Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator
avatar
"Andra"
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

O vară departe de casă.

la data de Mier 24 Iul 2013 - 12:50
Un nou fic de vara!
Sper sa va placa!





Capitolul 1: Că am lăsat tot universul să lucreze pentru mine…
 
“De ce…
 
Doua cuvinte spuse banal ce formeaza o intrebare care
ascunde sub masca-s prafuita mii de povesti, regrete si… DORINTA. Dorinta unui raspuns rostit in soapta de o persoana anume, baiat sau fata. Ce conteza? Pe foaia alba frumos parfumata se astern alte zeci de cuvinte ce cu grija le-am ales pentru tine, pentru voi. Va iubesc chiar si acum cu toate ca am varsat adesea lacrimi reci ce mi-au ranit obrazul si m-au dus spre pierzanie din cauza prezentei voastre tot mai apasatoare in sufletul meu. Nu va ganditi ca sunt suparata pe trecutul ce il las in urma… Nu… V-am iertat si cu glas ragusit, de atata plans, tin sa adaug ca am vazut si partea buna din voi si am venerat-o. Privirea mea, ochii mei, fiinta mea mi-as dori sa nu o uitati nici pe patul de moarte. Nu vreau sa ma intind prea mult la vorba si sa mai pierd timpul cu lucriri pe care le stiti si le regretati acum, dar e prea tarziu…
 
   Mereu cu voi, 

Sakura…
 
Adio… “
 
Astea fiind spuse scap din mana bucata de hartie ce se odihneste apoi pe birou. Sting veioza cu miscari rapide, iar intunericul imi intuneca chipul palid. Aura luminoasa a Mamei Luna, ce invinge logica gandirii si trece de solidul geam, mangaie lemnul pe care “dormea” foaia . Pare o oglinda fereastra, iar chipul meu se percepe atat de usor in portiunea ce togmai am descries-o. Buzele usor crapate nu mai formeaza acelasi zambet de altadata, ochii mei nu sclipesc de fericire la vederea baiatului ce mi-a furat inima si mintea si m-a facut ce sunt acum, un om straniu, cu parul ciufulit si cu corpul slabit de puteri.  Sunt neutra. Sufletul imi este la fel de gol ca o sticla de vin uitata pe masa dupa o seara nebuna ca si cele de atunci… 

 

Voi, spectatorii ce rad si aplauda in ritmul unei melodii macabre avand schitat un zambat larg, dar sec si infantil pe chip. Impresia sinistra ca sunt prietena voastra doar penru un anumit scop si ca ascultati de un ordin dat de papusarul sef, EL . Doar masti pictate dupa o singura stare sufleteasca, nimic mai mult, DUREROS, iar tu, papusarul ce se joaca cu mine si cu tot ce simt stai nemiscat si ma privesti cum ma zbat in propria-mi agonie. Doar un joc! Asta e pentru tine. Nu stii, nici nu-ti pasa, ce conteaza de fapt? Ti se pare minunat sa fi stapan pe situatie. Nu simti nimic! Lasa… am simtit eu si pentru tine. Toate amintirile le-am impaturit frumos si le-am asezat cu atentie  intr-un geamantan pentru a le lua cu mine in calatoria mea. Am sa plec, dar am sa te tin totusi minte. Acolo intr-un colt al sufletului meu am sa iti pastrez poza. Chipul tau ce l-am visat adesea. Tu erai printul meu sau, ma rog, asa credeam. As vrea sa vars lacrimi, dar resursele mi s-au epuizat de mult si as mai vrea sa fi acum cu mine si sa imi spui cuvinte false, dar care sa le “cred” doar pentru a ma simti mai bine. Sa pot sa fiu oarba…

 

Te iubesc! De aceea dau radioul mai tare si las capul pe spate, sa cante pentru noi, pentru povestea noatra…

Aprind si o ultima tigara si trag adanc din ea lasand fumul sa imi inunde plamanii, fericita. Totul se va sfarsi. Eu am clacat, dar un singur lucru doresc sa mai traiesc, acest moment in care fumez pentru tine iubire. Privesc tot in jurul meu si zambesc fals lasand fumul sa iasa afara din corpul de care tu cu nesabuinta ai profitat. Minunata nuanta ma inconjoara, ii simt parfumul tare ce imi taie respiratia. Cad in genunchi, iar zambetul meu beat se transforma intr-un ras isteric. Cu fiecare fum ma simt tot mai bine. As fi vrut ca tu sa fi drogul meu acum, nu aceasta neinsemnata tigara. Sa fi aerul ce il respir, tot mai aproape de mine, iar buzele tale sa se hraneasca cu ale mele, sa zambesti la bataile acelerate ale inimii mele, iar eu sa ma bucur ca esti al meu chiar si pentru o seara. Vreau o ultima seara cu tine, dar e prea tarziu. 

 

Am sa inchei ce am inceput si am sa ma pot ridica si gusta o ultima gura din cafeau ce mi-ai facut-o tu de dimineata cand ai zis ca ti-a fost “dor” de mine. Ce penibil! M-ai schimbat modeland fata cuminte, ce am fost odata, in propria ta jucarie… Pe dracu’! Te-am crezut si regret, dar m-am bucurat de fiinta ta masculina lasandu-ma prada sarutarilor tale. Ce frumos a fost… Oare te gandesti acum la mine? Oare iti pare rau ca profiti de tineretea mea? Oare ai inima? Pacat ca n-o sa-mi poti raspunde vreodata la aceste intrebari, dar voi afla de acolo de sus, destinatia ce o am in minte pentru ultima calatorie a vietii mele, adevarul. Las ceasca sa se izbeasca de parchetul rece, iar ea, asemeni imbratisarii noastre, sa se franga in mii de bucatele si noi baiete ne luam “Adio…” . Lichidul negru se prelinge lin pe langa picioarele mele desculte si ingheta. Mi-e fring iubite, dar trec peste si ma indrept spre fereasctra deschisa ce lasa aerul amar sa patrunda inauntru. Imi atintesc o ultima privire asupra la tot ce las in urma, imi calculez cu un ultim gand saritura. Tinand in mana cat de bine pot rochia alba vaporoasa, ce am primit-o cadou de la mama cand am facut 16 ani, sa nu ma incurce. Imi dau parul roz pe spate cu cealalta mana, trag aer curat in piept si sar… 

 

Solul e tot… tot… tot mai aproape, iar cand ii simt duritatea sub picioare respir usurata ca am reusit sa ies din casa. Unde sun ai mei? La o conventie de o luna in Japonia. Acum sunt purtati pe taramul sigur al viselor, poate sunt si eu pe acolo. Zambesc cu siguranta! Ei nu stiu nimic de ce s-a intamplat in ultimele 3 saptamani. Ma stiu fericita alturi de EL. Asa as vrea sa ma stiu si eu, dar altul e adevarut si mai sinistra e  realitatea. Un film urat in care daca cazi chiar te lovesti, dar ei, ca niste parinti buni, au vreu sa ma tina departe de asta si si-au incredintat fica in mainile baiatului cu doua fete ce avea sa o faca sa ia aceasta decizie. Daca ar stii ei asta si ceea ce se va intampla ar alerga pana la mine sa ma opreasca, dar nu stiu… 

De altfel nimeni nu stie. Drumul meu e acum sigur si nu ma voi lasa oprita, iar pasi mei ma duc incet, dar sigur, spre destin. Purtand o ultima plimbare pe aceste strazi pustii. doar eu cu mine….

Masinile nu colinda in aceasta seara de mai orasul. Vagabonzii, spre surprinderea mea, nu indraznesc sa ma deranjeze, iar asta ma bucura pentru ca nu vreau cararile male sa se coincida cu ale lor. New York-ul e mare si plin de astfel de suflete mai ales la aceasta ora tarzie in noapte. Daca ar fi sa traiesc vesnic, asa cum am auzit ca se poate, as prefera sa ma plimb la nesfarsit prin aceste locuri vitregi si sa ocrotesc fetele neputincioase ca mine. Sa nu cada in maini nedorite, dar cei care se sinucid nu vor avea loc printer ingeri. Mi-ar placea sa pot sa schimb soarta  nedrepta a oamenilor, tineri muritori, si sa ii salvez. Poate asta e o intorsatura a vietii, ultima de altfel, dar nu plang… Soapta noptii ma poarta usor, iar eu sunt tot mai aproape de sfarsit…

 
“Luminile se sting noapte bună
Nu e nimeni s
ă îmi arate drumul până la lună
Poate e o minciun
ă
Treaba asta cu iubirea e un fel de domino
Cazi dac
ă te pierzi cu firea

Şi până vine el la mine pe gene
Continui s
ă visez că astea nu-s telenovele
Ştiu că-s grele nopţile dar sper la bine
C
ă am lăsat tot universul să lucreze pentru mine”

 
Zambesc incontrolat dansand in ritmul melodiei ce o fredonez.  Ma simt asa de bine! Mama Luna ma protejeaza caci ea ma iubeste. Sunt copila ei ascultatoare! Am sa devin o stea stralucitoare asemeni surorilor mele. Ridic mana la cer incercand sa prind o stea pe care cu grija mi-o voi pune in par lasand reflexiile ei de diamant sa se oglindeasca in ochii mei verzi. Te iubesc mama! As vrea sa imi mangai crestetul capului asa cum faceai atunci cand lacrimi imi erau pictate pe chip si sa imi saruti gropitele. Te iubesc tata! Adesea tu ai fost zidul ce ma proteja de rautatile oamanilor. Dureros… Nu ai vrut sa fiu strapunsa de sagetile amare ale vietii. Rautati spuse, dar nu gandite. Simt, inca inclestata de aceasta alegere trista, recea atingere a fierului ce se aseamana cu acele vorbe de mult rostite. Urc scarile marelui pod ce parca ma duc pana la cer. “Hic et nunc” fara sa dau inapoi si sunt euforica caci par un inger, chiar daca nu e drept, eu asa ma simt. In minte inca fredonez aceleasi versuri ce acum sunt scrise pentru mine, iar armonioasa insiruire a notelor pe portativ depinde doar de pasii mei. Cu cat urc mai mult simt tot mai apasatoare senzatia ca totul e doar o trecere intre lumi. Orasul nemarginit se inlantuie in jurul meu asemeni universului, setelele se resfrang impanzind zgarie-norii ce strapung cerul ranindu-l. El nu plange, incearca sa uite, sa se ascuda in spatele unei marsti – la fel ca mine –, numai dulcele vant alinandu-i durerea cu soapte din lumea mare. Raul ce trece pe sub picioarele mele, caci da sunt in varf, parca duce in amonte mii de zambete ce au facut toatul mai frumos. Aici e diferit, melancolia si momentele frumoase impletindu-se si nu ma refer la momentele ce le traim acum. Nu! Ma refer la momentele speciale ale copilariei ce cu voia noastra au apus poate mult prea repede. Nu va pare rau? Asa ceva trece. De ce grabiti timpul? De ce vreti sa cresteti? E chiar atat de frumos sa suferi? E gresit! Nu va grabiti sa “iubiti”. E fara sens deoarece e doar un vis ce vrem sa il traim ACUM. Oare de ce nu avem rabdare si ne grabim sa simtim momentele ce mult mai tarziu au fost plasate pe harta vietii? Am gresit! M-am grabit si am fost oarba de vorbe frumoase pentru ca nu am avut rabdare. Ce patetic! De ce am plans? A fost vina mea… sau poate nu? Anturajul… 

“Tu nu simti un gol in suflet?” 

 

Ce gol?

Ele nu simt ca au pierdut ceva? 

-“Copilaria… ”, soptesc cu glas inca ragusit. 

N-am stiu sa inchid ochii si sa ma prefac ca televizorul e deschis pe o telenovela ce se deruleaza incontinuu. Eu sunt personajul principal la brat cu tine, dar asta e realitatea si nimeni nu iti da oscarul pentru o replica spusa la momentul si starea poatrivita. Doar tu te bucuri adancind securea razboiului. Regret ca nu am plecat atunci cand ar fi trebuit sa plec si mi-am calcat orgoliul in picioare doar pentru a demonstra ca… ca au dreptate. Intr-un final asta am facut. Le-am dat lor dreptate si nu am facut ce am simtit eu, am facut ce au simtit altii. Un singur lucru nu m-am injosit sa-l fac. L-am placut. Macar asta stiu si am stiut tot timpul. Oare trebuie sa fiu fericita? Acum e prea tarziu… 

A gresit, am gresit si… sunt ravasita. As vrea sa fiu in alta parte acum, sa zambesc si sa stalucesc, poate la fel de tare ca aceasta stea, de mine culeasa. Sunt speciala, dar nu pot simti fericirea decat numai daca iau aceasta decizie. Totul se va sfarsi in lumea urbana cu toate astea incepand in lumea sufletelor. Ce am sa aleg? Sa fiu sclava ta aici si sa regret ca m-am trezit in aceea dimineata, caci, da, asta simt acum, sau sa ma mai simt inca o data copil? Recea atingere a fierumui imi stabate corpul, iar totul imi ingreuneaza gandirea. Sunt obosita! Masinile trec alarmant pe sub picioarele mele si totul devine mai apasator. Claxoanele sparg linistea, iar tinutul meu de bazm se frange caci linistea “moare” si eu devin unicul scop al necunoscutilor. 

-Se sinucide! Glasul unui barbat ma trezeste la realitate si incep sa relizez ca se va sfarsi in cele din urma, ori ca acum, ori ca atunci. Sa nu va ganditi ca renunt. Nu! Copilaria ma cheama… 

-Noapte buna!

Picioarele mi se inmoaie, iar trupul meu cade in nestire lasand totul in urma. Amintiri, zambete furate de saruturi dulci, rasete, melodii ascultate la nesfarsit, momente in familie si TU. Cu tine credeam ca am sa imi intemeiez o familie, dar am gresit, iar acum sunt o stea cazatoare care se indreapta spre destinatie, vantul purtandu-ma pe ale sale aripi reci. Scenele de iubire mi se deruleaza in fata ochilor. Acelasi film mut rulat pe un televizor vechi, stricat, alb-negru…

Acesta e ultimul cadru al filmului vietii mele filmat de un regizor necunoscut. Totul va fi doar un “a fost…”, chiar si eu, iar toti cand imi vor rosti numele vor adauga acest apelativ uitand din instinct ca timpul trece pe langa ei mintea fiindu-le indoctrinata de chipul meu, le va parea rau de mine, le va fi mila ca nu mi-am trait viata cat ar fi trebuit, poate vor fi tristi ca nu m-au cunoscut sau ma vor numi “nebuna” ca am inchis ochii constienta ca mama va plang nopti intregi de dorul meu.

Am inchis ochii si ma las purtata de curentii apei gandindu-ma la mama.  Recea atingere imi mangaie corpul fragil “violandu-i” fiecare particica. Ma simt ca o pana  ce este purtata cu usurinta de masculinul destin, mai grea, dar totusi usoara, cu parul asemani petalelor florilor de cires japonez ce este ravasit in jurul fetei, cu rochia vaporoasa care se lipeste de pielea-mi care nu este scufundata in apa, cu gandurile la pamant, ma pierd in depalii. O lacrima imi aluneca pe obraz, va iubesc… 

Pamantul ma trage, iar eu ma scufund si viata mi se scurge asemeni nisipului unei clepsidre, tot, tot mai usor, mai mult, mai mult, pana cand doar fata imi mai este la suprafata.  Lichidul incolor mi se strecoara printre buzuele-mi visinii fatandu-ma sa ma innec. Tusesc incercand sa-l scot din lacasul meu umed, dar mi-e tot mai greu. Mi-e teama si tac observand sute de chipuri necunoscute, fie ele reale sau nu, tipete in surdina si cuvinte ce imi este tot mai greu sa le inteleg. Mi-e frica acum de moarte, de chinul la care sunt supusa treptat. Singurul lucru coerent pentru mie e ca voi muri si nu-mi pare rau, totusi incerc sa ma zbat si ma zbat si ma zbat ca un porumbel alb intr-o cusca, dar dupa maxim un minut renunt caci sunt mult prea obosita si imi accept soarta. Mi-e somn… Inchid in cele din urma ochii… 
 
”In razboiul cu viata lupti pentru dragoste, dar in razboiul cu dragostea lupti pentru viata… ”




Sper ca va placut!!!
Astept pareri! Blush
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Joi 25 Iul 2013 - 8:42
 Bună! Mă bcur că ai început un nou fic. Au fost foarte multe sentimente în acest prim capitol. Să înţeleg că ea se sinucide din dragoste pentru un tip? Sau între ea şi tipul ăla a existat mult mai mult? -.-' Asta e, mai ales când grăbeşti lucrurile. Aştept next-ul. Spor la scris şi multă inspiraţie! <3
avatar
Fan Art
Donator
Donator
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Joi 25 Iul 2013 - 9:31
 Woow! Adica e atat de... si atat de... 
 Dar e fantastic! Love it 
 Nici nu am crezut ca asa ceva e posibil! Love it
 E pe departe unul dintre cele mai reusite ficuri pe care le-am citit! Love it 
 Dar, pacat de Sakura ca sufera atat de mult. Adica, se sinucide? Crying 
 Nu ca ar fi personajul meu preferat, dar nici ea nu merita asta... Crying 
 As avea o idee despre cum vei continua, dar vreau sa aflu de la autoare. Laugh 
 Deci, ficul este bestial, e remarcabil, in Top 5! Love it 
 Atata pasiune in cuvinte, ma faci sa plang... Crying 
 Descrii atat de bine! Love it 
 Si sa stii ca nu ma lenevesc sa dau roman asa mare la multe ficuri Laugh 
 Ma faci sa ma simt atat de prost, ma faci sa simt ce simte si ea... Te urasc pentru asta. Crying 
 Dar totusi te iubeeeesc! Love it 
 Adica, pe bune, Andra, esti una din cele mai bune scriitoare de pe forum! Wink  
 Auziti ma, mod si admini. De ce nu e scriitoare? Laugh * Realize that this is a joke, don't kill me Laugh  *
 Vezi ma, ma risc pentru tine si pentru nextul tau Laugh 
 Si daca nu il vad, o sa ai probleme cu sindromul panda...  
 Si daca nu o faci fara sa ma anunti... Sindromul panda este periculos...  
 Sper ca o sa-l aduci cat mai repede caci, cum am mai zis, ficul tau e bestial! Love it

 
avatar
"Andra"
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Lun 29 Iul 2013 - 23:39
Buna seara!:beer: 
In primul rand vreau sa va mulumesc:


Reeah:
Reeah multumesc si sper ca acest al II-lea capitol te-a uimit putin. Ea nu se sinucide, iar ideea ficului in continuare pare tare paralela cu primul capitol, stiu, dar veti intelege cu totii de ce am inceput asa la timpul potrivit. Lectura placuta, colega!!! *smiley face*

Te pupa A.!

SAWAKO HISHUNE:

Am citit fiecare cuvand si apoi iar am citit si iar si iar. Ce pot spune? Femeie m-am inrosit toata! *imi fac vant cu un zambet mare si copilaresc pe buze* M-ai emotionat sincer. Adica am simtit ca munca care o depun pentru acest fic (il fac in doua feluri) chiar merita. Iti multumesc pentru complimentele adusesi daca ai fii acum langa mine te-as sufoca cu o imbratisare. Sper ca acest capitol sa te faca pe tine si pe toti cititorii acestui sa imi urmariti si comentati ficul. Lectura placuta, colega!!! *smiley face*


Te pupa A.!

Lectura placuta!!!


Capitolul 2: Indragostit de cine trebuie?                                 
 
"De ce?"


Cea mai agasanta intrebare. O urasc si ea stie asta, dar face totul pentru a pune la incercare calmul meu de fier si dexteritatea mintii mele. Scapam usor, scapam uneori si mai dificil, insa niciodata noaptea la culcare nu puteam izbuti in a nu ma mai gandi la tristetea ce imbata ochii ei de un auriu divin.
Ii veneram atingeile timide incercand intodeauna sa ma abtin din a nu intrece masura… pana intr-o marti seara, pe cand chipul palid asemani unei fantome a lunii era acuns de doua palme feminine, doi nori zvelti la prima vedere. Cu cat priveai mai mult cu atat observai cum acele maini isi deschideau degetele lungi si subtiri de pianist. Raze reci rasfatandu-mi trasaturile  bine definite ale fetei, conturand forma arcuita a buzelor si inecandu-se in abisul intunecat al ochilor mei.


-Daca eu nu as mai fi ma vei uita? Luna deveni interesul numarul doi cand ea, frumoasa mea Cleopatra, imi puse o intrebare teribila in acest moment. Nu stiu de ce, dar de la un timp de vreme prezenta ei ma face sa simt lucruri ciudate, absolul ciudate. Ma droghez cu saruturile pe care mi le ofera sau pe care i le ofer, iar cand imi raspunde la ele cu entuziasm ma simt cel mai puternic adolescent, va puteti imagina  Acum totul este doar o amintire, amintiri frumoase, caci eu priveam spre viitor, traind prezentul. Prezentul meu?


-M-ai uita? Acesta era prezentul meu. Fata cu parul de o culoare naturala unica, acajiu, imi intuneca gandurile cu... cu... cu aberatii. Aberatii doar, numai aberatii tampite! Ii iau capul in palmele mele calde comparativ cu  briza de gheata a marii ce imi imbujora obrajii sau poate din alta cauza roseam? Eram oare nervos? Atat de mult s-au schimbat lcrurile de cand ma dadeam la ea doar pentru ca parintii nostii se cunosteau, lasand-o de fiecare data cu ochii in soare dupa atingerile mele fugitive? Da sunt nervos! Ma apropii din ce in ce mai mult de buzele ei ca dulceadul trandafirilor de fine. Cu fiecare centimetru pulsul imi crestea, iar motivul era cu totul altul fata de cel de dinainte. Singura dorinta a mea era sa ii simt aroma unica de ciocolata neagra ca cerul in noaptea cand eu m-am nascut. O noapte furtunoasa as zice, totusi nu la fel de furtunoasa ca sarutarea sa. Eram aproape sa imi rasfat simturile…
-Hei! L-as omora pe cel care m-a deranjat in secunda doi, dar nu aveam cum. Era Naruto si pana infigeam cutitul in inima sa de gheata  fugea smiorcaindu-se. Pana la urma se intorcea cu o fata de catelus care, chiar daca nu vreau sa recunosc, ma inmuia. Iar va sarutati porumbeilor? De fiecare data cand buzele mele se uneau cu cele ale domnisoarei mele Naruto se stramba. De ce? Pentru ca el nu isi gasise sufletul pereche, inca. Sa nu credeti ca eu spun ca mi l-am gasit, adica da, tin la frumoasa mea, dar… nu pot stii niciodata cand alta fata, poate mai frumoasa, imi bate la usa.


-Frate! Spun eu iritat. De cate ori ti-am zis? Cand imi sarut domnisoara tu, bagaciosule, pleci invartindu-te pe calcaie. Felul meu de a fi atragea fetele de pretutindeni. Nu stiu de ce. Poate pentru ca ele cred ca eu sunt printul pe cal negru ce vine in noapte sa le vorbeasca cuvinte de duh, sa le iubeasca si pe care, ca lege a firii, sa il schimbe pentru totdeauna. Astea sunt doar prostii!
-Sasuke, lasa-l! Ea, Chiara Moon, imi spunea mie, baiatului visurilor ei ce intr-un fel anume il schimbase, sa incetez. Nici nu vreau sa imi amintesc de cate ori a facut-o.
Ma intorc iritat spre ea fara sa realizez ca, asemeni unui porumbel, ochii sai imi vor captiva sufletul in cusca timpului. In momente ca acestea imi vine sa le dau naibi de principii si sa ii cer mana ca apoi sa o iubesc pe aceasta plaja virgina asa cum doresc de multa vreme, delicat si cu patos, pana soarele anunta o noua zi de care noua sa nu ne pese, caci suntem impreuna.


-Mi-e frig! Tusitul sau nevinovat la prima vedere nu ma facu sa reactionez in nici un fel, dar cand privirea mea se atinteste asupra chipului ce ii era parca tot mai palid pe secunda ce trecea. Ma priveste tematoare si cu frica… Cerul se inalta asupra mea, a ei si a prietenilor nostri. Marea duce o lupta crunta cu tarmul, o lupta ce rasuna pana in departare, dar nici o lupta nu e mai teribila decat tot ce simt eu acum. Imi vedeam prietenii fugind spre ea, cum ochii ei atat de verzi se inchid usor, lasandu-ma pe mine in urma. Nu faceam nici macar o miscare, iar linistea mea il speria pe Naruto, insa eu eram pe locul doi, cel putin pentru un timp cand imi vor cere toti socoteala, si eu imi voi cere. Ca o statuie lasam timpul sa treaca pe langa mine. Itachi, fratele meu mai mare imi ia iubita in brate. Pe trupul sau fragil lumina focului se juca nestingherita, parul ii aluneca printre degetele masculine ale lui Itachi, la fel ca mainile si picioarele pe care ii erau impregnate fasii de nisip ce vantul le lua in zbor. Sunt un nimeni! Asta simt si cred depre mine…


Totul a trecut insa.


Chiara a fost dusa la spital. Am stat cu ea nopti si zile de-a randul pe un fotoliu sperand ca ma va putea ierta ca nu am facut nimic. Cum Doamne sa ma ierte ea, cea pe care daca eram singur o lasam sa moara, daca nici macar eu nu ma pot ierta? De atunci au trecut trei ani de zile. Nu stiu cum a facut-o, dar m-a iertat sau poate asa pare, la o saptamana insa s-a aruncat de pe podul Brooklyn si dusa a fost…


Nu mi-a iertat-o…


Ii raspund si acum la intrebarea plina de durere pe care mi-a pus-o in aceea seara.:
 
-Nu, nu te voi uita, iubita mea Chiara!...  >>
 
 
.-Si… Stop!


Camerele de filmat s-au inchis si cu asta se anunta o vara libera pentru mine. O vara plina de aventuri fabuloase pe care sper ca nu le voi uita.  Comparativ cu filmul “Poveste de iubire in Spania” in care, apropo, am acelasi nume, Sasuke Uchiha, prezentul meu este altul. Prezentul meu consta intr-o zi insorita de inceput de iulie cand mergeam agale pe holurile studioului ProS.P.N. In ultima scena a filmului ce a cucerit mapamontul  eu, baiatul indurerat, stateam la un birou din lemn de stejar cu poza Chiarei Moon si chiar daca eram in pline filmari gandul imi era departe….


Despre ce e vorba? Chiara Moon e o veche iubire de a mea. Am iubit-o din toata inima mea, dar si-a batut joc In timpurile in care traim nu multi baieti au curajul sa arate ceea ce simt, nici eu nu l-am avut si nu regret, caci din experienta mea daca arati unei fete anumite sentimente, ce se napustesc asupra sufletului tau ca armatele inamice asupra teritoriilor pe care vor sa le curcereasca, iti va frange inima.


-Frate! Multi muritori de rand isi vac veacul pe diferite teritorii, dar dintre toti acesti oameni eu m-am ales cu Naruto. Parul blond rebel si ochii aceia de chihlimbar cucereau multe inimi, dar inima lui a ales o singura femeie. Hinata, renumitul top-model canadian, este o adevarata doamna ce domoleste firea agitata a partenerului ei. Total opusi ca gandire  ei fac o pereche demna de lauda, iar asta ii face pe nesuferitii de paparazzi sa cotrobaie prin viata lor privata mult prea mult, insa sunt potoliti imediat de “cuplul minune”.


-Naruto a venit in sfarsit vara, plaja, petreceri si fete. Normal ca fetele sunt doar pentru mine, caci el nu are ochi decat pentru frumoasa bruneta. Mereu mi s-a parut ca e mult mai norocos decat mine, mai ales la fete, dar eu imi traiesc bine mersi viata si asa fara obligatii conjugale.


-Sasuke lasa alta! Am auzit niste zvonuri suspecte. Curiozitatea mea era protejata de o masca de indiferenta pe care obijnuiam sa o port pentru ca nu as fi vrut ca vreun om sa ma cunoasca cu adevarat, sa imi stie slabiciunile, fricile si interesele, chiar daca persoana de fata e una de incredere m-am obisnuit sa ascud de public ceea ce simt.  Dau negativ din cap paca cu cheful tait. Chiara Moon nu inceteaza sa isi faca simtita prezenta in viata mea  si sa ma loveasca din toate partile. “Ea vrea sa se impace cu tine!” acestea sunt ultimele cuvinte pe care le auzeam din departare, daca ea vrea sa se joace ma voi juca si eu, iar de data asta va simti tot ce am simtit si eu. Suferita, dezamagire, durere si multe alte lucruri care au fost ca o furtuna pentru sufletul meu, distrugandu-l. Acum fapte sunt consumate cu toate astea eu nu uit niciodata. Am sa ma razbun, dar cum?


Imi aud numele strigat in in departare in timp ce paraseam holurile nesfarsite ale studioului. In fata mea o usa transparenta facuta dintr-un geam gros de doua degete se intinde, dau sa o deschid cand Naruto ma opreste impingandu-ma brutal.


Imi spunea sa imi revind uitand paca ca el reactioneaza desfranat.Sunt eu nebun sau ce?
As fi reactionat nebuneste daca cuvintele lui nu m-ar fi lasat fara cuvinte.


-Fa-o geloasa cu o fata ce va aparea din senin in viata ta, iar ea va realiza ca tu insemni totul. Ideea ar fii de-a dreptul geniala daca nu ar scapa un mic detaliu si anume faptul ca eu nu am in preajma mea o astfel de fata…
 


Astept parerile voastre, ale tuturor!!!
avatar
Fan Art
Donator
Donator
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Mar 30 Iul 2013 - 10:46
Edit!


 In primul rand, ma bucur si iar ma bucur din tot sufletul ca m-ai anuntat de next Laugh
 Asa. Deci, sa incepem cu inceputul:
 Genial capitol! Si de aceasta data, m-ai lasat fara cuvinte Love it 
 Cel mai mult mi-a placut ca ai scris ca e NaruHina. Love it  You are the best Laugh 
 Sa stii ca nu m-am asteptat ca acest capitol sa fie din perspectiva lui Sasuke.
 Deci, da. Cel putin pe mine m-ai uimit. Laugh 
 Tu, sa fii sigura ca ficul acesta e printre preferatele mele!  Love it 
 Ador ca pui atatea sentimente in cuvinte Love it 
 Ador cum descrii sentimentele Love it
 Ador absolut totul! Love it 
 Imi pare rau ca n-o sa las un roman la fel de lung ca celalalt. 
 Promit ca la urmatorul capitol ma revansez Laugh 
 Ok, sa nu uiti sa ma anunti, ca am Sprite de fata si nu mi-e frica sa il folosesc Laugh 
 Spor la scris si idei! Wink
avatar
"Andra"
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Mar 13 Aug 2013 - 15:51

Capitolul 3:


 


Maidanez de rasa


 


M-am intrebat adesea cum ar fi pentru o zi singura pe pamant. Doar eu cu mine fara nimeni care sa imi spuna ce sa fac, sa tipe la mine sau sa imi dea comenzi si sarcini ce necesita ca eu sa ma ridic de pe scaun. O zi extraordinara as zice, dar acea zi nu va veni niciodata, caci, din pacate sau din fericire, Dumnezeu nu indeplineste orice moft de-al meu si ca sa fiu sincera am multe mofturi in cap. Ca de exemplu cel ce togmai l-am spus.


Oftez disperata in timp ce imi pieptan sora mai mica, pe Joana. Parul ei exagerat de des imi provoaca migrene, iar la cei 17 ani ai mei sa pieptan parul imposibil al unei fetite de 12 ani nu e un vis, poate doar un cosmar.


Da, cosmarul nu mint “Viata unei fete de oras”. Ar fi un titlu excelent pentru o carte auto- biografica a zilelor ce mi le petrec, inca din pantecul mamei, in Londra. Imi astern ochii pe imaginea de dupa fereastra ce impune respect, Londra, frumos oras, dar, cu toate astea, acest oras nu e pentru mine. Cladiri se inalta spre cer sagetandu-l, parcuri ce par a fi pictate, masini pline cu turisti dornici sa traiasca unele din cele mai frumoase clipe din viata si, ce fara de care Londra nu ar mai fi Londra, Big Ben.De mica am fost fascinata de acest ceas urias, chiar daca pentru mine calmul englez nu este o caracteristica in floare, ma simt ca fac parte din “povestea” londoneza cand il privesc.


-Au! Fi mai atenta! Vocea Joanei rasuna asemeni unui clopotel in toata incapaerea facandu-ma sa imi iau privirea de la punctual meu de interes si sa ii analizez trasaturile fragile, forma fetei rotunda, gropita adanca din barba, nasul micut, obrajii maricei si ochii caprui asemeni unei ciocolate calde fierbinti, extreme de fierbinti.
Isi ia parul din mainile mele, isi da capul pe spate si si-l prinde intr-o coada de cal simpla.
-A fost asa greu? Imi arunca aceste vorbe peste umeri in timp ce se departa si mai mult de mine. Doar o priveam, nimic mai mult. Dupa cinci minute de meditatie imi iau geanta de pe pat instinctiv parasind apoi camera de un roz aprins. Scarile le-am coborat instantaneu, iar usa era la cativa pasi de mine.

-Sakura,  nu ai uitat ceva? Vocea mamei ma facu sa ma opresc in secunda doi la mijlocul coridorului, chiar dupa usa de la bucatarie de unde venea ea. Ridic o spranceana si ma intorc cu mainile  incrucisate spre corpul ei micut.
- Ce as mai avea de spus? Doar am crezut ca ai fost categorica aseara cand ti-am explicat ca am viata mea si ca nu o pot tara pe Joana dupa mine tot timpul doar ca sa obtin parmisiunea voatra de a pleca undeva, iar tu, cum ma asteptam, mi-ai spus ca un NU ramane NU chiar de-as sta in cap  .Mama nu era o persoana rea, dar imi era mult mai greu sa o conving, cel putin imi era mai greu decat cu tata. Oftez in sinea mea deoarece sunt suta la suta sigura ca nu se va schimba, ca nu se va putea impaca cu ideea ca eu cresc si am nevoie de libertatea ce nu doreste nici in ruptul capului sa mi-o dea. Pericol si iar pericol, m-am saturat! Imi dau tafnoasa ochii peste cap si ea a vazut asta. De unde stiu? Pentru ca s-a apropiat de mine, un pas, doi, cred ca sunt vreo cinci, dar nu am stat sa ii numar.
-Bob! Si… l-a strigat pe tata. De ce? Nici eu nu stiu, dar voi afla. Chiar… chiar ar trebui sa ii spunem. Vorbele ei conturau imaginea in care tata isi facea aparitia grabit, de dupa usa din lemn, apoi sprijinandu-se intr-un picior in stanga mamei la fel ca mine, cu mainile incrucisate. Bob crezi ca e pregatita? Tata o privi pentru o secunda amuzat spunandu-i cuvintele ce mi-au facut sa il iubesc si mai tare.
-Scumpo, era de mult! Ii spuse intr-un mod comic parca la ureche . Ce as putea spune in afara faptului ca privirea fulgeratoare a mamei ma facea sa rad si i-as face o poza, dar cred ca asa nu mi-ar mai spune ce are de spus.
Cum sora mea era deja in masina si astepta nervoasa ca eu si mama sa ne facem aparitia cred ca ar trebui sa se grabeasca. Cu privirea intoarsa spre ea ii observ fata tot mai luminata pe care era un zambet sincer, amandoi zambeau, insa pe chipul mamei puteam citit o urma de ingrijorare. Se apropie inca o data de trupul meu nemiscat.



 -Vei pleca pe tot timpul verii la matusa ta Lilah in Barcelona! Ce am auzit e adevarat? O privesc confuza pe femeia care mi-a dat viata. Asa dintr-o data in Barcelona? Deci din cauza asta era ingrijorata. 
Cu toate astea, chiar daca mama stiu ca ar fi vrut sa ma tina acasa, eu  nu ma pot decat bucura de escapada mea. Le sar parintilor mei in brate lasandu-ma apoi de cateva ori invartita de tata. Eram in culmea fericirii. Maine la ora 6 a.m. voi pleca din lumea mea, pe care o cunosc cu bune si cu rele, spre noi orizonturi, necunoscute inca de ochii mei de un verde amar asemeni unei lamai necoapte. In ciuda aceastei stari de bine mama e cea care ma ingrijoreaza. Maria Consuelo Haruno nu e chiar in culmea extazului ca fata ei cea mare isi ia zborul din cuibul parintesc si asta simt in toti porii, caci intre mine si ea exista olegatura unica.


-Esti sigura ca vei fi bine, mama? Ma privesta cu dublu sens ascuzand parca teama ce o napastuia.
-Sa nu asculti tot ce indruga unii, querido ! Ma mangaie usor pe umar parca incurajandu-ma pentru ce va veni. Pornind apoi demana spre masina. Iti zic asta acum pentru ca sunt sigura ca maine nu voi putea. Astea fusesera ultimele ei cuvinte inainte dea ne face comode in masina si de a porni spre liceul “Konoha M. G.”. Eu in spate langa Joana, iar ea in fata, la volan.

Era un liceu de prestigiu ce se axa pe limba si cultura japoneza si a altor tari, dar in principal pe Japonia. Tata e original din aceasta tara asiatica si a insistat ca ficele lui sa cunoasca tot ce tine de ea si nu pot spune ca am zis nu, insa eu consider ca par a fi mai mult o englezoaica cu influente latine decat asiatice. Totusi cine sunt eu sa spun nu unei oportunitati atat de mari? Totul ar fi mers genial in relatia dintre mine si aceasta scoala daca nu imi uram cu atata ardoare colegii. In timp ce masina mamei se apropia de curtea, asemeni unui parc, a scolii eu imi reaminteam de alte intampolari jenante.

~***~La o saptamana de la inceputul clasei a IX-a~***~

O mana feminina de lumina se strecoara tematoare pe gemul intredeschis apropiindu-se de fata mea inca in floare. Eu sunt fragila, intr-o maturizare continua. Imi alinta privirea tematoare in timp ce mana mea strangea cu putere o sticla goala de apa. Nu cunosteam pe nimeni, iar cele cateva ore pe care le petreceam cu noii mei colegi nu imi dadeau nici o siguranta. Mi-e teama! Mi-e teama ca ceva rau se va intampla! Teama mea avea oare sens? Si, cineva ce ma iubeste, ma avertizeaza ca mi se va intampla  ceva  de care in viitor nu voi vrea sa imi amintesc?

Pasi acizi si ritmici rasuna de-a lungul holului ca o melodie ce nu imi placea, dar totusi o fredonez fara sa imi dau seama.

Era ea, Ino, visul oricarui baiat . Frumoasa, blonda, cu un corp de model, cum sa nu iti placa? Concureaza pentru titlu de“Miss Boboc” si sincera sa fiu merita toate voturile, dar toata frumusetea ei se destrama ca o vesta din lana in mainile bunicii atunci cand vedeai cat de scorpie e, cand isi arata adevarata fata. Patetic! Venea agale comparand parca holul destul de lat si lung cu un podium. Ea era modelul dupa care toti intorceau capul. 
Ma jur, nu o uram, dar as fi vrut sa o aduc cu picioarele la pe Pamant. Se apropia de mine amenintator. Nu ma suporta si desi as vrea sa ignor asta nu o fac, insa de fiecare data cand ea ma priveste ca pe un gunoi toti ma privesc la fel, in oglinda as spune.  E greu sa nu fi bagat in seama de ceilalti pentru ca “sefa” nu o face. Oare imaginatia imi joaca feste? 
Daca da, atunci care e motivul pentru care nimeni nu e interesat sa vorbeasca cu mine? Arat, miros ori vorbesc in vreun fel ce displace lumii? Sper ca nu, iar daca da… Iertare! 

Iar daca nu asta inseamna ca e ceva cu voi, nu cu mine. Cu acest gand ce imi mangaie constiinta pornesc sigura pe mine depasind-o din cativa pasi pe Ino. Ochii ei de chihlimbar ma sagetau plini de ura inima batandu-mi alarmant. Ce am facut sa merit asta? De ce nu ma place?Mi-as dori sa imi spuna intr-o zi, poate una cat se poate de apropiata. Acum insa o iau la dreapta ajungand la cativa metri de tasnitoarea de pe holul principal. Imi era sete. 

In dreptul tasnitorii, inaitea mea la rand, se afla unul din prietenii lui Ino, Choji, racorindu-se cu cateva guri de apa proaspata. El era un baiat artagos cu care nu am  vorbit nici macar o data, cu toate astea am aflat de prin scoala ca scrie povesti dedragoste triste. Ciudat nu? As zice ca asta mi se parea ciudat, insa privirea gen  “esti ultimul om pentru mine” ma facea sa imi pun multe semen de intrebare.  In secunda doi, dupa ce imi analiza cu multa atentie trupu-mi ce tremura si ochii verzi fara sa il pot opri parca vrand sa descopere mai mult, isi plasa atentia undeva in spatele meu. Nu stiu unde si de ce. Eram atat  deatenta la chipul si gesturile lui incat la inceput nici nu am realizat ca vorbea cu mine. “Facusem exact ce a facut si el la inceput!” imi spun in gand oftand.

Termin acum ratusca! Tresar. Ratusca? De ce ratu… Cumva pentru ca eram boboaca? Ma inrosesc instantaneu. Ce patetic! El zambeste satisfacut. Cum sa nu fie bucuros ca m-am inrosit in fata lui, un baiat cu un an mai mare?  Mintea mea era “ in miscare” la fel ca un film alb-negru, mut, dar eu nu miscam nici macar un deget.

Se indeparteaza de tasnitoare apropiindu-se zambind de mine. Inima mi-o luase la goana, iar sangele imi pulsa in vene. Distanta dintre noi era diminuata continuu de el. Eu nu faceam din nou nimic. Un metru, 3 sferturi, o jumatate, un sfert… Corpul lui era un magnet pentru mine si eu nu ma puteam indeparta de el. Nu ceream decat cativa centimetri, cu toate astea nu, universul nu dorea sa ma salveze. De ce universul? Pentru ca eu nu puteam sa o fac! 


Aproape ca ii simteam respiratia calda lovindu-se de obrazul meu rece, incalzindu-l. El era in stanga mea, atat de aproape. Imi mut ochii de pe tasnitoare pe chipul lui. E doar la cativa centimetrii nesemnificativi de mine! Imi simt sangele urcandu-mi spre obraji accentuand nuanta de rosu.

Isi ridica o mana si cu doua degete imi mangaie obrazul. 

Parea ca noi doi suntem singuri pe pamant. Euforia ma facea sa imi para totul perfect. Continua sa zambeasca, si zambea, si iar zambea. Era atat de ciudat! Nu imi  pasa acum de asta, evitam o rupere din acest vis ce nu m-as fi asteptat vreodata sa il visez. Se apropie periculos de buzele mele crapate ce i le cerseau pe ale lui, alinari si iar alinari.
As fi putut jura ca ma va saruta, dar… Nu! Isi retrase mana de pe obrazul meu indepatandu-se. Zambetul lui bland si dragastos era o aparenta ce ascundea de fapt un zambet de satisfactie si luare in ras a tariei mele de character slabe. Chipul meu intrebator ii cerea raspunsuri.

-Prea usor! Spuse in bataie de joc facandu-ma sa imi doresc sa nu il fi intalnit vreodata.


Asta a vrut, nu? Sa ma faca sa ii cad in plasa si eu, ca o copila  m-am lasat pacalita. Distanta dintre noi crescu de la o secunda la alta si in cateva secunde imi ocoli trupul inca nemiscat plecand de langa mine. Sunt o proasta! As plange in hohote daca nu as fi inconjurata de multi copii ce au fost martori la scena de mai devreme. M-am facut de ras! Lacrimile mele nu vor face decat sa arate cat de copila sunt.  Cad din castelul meu ce l-am construit cu el din priviri lovindu-ma de realiatea dura.

Ce am facut? Am dovedit unui baiat ce il stiu doar din vedere, un prieten de-a  lui Ino, ca sunt doar o fata mica ce se bucura ca o toanta cand un baiat o priveste. Asta am facut! Fac ochii mari realizand adevarul…   Oare de asta s-a dat la mine?...

avatar
Fan Art
Donator
Donator
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Dum 18 Aug 2013 - 15:36
Deci, din nou, m-ai dat pe spate Love it
 Joana pare o scumpa! Smile
 Mai putin cand e nervoasa... ^.^"
 Parintii ei par de treaba...
 Si dintr-o data, BUM! Se muta la nu stiu unde matusa nu stiu cum. Laugh 
 Inceputul clasei IX, interesant... Think
 Iar baiatul ala, ( stiu eu sigur ca-i Sasuke Laugh) e un mare porc. Laugh
 Bine, iar nu l-am facut lung, dar macar l-am lasat. Laugh
 Te astept cu nextul cat mai repede, ca daca nu...
 Stai asa... Nu mai am suc. NUUUUUU!!!! Laughing
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: O vară departe de casă.

la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:42
Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^
Continut sponsorizat

Re: O vară departe de casă.

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum