╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Tabu [+16]

    Distribuiti

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Dum 28 Iul 2013 - 18:39

                                                       Capitolul I






         Dacă o cutie de lemn pe patru picioare montate cu roți este un birou, atunci pot spune că stau la biroul meu.  Scaunul a devenit de mult incomod, dar orgoliul mă ține împietrită. Îmi cocoșez spatele și îmi întind picioarele amorțite, cu ochi-mi afundați în formularul din fața mea, de care se presupunea că în momentul acesta mă ocup. Să faci drum din America până în Japonia pentru o mască de sticlă făcută de un tip al cărui nume nu l-am reținut, mi se pare o pierdere de timp. Madame dorea tot ce era legat de artă, dar nu-l voia dacă nimeni nu concura împotriva ei. Mândria o ducea departe, pe când a mea mă trăgea mereu în jos. Pot spune că sunt și mereu voi fi geloasă pe Madame, pe luxul și faima ei; le-aș vrea pe toate.

          Oftez. Nu e ca și cum eu am o așa viață. Îmi ridic ochii din coala perfect albă și îmi rotesc privirea prin cameră. Tablouri cu rame sclipitoare  și geamuri curate. Nu văd nimic în spatele acestor mâzgălituri făcute cu pensula; asta ar trebui să fie artă ? Niște linii colorate groase ce se sfârșesc cu dungi subțiri. Și eu aș putea face asta. 

          — Scumpo, s-a terminat programul. Poți pleca acasă. 

          M-am uitat la ea. Cămașa perfect călcată este acoperită de un sacou negru, descheiat, fix mărimea ei; fusta neagră îi dă un aer serios și puternic, picioarele suple acoperite de un dres negru, fără vreo ruptură și tocurile lăcuite. Zâmbetul ei alb, seducător și ochii albaștri; mereu perfectă, cum o știau toți. 

          — Da, Ino; tocmai mă pregăteam de plecare, am mârâit revoltată. 

          Ea, întruchiparea perfecțiunii; eu, nimic față de ea. Mă simt atât de mică și neînsemnată, i-aș zdrobi pe toți și le-aș lua tot ce eu nu am, doar ca să mă simt bine. Dacă ar fi și posibil. Mă ridic robotic, îmi adun foile și mapele pe care le închid într-un sertar cu un lăcățel. Îi puteam simți privirea intrându-mi prin spate și ieșind prin partea opusă, lucru ce mă făcea să mă simt inconfortabil. Mă întorc cu fața spre ea, îmi iau jacheta din cuier și geanta de pe marginea biroului îndreptându-mă cu pași siguri spre ușă. Ea încă mă privea zâmbind. Aș fi vrut pur și simplu să-i șterg acel zâmbet de pe față cu doar câteva cuvinte, dar nu-mi permit. 

          — Pe mâine, Saku ! a exclamat ea veselă.

          Nu am răspuns, am continuat să merg ca și cum nu am auzit. Intru în liftul modern și apăs butonul pentru parter. Melodia, cântecul, sunetele produse de acel difuzor mă scot din minți. Aerul mi se pare închis și murdar, dar bineînțeles, ca de obicei, este doar imaginația mea. Clipesc de două ori când liftul se oprește și ușile se deschid. Pășesc afară și continui să merg, ascultând doar respirația mea grăbită și sunetul produs de tocurile mele. Mergând, am tras cu ochiul spre bărbatul ce stătea la recepție, zâmbindu-i unei doamne care chicotea la fiecare vorbă spusă de el. Un glumeț care ar fi trebuit să plece de mult acasă, dar cine eram eu să-l atenționez? Brusc, privirea lui se mută spre mine. Se scuză politicos și se apropie mai mult în fugă decât în mers.

          — Serios? Credeam că ești mai pretențios, am spus, prefăcându-mă dezamăgită.
          — Ei, aventuri, spuse, frecându-și ca de obicei ceafa.

          Dacă nu l-aș fi cunoscut aș fi spus că s-a rușinat, dar nu el. Ține mereu acel zâmbet glumeț pe față, părul ciufulit îl face să semene cu un clown, dar i se potrivește perfect această imagine haioasă.  Am zâmbit și, fără să-i mai spun ceva, am continuat să merg spre ieșire. El mergea pe lângă mine.

          — Pleci? a întrebat el, mergând relaxat.
          — Nu, Naruto, mă gândeam să dorm aici peste noapte, am spus ironică. Vrei să mi te alături?
          — Cu cea mai mare plăcere, milady. 

          Amândoi am început să râdem. L-am privit cu zâmbetul pe buze și i-am șoptit un „pa” indiferent. Am continuat să mă deplasez înainte, până când vocea lui m-a oprit.

          — Hei, daca o să ai nevoie de ceva, să-mi spui, okai? zâmbi el spre mine.
          — Lasă-mă pe mine, tu ai grijă să nu te devoreze, am râs, amintindu-i de doamna care îl aștepta, și apoi am ieșit din clădire.

          Vremea nu e chiar de partea mea. Norii negri acoperă stelele și luna; aștept o ploaie care, mai mult ca sigur, avea să mă prindă pe drum, dar ce seară de-a mea nu e proastă?  Iau o gură mare de aer și o iau la pas grăbit spre casă.  Dar cum God nu mă iubește, iar Jesus n-a fost niciodată de partea mea, a fost imposibil să-mi ocolească viziunea cu ploaia pe drumul meu.  Din câteva picături s-a transformat, fără răbdare, într-o adevărată furtună ce îmi strica părul, care chiar și așa nu fusese prea aranjat. Spre norocul meu, am reușit să cad și să-mi julesc genunchii, iar ruperea dresului a fost într-adevăr un bonus. Într-un final, am ajuns la limită, și am decis să chem un taxi, sacrificându-mi banii pentru Snickers și apă plată.

          Îmi sprijin capul de geamul rece al mașinii. Sunt obișnuită ca lucrurile să meargă prost, dar mândria mea de doi bani nu-mi permite să cer ajutorul cuiva. Mulți îmi spun că nu pot realiza nimic singură, și nu le-am dat niciodată dreptate, dar nici nu le voi da. Am realizat multe, nu lucruri mărețe, dar pentru mine, în momentul ăsta , fără aceste presupuse realizări, nu aș fi aici. Și mi-e bine. L-am privit cu coada ochiului pe șofer. Se uita la mine fără jenă în oglinda retrovizoare. Nu am nicio idee dacă se uita la genunchii mei însângerați, sau la părul meu de vrăjitoare, dar m-am întors spre el.

          — Ce? N-ai auzit de ultima moda? Se numește "Muma Pădurii", nu mulți au norocul s-o poarte, i-am spus, umflată în pene.

          Râsul lui mi-a atras atenția. L-am privit printre genele lungi. Părul roșcat, ochii căprui pe care i-am găsit irezistibili, pielea albă; era un prinț. Da, un prinț care conduce o rablă galbenă cu dungi. Nimic nu mă mai surprinde.  

          — Chiar aveți simțul umorului, domnișoară, îmi spuse, privindu-mă în oglinda retrovizoare.
          — Nu era o glumă, am mârâit încruntată.

          Râsul lui m-a surprins din nou. Devenea enervant cu adevărat.  În momentul acesta, exact ca în cazul lui Ino, aș vrea să-i șterg zâmbetul acela tâmp cu doar câteva cuvinte, dar, ca și mai devreme, nu-mi permit.

          — Mă numesc…
          — Nu te-am plătit ca să-mi spui cum te numești. Te-am plătit ca să mă duci acasă, i-am spus tăios cu privirea ațintită spre geam. De data asta n-a mai râs. Aș zâmbi pentru că am câștigat, dar nu-mi vine.

          Fix când am crezut că nu voi mai rezista închisă în acea rablă, mașina s-a oprit. N-am mai spus nimic și am deschis portiera, ieșind stângace. Dădeam dovadă de stângăcie în fața acelui om, pentru că îmi era atât de greu să mă dau jos din mașină cu genunchii mei răniți. Ar fi putut să vină să mă ajute, dar s-a lipsit. Am trântit portiera, mi-am aranjat fusta și cu geanta în mână am început să șchiopătez spre casă. Cum ploaia nu s-a oprit, calc fără probleme prin băltoace, apa îmi strică dresul, care și-așa era destul de distrus, îmi devastează machiajul. Dar norocul mă lovește iar când, stângace, mă împiedic de o piatră și cad într-o baltă noroioasă.

          — God, ce-ai cu mine ?! am strigat revoltată spre cer.

          Oftez  obosită și mă uit la mâinile mele. Palmele îmi erau rănite datorită frecării lor cu asfaltul dur. Aproape că îmi vine să plâng de ciudă. Strâng pumnii și mă strâmb din cauza durerii pe care m-am hotărât să o ignor. Lucrurile din geanta mea erau împrăștiate pe asfaltul umed. Mi-am pus inconștientă mâna murdară la frunte. Dar nu-mi mai păsa de aspectul meu care era distrus de mult. M-am întins după cutiuța cu machiaje pe care o aveam, dar am observat tenișii negri de la un metru depărtare de mine. Am urcat cu privirea de-a lungul picioarelor lungi, taliei și abdomenului, peste toate până la față. Mă privea amuzat, cu ochii lui negri, pătrunzători. Mâinile le ținea parcă mereu afundate în buzunarele blugilor și geaca de piele nu lipsise niciodată, plus zâmbetul tâmp care îl ținea pe față de fiecare dată când mă vedea și râdea de mine.

           — Ce faci, prințesă? Te distrezi? a spus, apropiindu-se de mine.
           — Pleacă, i-am spus simplu, dar l-am privit cum se sprijină de un copac și mă privește cum mă chinui la strângerea lucrurilor mele.

       Din nou, decât să mă ajute, mai bine se lipsește.

          Nu i-am mai acordat atenție, mi-am strâns lucrurile încercând să pară că nu mă deranjează că se uită la mine, iar eu sunt pe jos, plină de noroi, cu părul ud și murdar și cu picioarele rănite. Le-am pus pe toate în geantă cum s-a nimerit și m-am ridicat stângace. Încă stă acolo nemișcat, râzând de mine și nici nu se chinuie să ascundă faptul că sunt subiectul lui de amuzament. Trec pe lângă el șchiopătând. Ploaia încă nu se oprise, iar el mergea la un metru în spatele meu. Îi pot auzi fiecare chicot pe care îl scoate când se uită la mine, dar mă prefac că nu mă deranjează. Trec printre blocurile murdare, care păreau părăsite și ajung la al meu. Nu e ca și cum ar fi altfel față de celelalte. Am privit băieții care stăteau așezați pe scară fumând țigări. Râsetele lor erau molipsitoare și mă îmbolnăveau de fiecare dată. M-am făcut rapid remarcată. S-au întors toți spre mine privindu-mă amuzați, dar n-a durat mult și i-a bufnit râsul.

          — Așa, râdeți, golani nemâncați ! le-am spus, trecând vijelios pe lângă ei, dar replica mea nu i-a deranjat, ba chiar le-a sporit râsul. 

      Persoana din spatele meu s-a așezat lângă ei și i-a luat unuia doza de bere. Nu mă mira, așa îl cunoșteam de când eram aici.

          — Prințesă, vezi să nu întârzii ! m-a atenționat râzând, fără măcar să se întoarcă spre mine.
          — Vin imediat, am șoptit, dar știam că m-a auzit.

           Am urcat cât de repede am putut toate scările până m-am văzut în fața apartamentului meu numărul șaisprezece. Am împins ușa care era mereu deschisă, mi-am aruncat geanta și jacheta pe gresia rece și mi-am schimbat ținuta într-un trening roșu și călduros. Mi-am făcut în grabă o ciocolată caldă și am coborât scările, lăsând, fără interes, ușa deschisă. I-am văzut pe ei din nou; încă stăteau acolo râzând. În fiecare noapte, de la opt la patru dimineața petreceau pe scară, erau o gașcă a cartierului ăstuia nu prea curat.  M-am așezat între ei zâmbitoare, cu ciocolata caldă în poală.

          — Ia uite la ea, mâța și-a făcut ciocolată caldă și noua nu ne-a adus, mârâi cel din dreapta mea.
          — Ce șmecheră, spuse cel din stânga. 

       Restul mă priviră geloși.

          Chicotesc. În preajma lor mă simțeam mereu bine. Privesc cana mea cu Mickey Mouse puțin ciobită și zâmbesc. Tipilor ăstora nu le pasă câtuși de puțin de lux. Ar scuipa vedetele Americii daca ar veni la ei. Sunt genul de indivizi care chiar și ultimul dolar îl irosesc pe o doză de bere sau un pachet de țigări. Zâmbesc la aceste gânduri și îmi sprijin capul de umărul celui din dreapta mea, dar sprijinul îmi fuge de sub cap imediat și mă uit confuză la el.

          — Dacă vrei să ai pe ce să te sprijini va trebui să-mi dai mie aia, spuse, arătând spre cana mea cu Mickey Mouse.

       Zâmbesc și i-o dau ascultătoare, iar apoi îmi sprijin din nou capul pe umărul lui și închid ochii. Nu sunt încă conștientă dacă ce trăiesc este un vis frumos sau un coșmar.

     

    Fic dedicat lui Elizabeth Carter :)Yeaaa XD
    O noua idee care sper sa va placa ^^

    PS: Promit ca nu uit de celalalt fanfiction pe care il am :3 Promit pe Damon ! (D)


    Ultima editare efectuata de catre LOL? in Dum 28 Iul 2013 - 19:22, editata de 6 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 28 Iul 2013 - 18:39

    edit, am zis!
    Party fratilor 

    Dupa ce te omor o sa-mi iau si eu o ciocolata calda si o sa-ti privesc cadavrul cum se descompune! Oooo, ba da, am zis asta Evil .  
    FIC PENTRU MINE! AUZITI, LUME? FOR MEEEEEEEE si sunt si prima :XSA SE STIEEE!
    Asa, acum tu, jmena maniaca care esti si pe care o iubesc, ma omori! Dar a meritat. A meritat sa astept de aseara de la doua sa scrii Love it Ah, da, bineinteles Love it Desi nu cred ca am reusit sa te conving sa-l postezi Love it Ce frumos din partea ta, cel mai frumos cadou pe care l-am primit Love it 
    In primul rand, inceputul e genial Laughing Sta ea asa domneste acolo la birou, eu in mintea mea bolnava am zis ca are o functie importanta ca e bogata ceva, acolo..... Dar nu Confuz , e defapt pe dos Laughing . 
    Si norocul de care are parte e genial Laughing Exact acelasi "optimism" de care dai tu dovada mereu. Genius Agrement  Prima data se enerveaza pe Ino Laugh A doua oara isi (Doamne, iarta-ma!) sacrifica banii de snickers si apa plata! (Doamne, iart-o!). Adica... dăăăă, fata bea sanatos.  Ce mancare sanatoasa? Demodat, acum se bea sanatos, normal. Ce se intampla daca ar bea apa minerala si i-ar aprea cosuri?Think  Dar sa sacrifici banii de snickers....  *Jesus, da-i minte*.... e crima mama! Mai bine imi facea pofta decat sa nu cumpere papa bun. Apoi mai si cade -de doua ori- ca doar na... ce se poate intampla daca mergi pe strada in ploaie si Jesus nu te iubeste? Normal, cazi si rupi dress-ul, nu esti de acord? Ah, da, desigur ca esti.
    In al doilea rand, taximetristul e frumosul meu sot, scumpul de el, da. Si zici ca se uita la ea? Deci asa! Pacatosul ma inseala Down  Biiine, biiiine Down  Se uita dupa altele cand aseara a fost la mine Down . Il tin eu minte. Dar Sakura i-a dat o replica epica Laughing Muma padurii, deci acum eu sunt muza ta? Heart Heart Heart Think E bine de stiut Bere 
    Si la faza aia cu numele, el a vrut sa fie dragut... Si nebuna aia de Sakura i-o taie direct "Nu te platesc ca sa-mi spui cum te numesti!" Bla, bla, bla, dupa ce ca flirta cu ea! Hmmmm! Down 
    Apoi ajunge acasa, dar nu intr-o casa (vila) ca in toate fic-urile, ci intr-o porcarie de cartier, cu blocuri (intr-unul sta si ea) d-alea urate si in care miroase a mucegai si zau ca ma asteptam sa vada si un soricel chitaila pe acolo. Laughing Dar se pare ca inainte sa intre in scara, existe niste golanii pe acolo Whistling , printre care si golanUL. Laugh Ah, da ca venii vorba de el, era sa uit, ce pacatos! Dupa ce ea se murdareste cu norori nu o ajuta! Da stiu, nu ar trebui sa ma astept sa aiba el mainiere, corect? Dar tot NU-L iert! EU cand v-am spus ca e nasool Neutru , voi nuuuu, ca nu e! Na luati oftica ca e! Whistling 
    Apoi intra si ea like a boss, iertati-ma, like an american in casa, isi ia un trening rosu! Lume, muierea asta a facut-o intentionat! Rosu! Dupa care iese like an american afara cu o CIOCOLATA CALDA!  heeei, eu sunt Chokotoff!  EU Bici  am dreptul la ciocolata, ea nu! Nu, nu, never! Nu daca nu imi da si mie Bautura  , tot cu intentie ai facut-o! Nu o sa te iert pentru asta (d). 
    Asa, si ala ii cere ciocolata calda! Alt pacatos corcit. Si nebuna i-o da! (Mintea mea bolnava s-a gandit la ceva Angel ... cand am scris i-o da...Whistling ) Ca doar na, sa-si odihneasca capatana, ce s-ar inampla daca ar durea-o gatul? Corect, nu? Trebuiau luate masuri de prevedere.
    Sii oooo da, baby, asa se face. Dupa ce ghinionul iti da suturi in popou toata ziua, tu te duci like an american afara (dupa ce lasi usa deschisa, ca doar na, ce se poate inampla) afara, cu golanii, unde mai e si AMICUL!   Laughing faza epica.  
    Si apropo, stiu, stiu, ai scris 2000 de cuvinte, 4 pagini... dar zau ca descrierea ta si nararea sunt asa de perfecte (Du-te Deea cu greselile tale) ca mor aici. Da, spune si tu o rugaciune, nu fii rea. Adica... zici ca am citit o singura pagina, daca nu jumatate, si e numai vina ta ca-mi place asa de mult! Ce? Da, normal, e vina ta! Ca doar nu e vina mea ca te-am stresat sa scrii Angel 
    Si acolo nu e un simplu golan, e golanul! Ooo da, darling, se stie, care nu are un amic, el are AMICUL. Asta asa.... ca sa se stie de asemnea. Tongue 
    Pe scurt, viata Sakurei e ca un adevarat roller coaster, muuult ghinion si nu durere de burta, ci de cap. Adica... ce i s-a intamplat si ei bine in seara aia? Think Raspuns: Nimic. 
    Nu te-ai putut abinte, nu, SasuSaku.... uff! Nu comentez, nu acum. 
    Ah da, era sa uit, maniaca care esti, vezi ca am facut print la ce ai spus mai sus, ai jurat pe DAMON! Nu ma intereseaza, o sa pui next si la Killer of Love, asa cum mi-ai promis, ca de nu, am o nectarina langa mine si nu stiu sa o folosesc!
    O SA FIU RPIMA LUME! CA SA VA FIE CLAR! MEREU! PENTRU CA A ASTA E UN FIC PENTRU MINE SI MERIT! Eu am convins-o pe maniaca de Jo sa-l scrie Bautura si sa-l mai si posteze. Ne-am certat noi olecuta pe ora, dar am reusit si uitati-l postat, lume!


    Ultima editare efectuata de catre Cocktail:) in Joi 22 Aug 2013 - 17:41, editata de 3 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 28 Iul 2013 - 19:05

    Bună!
    Deci îmi risc viaţa ca să citesc acest fic. Charle mai are puţin şi mă omoară, pentru că nu postez la RPG, dar nu pot rata aşa ceva.
    Bah, femeie, eşti nebună?! Bine, a sunat aiurea, pentru e ca şi cum te-aş întreba: "ghici ciupercă ce-i?"

    Niii, mă la ea. Alt fic care te cucereşte. Deci tu eşti un pachet de idei şi dacă ai jurat pe Damon că nu uiţi de celălalt atunci te cred Smile)Nu ai fi în stare şi doar ca să ştii, toporul e lângă mine (d).
    Deci, despre noul tău fic. Sper doar să ai o problemă la acele spaţii ce sunt înainte şi după dialog ca să nu te omor! Sper doar să fie asta, caci dacă nu îţi poţi săpa groapa liniştită Laugh
    Ce zi plină pentru o fată Smile)săraca de ea. Nu prea îşi iubeste viaţa şi dă-te în piscină că mi-ai făcut poftă de ciocolată caldă. Auzi, cum vine asta? După ce ăia râd de dânsa le mai dă şi ciocolata caldă? Dar ce e ea? Eha, eu i-aş fi dato între ochi că nu s-a ridicat să o ia în braţe şi să o ducă până în casă Laugh  Dar no, golani. Să îmi zică cineva că Ino nu e şefa lui Sakura că eu mă voi împuşca. Asta mai lipsea şi pot să caut pistolul de jucărie a lui frati'miu.
    Uiii, ce îmi place că ai început să scrii destul de mult Love it  Aşa. Îmi place. Ai evoluat extrem de mult şi te felicit. Faci capitole frumoase şi îmbini modurile de descriere foarte bine. Aşa vreau, armonie.

    Hai, acum pune-te pe scris la cealaltă poveste! Te trimit unde ştiu eu şi Liz îţi este ghid dacă nu faci asta Laugh
    Seară faină!

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 28 Iul 2013 - 19:40

     Bună, dragă şi adorabilă Debb. Păi, cum titlul este irezistibil, mi-am zis să văd ce-ţi mai trece prin căpuşor. Mi-a plăcut mult cum ai narat, cum ai învăluit totul într-un mister total. Personajul Sakurei este unul caraghios, cel puţin în primul capitol, însă totodată complex. M-a atras felul ei de a fi, modul cum gângeşte şi că totuşi îşi petrece timpul cu nişte golani. Este adeptă a unui stil de viaţă spontan şi modest, fiind cu totul departe de lux şi avere. Prin acestea, pot spune că ne asemănăm chiar foarte mult. Plus că, acest stil,  vital şi imprevizibil, este şi cel mai tentant. Titlul îmi stârneşte foarte mult interesul şi sunt curioasă să văd ce predomină în esenţa ideii principale de e atât de sacru şi care-i interdicţia. Mai ales că este şi cu o avertizare privind vârsta. Interzis şi erotic? Sună bine. ^^ Aştept next-ul, spor la scris şi multă inspiraţie.

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Irene. la data de Dum 28 Iul 2013 - 19:51

    Asibfghjkl!
    Tu! Panda constipat! Manca-te-ar inorogii! ;-L Nebuna, geniala, obsedata de Damon! Te dau dracu din tot sufletul! (:
    Cum de nu stiam ca vei scrie un nou fic? :-L Si de "Sold" cand te apuci? :-L Aaah, sunt asa nervoasa pe tine! :-L Nu-mi zici ca vei scrie un fic nou si ajung ultima cu un com. Perfect :/  Ce pot spune? Una din zilele mele bune -_-
    Aaa, si l-ai facut atat de lung. :3 Bun, bun! :x
    Nici nu stiu ce sa zic. :/ Crede-ma. >< Si mai am durerea asta de cap ... asa ca voi spune cateva cuvinte. Nu-mi permit sa am un com kilometric, ca lista de cumparaturi din fiecare joi ><
    Este interesant, si cunoscandu-te pe tine, sigur va fi ceva cu crime. :">
    Zi grea/incarcata, aa? Da, si eu ><
    Oh, "printesa" s-a dus la grupul de "cavaleri". :x Nu stiu de ce, dar imi plac, cu toate ca nu stiu multe despre ei. *hehe*
    Oh, si Sas`ke? :o3 El ce face? Unde este? :o3 Este printre ei? :o3 Serios, m-ai facut curioasa. :-w
    Aaa, si Ino. o.O Perfecta? o.O Aaaa...a. O.O!!
    Sunt curioasa cum va decurge actiunea. Foarte. ;-L Sper sa aduci next-ul repede.
    Si daca tu juri pe Damon, pe Damon, te cred. ^^ Oricum, nu aveai cum sa uiti de celelalte ficuri. ^^ Nu te lasam noi. ^^
    Asa ca pune-te pe scris ca asteptam 2 nexturi, cat mai repede. ^^ Spor la scris! ^^

    cielle :)
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 4

    Data de înscriere : 02/08/2013

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de cielle :) la data de Vin 2 Aug 2013 - 1:41

    Buna, draga mea. >Big smile<
    Pai, am zis sa trec si eu pe la ficul tau ( tin sa precizez ca este primul fic pe care il citesc pe acest forum:D ), care pur si simplu m-a facut sa trec mai departe, citind in continuare. Chiar astept bucuroasa nextul, sper ca-l vei posta repede:)
    Imi place mult felul tau de a scrie; este cursiv, frumos si nu te pierzi in detalii inutile, iar repetiti nu am vazut. Mi-a placut de asemenea cum ai conturat personalitatea protagonistei, iar dialogul a fost bun. 
    Nu prea imi pot forma o parere din primul capitol, dar iti spun sincer ca imi place cum ai inceput si ai talent, merita sa continui. 
    Daca ai putea sa ma anunti si pe mine de next intr-un pm, ar fi minunat.
    Te pup si spor la scris in continuare Kiss

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1692

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Andi la data de Vin 9 Aug 2013 - 0:07

    Mă simt ca la în prima zi de liceu. Habar n-am ce caut aici sau ce trebuie să fac Laugh. Deci nu ştiu ce o să scriu la critica asta, dar să începem.
    Ai un titlu de invidiat. Nu ştiu cum ţi-a trecut ideea asta prin cap, dar e foarte bună. E captivant şi misterios în acelaşi timp. Nu e clişeic, nici plictisitor, e numai bun. Ar fi fost drăguţ să dai un nume şi capitolului.
    Ideea e destul de originală. Mă rog, nu e primul fic în care Ino e tipa perfectă, dar ai pus-o într-o lumină mai bună. În continuare, m-ai surprins cu aproape tot, cred. Deşi nici la Naruto nu a apărut vreo schimbare spectaculoasă, înafară de flirt, ideea a fost foarte bună. Mi-a plăcut tot. Cum a vorbit cu el, cum s-au întâlnit, tot. Şi în taxi am fost surprinsă. La cum începuse dialogul dintre cei doi credeam că va fi ceva mai mult de o discuţie între ei, dar când i-a dat replica aia cu “te-am plătiti să mă duci acasă, nu să îmi spui cum te cheamă” am fost o.o, cât de tare. Şi apoi, când a dat de tipii ăia, care făceau puţin mişto de ea, nu mi-ar fi trecut nicio secundă prin cap că de fapt sunt prieteni. Genius.
    Descriere, Slavă Domnului, a tot fost. Nu ştiu ce ai fi putut rata. Ce vrei să mai spun aici? Laugh
    Acţiunea a fost imprevizibilă, după cum am spus şi mai sus. Chiar m-ai surprins de multe ori, mă aşteptam să se întâmple cu totul şi cu totul altceva. De asemenea, nu a fost grăbită acţiunea. A decurs încet şi a fost uşor de urmărit. Nu ai avut nici propoziţii luuungi şi întortochiate, deci chiar a fost plăcut de citit. Din păcate, nu mi-am putut da seama care ar fi cuplul. Nu că ar fi greu de ghicit, că majoritatea sunt SasuSaku, dar cum nu ai menţionat niciun nume sau caracteristică dea vreunui personaj, sunt destule şanse să avem alt cuplu decât cel obişnuit.
    Bun e puţin spus când vine vorba de dialog. A fost complex, a fost amuzant, a fost interesant şi, ce-i drept, cam mult. Acum, să fim realişti, s-ar fi putut şi mai puţin. Oricum, având în vedere că a fost calitativ, ca să zic aşa, nu e nicio problemă. Dacă descrierea ar fi fost şi mai multă decât e oricum, nu s-ar fi observant aşa uşor. Mă rog, nu spun asta ca pe un lucru rău.
    Ca estetică, ar fi arătat minunat capitolul ăsta. Dacă şi numai dacă nu ai fi lăsat atâtea rânduri libere. Le laşi doar când treci de la o idée la alta. Nu e tocmai estetic şi nici corect să le laşi oricând. “Capitolul I” se pune centrat în general. Nu spun că aşa cum l-ai pus tu nu arată bine, dar nu ştiu cât de corect este.
    Ca toţi oamenii, ai avut şi câteva greşeli.
    Tenesii negrii  -> teneşii negri
    Cu ochi-mi afundați -> cu ochii-mi afundaţi
    Sunt sigură că şi astea au fost făcute din neatenţie, deci ai mai multă grijă data viitoare. Alte greşeli nu am văzut. Nici de exprimare, nici de tastare. Poate doar faptul că uneori ai lăsat space înainte de semnele de punctuaţie. Space-ul se pune doar după, nu şi înainte.


    That was all, folks. Sper că te ajută “critica” mea. După cum ţi-am promis, am încercat să fiu cât de dură am putut şi cam asta a ieşit. Dacă totuşi ai întrebări sau nelămuriri, mă poţi contacta prin pm. Have a nice day. ^^[Numai ziuă nu mai este]

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Joi 15 Aug 2013 - 12:52

     Buna! Hi! 
    Ce avem noi aici... un fic foarte bun. Big Hug 
    Mi-a placut primul capitol. Sakura e asa de caraghioasa, nici macar God nu tine cu ea.Sad Are asa de mult ghinion.
     Acest fic e diferit de celelalte. Imi place ideea. Agrement 


    Spor la scris si anunta-ma si pe mine cand pui urmatorul capitol.Big smile

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Dum 18 Aug 2013 - 19:28


    Capitolul II





       Privesc în jur. Aceeași cameră mică, cu pereții zgâriați și murdari; același birou vechi și prăfuit; același dulap din lemn și aceeași ușă scârțâitoare, imposibil de închis. Nimic nu se schimbă peste noapte. Privesc în stânga spre noptiera plină de hârtii mototolite. Le dau la o parte și mă uit obosită la numerele roșii ale ceasului de noptieră care le arăta atât de mari, prea mari. Asta era părerea mea de când îl achiziționasem de la un magazin cu reduceri uriașe de preț. Era vechi și prăfuit.
       — Nimic din jurul tău nu te încântă, îi aud vocea răgușită rostind din spatele meu. Îmi întorc privirea spre el. Ține ochii închiși, ușor încruntat de parcă ar avea un vis urât, dar e treaz cu adevărat și, ca de fiecare dată, știe tot ce gândesc. Mă înspăimântă. Nu neg și nici nu afirm, doar mă ridic, îmi iau un halat pe mine și părăsesc încăperea fără vreun cuvânt. Dar chiar și stând cu spatele știam că el zâmbește pentru că m-a învins din nou. Și de obicei la replici eram cea mai bună. Îmi întind mâna după ibricul de fier și îmi torn din cafeaua călduță într-o ceașcă. O fată drăguță de aici fusese de acord ca în fiecare zi să îmi facă cafeaua, dar fără o răsplată, ceea ce mi s-a părut dubios, dar nu am comentat. ”Fault !”, am auzit brusc de afară. ”Fault pe n*iba! S-a băgat în fața mea ca un deștept. Ești un arbitru foarte nasol !”, am auzit altă voce. Mă îndrept curioasă spre geamul de sticlă cu un aspect dărăpănat și geamuri prăfuite, îl deschid și mă uit confuză afară, în toate părțile până când observ puștanii de pe terenul de baschet. Nu aveau mai mult de cincisprezece ani, erau acolo zi de zi, jucând baschet de stradă. Sorb din ceașcă și continui să le privesc fascinată jocul, dar unul din ei, mai înalt decât mine cu probabil un cap, îmi atrage atenția atunci când bagă mingea în coș și reușește să atingă inelul. Buba. Îl cunoșteam pe puști. Petrecea mare parte din timpul lui la coșul de baschet, motiv pentru care era mai înalt. Toți îi spun Buba, dar nici acum nu am aflat de ce. Îi place să stea cu gașca mare, gașca cu care sunt ”norocoasă” să stau în bloc. Nu mi-a plăcut niciodată că acești indivizi îndrumă copiii să bea alcool și să fumeze, era oribil să îi vezi făcând asta la nici șaișpe ani. Am privit fascinată fizicul lui Buba. Înalt, zvelt, cu picioarele lungi și brațele subțiri dar totuși puternice, mușchii tari și abdomenul perfect plat. Nu arăta ca un copil de cincisprezece ani. 


       Am privit pliculețele de zahăr, paharul din plastic și bețigașul cu care amestecam de minute bune. Zâmbetul vesel al lui Ino era înfiorător, iar eu trebuia să lucrez la acest proiect care-mi mănâncă zilele împreună cu ea, zâmbăreața blondă, iar timp de liniște și singurătate pentru mine nu mai rămâne. Nici de cafeaua mea cu lapte nu mai am chef. Ziua de azi era liniștită, nimic nou și nimeni nu venise să se intereseze de expoziția lui Madame, ceea ce nu se întâmplă prea des. Da, poate nu sunt singura de pe pământ care și-a dat seama că lucrurile de genul acesta sunt o pierdere de timp. Mă ridic cu spatele drept și cu ceașca de cafea în mână și mă deplasez spre ușa biroului meu. Ies în hol, uitându-mă în toate părțile. Nimic neobișnuit. Toți oamenii la treaba lor cu obișnuitele discuții legate de muncă și bârfele mincinoase despre angajați, lucruri cu care m-am obișnuit. Ies pe coridor dând din cap atunci când cineva mă salută, dacă nu era important nici nu mă uitam la respectivi. Deși nu am o funcție importantă, îmi place să fiu serioasă, tratată ca pe o persoană însemnată și apreciabilă. 
       — Mai la stânga, le-am spus băieților care potriveau un tablou pe perete. Înțelesesem că e ceva important, dar eu, exact ca în orice alt caz sau orice altă pictură, nu vedeam nimic deosebit. Blondul care ajuta acei bărbați îmi atrase atenția prin felul în care se chinuia, doar pentru că nu era destul de înalt ca să poată ajunge la capătul tabloului. Nu m-am putut abține și am chicotit, dar a observat și s-a strâmbat spre mine. 
       — Ești okai? i-am spus, râzând.
       — Niciodată n-am fost mai bine, a mârâit. 
        Brusc, telefonul de la recepție începu să sune, dar recepționerul, Naruto, era mult prea ocupat, așa că îmi făcu semn să merg eu și să răspund. Aș fi putut să-i spun că nu e treaba mea, dar el mi-ar fi replicat că am și eu o treabă de făcut și lenevesc, așa că am ascultat fără să comentez și am răspuns. Imediat am adoptat un ton drăguț, politicos care nu mă caracterizează, dar trebuie mereu să fie în pachetul pentru muncă. Înțelesesem ceva de o întâlnire cu Madame, programată la ora zece și jumătate mâine. Bărbatul de la celălalt capăt al firului anunța că nu poate ajunge. Notez toate aceste date pe o pagină oarecare din agenda lui Naruto cu un pix ce stătea la îndemână, însă faptul că este verde și nu albastru mă calcă pe nervi. Într-un sfârșit, convorbirea se încheie, iar eu, la sfârșitul notițelor, scriu „Ia-ți un pix nou” și o față zâmbăreață. Peste tot, în mintea mea, o urmă de umor. Atunci observ pe scaun o bancnotă de un dolar, cel mai probabil, căzuta din buzunar. Am pus agenda deschisă deoparte și m-am aplecat după acel dolar. Era o oportunitate bună, plus că îl găsisem prima și cu siguranță el nu avea nevoie de el. Am luat bucata de hârtie și am plecat, lăsându-mi acolo ceașca de cafea. Aveam de gând să îmi iau un pachet de biscuiți, sau o sticlă de limonadă, sau orice se poate lua cu un dolar. Plus că ar fi fost o șansă pentru mine să ies din această clădire umflată cu stres și agitație. Am ieșit imediat ce ușile glisante s-au deschis. Am putut simți aerul mult mai curat, nu cel plin de diferite parfumuri. Traversez strada spre buticul cel mai apropiat pe care nu îl prea frecventam. Nu îmi făcea plăcere să merg și să întâlnesc ba o femeie, ba un bărbat, dar oribil, amândoi negri. Chiar dacă sunt niște oameni cât se poate de obișnuiți, mereu am urât să văd această nuanță a pielii, țin să cred că toți oamenii negri au un limbaj vulgar și, evident, alte chestii care în momentul acesta nu îmi vin în minte. Mi-am luat în grabă pachetul de biscuiți și am lăsat dolarul pe tejghea. M-am întors pe călcâie fix înainte să îl cheme pe acel bărbat înalt, slăbănog și, Dumnezeule, negru. Dar fix când eram pe mijlocul străzii, înfulecând biscuiți, o mașină se oprește brusc și claxonul aproape că-mi sparge timpanele. Aud niște înjurături, iar apoi privesc spre tipul care conducea mașina și tocmai trântise portiera. Da, era vina mea, dar cum nu-mi stătea în fire să recunosc, m-am îndreptat, am înghițit tot ce aveam în gură și, hotărâtă, m-am întors spre el. Roșcat, înalt și cu o ținută dezordonată mă privea uimit. Nu înjura cum mi-am imaginat și aș fi crezut că voi primi chiar și bătaie de la un bărbat care n-ar fi trebuit să se supere. Pentru o secundă nu am înțeles de ce era atât de uimit, dar după ce m-am uitat mai bine la el, mi-am dat seama.
       — Acum presupun că o să vă intereseze cum mă numesc, spuse schițând un zâmbet.
    L-am privit uimită, dar jenată în același timp. Speram că nu îl voi mai vedea vreodată pe tipul acesta care nu îmi plăcea pentru că nu avea acea față de gentelman. Nu e ca și cum aș fi întâlnit vreodată un bărbat care are această față, dar visam la asta. Am decis să rămân indiferentă și să nu par uimită câtuși de puțin de apariția lui magică.
       — Ei, vă înșelați. Tot nu mă interesează, am spus pe ton superior. 
    Încercasem să par pe cât de indiferentă posibil, totuși, nu sigură că îmi iese. 
       — Mă numesc.. 
    Am auzit primele două cuvinte și am făcut cel mai copilăros gest pe care îl puteam face în acel moment. Mi-am pus palmele peste urechi și am închis strâns ochii, de parcă aș fi încercat să opresc un sunet mult prea puternic. Și toate astea doar ca să îi arăt cât de puțin mă interesează de numele lui. Aș fi putut foarte bine să-i dau o poreclă gen „necunoscutul” sau ceva de genul ăsta, dar urăsc oamenii insistenți. Am stat așa aproximativ trei minute. Văzând că nu se întâmplă nimic, am deschis ochii cu mici ezitări și atunci mi-am dat seama. Stătusem singură, ca o fraieră, pe mijlocul străzii, cu mâinile la urechi și ochii închiși. Asta mă face să mă întreb câte mașini m-au claxonat și câți oameni m-au arătat cu degetul drept o ciudată care aude sunete. Nu avusesem parte de situații mai stânjenitoare de atât, cred. Oftez și încep să merg spre locul de muncă până îmi dau seama de absența unui lucru. Mă uit la propria-mi mână și atunci îmi dau seama că biscuiții mei au dispărut. Mă uit pe jos în stânga și în dreapta, în urma mea, dar nimic. Acel afurisit îmi luase până și ce achiziționasem cu dolarul împrumutat. M-am întors revoltată și mi-am continuat drumul. Poate măcar cafeaua mea era intactă. Am intrat în grabă și am înaintat spre recepție cu ochii holbați după cafeaua mea. Am găsit ceașca goală pe biroul recepției.
       — Asta pentru că mi-ai luat scumpul dolar, spuse Naruto zâmbindu-mi, poți să iei ceașca. 
    Nu aveam ce să îi mai spun. Faptă și răsplată.  Nu mai am niciun chef de muncă și cum e o zi atât de liniștită și nu apar prea mulți oameni, nu cred că ar fi o problemă să plec. Mă îndrept spre Naruto și fără să îmi cer scuze sau ceva de genul acesta, îl rog să îmi acopere ”dispariția”.  Știam că nu va refuza. I-am zâmbit și am plecat spre biroul meu ca să îl încui și să-mi iau lucrurile. După ce termin și cu asta, ies din clădire. Soarele era încă pe cer, poate astăzi va merge puțin mai bine. Brusc, îmi amintesc de Snickersul meu și de apa plată, pe care ieri le-am pierdut pentru amărâtul ăla de taxi. Merit o porție dublă, mi-am spus, de Snickers bineînțeles.  Mă opresc brusc și privesc în jur. Singurul butic, cel mai apropiat, era la cei doi negrii. Nu am mai fost niciodată atât de ghinionistă încât să trebuiască să merg acolo de două ori, dar dacă îmi voiam ciocolata, trebuia să o fac. M-am îndreptat cu pași grăbiți spre acel butic blestemat, am pus banii pe tejghea și mi-am cerut ciocolata și apa plată.
       — Nu mai avem Snickers. 
    Cuvintele mă loviseră ca un val uriaș. Am privit-o atent ca să fiu sigură că am înțeles cum trebuie. Oficial, acesta este cel mai prost butic. M-am strâmbat și m-am întors revoltată. Un baton de Snickers îmi apăruse în față, cineva mi-l oferea. Arătam atât de demnă de milă? Mi-am ridicat privirea nervoasă spre cel care îmi oferea ciocolata și m-am uitat la persoană.
       — Tu din nou ?!

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Irene. la data de Dum 18 Aug 2013 - 19:47

    Primaaaaaaa! ^^
    Corina! Eu de ce nu stiam de next? :-L Ei bine, ca m-ai anuntat sau nu, tot am sosit prima. [-(Sper ca data viitoare sa ma anunti. :-w
    Capitolul este lung. :3
    Uuu. :"> Baieti. :> Are cineva de la 17 in sus? ;o3
    Hmm. Cine e baiatul cu masina? :"> De ce nu aflu numele lui? ;| Adica, vreau sa stiu cum il cheama! ;|
    Naruto! Mie de ce nu mi-ai dat cafea? :-L Tu, vulpe ce esti :-L Vreau cafeaaaaa! [-( Da-mi! :o3
    Cine ii da ciocolata? :o3 "Tu!" Care "Tu"? Cine e el?
    La inceput am crezut ca e tipul cu masina dar acum nu. ><
    Zi-mi! ;o3 Cine e?
    Deci m-ai facut curiosaaaaaa. Vreau nextul repede. :3 Spor la scris! *kiss*

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 18 Aug 2013 - 20:28

    Draci! Bravo, Kira / : ) O sa te bantui, Debb ca ai pus capitolul ala fix, dar fix cand eram plecata! Multam foarte mult de aia, apropo.
    Deci capitolul a fost genial, sweety Love it Ce pedofila mai e si Sakura asta [-( Numai la prostii se ganedeste si acum ii plac si minorii. Mrrrr. 
    Caaaat de misto ai descris ziua aia afurisita de lucru. Mie chiar, dar mie chiar nu mi-ar placea sa muncesc, chiar daca e vorba de ceva asa usor. -.- Munca e naspa. Zau.Deci faza cu ala -las' ca stiu eu cine e- de nu vrea nici acum sa-i stie numele, MAXIMA! Am crezut ca fac pe mine de ras.
    "Nu mai avem Snickers" ... mda, stiu si eu cum e sa-ti spuna asta Laughing Si ce rasista, are ceva cu negrii. Aah, ah, ah, ah, sa nu uit. PRIMESTE un sinckers totusi, cu toate ca ar merita portie dubla, cica, si ea se enerveeaza! CREEPY! 
    Ah, si acum misca pe tastat. Sa nu te mai puna God sa intarzii asa mult ca dracii de pupa. 

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Rose la data de Joi 22 Aug 2013 - 17:36

    Ah! Deci te omor, nu alta! Cum ai îndrăznit să pui un capitol şi să nu scoţi un cuvânt despre asta?! Stai numai să las un comentariu după care te strâng de gât sau nu ar fi indicat din moment ce Killer of love încă e în desfăşurare. Ce noroc poţi avea.

    Băh, ce are fata asta cu oamenii negri? Ni mă la ea ce răutăcioasă. Sunt oameni şi ei. Soarta şi destul dacă dă doar peste dânşii şi nu e vina vânzătorilor că nu mai au ciocolată. Deci cine e tipul misterios? Hai spune-mi şi mie că mor aici de curiozitate. Îi dă ei ciocolata? Mda, cred că ar fi prea cavaleresc, dar ar cam trebui dacă ia furat biscuiţii.
    Auzi, mi-ai făcut poftă de cafea şi e ora 5: 30 după-amiaza. Nu mă iubeşti! Eh, o cam merita. Ea a luat banii lui Naruto şi el s-a bucurat de o cafea. Mişto faza: poţi să îţi iei ceaşca. Cred că i-o spărgeam de cap Laugh 
    Nu îmi place acest pesimism şi în ce lume trăieşte. Atât, dar atât de monotonă. Pfff, vreau ceva mai colorat. Trebuie să facă o schimbare. Că altfel mă supăr rău.

    Ia mişcă şi tastează acolo că ne supăram.
    Pupici!

    Andrada :*
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 23

    Data de înscriere : 22/08/2013

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Andrada :* la data de Sam 24 Aug 2013 - 19:57

    Hey, my dear Jojo!Hi! 
    Ce avem noi aici? Iti spun eu, inca un fic minunat, la fel ca celelalte de pe forum (Chiar daca nu am apucat sa citesc prea multe). Ma plimbam si eu pe aici:-! , iar titlul m-a atras, asa ca ma zis sa intru sa vad ce se intampla.
    Primele doua capitole mi-au placut foarte mult. Big Hug 
    Saraca Sakura, nu ii plac negrii, dar numai de acestia are parte plus ca a ramas si fara Snikers.Laughing  Naruto asta e asa de... de ce nu i-ai pastrat si Sakurei niste cafea?Very Angry 
    Nu e vina ei ca "a gasit banii", nu avea de unde sa stie ca sunt ai tai (asa-i Sakura). Daca tu esti habauc si nu vezi unde iti lasi banii, problema ta.Down 

    Jojo, aceste fiind spuse, imi place mult ficul, abea astept sa vi cu nextul.

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Tabu [+16]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:42

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

      Acum este: Lun 23 Ian 2017 - 2:29