Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Lun 12 Aug 2013 - 19:36
Deci este super. Imi place ficul tau la nebunie. Ai atat mister si suspans care ma fac sa il citesc de o mie de ori.
Descrierea este geniala si imi place. Nu mai stiu ce sa spun !!! I love it so much.... Smile
Spor la scris si multa inspiratie in a scrie nextul. Imi place Smile Parca am mai spus asta Big smile
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mar 13 Aug 2013 - 13:12
Capitolul 10-Vestea.


~4 ani mai tarziu~


Stau si ma plimb prin padure, e atat de minunat, atat de liniste...dar locul asta imi aduce aminte de ce s-a intamplat in urma cu 4 ani..locul in care m-am vazut cu mama mea prima data. Pentru mine locul asta este foarte special, vin aici in fiecare zi. Ei bine da, am crescut, m-am maturizat. Acum ca am 20 de ani ar fi si timpul nu? Ceva schimbat la mine...nu prea, doar sentimentele, caracterul de nebuna inca l-am pastrat. Minato a ajuns hokage si ma bucur foarte mult pentru el. Ce pot sa zic cred ca ma indragostesc, dar sa fie asta alegerea buna? Minato mereu si-a petrecut timpul cu mine si mereu era acolo cand eram trista. Cat despre Kryss, ea este cea mai buna prietena nebuna a mea. Cand am implinit 18 ani a intrat pe geam la ora 12:00 noaptea si a inceput sa-mi cante si sa-mi zica "La multii anii pitica Rinn!! Sa cresti mareee cat un stalp!". Ce pot sa zic, majoritatea timpului mi-l petrec cu ea. Minato nu are mereu timp sa stea cu noi, are treburi ca hokage, dar nici nu ne uita. Cat despre visul meu..nu nu l-am uitat. Nu am sa ma intorc inapoi in satul meu natal. Urasc satul acela! Mai ales Jiri..nu pot spune c-o urasc, dar nici ca mi-e draga, dupa cate mi-a facut. Bunica Chyo..o vizitez mereu, vin cat de des pot in padurea asta si vorbesc cu ea. Tot bunicuta mea preferata a ramas. Daisuke..nu mai stiu nimic despre el, stiu doar ca de cand am parasit satul nu am mai primit vesti despre el, daca mai traieste sau nu. Nu-mi place cum suna ideea, adica daca ar fi mort, nici nu vreau sa aud despre asta. Oricum unde eram? A da la mine. Stau si ma plimb si vorbesc cu bunica Chyo ca de obicei, dar cineva ma intrerupe, un strigat, un strigat apasat si mai ragusit. Da, clar este Kryss. Ea este singura care alearga si tipa de la 10 km departare.
-RINNNN!! Rin stai!
-Femeie, stai pe loc si respira. Acum inspira, expira, asa acum spune , unde arde?
-M-m-m-minato.....pro-ble-me....s-s-sat!
-Poftim?
-Am spus ca Minato are probleme in sat. SATUL E ATACAT! E nevoie de tine!
Ma uitam pierduta..Minato, daca ar fi patit ceva nu mi-as fi iertat-o. Mi-am scuturat capul de cateva ori si am luat-o la fuga. Stiu ce trebuie sa fac, o sa folosesc juts-ul secret daca e nevoie. Nu va speriati, acum am invatat sa-mi controlez juts-ul..Minato m-a invatat, dar prima data a fost ranit din cauza mea. Practic ii datorez tot lui Minato..Nu am mai stat pe ganduri si am grabit pasul. La intrarea in sat, am cascat gura si am marit ochii. Cel care ataca...cel care ataca satul era chiar Daisuke! Nu se poate, D-d-daisuke? Nu era singur, mai era insotit de niste persoane, dar asta nu conta acum. I-ama runcat o privire taioasa si cred ca a observat-o si am inceput sa-l caut pe Minato cu privirea. In primul rand satenii erau in pericol si trebuiau evacuati. Am luat-o inainte spre multimea de oameni agitata si le-am spus tuturor sa se indrepte spre capetele hokage. Am incercat sa-i apar pana acolo, dar cand am intors capul speriata am vazut ca un perete urma sa cada peste mine. Piciorul imi era blocat de, ahh un jutsu. Trebuia sa fac ceva, dar cand am inchis ochii m-am trezit luata in brate de cineva, era Minato. L-am strans puternic si apoi "l-am cercetat" sa vad daca nu e cumva ranit. Trebuia neaparat sa-l ajut. 
-Rin, esti in regula?
-Da, Minato, de ce ataca Daisuke satul? Spunand asta...cu o voce cat mai trista si ragusita.
-Chiar..nu stiu. Tot ce stiu e ca trebuie sa-mi fac indatorirea de Hokage si sa protejez satul si pe tine. 
Mi-a schitat un mic zambet si a plecat. Stiu ce trebuia sa fac. Nu mai sunt micuta Rin care are nevoie mereu de ajutor cand se lovea, sau micuta Rin care nu poate face rau nici unei muste. Am crescut, m-am maturizat, gandesc altfel, am alte sentimente, iar majoritatea sunt de ura si de razbunare. Asta este tot ce simt cand ma gandesc la amintirile mele, la satul meu. Mi-am promis ca am sa distrug satul ascuns in nori si asta voi face! Dar inca nu e timpul..nu inca. Daisuke se uita batjocoritor la mine si s-a apropiat cu pasi lenesi de mine.
-Rin, cum o mai duci?
-Stai departe!
-Tu, care nu poti nici macar sa te lupti cu un genin, imi spui mie sa plec? Macar simtul umorului nu l-ai pierdut. Acum nu ai vrea sa lasi joaca de copil mic si sa te reintorci in satul tau? Acolo unde ti-e locul. 
-Locul meu e aici. Satul meu e Konoha, iar tu...,simteam cum ma cuprinde o stare de ameteala cand i-am privit aparatoarea care indica satul ascuns in nori. E imposibil nu are cum! El era din satul nisipului, nu-mi spune ca a venit sa ma ia inapoi.
-Tu nu apartii satului frunzei, tu esti..esti arma secreta a satului ascuns in nori si am venit sa recuperam ceea ce ne apartine.
La aceste cuvinte m-am cutremurat. Arma? Le apartin? Eu nu apartin nimanui! Eu apartin mie! Am format sigiliile pentru urmatorul jutsu care trebuia sa-l fac si am inceput lupta. Era dificil sa ma lupt impotriva unuia cu Sharingan. 
-Sa vedem cum te descurci impotriva la asta.
L-am privit fix in ochi si stiam ca asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut s-o fac. M-am prabusit la pamant cu putere, iar in urma impactului lasand niste pete mici si visinii de sange. M-am trezit intr-un loc intunecat, nu puteam distinge nimic aici. Era atat...atat de intuneric si imi era foarte teama. In orice parte ma uitam vedeam negru si credeam ca am halucinatii vazand-o pe mama aici. 
-M..m..ama?
M-am ridicat clatinandu-ma si m-am indreptat spre ea, dar aceasta disparuse. Cineva imi puse mana pe umar si speriata m-am intors,dar o vazusem pe bunica Chyo. Am dat s-o iau in brate, dar si aceasta disparuse, lasandu-ma sa ma prabusesc la pamant. Fata imi era inundata de lacrimi..de ce nu pot sa ma apar? De ce nu pot face nimic singura? Chiar asa de slaba sunt? Am ridicat privirea si am vazut niste imagini terifiante pentru mine. Mama mea omorata in fata mea, tata se prabusea langa mine, bunica Chyo avand fata plina de sange, Minato care era injunghiat, toate astea se invarteau acum in jurul meu. Oriunde priveam vedeam o imagine care imi dadea o lovitura in piept. Mi-am strans genunchii la piept si am inceput sa ma clatin si sa plang, dar o voce intunecata ma facuse sa ma dau in spate, instinctiv mi-am pus mainile la ochi si acea persoana radea, radea atat de puternic, atat de malefic, ca ma cutremuram la auzul ei. 
- Chiar nu te-ai schimbat. Esti aceeasi copila de acum 4 ani. Slaba, netoata si buna de nimic. Vezi tu, de aceea Minato de place, pentru juts-ul tau, nu pentru ceea ce esti.
-NU NU NU! Opreste-te! Pleaca de langa mine, lasa-ma!..
Strigatele mele erau disperate, rasul acela infundat se auzea din ce in ce mai tare si imi rasuna tare si clar in cap. M-am prabusit la pamant, plangand, nestiind ce sa fac..puteam doar sa soptesc "Minato salveaza-ma..". Ma simteam ca un soricel prins in cursa si nu puteam sa fac nimic. 


~din perspectiva lui Kryss~


Ma indreptam inspre sat si eram uimita ce dezastru era. L-am vazut pe Daisuke langa o fata...fata.., RIN. Ea era prabusita jos, iar el era langa ea si radea. Minato se pare ca era si el ranit. Trebuie sa fac ceva! Cred ca Rin e prinsa in genjutsu. M-am apropiat de Daisuke in cel mai silentios mod, iar apoi mi-am facut juts-ul: Nourton: Baraj de apa!. Daisuke nu se astepta la asta din partea mea, asa ca m-am grabit sa o trezesc pe Rin, care plangea si tipa si se zbatea. I-am dat o palma zdravana la care aceasta m-a cuprins intr-o imbratisare stransa si imi soptea "Multumesc, multumesc, multumesc". Oare ce o facuse acel animal sa vada? Ne-am ridicat amandoua si ne-am dus fiecare sa ajutam. Dupa o lupta serioasa intre Minato si Daisuke, ceva, ceva l-a facut pe Daisuke sa se retraga. Nu stiu ce ar fi putut sa-l faca pe el sa renunte, el niciodata nu da inapoi. Dar am fost luati prin surprindere cu acest atac. Data viitoare vom fi pregatiti. Satul nu era distrus, nu aveam pierderi mari, asa ca asta era o usurare. Am vazut-o pe Rin cum il strangea pe Minato in brate si plangea, oare sa fie el ranit asa grav?M-am apropiat grabita de el si l-am examinat. Se pare ca pierdea mult sange.
-Kryss, fa ceva! Eu nu am cunostinte medicale, te rog ajuta-l!
-Rin, am nevoie ca tu sa te calmezi! Tine-i capul pe spate si concentreaza-ti chakra inspre piept.
Ne-am unit chakra si am incercat sa-i acordam lui Minato primul ajutor. Dupa cateva minute se pare ca acesta isi recapata cunostiinta.
-Kryss, ramai aici cu Minato, eu ma duc sa dau un raport.
M-a mirat schimbarea de spirit a lui Rin. Pana acum tremura si plangea, iar acum e rece si tare ca piatra. Oare ce are de gand?


~din perspectiva lui Rin~


Am plecat inspre iesirea din sat. Nu il las pe nemernicul de Daisuke nepedepsit. Trebuie sa ii arat ca nu mai sunt un copilas, nu mai am 5 ani, m-am schimbat si sunt matura. Nu sunt un monstru! Am invatat sa iubesc, sa urasc, sa inteleg. Am invatat sa-mi folosesc capul si le voi arata tuturor ca nu sunt Rin cea sperioasa. Am iesit pe poarta principala, cautandu-l pe Daisuke cu privirea. La jumatatea drumului, cineva m-a atacat cu o bomba. Mi-am intors privirea, iar cel care imi zambea era chiar...era chiar Deidara.
-A trecut mult timp. A spus acesta pe un ton parsiv.
Oare ce are de gand? Orice ar fi nu am sa-l las sa ma incetineasca daca asta este scopul lui. L-am vazut cum se apropie de mine si m-a cuprins intr-o imbratisare stransa. Incercam sa ma eliberez din stransoarea lui, dar nu reuseam. Am vrut sa tip, dar acesta m-a sarutat apasat. Nestiind ce sa fac, m-am panicat...Nu vreau sa se repete incidentul, nu vreau!




Siii am adus next-ul promiiis. Urmatorul capitol va fi mai interesant. Eu va urez lectura placuta si astept parerile voastre. Va Kiss .
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mar 13 Aug 2013 - 18:25
Imi place... A fost atat de super, si descrierea exceptionala... Smile
Bravo ! Bravo ! Bravo ! Big smile
Acest fic, cred ca am sa il trec pe lista celor preferate Smile
Ma bucur ca ai adus destul de repede nextul. Astept capitolul urmator Smile
Spor la scris si multa inspiratir Smile
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mier 14 Aug 2013 - 18:18
Capitolul 11-Un nou Raikage!


Nu vreau sa se repete incidentul, nu vreau! M-am smuls cu greu din bratele lui Deidara si i-am dat o palma zdravana, iar in ulrma acesteia lasandu-i amprenta mea pe fata lui palida.
-Ce vrei? I-am spus pe un ton tremurand.
-Auch, asta a durut..mai nou asa iti arati sentimentele? Dar sa stii ca fata mea nu poate fi atinsa de oricine.
Iarasi zambetul acela parsiv..si aerul lui de superioritate. Ma enerva la culme. De ce toti cred ca sunt aceeasi copila de acum 4 ani?! Si in plus ce cauta el un Konoha?
-Am crezut ca ti-a fost dor de mine.
-D-d-dor? Nu mai spune prostii, cine te aude te mai si crede..nu fii prost, nu te minti singur. Crezi ca o sa las sa se intample din nou incidentul de acum 4 ani? Chiar ma crezi asa de naiva? Atunci..sarutul..s-a intamplat pentru ca eram speriata, dar acum, i-am aruncat o privire serioasa si am incercat sa ma conving pe mine insami ca sunt destul de puternica si ca sunt stapana pe situatie, nu mai e la fel. Nu mai sunt aceeasi Rin care eram, m-am schimbat si nu mi-e frica sa ma lupt cu tine sau cu altcineva.
-Sa fiu eu oare...*se apropia de mine* cel care se minte singur? Mi-a spus asta soptit la ureche, iar apoi s-a facut nevazut. 
Am ramas in acelasi loc, in aceeasi pozitie. Oare la ce se referea? Si mai exact, ce e cu mine? De ce m-am dus dupa tipul ala Daisuke? O sa i-o platesc sigur, dar acum tot ce stiu este ca Minato si Kryss au nevoie de mine. M-am rotit pe calcaie, dand sa plec, dar un oftat se auzi in spatele meu. Mi-am intors capul si speriata am cazut in fund. Era Minato, de unde stia ca sunt aici? I-am privit tot corpul, parul acela auriu mai stralucitor ca soarele, ochii aceia atat de speciali pentru mine de un albastru infinit si zambetul acela larg...pur si simplu ma facea sa uit de toate problemele, ma facea sa plutesc.
-Esti bine, Rin? Spuse acesta intinzandu-mi mana si zambindu-mi si mai larg.
Doamne nu mai rezist..i-am sarit in brate si l-am sarutat usor pe buze, acesta ramanand impietrit. Oare sa nu simta acelasi lucru pentru mine? Sau ceea ce fac eu...nu e adevarat?..Ah nici eu nu inteleg de ce am facut asta! Sunt asa idioata, daca o sa-si faca o parere proasta despre mine? Mai bine incetez..Am vrut sa rup sarutul, dar i-am simtit mana calda si fina a lui Minato pe obrazul meu palid si rece. Cred ca am stat asa vreo 4 minute, nu ma puteam satura..era atat de dulce..
-Minatoo!!! Ai gasit-o pe Ri...Ups..iertati-ma..daca..v-am...intrerupt.. Kryss se inrosise toata la fata, se balbaia si nu stia pe unde s-o ia mai repede ca sa plece. 
Eu cu Minato ne-am uitat la ea, iar apoi am continuat ceea ce faceam inainte. Am mai stat impreuna un timp pana ce am observat niste pete de sange pe hainele mele..ciudat nu aveam nicio rana..nu ma durea nimic, asa ca mi-am indreptat privirea spre Minato care se parea ca se tinea strans de sold. M-am ridicat panicata si am inceput sa-i pun tot felul de intrebari.
-Minato! De ce nu mi-ai spus ca esti ranit?! E grav? Normal ca e grav, ridica-te ne intoarcem in sat acum! AI nevoie de ingrijiri medicale si..
M-am trezit pe jos acoperita de Minato. Se pare ca cineva a creat o explozie..nu-mi spune ca este chiar Deidara.
-V-am intrerupt? Spuse acesta pe un ton batjocoritor.
-Din nou tu..
Am incercat sa ma ridic, dar nu ma lasau bratele, se pare ca am fost prinsa totusi in acea explozie, dar Minato..Minato e in regula? L-am privit si am vazut ca acesta dadea o lupta cu el, incercand sa se  ridice pentru a ma apara. Nu! De data aceasta eu am sa-l apar pe el! M-am saturat sa fiu eu cea care este aparata..daca nici macar persoana iubita nu pot s-o apar atunci de ce mai traiesc?! Mi-am facut curaj si m-am ridicat clatinandu-ma. I-am aruncat o privire taioasa lui Deidara care ma examina din cap pana in picioare.
-Haide sa terminam acum...O sa regreti ziua in care m-ai cunoscut..
Deidara izbucnise intr-un ras isteric, pe care eu chiar nu-l intelegeam. Asta ma facea sa cred ca isi bate joc de mine si ca nu ma recunoaste ca a fi puternica. Am facut sigiliile pentru juts-ul meu cel mai puternic si am inceput lupta. Recunosc ca imi era din ce in ce mai greu sa ma feresc de exploziile lui..erau multe si puternice, iar eu aproape ca ramaneam fara chakra, asta nu ar fi fost o optiune. Ne-am retras fiecare intr-un colt privindu-ne unul pe celalalt.
-Chiar crezi ca ma poti invinge?
-Vorbesti...i-am zambit batjocoritor, prea mult. 
Am format sigiliile pentru ploaia de cristale, asta este una dintre cele mai puternice juts-uri ale mele..nu poate fi evitata. Mi-am intors pentru o clipa privirea inspre Minato care pierdea din ce in ce mai mult sange. Trebuia sa ma grabesc! Dar cand am intors capul l-am auzit pe Minato strigand:
-Rin ai grija in spatele tau!
Prea tarziu, nu aveam cum sa evit atacul asta. Am sarit intr-o parte, dar explozia tot mi-a nimic jumatate din corp. Si ustura a naibii de rau. Am mai facut cativa pasi si m-am prabusit pe iarba moale. L-am simtit apropiindu-se, stiam ca nu e de bine. S-a aplecat deasupra mea cu un kunai pregatit la gatul meu.
-Ultimele cuvinte?
Nici nu puteam descrie cata ura aveam fata de tipul asta, dar la ce folos? El e cel in avantaj nu eu. 
-Sa inteleg ca nimic. Atunci..ne vedem in iad.
Am inchis ochii si imi asteptam soarta, dar cineva i-a dat lovitura de gratie.
-Rin esti in regula? 
-Am deschis ochii si am intalnit ochii verzi ai lui Kryss. Nici nu pot descrie cat de fericita sunt ca ii vad ochii. Defapt pe ea, nu, defapt, ah ce mai conteaza sunt fericita ca exista. M-a ajutat sa ma ridic, iar in dreapta mea zacea lat Deidara. Se pare ca a fost doborat de-o fata, rusinos, dar ce tot zic eu aici? Kryss nu e orice fata, ea este Kryss. Da, Kryss e Kryss n-ai ce spune.
-Rin, am o intrebare..
-Mmm?
-Cat de natanga poti fi? Ai doua variante: foarte natanga sau extrem de natanga. Ce alegi? Mi-a spus ea pe un ton ironic.
-Sau?..
Stiam ca am ales cuvintele nepotrivite. M-am trezit cu un sut zdravan in fund, de am zburat 5km la propriu...fata asta are mai multa putere decat un sumo si totusi la prima vedere ai putea spune ca e foarte usor de invins.
-Asta...a..durut.
Kryss il tinea pe Minato, care incerca sa zambeasca oarecum. Ajunsi in sat, Kryss l-a dus pe Minato direct la spital. Eu abea imi taram picioarele. M-am oprit in fata spitalului si m-am prabusit, iar de acolo a urmat un somn lung.


~din perspectiva lui Kryss~


Doamne, nu credeam ca o sa ajung vreodata macara, cam asa ma simt acum. L-am lasat pe Minato in grija doctorilor si o strigam pe Rin. M-am uitat in spatele meu, dar nu am observat-o pe aceasta acolo. Speriata am luat-o la fuga spre iesirea spitalului unde am gasit-o pe Rin, dar nu era singura..se pare ca mai era un tip cu ea..Daca e cineva din akatsuki? Am format sigiliile si am crapat pamantul in doua. Baiatul panicat s-a uitat la mine, a oftat scurt si a fugit. Ce rost ar avea sa-l urmaresc acum? Trebuie s-o duc pe Rin inauntru intai. Ce draguta e cand sta nemiscata, imi face viata mai usoara, doar ca..nu ar trebui sa se bronzeze niciodata, nu-i sta bine prajita. Dupa ce aceasta a primit ingrijirile medicale a fost dusa intr-o camera, undeva avea sa-si petreaca restul saptamanii. M-am dus sa-i deschis geamul pentru a avea aer curat, cand dintr-o data usa salonului fu trantita de pereti si pe ea intra Minato speriat. S-a apropiat in cea mai mare graba de Rin, iar apoi cand a realizat ca e bine a oftat scurt. Eu stateam si il priveam...Asistentele erau pe urma lui cu diferite bandaje, seringi, iar el se uita la mine afisand un zambet stupid pe fata. 
-Doamne...cu ce am gresit de am nimerit asa coechipieri. MINATOO! Se presupune ca esti hokagele, de ce doamne iarta-ma alergi ca bezmeticul prin spital, pe jumate bandajat si cu un zambet stupid pe fata? 
-Hehe...pai vezi tu, Kryss..
-Ai 5 secunde sa iesi din salon si nu glumesc. Daca iti vrei celalalt sold in viata. 1,2..3..
-Kryss...nu te enerva, vezi tu am venit doar ca s-o vad pe Rin..si
-4..
Cand ma pregateam sa-i dau un pumn bine meritat lui Minato, cineva din ANBU isi face aparitia. 
-Avem o veste. Un nou Raikage a fost ales.
La aceasta veste m-am cutremurat si eu cat si Minato. Ne-am indreptat amandoi privirile spre Rin nestiind cum va primi aceasta vestea.
-Numele lui este Daisuke Uchiha.

 
Sii am adus next-ul. Sper sa va placa si acest capitol. De asemenea sper ca nu v-am plictisit cu aceste capitole..eu va urez lectura placuta si astept parerile voastre! Va Kiss .
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mier 14 Aug 2013 - 21:53
Super, super, super frumos.....  Imi place la nebunie, te pricepi, si intr-un final ai adus si un strop de comedie care pentru mine este extrem de calumea.  Continua tot asa.... 
So...ce so mai lungim:ppp:  Adu mai repede nextul si fal extrem de interesant, asa ca pentru mine:bakk123456: 
Atunci, spor la scris si multa inspiratie My Fryends.... 

Te pwp.....
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Vin 16 Aug 2013 - 13:09
Capitolul 12-Misiune de spionaj.


Eu ma uitam cand la Minato, cand la Rin, oare ...cum va primi aceasta vestea? Il priveam pe Minato care se uita derutat la cel din ANBU. Parca nu-i venea sa creada. Era ciudat..Daisuke..Raikage, de ce? Multe intrebari imi misunau in cap, dar nu era timp pentru asta, trebuia sa descoperim cum a ajuns Daisuke Raikage, adica la urma urmei el nici macar nu e de mult timp in satul norului. Am tresarit usor cand l-am vazut pe Minato ca o ia pe Rin in brate.
-Hei, ce vrei sa faci?
-Avand in vedere ca un nebun tocmai a fost selectat drept Raikage, sunt sigur ca va trimite pe cineva dupa Rin. Sa nu uitam ca are un jutsu puternic pe care si ea abea poate sa-l stapaneasca, iar daca am mai lasa-o si la spital nu ar fi in siguranta nici macar 1 minut. Asa ca o voi duce intr-un loc sigur, unde o voi pazi chiar eu. Asta e datoria mea de Hokage, sa-mi apar satul si familia.
M-am cutremurat..familie? Minato chiar o ...iubeste pe Rin?..dar are dreptate la urma urmei..Rin nu ar fi in siguranta la spital si nici macar cu tot ANBU, nu ar putea fi salvata, dar riscurile sunt mai. Si Minato cat si Rin, chiar si eu avem nevoie de odihna ca sa ne refacem. Cel mai mult au suferit Rin si Minato, iar daca am incerca sa atacam satul norului nu ar fi nicio garantie ca am castiga, ahh ce bataie de cap, deja simt ca-mi ia foc capul, eu nu am mai gandit asa de mult de la ultima misiune care era sa scapam dintr-o bariera periculoasa si asta a fost acum 5 ani. Mi-am ridicat privirea spre usa si l-am urmat pe Minato.


~din perspectiva lui Rin~


M-am trezit buimaca de cap si totul era in ceata. Imi roteam privirea prin camera incercand sa-mi dau seama unde ma aflu. Am ridicat cu greu mana dreapta deasupra mea si am vazut-o bandajata. Mi-am dus-o incet pe fata si nu mic sunet de durere se auzi. Se pare ca eram bandajata si la fata...ce s-a intamplat? Sa fie din cauza..exploziei? As fi vrut sa ma ridic in fnd, dar stiam ca sansele mele de reusita ar fi de 1% asa ca am decis sa raman intinsa pana ce voi reusi sa devin ceva mai flexibila, pentru ca acum ma simteam ca o mumie. Analizam camera cu privirea si observasem ca nu eram la spital. Eram intr-o camera racoroasa. Peretii erau de culoarea toporasilor, mici tablouri erau asezate pe pereti pentru a umple camera. Erau si mici ghivece cu plante, care mai de care colorate si parfumate si o mica biblioteca. In partea dreapta se afla o masa insotita de niste fotolii albe ca neaua, dar atentia imi fu indreptata spre usa din fata care se deschise usor, fara a face un zgomot, de parca aici s-ar afla ceva nepretuit si nimeni nu trebuie sa stie ca locul a fost descoperit. Lucrurile pentru mine erau in ceata, dar acel zambet care radia caldura..imi puteam da seama de la o posta ca era Minato. Se apropia de mine cu pasi lenti si silentiosi si se aseza in cele din urma in genunchi langa mine. Imi puteam da seama ca si el fusese ranit, caci era bandajat la bust si avea cateva zgarieturi pe fata.
-M-m-minato?..
-Nu vorbi inca, sunt eu. Am venit sa vad cum te simti.
-Unde..unde suntem?
-Esti la mine acasa, nu-ti face griji aici nu poti fi ranita si esti in siguranta.
-Kryss..Kryss unde e? Este in regula? A patit ceva?
-Nu-ti fa griji, este bine.
Ma simteam usurata sa aud ca Kryss nu a patit nimic, mai ales ca Minato era in regula.
-Eu trebuie sa merg sa ma ocup de niste probleme, te voi lasa in grija celor din ANBU. Ma voi intoarce cat de repede pot, da?
S-a aplecat peste mine si m-a sarutat dulce pe frunte, iar apoi a plecat lasand un zambet larg in urma.


~din perspectiva lui Kryss~


Fir-ar ele de bandaje stupide! Ahh ma simt ca o mumie in sarcofag, abea de pot sa merg si toti idiotii se lovesc de mine! Imi taraiam picioarele care mi se pareau cele mai grele din lume pe strazile usor luminate de felinare si ma indreptam spre biroul lui Minato. Cum eram cuprinsa in gandurile nu am observat ca vine cineva cu ditamai caruta asa ca eram pregatita de impact, dar cineva m-a cuprins in brate si m-a tras din drum. Mi-am intors privirea cu greu si am observat ca era tipul care se afla langa Rin. Avea parul negru si putin ciufulit, iar ochii rosiatici..si el avea Sharingan? Ma uitam la el si am observat ca se inrosise la obraji, sa fie din cauza ca-l analizam?
-Mmm, buna eu sunt Daiki, esti bine?
-D-d-da, multumesc pentru ajutor.
M-am indepartat de el si imi continuam drumul, dar acesta ma ajunse din urma.
-Unde te duci la ora asta?
-Ma indrept spre biroul Hokagelui, de ce?
-Pai, si eu tot acolo ma indrept si ma gandeam daca nu ai vrea...ei bine..sa te ajut..
-Sa ma ajuti?..
Il priveam mirata, dar acesta ma lua in brate si facuse o tehnica de teleportare si ne aflam in fata biroului lui Minato. Ma uitam surprinsa la el, iar acesta isi freca parul cu o mana si avea un zambet idiot, dar dragut pe fata. I-am zambit la randul meu, iar apoi am intrat in biroul lui Minato, care se uita ingrijorat pe fereastra.
-Umm, Minato...?
-Uh, Kryss, Daiki. Kryss ce faci aici?
-Voiam sa vad ce faci..si ce face Rin.
-Trebuie sa discut ceva cu Daiki, poti sa astepti un minut afara te rog?
-E in regula, puteti sa-mi spuneti si asa. Nu ma deranjeaza.
Baiatul asta Daiki era chiar de treaba..dar tot nu-mi puteam da seama de unde vine. Avea o aparatoare ciudata, care nu indica niciun sat cunoscut de mine pana acum.
-Ei bine, Kryss vad ca te uiti la aparatoarea lui Daiki, pai el nu este din niciunul din satele pe care le stii tu sau Rin. Provine dintr-un sat foarte indepartat si nu multi stiu de existenta lui. Clanul din care face parte Daiki este cel mai bun dintre toate, intrece chiar si clanul Uchiha in putere. Vine din satul Hideki, iar clanul lui se numeste Hisao. Acest clan se bazeaza pe tehnici de invocare, tehnici oculare, si multe altele. Ca si Rin el poseda un jutsu la fel de periculos. Tehnicile lui oculare intrec pana si Rinnegan-ul. Izanagi este o tehnica oculara care intrece asteptarile multora.  Poate contraacara Amaterasu care toti stim ca este o tehnica puternica din care nu multi pot scapa vii. Existenta acestui sat este strict secreta, si numai satul Frunzei are o alianta cu ei. Avem nevoie de Daiki pentru tehnicile lui puternice si pentru dibacia de a se infiltra fara sa fie detectat. Kryss...crezi ca ai putea sa te vindeci pana poimaine?
-De ce?..
-Avem nevoie de un ninja de tip senzor si cu jutsurile tale combinate ai fi de mare ajutor in aceasta misiune.
-MINATO! Ma crezi cumva Dumnezeu? Am fost prinsa intr-o explozie, crezi ca pot comanda corpului meu sa se vindece pe loc?. Singura care ar putea sa ma vindece instant ar fi Rin, dar..
-Si atunci o putem chema pe aceasta Rin. Spuse Daiki entuziasmat.
-Nu e atat de simplu pe cum pare! Rin a fost prinsa cel mai tare in explozie si acum abea daca se poate misca. 
-Kryss, stiu ca nu e usor, dar esti singurul ninja de tip senzor pe care il avem disponibil! Restul sunt in alte misiuni! Trebuie sa te faci bine, aceasta este o misiune de spionaj pe care numai tu cu Daiki o puteti face!.
Oare sa fiu eu chiar atat de puternica? Il priveam pe Minato care se forta sa mai vorbeasca, se vede ca i-a ajuns pe ziua de azi.
-Minato, ar trebui sa..
-Destul..daca nu esti de acord spune-mi si voi cauta pe altcineva, nu-mi permit sa pierd timpul aiurea. Misiunea voastra este sa va infiltrati in satul ascuns in nori si sa adunati cat mai multe informatii despre Daisuke Uchiha si cum a ajuns acesta Raikage, de asemenea trebuie sa aflati cum stau lucrurile cu echipamentele ninja si proviziile in caz de razboi. Nu putem sa-l lasam pe Daisuke sa fie Raikage, stiu sigur ca are un plan..
-Daisuke?...Raikage?...Cum?...
Ne-am intors toti privirile catre usa si am zarit-o pe Rin care abea se tinea pe picioare plangand. Nu-mi vine sa cred..cum a trecut nevazuta de ANBU?


~din perspectiva lui Rin~


Stateam linistita in camera mea, dar observasem ca ceasul indica o ora destul de tarzie, iar Minato nu-si facuse aparitia, asa ca m-am hotarat sa vad de ce nu vine. Daca a patit ceva? Daca are probleme? Nu pot sa stau degeaba. Am incercat cu greu sa ma ridic rezultand o durere insuportabila, dar de dragul lui Minato pot sa suport orice! Trebuia sa trec rapid si silentios de ANBU asa ca mi-am folosit toate puterile pentru a fi cat mai rapida. Dupa ce am trecut cu succes de apararea asta o durere m-a strapuns in piept. M-am lasat pe vine pentru o clipa ca sa-mi trag sufletul, iar apoi mi-am continuat drumul. Ajunsa in fata cladirii mi-am arucnat privirea sus, unde am observat ca lumina inca era aprinsa ceea ce insemna ca Minato inca era la birou. Am urcat cu greu treptele aproape tarandu-ma si am dat sa deschid usa, dar am surprins o discutie foarte aprinsa.
-Trebuie sa adunati cat mai multe informatii despre Daisuke Uchiha, Raikagele.
M-am cutremurat la aceste vorbe..Daisuke sa fie Raikage? Cum e asta posibil? Nu m-am putut abtine si am izbucnit in plans, lasandu-mi toata greutatea pe usa, asta rezultand deschiderea usii. Cu ochii inlacrimati i-am vazut pe toti 3 uitandu-se speriati la mine, dar tot ceea ce simteam eu era durere...o durere care ma apasa tare in piept si nu din cauza ca nu mi-a spus nimeni, ci din cauza ca toti vor sa isi riste vietile pentru mine.


Heii heii, ei bine am adus si next-ul scuzati de intarziere Blush . Sper sa va placa si aceasta parte si astept parerile voastre legate de acest capitol! Eu va urez lectura placuta si va Kiss dulce!
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Vin 16 Aug 2013 - 14:48
Chiar imi place. Nici macar nu stiu ce sa iti mai spun. Pai... super descriere, ideea este excelenta si continutul nemaipomenit Smile
Imi place mult. Oficial este ficul meu preferat Smile
Sper sa aduci cat mai repede nextul si sa ai inspiratie pentru ceva si mai frumos. Spor la scris Smile
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Sam 17 Aug 2013 - 13:59
 Capitolul 13-O zi libera.


Eram atat de tulburata. Mintea mea parca refuza sa accepte vestea. Daisuke..Raikagele?! Asta nu pot lasa sa se intample, chiar nu pot...Imi priveam corpul care tremura din toate incheieturile, asa am ajuns? Sunt asa de slaba? Haide Rin au trecut 4 ani, ce naiba! Poate Deidara avea dreptate...poate, nu m-am schimbat deloc. Poate am ramas aceeasi copila sperioasa si slaba.
-Rin, uite..voiam sa iti spunem mai devreme, dar..
-Opreste-te Kryss..stiu, nu e vina voastra, sunt chiar de acord cu ce faceti, doar ca as vrea si eu sa vin cu voi.
-Rin, tu..
-Nu mai sunt aceeasi! Nu mai sunt copila de acum 4 ani care nu era in stare sa ia o decizie! M-am schimbat, de ce nu vreti sa intelegeti? Poate ca nu am fost capabila sa ajung Hokage, dar in schimb nu voi lasa un ratat ca Daisuke sa devina Raikage pentru nimic in lume! Mi-as da viata bucuroasa doar ca sa ajut satul asta. Nu mai apartin a ceea ce am fost, a trecut, acum sunt o noua Rin, de ce nu vrei sa accepti asta? Satul Frunzei este casa mea. Iubesc oamenii din el si tin mai mult ca la orice, mi-as da viata, m-as sacrifica pentru el, de ce nu ma crezi?! Pentru ca sunt o..straina?..
Eu chiar voiam sa cred ce zic, dar pe o parte corpul meu si mintea mea respingeau ideea, dar pe de alta parte inima mea imi spunea ca fac bine. M-am ridicat in picioare clatinandu-ma si il priveam calduros pe Minato, care avea ochii mari si mirati...Nu intelegeam de ce sta asa blocat, dar apoi am vazut o mica lacrima cristalina care isi facea drum pe fata lui. Nu am mai rezistat si i-am sarit in brate soptindu-i ca "Va fi bine". Ma simteam atat de protejata in bratele lui, atat de..nici nu pot sa descriu, era o caldura sufleteasca care ma linistea. Minato m-a asezat pe scaun, iar apoi le-a spus lui Kryss si Daiki.
-Aveti o zi libera ..trebuie sa va odihniti si sa va pregatiti pentru aceasta mini-excursie ca sa zic asa. Nu uitati! Misiunea este strict secreta si nu trebuie sa dati gres..liber.
I-am privit pe cei doi cum se indeparteaza, iar apoi eu cu Minato ne-am indreptat spre casa.
Dimineata m-am trezit destul de vesela. Simteam ca am spus tot ce trebuia aseara si ca m-am eliberat. Acum puteam sa ma simt ca un adevarat cetatean al satului frunzei. M-am ridicat increzatoare din pat si mi-am facut toaleta de dimineata. Mi-am prins parul intr-o parte cu o clamita primita de la Minato si mi-am pus costumul si aparatoarea, iar apoi am coborat usor spre bucatarie. Un miros imbietor venea dinspre Minato asa ca i-am sarit in spate si l-am intrebat ce mancam.
-Am pregatit niste clatite. Mi-a spus acesta cu zambetul pe buze.
Alaturi de Minato ma simteam ca si cum am fi fost o familie..o familie adevarata, o familie de care eu nu am avut parte, dar ce tot spun? Nici Minato nu a avut parte de una. A fost nevoit sa fuga din sat doar ca sa indeplineasca visul tatalui sau Naruto. Si ei bine a ajuns un Hokage minunat, dar in fiecare zi traiesc cu o teama uriasa in suflet. Ce s-ar intampla..daca intr-o buna zi el nu ar mai fi? Ce s-ar intampla daca ar muri intr-o lupta? Cred ca nici viata mea nu ar mai avea sens. Mereu mi-am zis ca slujba de Hokage e periculoasa, nu multi sunt in stare sa o faca, dar cu Minato e altceva, stiu ca e special si stiu ca nu m-ar parasi asa usor. Dupa ce am luat masa pregatita de Minato, ne-am dus la o plimbare. Era asa de placut sa mai iesi din rutina de zi cu zi, sa te simti liber. Aerul era asa de parfumat, pasarelele se intreceau in diferite cantece, vantul imi mangaia parul, si soarele imi alina fata. Am cules un mic buchet de flori, la care Minato a stranuntat si a stricat toata munca mea. Ne-am culcat pe iarba verde si moale si am inceput sa radem. Priveam cerul, care era atat de albastru..mi-o imaginam pe mama zambind de undeva de acolo de suuus, dar lumina mi-a fost blocata de capul lui Minato care era deasupra mea. M-am ridicat in picioare si l-am observat cum se aseaza in genunchi. Am facut ochii mari si m-am inrosit in obraji acestia capatand o culoare visinie. A scos un inel nu foarte sofisticat ci simplu si dragut si m-a intrebat:
-Rin..stii nu sunt foarte bun la asta, este prima oara si pentru mine, dar de cand te-am intalnit am stiut ca ai ceva special..si cand zic special ma refer la caracterul tau, modul in care zambesti pentru mine este totul..simpla ta prezenta ma face sa uit de toate problemele mele, de aceea...ai vrea sa fii sotia mea?.
Il priveam imbujorata, eram atat de uimita de spusele lui. EU imi doream mai mult ca orice sa am o familie, mai ales cu Minato, era minunat..nu aveam cuvinte..mici cristale isi faceau aparitia pe fata mea si in curand izbucnisem in plans.
-E in regula daca nu accepti..inteleg.
-Prostutule! Normal ca ac-c-ept!
I-am sarit in brate si l-am cuprins strans strans in imbratisarea mea speciala. Acesta incepuse sa rada, se vedea ca era fericit. 


~din perspectiva lui Kryss~


M-am trezit cu un chef inexplicabil de viata. Eram atat de bine dispusa azi, parca avea sa se intample ceva bun si sentimentul asta era rar. M-am ridicat ca arsa din pat si m-am dus sa-mi fac toaleta. Nu am mai luat micul dejun si am plecat direct afara. Ma plimbam pe strazile aglomerate ale Konohai uitandu-ma in jurul meu si admirand orice detaliu cat de mic. La urma urmei daca nu voi scapa in viata din aceasta misiune, macar sa ma bucur din plin de "ultima zi". Priveam copii nazdravani care alergau si se jucau peste tot, si imi aduceam aminte de mine cand eram mica. Odata si eu alergam pe strazile Konohai impreuna cu Minato si faceam numai nazdravanii. Intotdeauna mazgaleam tot ce aveam in cale, iar Minato mereu se panica si imi spunea "Haide Kryss, din nou? Stii ca iar o sa avem probleme, esti exact ca tata! El mereu cauza probleme satului, luati-va de mana!". Apoi incepeam sa radem si sa fugim de Hokage care ne alerga prin tot satul. Am chicotit usor si m-am indreptat spre padure. Paseam lenes pe iarba frumos mirositoare, dar un strigat imi atrase atentia. M-am indreptat cu pasi repezi si am observat-o pe Rin care tipa si se invartea cu niste flori in mana in jurul lui Minato. Am facut un jutsu si am aruncat niste flori in aer care s-au rasfirat deasupra lor.
-Kryss!!!
Am zambit in semn de "Da" si apoi am pirmit vestea. O cerere in casatoriee, ce adorabil! Se pare ca Minato si-a gasit in sfarsit tipul de fata ideal. Ii priveam cu bucurie si ma gandeam...Oare eu am sa apuc sa-i vad casatorindu-se? Am sa apuc sa ii vad pe ei si pe copilul lor? O sa ma intorc vie? Toate aceste ganduri nelinistitoare nu-mi dadeau pace, dar incercam sa ma bucur pentru cei 2. Mintea mea parca nu-mi dadea sanse de reusita, dar inima imi spunea sa nu renunt..


Hihi, am adus next-ul, sper sa va placa! Astept parerile voastre legate de acest capitol. Eu va urez lectura placuta si va Kiss .
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Sam 17 Aug 2013 - 20:46
Super capitolul. Iar cererea in casatorie a fost atat de frumoasa. Imi place cum dai un spirit misterios si cu descri. Smile
Sper sa aduci nextul si sa fie extrem de super Big smile
Spor la scris, pentru next si multa inspiratie Smile
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Dum 18 Aug 2013 - 19:58
Capitolul 14-Premonitia.


Mergeam pe o alee intunecata, care se afla intr-o padure oarecum linistita. Peisajul nu putea fi descris din cauza cetii care invelea zona. Eu cu pasi grei, inaintam pe poteca acoperita de frunze ruginii si ude. "Unde sunt?" intrebarea asta imi dadea dureri de cap. Crengile copacilor erau ondulate deasupra mea, iar soarele era ascuns in nori. Am continuat sa merg pana ce am ajuns la capatul potecii. Am ridicat privirea si am ramas uimita. O gramada de shinobi atacau satul frunzei, eram panicata si nu stiam ce sa fac. Am vrut sa merg sa-i ajut, dar picioarele mele erau intepenite, voiam sa strig, dar nu ma auzea nimeni...tot ce puteam sa fac era sa stau si sa privesc neputiincioasa distrugerea satului. Ma rugam ca nimeni sa nu pateasca nimic, dar un sunet mi-a atras atentia. Am tresarit si l-am observat pe Minato prabusit in bratele lui Rin care plangea cu lacrimi amare. Aceasta avea o privire groaznica, de ura, de furie, voia sa lase tot afara, asa ca s-a aventurat singura inspre moarte. A facut sigiliile unui jutsu, dar un atac a doborat-o, iar acum stateam si ii priveam pe cei doi care zaceau intinsi pe covorul rosiatic, iar imprejurul lor se ridica o perdea imensa de flacari. Am cazut in genunchi si plangeam, nu puteam sa cred. "De ce? De ce, de ce, de ce?", imi scuturam in acelasi timp si capul, voiam ca totul sa se opreasca. Am auzit pasi in spatele meu, asa ca m-am intors brusc si am observat o persoana cu ochii negrii ca taciunii, avea o privire taioasa si arzatoare. Si-a ridicat sabia si apoi am simtit o durere...o durere mica asemeni unei intepaturi.


M-am ridicat speriata din pat. Ma uitam pierduta in jurul meu si nu am putut s-o zaresc decat pe Rin care se uita speriata la mine si ma zgaltaia in acelasi timp.
-Esti bine? Kryss ma poti auzi?
Ma uitam confuza la Rin. Nu intelegeam..daca ea era in fata mea si eu eram vie atunci..ceea ce am patit a fost un..vis? Mi-am indreptat privirea catre ceasul de pe perete care indica ora 5:00 dimineata. "Perfect", am trezit pe toata lumea cu tipetele mele. O usa s-a trantit puternic de perete, ceea ce m-a facut sa tresar usor.
-Oh, Minato ai ajuns.
-Ce s-a intamplat?De ce e Kryss asa alba?
Nu intelegeam de ce vorbeau ca si cum nu m-as afla aici, desi eram in fata lor..M-am ridicat cu greu si m-am indreptat spre usa care ducea la baie. Am dat drumul la apa si am intrat in cada. M-am scufundat de tot in ganduri incercand sa deslusesc semnificatia acestui vis, care imi dadea senzatia ca se va implini.


~din perspectiva lui Rin~


Am ramas confuza, nu intelegeam de ce se comporta Kryss asa, oare ce e cu ea? O deranjeaza faptul ca azi pleaca in misiune? Am auzit mici suspine care veneau din baie asa ca m-am indreptat lenes spre usa masiva din lemn. Am ciocanit si am intrebat un soptit "Pot sa intru?" primind un raspuns afirmativ. Mi-am intors capul catre Minato care se pare ca adormise, asa ca mi-am continuat drumul. O priveam pe Kryss care era infasurata intr-un prosop pufos si statea la geam.
-Ce s-a intamplat? De ce te comporti asa? Te deranjeaza ceva?
-Defapt..chiar am o problema..


Dupa cele auzite am ramas oarecum pierduta, ceea ce imi spusese Kryss parea atat de real, atat de real incat si eu m-as fi speriat. Dupa cele spuse de Kryss, atacatorul semana cu Daisuke, deci ar putea fi oarecum adevarat, dar pentru moment nu puteam fi siguri. Am luat-o strans in brate pe Kryss, aceasta raspunzandu-mi la imbratisare. Dupa un timp aceasta adormi, asa ca am dus-o usor in camera ei si am asezat-o cu grija in pat. Minato dormea pe un fotoliu asa ca am decis sa nu-i intrerup somnul si mi-am zis ca nu ar strica o mica plimbare. M-am incaltat cu sandalele mele albastre si m-am avanturat pe strazile pustii ale Konohai. Totul era asa de linistit, cerul care capata usor usor o nuanta rozalie si soarele care se ridica lenes din patul sau, pasarile care imi incantau auzul, totul mi se parea perfect. M-am asezat pe o banca si m-am lasat dusa de ganduri. Admiram norii albi si pufosi pana ce am observat-o pe Kryss desculta care plangea si ma striga. M-am dus razand la ea si am cuprins-o usor in brate.
-Aici erai! Stii cate griji mi-am facut? Eu si Minato te-am cautat disperati!
-Imi pare rau Kryss, nu am vrut sa te ingrijorez, dar unde este Minato?
-Aici erai!
M-am intors brusc si l-am observat pe Minato care alerga spre mine. Ce e cu ei? Nu am fost prinsa si macelarita. Am lasat-o pe Kryss sa se pregateasca de plecare, iar eu m-am dus cu Minato acasa. Pe drum o durere groaznica m-a lovit in piept...imi era atat de teama pentru Kryss, daca..daca nu avea sa se mai intoarca? Nu, Kryss este puternica! Stiu ca se va intoarce cu bine la mine. Am mai privit odata casa ei si apoi ne-am continuat drumul.


***


Stateam linistita intinsa in patul meu rosu si citeam o carte, pana ce vad niste subordonati ai ANBU ca dau buzna in camera mea. Am incercat sa par calma si m-am ridicat lenes in picioare intrebandu-i ce se intampla. Cand acestia mi-au spus ca cineva ataca satul m-am cutremurat. Nu se poate..sa fie adevarat ceea ce a spus Kryss? Am coborat grabita scarile care scartaiau la fiecare pas pe care-l faceam si m-am indreptat grabita spre sufragerie, unde era Minato care isi punea aparatoarea.
-Minato..
-E in regula, o sa ma intorc repede. Imi spusese acesta incercand sa para calm.
-Nu! De data asta am sa vin cu tine! M-am saturat sa fiu lasata in urma! Nu sunt atat de proasta sa stii..
-Nu e vorba ca nu te pricepi, ci mi-e teama sa te pierd! Abea ne-am logodit, nu vreau sa te pierd Rin, nu vreau! Nu imi pasa de nimic altceva mai mult decat de tine! Crezi ca eu nu vreau sa raman aici? Sa stau impreuna cu tine? Sunt Hokage, satul este de asemenea familia mea si imi voi da bucuros viata pentru el!
-Atunci sa ne-o dam impreuna! Fara tine eu nu imi vad un viitor, te rog, te rog lasa-ma sa te ajut.
Acesta a oftat scurt si mi-a intins mana. M-am incaltat repede si l-am cuprins pe Minato de mana, urmand sa ajungem in locul cu pricina.


Ne-am teleportat in mijlocul luptei, unde se pare ca dusmanul avea avantaj. Nu m-am indepartat foarte tare de Minato si am inceput lupta. Sper ca Kryss este bine, nu trebuie sa se intoarca, stiu ca trebuie sa isi indeplineasca misiunea si atat!


~din perspectiva lui Kryss~


Mergeam linistita cu Daiki, dar ceva imi dadea batai de cap, aveam o senzatie cum ca ceva rau urmeaza sa se intample. De la starea de calm am devenit nelinistita, iar Daiki cred ca a observat asta. Am mai facut cativa pasi, iar apoi m-am oprit brusc pe loc.
-Kryss, ce s-a intamplat? Te simti rau?
-Daiki...spune-mi, stiu ca ai cele mai bune puteri oculare, dar poti sa vezi situatia din oras?
-Da..as putea, de ce?
L-am rugat sa arunce o privire pentru mine, iar acesta a inganat din cap in semn de "Da". Dupa cateva minute tensionate de asteptare l-am vazut pe Daiki cum se schimba la fata. Tot soptea "Nu se poate..", asa ca l-am zgaltanat de cateva ori, iar apoi l-am intors cu fata la mine.
-Spune-mi acum, ce se intampla? Este ceva de rau nu? Satul este atacat nu?
Acesta a dat afirmativ din cap, iar eu am simtit cum cerul se prabuseste. Nu trebuia sa las ca asta sa se intample. Am luat-o la fuga prin padure spre sat, nu puteam sa-l las pe Minato..s-o las pe Rin..nu puteam sa-i las sa moara asa, nu puteam! In timp ce alergam m-am oprit brusc pe loc si am observat peisajul din jurul meu. Poteca acoperita de frunze colorate...crengile ondulate de deasupra mea, cerul..totul era la fel ca in visul meu. Nu am mai stat pe ganduri si mi-am continuat drumul. "Minato..Rin, asteptati-ma! Vin sa va salvez!".


~din perspectiva lui Rin~


Ma uitam pierduta in jur, nu-l puteam observa pe Minato, eram atat de speriata, daca a patit ceva? Imi faceam loc printre ceilalti shinobi care luptau si l-am vazut...l-am vazut pe El cum zacea nemiscat acolo. Am inghitit in sec si m-am aruncat inspre el. L-am zdruncinat, i-am dat palme, dar acesta refuza sa-mi raspunda.
-Nu ma poti parasi! Nu asa! Mi-ai promis Minato, mi-ai promis..mi-ai promis ca o sa avem o familie fericita impreuna, mi-ai promis ca te vei intoarce acasa! Strigam eu printre lacrimi.
Apoi am vazut cum acesta ridica o mana si mi-o pune pe obraz. Imi zambeste cat de larg si cald poate, stiam ca acesta va fi ultimul lui zambet...ultima raza de caldura care imi va mangaia sufletul, stiam ca nu vor mai exista alte zambete, si de asemenea stiam ca o sa le duc dorul. Acesta mi-a soptit un "Te iubesc" si a inchis ochii, mana cazandu-i in poala mea. Mii de lacrimi imi curgeau acum si se prelingeau pe chipul candva cald al lui Minato. I-am asezat usor capul langa picioarele mele si m-am ridicat increzatoare. Ma indreptam catre cel care il omorase pe Minato, cel pe care eu il uram cel mai mult, cel pe care mi-as fi dorit sa-l vad mort, cel care a apelat la trucuri murdare pentru a-l omori pe Minato, Daisuke! Il vreau mort si il vreau acum! Am format sigiliile pentru cea mai puternica tehnica a mea, dar ceva m-a oprit, ceva dureros m-a facut sa ma opresc. Am intors privirea si l-am observat pe Deidara in spatele meu. Am soptit un "De ce?" iar apoi am simtit cum durerea se accentueaza si mai mult. Acesta si-a scos sabia din spatele meu si a plecat cu un zambet multumit pe fata. Ma uitam cu ura si dispret la Daisuke si am mai facut 2 pasi spre Minato, iar apoi m-am prabusit. I-am cuprins mana rece intr-a mea si mici cristale isi faceau aparitia pe fata mea palida. Muream..stiam ca asta urmeaza si stiam ca nu aveam cum sa supravietuiesc. Am privit pentru ultima data cerul, iar apoi mi-am activat tehnica secreta. L-am sarutat pe Minato pe obraz, iar apoi am soptit un "Adio..Kryss.." si am inchis ochii.


~din perspectiva lui Kryss~


Alergam cat de repede ma duceau picioarele, dar drumul mi se parea infinit. Am privit cerul si am observat o explozie. M-am apropiat mai mult si i-am observat pe cei 2 intinsi pe pamantul rosiatic. Minato o tinea de mana pe Rin si ochii lor erau inchisi, nu pricep..daca era zi de ce aveau ochii inchisi? Am urlat cat m-au tinut plamanii, iar apoi am cazut in genunchi. Ei si-au dat viata ca sa protejeze satul, au murit pentru binele lui, iar eu ce am facut? Nu am facut nimic folositor. Am auzit pasi in spatele meu si m-am intors brusc. Ochii aceia..ochii aceia plini de ura si rosiatici, ochii aceia pe care eu ii dispretuiesc, ochii care le-au adus sfarsitul celor mai buni prieteni, era chiar..


Hehee, sper sa va placa si acest capitol. Cred ca va dati seama ca povestea se apropie de sfarsit si astept pareri cu privire la acest capitol. Eu va urez lectura placuta si va Kiss .
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Dum 18 Aug 2013 - 21:11
Imi place si nu vreau sa se termine.
Ador acest fic, somnorici Big smile
Imi place foarte mult. Si cata pasiune, dar de ce moarte si nu un Happy Ending ???
Sper sa aduci nextul cat mai repede ca sa pot afla ce se mai intampla.
Spor la scris si multa inspiratie somnorici !!! Smile
avatar
xKushina
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mier 21 Aug 2013 - 18:16
Capitolul 15-Sfarsit de drum...


Era chiar Daisuke. Se uita cu acei ochi inspaimantatori la mine, dar eu nu eram o prada asa usoara, nu eram cea mai netoata fiinta asa ca i-am facut semn lui Daiki, iar acesta l-a atacat imediat. Profitand de situatie am format un jutsu, un jutsu care i-a adus sfarsitul; pana si el era uimit ca nu a putut prevedea aceasta miscare. A cazut zgomotos jos, iar apoi mi-a aruncat o ultima privire spunand:
-Ai ajuns prea tarziu..dragii tai prieteni nu mai sunt..
-Mori odata! Spunand asta i-am infipt un kunai in burta si dus a fost.
M-am indreptat cu Daiki spre locul cu pricina si i-am observat pe cei 2 stand nemiscati pe pamantul rosiatic. Am cazut in genunchi langa Rin plangand cu putere. De ce trebuia sa fie ea? De ce nu am putut sa opresc asta? Stiam ca se va intampla, am fost avertizata, dar nu am ascultat si acum asta e pedeapsa mea! I-am mai privit pe cei 2 inca odata, iar apoi le-am soptit un scurt "Adio".


~2 ani mai tarziu~


Stau si ma plimb pe strazile aglomerate ale Konohai, parca totul s-a intamplat ieri. M-am dus la locul meu preferat, locul in care vorbesc mereu cu Rin si Minato, locul unic in care doar eu ii pot vedea. Ma asez pe iarba verde si imi indrept privirea spre capetele sculptate care se aflau in fata mea. A trecut ceva timp..Minato..sper ca sunteti amandoi bine. Eu promit sa protejez satul chiar mai bine! Promit sa nu las pe nimeni sa mai patrunda si sa-l distruga vreodata! Promit fata de tine si Rin ca imi voi da viata ca sa protejez satenii acestui sat! Cerul era limpede si albastru, iar o adiere fina imi mangaiase parul. 
-Ah, Rin esti aici! Mereu intarzii. Spusem pe un ton oarecum amuzat.
Inca nu imi pot scoate din cap momentele petrecute de acum 2 ani. Pentru mine a fost un soc..desi stiam ca ceva se va intampla, nu am incercat nici macar putin sa-mi conving prietenii sa aiba grija, sa fie precauti, ei doar au fost luati prin surprindere si..nu au avut de ales decat sa lupte. Trebuie sa recunosc ca imi este al naibii de dor de Rin si de glumele ei seci, de Minato si de zambetul lui calduros. Dar toate sunt acum aici, in inima mea. Desi mi-am dorit sa-i vad avand un copil, sa-i vad fiind fericiti ca parinti, stiu ca ei nu ma invinuiesc pentru ceea ce s-a intamplat, dar eu inca o fac. Nu pot trece asa usor peste tot asa cum imi spun "prietenii".
-Kryss! Aici erai! M-ai speriat.
Am zambit usor si am dat din cap in semn de Da.
-Avem o problema. Misuna iar cauzeaza probleme! Ce ar trebui sa facem?
Hehe, acea copila din nou..
-Presupun ca trebuie sa facem ceea ce facem de fiecare data. 
-Oh, am inteles!
Fata asta ii seamana asa de mult lui Rin, atat de problematica, mereu de capul ei. Cred ca daca ar vedea-o ar spune acelasi lucru. Intotdeauna bate baietii care se iau de aspectul parului ei sau care o fac "Batausa", mereu face dezordine prin sat, strica bunuri, iar apoi indruga un "Imi pare rau" si o ia la fuga. Se antreneaza din greu spunand ca vrea sa devina Hokage si se crede mai buna, dar nu suporta copii care nu pot face o clona amarata. Da, ea este Misuna, intruchiparea lui Rin. Cred ca ea o vegheaza de acolo de sus si banuiesc ca rade impreuna cu Minato. Am mai privit odata cerul si m-am ridicat lenes. Coboram scarile masive din piatra pana cineva din ANBU a aparut:
-Domnisoara Hokage, avem o problema. Misuna strica din nou bunurile oamenilor, ce este de facut?
-Ah, fata asta, Rin, nu-mi erai de ajuns tu? Ce e de facut ah? O sa merg eu acolo.
Ca si Hokage, imi iubesc satul si satenii, iar aceasta fata imi aduce mereu aminte de Rin, sufletul ei traieste in Misuna stiu asta si voi fi mereu fericita sa o opresc din nazdravaniile ei si sa o invat cate ceva, pentru ca stiu ca visul ei este sa devina Hokage si eu o voi ajuta in visul ei, pentru ca visele lui Rin si Minato vor fi continuate de ea! 


The end.


Ei bine sper ca v-a placut acest fic, avand in vedere ca a fost primul nu ma asteptam sa am nici macar un comentariu, dar voi ati facut totul posibil. Va multumesc tuturor, voi incepe un nou fic cat de curand, si voi incerca sa tin cont de criticile voastre si sa ma perfectionez, dar pana atunci va Kiss .
avatar
Mady C.
Banat
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mier 21 Aug 2013 - 18:52
Miam placut ficul tau, somnorici  
A fost ata de super, ai avut tot ce a trebuit, descriere, suspans, mister si o poveste excelenta. Miar fi placut ca finalul sa fie unul frumos, dar nu toti avem un Happy Ending  
Pai ce ss mai spun...iti urez multa inspiratie in a scrie alt fic, si sa ai ideei de invidiat  
Te pwp 
avatar
Irene.
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: ~New Generation~

la data de Mier 21 Aug 2013 - 20:38
Fic mutat la Ficuri Terminate. ^^
Felicitari! Ma bucur ca ai reusit sa termini un fic, este un lucru grozav! ^^
Asteptam si urmatoarele ficuri. ^^
Continut sponsorizat

Re: ~New Generation~

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum