Nu era vreun drum pe care sa mearga. O ceata groasa se lasa peste mlastina. Se vedea doar acel mal adanc acoperit cu ierburi scarboase. Mai era cate un copac care se inalta triumfator deasuprea negurii de noapte precum un balaur infricosator. Imaginea naturii moarte ii speria pe tineri. Privirile lor cautau in fiecare din cele patru zari inghetate de imaginea unei nopti in mlastina. Un petic de pamant se intindea inaintea lor, spre padurea de Zgura care inca nu se vedea de ceata, dar Naruto care o mai vazuse, stia ca e un loc mai ingrozitor decat o mlastina infricosatoare.

    -Deci, ce facem? Nu se vede absolut nimic! spuse Sakura speriata de moarte.
    -Hey, fricosule, tu trebuie sa sti drumul spre padure chiar daca e ceata! spuse Kiba si el speriat.
    -Ce ar fi sa luam si caii cu noi? Se poate intampla orice, si e bine sa avem aceste animale cu noi! spuse Naruto serios.

    Sakura se urca alaturi de Naruto pe cal, iar Hinata cu Kiba pe celalalt cal. Si pornira cu toti inspre intunecata Padure de Zgura. Mlastina era destul de mare si ascundea si dansa secretele ei bine pastrate in taina adancurilor sale. O data, mlastina a servit ca capcana mortala pentru uciderea celor care se ridicasera impotriva lui Sauron. Acolo erau ucizi in cele mai groaznice moduri de care mi-e frica se vi le spun. Tipatele lor si plansetele eterne se auzeau de fiecare data cand cineva trecea prin mlastina, iar daca se oprea sa se uita in apa putea fi inghitit de sufletele blestemate, ramand prins acolo pentru totdeauna. Aceste zvonuri se adeverira, deoarece se auzeau tot feluri de strigate care veneau din toate partile. Pana si cei doi cai se nelinistira si se oprira pe loc speriati parca simtit pericolul.

    - Ce se aude? Parca ar fi tipetele cuiva, dar nu vad pe nimeni! Locul asta e atat de ciudat, spuse Hinata speriata.
    -Nu-ti fa griji, draguto! De asta sunt cu tine pe cal! spuse Kiba serios si increzator in sine.
    -Stiu, dar totusi se poate intampla orice! E straniu sa auzi tipete umane desi nu e nimeni. Cunosc legendele acestui loc, dar nu credeam ca sunt reale!
    -Intr-adevar e periculos! Ar fi bine sa nu va apropiati deloc de apa altfel o sa muriti! spuse si Naruto la fel de serios ca si Kiba. Nu-ti fa griji, domnito, de data asta nu voi mai lasa sa se intample ce s-a intamplat ultima data! O sa-mi gasesc amicul, dar si o sa-l infrang pe Sauron!
    -Bine..., murmura Sakura cu un glas stins.

    Apoi pornira din nou la galop. Parea ca ceata aceea groasa nu se mai termina, iar mlastinea parea tot mai periculoasa. La un moment dat, vazura o femeie in alb trecand peste ape, plutind. Un par negru si lung, dar cu un aspect nengrijit acopereaa un trup alb fantomatic. Cu toti se speriara, dar se gandira ca e doar una dintre fantomele locului si ca nu le va putea face vreun rau. Apoi, aparitia misterioasa disparu facandu-se invizibila. Insa pe cand se simtira cu toti usurati, le aparura in fata speriind caii atat de tare incat ii dobori pe toti jos. Fantoma semana cu tanara fara chip din povestea lui Naruto pentru ca nu avea fata deloc.
    -E fantoma fetei fara chipe despre care ne-a spus Naruto!! tipa Kiba incecand sa retina caii pe loc.
    -Salvati-mi sufletul...se auzea vocea fantomei ca o soapta.
    -Stati asa, cred ca vrea sa ne comunice ceva! spuse Hinata care apropie de fantoma ata de tare incat era doar la cativa centrimetri de ea.

    Fantoma ii cuprinse chipul Hinatei in mainile sale, apoi intra in trupul acesteia prin gura ca un fum. Sakura se apropie de Naruto si il stranse in brate speriata. Nici unul nu mai avea puterea de a spune ceva. Intepenisera pe loc fiecare. Aveau privirile tulburate si mintea confuza. Cum de tocmai Hinata capata darzenie in inima, cand ei care se tineau curajosi, nu puteau nici sa clipeasca de frica? Dupa intamplarea asta ciudata, Hinata se intoarce catre ei cu niste ochi tulburatori de stralucitori. Trupul ei incepuse sa se
    lumineze puternic capatand o aura magica.

    -Hinata? Esti ...bine? intreba Sakura speriata.
    -Ea nu e aici! rasunara mai multe voci feminine deodata din trupul ei.
    -Las-o in pace! Iesi din trupul ei afara! Dute la monstrul tau din padure! tipa Naruto nervos.
    -Pe tine te tin minte! Ai mai fost odata aici! Am asteptat mult timp revenirea ta, spuse fantoma socandu-l pe Naruto. In inima ta e o teama imensa pe care o simt, dar simt si de asemenea o putere care mai devreme sau mai tarziu va iesi afara. Tu esti salvarea acestei lumi. Doar tu poti reface echilibrul! Trebuie sa aduci mostenitorul de drept inapoi pe tron, dar el nu stie asta, si se lasa folosit si condus de Intunecat.
    -Intunecat? intreba Sakura atragand atentia fantomei asupra ei.
    - Tu ai un suflet pur si inocent. De asemena, vei juga un rol important in aventura care va incepe. Dar ai grija cu cine te incurci, pentru ca vei suferi cum n-ai suferit vreodata. Decand existi, viata e urmarita la fiecare pas de Intunecat. Esti o nimfa cu sange albastru. Nu lasa niciodata ca rautatea sa-ti cuprinda sufletul.
    -Eu? E cumva o profetie?
    -Nu!! se rasti fantoma speriindu-i pe toti. E o avertizare... Voi patru sunteti meniti sa luptati pentru viitorul Moveei si Moiviei. Eu voi ramane in trupul acestei tinere ca sa va fiu calauza cat veti ramane in acesta padure. Nu va vreau raul. Sunt doar un suflet ratacit care vrea sa se odihneasca dupa mult timp!
    -Calauza? Ne vei conduce la Sauron? intreba Kiba.
    -Nici decum. E prea periculos. Eu doar va voi ghida...Deci, urcati-va pe cai si sa pornim! spuse fantoma ridicand trupul Hinatei in aer.
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 23 Ian 2012 - 15:28

    Prima! Winner

    E atat de frumos! Cred ca Naruto trebuie sa-l readuca inapoi pe tron pe Sasuke...Si daca Sakura joaca un rol impotant inseaman ca va fi sotia lui Think Da..sti ca e superb ceea ce faci? Adica mie imi place la nebunie ficul asta, as fii in stare sa-l recitesc la infinit. A intrat in trupul Hinatei? Sper ca nu face nimic rau acolo. Au jucat dea vata-scunselea? Ce dor imi e de jocul asta...E...sti ca doresc next-ul nu? Daca nu sti o afli acum Laugh Da..te rog din suflet sa pui next-ul cat de repde poti! Kiss
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Domino la data de Sam 11 Feb 2012 - 23:23

    Chapter 8: Misterele din padurea de zgura(Partea a doua)

    Partea a doua: Ce patesti cand te avanti unde nu trebuie!

    Cei trei pareau foarte speriati. Se uitau unul la altul cu o privire speriata. Fiecare in sinea sa era speriat si confuz nestiind cum sa reactioneze intr-o situatie pe care sa o poata manevra dupa dorinta proprie. Singura solutie era sa accepte ca in trupul Hinatei era posedat de o fantoma cu intentii nestiute. Daca ar fi o persoana reala, poate ca ar avea incredere in ea, dar cand au de a face cu lumea spirituala, nu mai era aceeasi situatie.

    Deci Kiba, Sakura si Naruto urcara pe cai si pornira dupa corpul eteric al Hinatei care stralucea inca puternic. au intrat din nou in negura aceea groasa adancindu-se in ea pana cand siluetele lor nu se mai vazura deloc. Se mai auzea cate un sunet surd sau un vuiet care parca tuna din pamant. In aer plutea acel sentiment rece si insistent al mortii si al trecutului intunecat. Umiditatea din aer se lasa grea peste tinutul mort. Nici cerul nu se mai vedea deloc. Stelele care ar fi trebuit sa le calauzeasca calea erau rapite de nori viteji care cucerisera noaptea. Iar pe deasupra, era un intuneric de nebiruit si adanc ca cel mai crunt hau. Adancimea sa scormonea adanc in sufletele celor trei fapturi magice ucigandu-le cate putin curajul si voiosia cu care pornira la aventura. Trupurile lor erau invadate de fiori glaciali care le cristalizau trupurile cu o frica inghetata paralizandu-le trupurile. Faptul ca mai mergeau inainteau, era un act voluntar atatat de o promisiune puternica, caci de nu ar exista o promisiune ar lua inapoi la fuga si nu s-ar mai opri.

    Pana la urma, rasari si in fata lor o aglomerare intunecata de copaci uscati cu o scoarta de culoare neagra. Peisajul se schimba intr-o clipa. Parea ca o bariera invizibila nu lasa ca ceata sa patrunda in padure. Dupa ce intrata in pasure, rasuflara usurati ca scapara de ceata si de mlastina, dar ce ii va astepta in padurea mortii...

    Acea padure li se parea mai neagra si mai pustie decat moartea. Nici o urma de viata nu parea sa insenineze acel loc de mult uitat. Nici macar gaze care obijnuiesc sa traiasca doar in paduri nu existau. Cu toate astea, se simteau urmariti de peste tot. Acel sentiment infiorator care iti spune ca cineva te urmaresti. Te uiti in toate directile, incerci sa vezi ce se intampla, apoi te alini gandul ca e doar imaginatia, dar acel sentiment de groaza tot nu dispare. Auzi zgomote, pasi de nicaieri, iar apoi o atingere ce te face sa ingheti de frica, si totusi, nu e nimic in jurul tau. Atunci, ce se intampla? Nici ei nu isi puteau explica sentimentul te teama conceput de mintea lor virgina. Niciunuia nu i-a trecut prin cap ca va vedea sau va revedea acest loc pustiu curmat de Intuneric. Pamantul rece si gol era umbrit de copacii batrani care parca tipau dupa ajutor. O luna de sticla argintie pazea acel loc ca nu cumva vreo vietate sa scape si sa sperie lumea de dinafara Padurii de Zgura. Un nume foarte ciudat pentru o padure. Dar este un nume perfect pentru un loc mai mort decat moartea ca si acesta.
    Fiorii mortii ii speria pe cei trei pusti. Noroc ca se aflau pe cai, altfel nu ar mai indraznit sa calce in locul acesta. La un moment dat, fantoma se opri parca chemand ceva spre ea. Sakura, Kiba si Naruto se uitau speriati in jurul ca nu cumva sa fi fost atrasi intr-o capcana. Dupa cateva secunde eterne, fantoma care poseda corpul Hinatei se intoarce catre ei si incepe a sopti niste cuvinte cifrate, intr-o limba straveche.

    -Ce face? spuse Kiba in soapta catre Naruto acesta dand doar din umeri.
    -Taceti! spune Sakura neluandu-si privirea de la fantoma.

    Dupa cateva clipe, corpul Hinatei incepe sa straluceasca mai tare. Apoi, dintre copaci, se auzi un fosnet de parca ceva dadea din aripi. Cei trei se uitau in toate partile cautand cu privirea ce ar putea fi. Apoi, vazura ca praful de pe pamant se ridica in aer ca si cum ceva falfaia din aripi, aterizand. Cu cat parea mai straniu, un urlet de bestie neimblanzita lovi toatoa zona cu ecourile sale. Kiba, Sakura si Naruto se panicara iar caii pareau nelinititi tropotind si nechezind speriati de ceva ce parea ca doar ei vedeau. Apoi, bestia se facu in sfarsit vizibila . Era un monstru cu piele neagra si fara ochi, cu o piele sozoasa zbarcita. Avea aripi cu membrane eruptea si gheare mari si ascutite ca sabiile. Era un monstru destul de mare si infiorator. Dadea intr-una din aripi mai aruncand cate un urlet neimblanzit.

    -Asta e primul vostru test! Inainte de a va continua drumul, vreau sa ma asigur ca meritati sa treceti! Nu sunteti primii care au au mai venit si m-au intalnit! Vreau doar sa imi eliberez sufletul de acest loc! Daca nu veti trece de el, corpul tovarasei voastre va ramane al meu! Dar daca veti reusi sa treceti,voi fi calauza voastra tainica. Am asteptat zece ani, ca cineva sa ma elibereze! Sper ca voi veti fi aceea.
    -Se pare ca va treui sa luptam cu Bestiuta! spuse Kiba speriat. Naruto, asta e monstrul de care ne-ai spus? Trebuie sa ne ajuti!
    -Da asta e, dar cu ce sa va ajut daca nici nu am luptat cu el?
    -Hinata! Trebuie sa o salvam pe Hinata! spuse Sakura care nu paticipa la discutia celor doi. Daca e doar un test, totusi, trebuie se nai dai un indiciu!
    -Trebuie sa supuneti monstrul, sa-l imblanziti, dar sa nu il ucideti! Altfel blestemul care s-a abatut asupra lui se va abate asupra voastra!

    Apoi, fantoma parasi trupul Hinatei transformandu-se intr-o lumina mica si alba care plutea in aer, spre luna. Hinata cazu in genunchi confuza fara sa observe inca ce se afla in spatele ei. Cei trei stateau si taceau speriati uitandu-se cum monstrul se apropia incet cu capul sau urias de Hinata rasufland zgomotos pe nari ca si un dragon. Hinata simtea in spatele ei curenti calzi de aer care o zapaceau cumplit. O privire in spate fu de ajuns ca sa tipe speriata. Abia apuca sa se ridice in picioare si sa o ea la fuga spre ceilalti, iainte a monstrul sa o loveasca cu laba stanga din fata putand-o sfarteca cu ghearele mari ca lamele de spada.

    -Hinata, urca-te in spatele meu! spune Kiba ajutand-o sa se urce pe cal. Singura solutie e sa ne despartim daca nu vrem sa...Si tocmai s-a clonat! spuse Kiba socat ca monstru s-a dublat, aflandu-se acum in fata lui doua exmplare identice. Asta nu-i a buna!! spuse Kiba inghitind sec.
    -Fir-ar! Hai mai bine sa iesim din padurea asta blestemata! spune Sakura speriata.
    -Nici gand! Daca fundul domniei tale a ajuns pana aici, nu se mai intoarce acasa pana nu imi salvez prietenul! spuse Naruto perfect serios, cu o scanteie vie de curaj in ochi.

    Unul dintre monstri se ridica in aer si se indrepta spre Naruto si Sakura. Naruto care se vedea ca e un calaret excelent, dadu comanda calului sa fuga cu viteza. Bestia ii urma zburand printre copaci. Mai scotea din cand in cand cate un un tipat ingrozitor care rasuna in toata padurea, poate pana la castelul din mijlocul ei...Tropotele animalului erau rapide si se amestecau cu zgomotul produl de fosnetele aripilor monstrilor. Naruto si Sakura erau defapt victimele monstrilor.
    In incerarea de a scapa de bestia fara ochi, Naruto forta calul sa alerge tot in zig-zag si sa se amestece printre copaci. Naruto parea extrem de hotarat, dar Sakura era atat de speriata incat abia se mai tinea de Naruto. Reactiona asemenea unui copil mic si speriat, aproape plangand de teama ce ii zbuciuma sufletul. Se stranse mai tare de Naruto ca sa nu cada, iar cand se uita in spate, era si mai speriata.

    -Naruto! Spune-mi ca nu vom muri! Spune-mi ca ne vom intoarce acasa teferi!
    -Ne vom intoarce domnita Sakura! Ne vom...

    Sakura si Naruto erau urmariti de unul dintre cele doua bestii, dar ce facea oare celalalt? Kiba si Hinata nu pornira deloc la fuga. Se pare ca "viteazul" Kiba cel Fricos avea degand sa duca lupta in acel loc. Tanarul parea mai speriat decat Hinata si ii tremurau hamurile calului in maini. Acum, cel care se dadea mereu mare si radea de alti, s-a dovedit a fi un las. Dar chiar si un cand se vede intr-o asemenea situatie cauta o cale de scapare si ajunge sa isi infringa temerile pana la urma. Tipetele diavolesti ale balaurului parca il trezira si pe Kiba la viata. Hinata, care era in spatele sau, astepta ca Kiba sa reactioneze:

    -Kiba-kun, ce vom face?! Mi-e teama! spuse Hinata strangandu-l tare il brate pe Kiba.
    -Pai...Fantoma a spus ca trebuie sa il imblanzim, dar cum sa imblanzim o asemenea bestie? Trebuie sa existe ceva!

    Kiba cobori jos de pe cal si incerca sa se apropie de monstru cu pasi marunti. Bestia isi indrepta capul curioasa catre el si cum nu vedea, incerca sa asculte pasii care se indreptau spre ea. Incet, Kiba se apleca sa ia un bat si o piatra ca sa lupte cu monstrul. Desi reusea sa-si controleze trupul, inima ii tremura de frica. Dar isi dorea sa traiasca si sa ii intalneasca pe Naruto si Sakura si sa plece inapoi acasa, in Salem.

    -Hinata! Eu voi distrage atentia monstrului, iar tu vei pleca! spuse Kiba neluandu-si privirea incruntata de pe bestie care maraia intr-una.
    -Dar Kiba-kun!! spuse Hinata ingrijorata de planul nebunesc al lui Kiba.
    -Dute! Iti promit ca ne vom revedea! Mai bine dute cauta-i si ajuta-i pe Sakura si Naruto! Crede-ma, la cat de bleg e Naruto va mare nevoie de ajutor! Si oricum, daca vei face ce iti spun, vom avea mai multe sanse de scapare, chiar daca eu as...muri...

    Hinata nu mai raspunse nimic. O durea inima sa il lase pe Kiba singur cu balaurul ala. Nu era inarmat decat cu un bat si o piatra si isi dorea sa lupte cu un monstru decatva metri. Cat de nebunesc era planul lui Kiba, Hinata il asculta si pleca departe, pe urma lui Sakura si Naruto. Kiba ramasese singur impotriva monstrului care parea chiar foarte furios. Kiba facu primul pas ca sa lupte cu monstrul. Arunca cu piatra ca sa infurie bestia fara ochi mai tare. Monstrul urla odata, iar apoi isi ridica laba stanga in aer ca sa il loveasca pe Kiba. Acesta o lua la fuga instanteu caci nu stia sa lupte. Intai zbiera ca lumea, apoi o lua la fuga ascunzandu-se dupa copaci, in timp ce monstrul isi lua zborul si se face invizibil.
    Kiba alerga de ceva timp si cand vazu ca monstrul disparu, crezu ca a scapat. Se aseza in fund rasufland usurat.

    -Iuhu! Am scapt! He-hei! tipa Kiba atat de tare de fericire incat probabil atrase monstrul inca odata catre el fara sa isi dea seama.
    Apoi, se auzi din nou un falfait de aripi care dadea praful de pe pamant la o parte.
    -O nu! Am uitat ca monstrul poate deveni si invizibil.

    Kiba ramasese locului ca sa afle ce are degand monstrul. Isi modera pana si respiratia de frica, aproape ca si-o apri. Monstrul deveni vizibil imediat. Parea ca nici nu stia unde e Kiba. Isi indrepta capul gigant in toate partile cautand orice sursa de sunet. Lui Kiba i se paru imediat ciudat acest lucru, dar nu reusi sa desluseasca motivul pentru care bestia nu se indreapta spre el ci cauta ceva anume. Din nefericire, facu greseala sa o ia la fuga din nou ca bezmeticul prin padurea intunecata. Noroc ca nu se trantea de nimic din cauza negurei negre ce se asternu peste meleaguri. Balaurul cu auzul sau superior incepu sa alerge dupa Kiba. Intr-un moment de neatentie, monstrul era sa-l inhate pe Kiba cu dintii sai, noroc ca Kiba se feri totusi la timp si se arunca intr-o parte la adapostul unui copac foarte gros, de vreo cativa metru de lat. Se ridica si se ascunse dupa copac respirand adanc. Deja toate apele il treceau de la teama, de la oboseala si de la suprasolicitare. Aproape ca nu-l mai tineau picioarele. Doar pentru ca aproape era barbat, nu insemna ca nu are voie sa se teama. Pana la urma, teama e un sentiment uman, care chiar daca e o emotie negativa, poate salva viata cuiva, atunci cand nu are cum sa lupte cu ceva, mai ales daca e vorba de supranatural. Monstrul is indrepta capul spre partea stanga a copacului, iar Kiba se duse in partea dreapta ca sa nu-l "vada". De cate ori monstrul repeta acel lucru, Kiba se ducea in partea opusa. Pana la urma, bestial se satura si isi lua zborul linistit printre copaci. Kiba ramasese acolo un timp bun paralizat de frica. Isi dadu seama ca experienta asta ii va schimba modul de a fi si de gandi, dupa ce aproape ca a experimentat moartea. Nici nu ii mai pasa de ceilalti, ci doar de propria viata; prefera sa ramana locului decat sa porneasca in cautarea celorlalti. Teama
    pe care o simtea nu il lasa sa gandeasca cum trebuie si sa gaseasca un plan ca sa scape cu viata el si ceilalti. Pana la urma, el era capul expeditiei, dar s-a dovedit a fi un las aproape tot drumul. Se lipi de pamant ca de o iubita, iar ochii sau ingroziti mangaiau padurea speriati. Se aduna ca un ghemotoc, de parca iar fi frig si ramasese incremenit...

    Hinata pleca in cautarea celor doi uitandu-se mereu in toate partile ca nu cumva bestia sa apara de undeva sa o atace. Dintr-o data, gandul o duse la Kiba si o facu sa se intrebe si sa se ingrijoreze ce se intampla cu el. Oare mai traia sau bestia l-a ucis deja? Ii venea sa se intoarca, dar cum deja gonea de o gramada de timp, nu cunostea drumul inapoi catre Kiba, dar bestia care o urmarea il cunostea. La un moment dat, Calul se opri speriat si se ridica nechezand puternic, pe picioarele din spate facand-o pe Hinata sa piarda controlul asupra animalului. Biata de ea isi dadu seama ca ceva era in neregula daca armasarul reactiona asa. In fata ei, monstrul deveni vizibil, dar care dintre cei doi monstri putea fi? Cel care il speriase de moarte pe Kiba, sau cel care ii urmarea pe Naruto si Sakura?
    Intr-un final, Hinata reusi sa preia controlul asupra calului, si sa-l faca sa o ia la galop in directia opusa. Monstrul deveni din nou invizibil si se lua dupa ea. Monstrul care o urmarea pe Hinata era cel care il teroriza de-a binelea pe Kiba.
    Celalalt monstru se intorsese cu Naruto lesinat, purtandu-l in coada sa. Ce se intamplase de monstrul nu ii mai urmarea, nu va ramane secret deloc. In timp ce ii urmarea mai aparura si alte monstruozitati ascunse in padure. Pareau niste bestii paroase, toate din aceeasi plamadeala; semanau cu ursii la aspect, dar aveau urechi de lup si trup de liliac. Erau mari aproape cat un urs si pareau foarte fioroase. Ochii lor de culoarea focului arzeau a foame. Una dintre bestii sari peste cei doi sii dobori cu cal cu tot. In cadere, ei tipara tare, iar bietul cal il rupse piciorul drept din spate. Din nefericire, cei doi fura prinsi sub greutatea calului. Simtita cum trupurile lor se zdrobeau, iar carnea li se frangea de pe oase sub greutatea animalului. Sakura tipa din rasputeri si incerca sa ridice calul de pe ea impreuna cu Naruto care scrasnea din dinti puternic. Bestiile fioroase pareau totusi mai interesante de monstrul inaripat decat de ei. Bestia urs care sari pe ei se apropie suspicioase de cei doi, in timp ce cei din haita sa se luptau cu monstrul atacandu-l intr-una. Prinsi sub cal isi dadura seama ca puteau muri acolo. Sakura si Naruto se privira in ochi plangand amandoi de nereusitele lor. Isi compatimeau reciproc sortiile si blestemau toate spurcaciunile din padure. Animalul paros isi apropia capul masiv salivand deasupra celor doi lasand ca balele sale scarboase sa cada pe fetele celor doi. Ii mirosea si ii analiza cu atentie, asigurandu-se daca sunt periculosi sau nu.

    *Nu pot sa cred. In urma cu doua patru sau cinici zile eram fericita im cetatea Salem, protejata de parintii mei. Acum, sunt gata sa fiu sfasiata de niste bestii de ca nu am habar nici cum se numesc. Viata chiar poate lua intorsaturi ciudate. La inceput, am crezut ca va fi doar o joaca de copii, apoi, ca o naiva, m-am avantat in lumea asta necunoscuta ca apoi sa sfarsesc sub coltii acestor bestii. Stiu ca nu sunt chiar o persoana buna, dar oare chiar sunt demna de o moarte asa de cumplita?* gandi Sakura asteptandu-si moartea.

    * Biata domnita...Nu spune nimic, dar pare atat de speriata, si totusi resemnata in acelasi timp ca va muri aici. E atat de trist. Nu ar fi trebuit sa spun nimanui si sa fi venit singur. Acum probabil ca Kiba si Hinata sunt morti asa cum vom si eu si domnita. Nu-mi doresc sa mor, dar ce pot sa fac? Am avut mereu un vis: sa il descopar pe Sauron, adica pe pustiul care a ramas dupa moartea lui Madara. Dupa moartea acestui print al intunericului, lumea a inceput sa il numeasca pe fiul sau, Sauron. Acum, probabil ca voi muri sfasiat in bucatele. Yahiko, iarta-ma ca nu m-am putut sa ma tine de promisiune: de promisiunea de a te salva! Am avut credinta plana in clipa de fata ca esti inca in viata...* gandi Naruto la fel de resemnat ca si Sakura.

    Ambii asteptau clipa in care bestiile blanoase sau monstrul fantomei ii va ucide. Nici daca nu se aflau prinsi sub cal probabil nu ar fi avut cum sa scape. Inima lor pompa cu mai multa forta sangele ca se le incalzeasca trupurile frante si pline demurdarie. Privirile lor se incrutisau inca cu cea a monstrului care sari in cealalta parte, peste cal. Se pare ca tanarul animal era mai delocios decat capetele celor doi. Chiar inainte sa se infrupte din cal, animalul dadu peste picioarel lor. Le mirosi cu atentie, iar apoi cu o cruzime de nedescris falcile sale puternice strapunsera piciorul drept al Sakurei care tipa de durere. In timp ce durerea ii frangea inima chiar, se ridica aproape in fund si tipa atat de tare incat atrase atentia celorlalti monstri parosi asupra lor. Sakura cazu pe pamant nemaimiscand. Privirea ei era atat de mare si respira cu zgomot. Monstrul nu ii mai dadu-se drumul la picior gustand sangele care ii inunda narile cu un miros delicios. Naruto se ingrijora imediat, iar reactia ciudata al Sakurei il facu sa reactioneze imediat.

    -Domnita, ce vi s-a intamplat? De ce nu va mai reveniti!

    Tanara domnita nu raspunse un timp bun lui Naruto care incepea sa creda ca e moarta, insa respiratia ei profunda plina de gafaituri puternice il faceau sa se intrebe si mai tare ce a patit. Abia dupa un timp, Sakura reusi sa isi adune ultimele puteri ca sa ii raspunda. In scurt timp, siroaie de sange ii curgeau din gura semnalizand starea grava in care se afla.

    -Cred...ca mi-a muscat piciorul...,spuse ea fortandu-se sa vorbeasca caci vorbea foarte incet si obosita.
    -Ce? La naiba! Nu va las sa muriti aici! spuse Naruto mai facand inca cateva incercari sa ridice calul de pe ei, dar fiecare incercare era in zadar caci animalul era prea greu. Fir-ar! tipa el furios.

    Intre timp, bestiile alungara balaurul inaripat si veni vremea sa se ocupe de ei. Dar ca orice animal de prada, era imposibil sa nu exista rivalitate si batai pentru mancare. Animalele maraiau un la alta intarziind din nou moartea celor doi si a calului care inca era neatins. Ca si lupii, isi inclestau coltii salbatici si ascutiti unii la altii, iar cu ghearele se sfasiau intre ei. Doi membri mai destepti ai haitei lor se indepartara de batausi se apropiara de Naruto si Sakura. In timp ce Naruto incerca sa o faca pe Sakura sa reactioneze, monstrii cei doi se apropiara infometati de ei. Naruto ii observa si incerca sa ii alunge dand cu mana in aer, insa unul dintre ei ii apuca maneca hainei si i-o sfarteca maraind. Dupa asta, monstrii se apropiara din nou de ei, aratandu-se mai arata de Naruto care se zbatea intr-una.

    Pe cand situatia sa se agraveze, balaurul inaripat aparu iarasi alungand bestiile, parand mult mai fioros. Bestiile sarira din nou pe el sfasiindu-i pielea si carnea cu ghiarele lor mari ca niste pumnale. Monstrul ii lovea cat cu coada, cand cu capul, cand cu unul dintre cele sase membre ale sale. In cele din urma monstrul birui si alunga bestiile care alergau cu coada intre picioare. Apoi, bestia aparu si se arata in fata lui Naruto care o privea socat. Acum era sigur ca ii va omori, insa se dovedi contrariul. Bestia inaripata o adulmeca pe Sakura realizand ca isi pierdu-se cunostiinta, apoi, ca si cum ar vrea sa-l salveze muta calul apucandu-l cu dintii provocandu-i animalului o durere si rani mortale. Muta calu cat sa il ridice de pe Naruto, insa picioarele Sakurei ramasese prinse sub cal zdrobindu-se din nou sub presiunea durerii. Naruto se astepta ca Sakura sa reactioneze, insa nici un tipat sau un gest nu veni din partea ei. Monstrul il apuca pe Naruto de mijloc cu coada sa serpuitoare si il ridica in aer pe tanar care era disperat.

    -Hey! Ce faci?! Asteapta! tipa Naruto pana in momentul in care bestia isi lua zborul cu el cu tot. Nu!! Domnita Sakura! urmara tipetele sale lungi si pline de o durere cumplit de mare.

    Sakura ramasese acum singura, zdrobita de durere, aflata sub greutatea unui animal care si bietul de el mai avea putin si isi dadea duhul. Ochii ei intradeschisi semanau un verde intunecos, plin de moarte si chin. Trupul ei ranit nu mai pulsa a viata aproape deloc. Sangele ii rosi buzele vinete si uscate, iar parul ei roz era imprastiat pe pamantul rece racorindu-se de teroarea fricii.

    Destinele lor se aflau la o rascruce periculoasa. Kiba era terorizat de monstru si incremenit de frica, Hinata nu stia cum sa faca fata bestiei, Naruto era dus cine stie unde de catrea calalta bestie, iar Sakura, nu se stie daca va trai sau va muri...

    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 27 Mar 2012 - 20:38

    Fic inchis la cererea autoarei. Daca te hotarasti sa il reiei stii unde ma gasesti ^^
    O seara buna!

    Continut sponsorizat

    Re: Legenda celor 9 interzisi: Prizonierii sangelui (sezonul 1)

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Dum 28 Mai 2017 - 11:25