Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Experientele marcante ale vietii

    Distribuiti
    avatar
    Zuzulici :)
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Zuzulici :) la data de Mier 2 Noi 2011 - 13:43

    So, cred ca toata lumea a avut macar o experienta marcanta in viata sa, fie ea fericita sau nefericita ^.^. Puteti sa raspundeti de mai multe ori in acest topic, dar nu vreau sa vad double post ca va ciufulesc =]]. Sa dau eu un exemplul:

    ●๋•Una din experientele care mi-a schhimbat viata a fost despartirea parintilor mei.Eram foarte mica ca sa realizez ce s-a intamplat , si de ce s-au despartit.Dar pe parcursul aniilor am realizat ca nu trebuie sa-i urasc pentru ca nu s-au inteles.
    Stiiu ca e foarte greu sa iubesti.Nu condamn pe nimeni pentru acesta treagedie care s-a intamplat.Si prin suferinta care am trecut.
    Dar m-a durut si mai tare cand tata s-a recasatorit cu o alta femeie, parca imi e greu s-o vad pe aceea femeie si s-o concep ca a fi sotiia tatalui meu.Chiar daca nu am fost foarte apropiata de tatal meu am fost crescuta, educata si am avut dragostea necesara unui copil.
    Poate daca nu se intampla acest eveniment nu s fi inteles cat sufera si altii si nu as fi inteles ce inseamna pe deplin suferinta.
    Dar nu ma plang mama are grija foarte mare de mine si fratele meu si are grija sa nu ducem lipsa de nimic.
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 2 Noi 2011 - 15:36

    Ce m-a marcat a fost moartea bunicului meu de pe tata. Aveam 6 ani cand acesta a decedat si cauza a fost un accident. Pe moment nu am realizat, nici cand l-a adus acasa, nici cand meream cu el spre biserica. Abia cand am vazut ca groparii iau sicriul si il pun in groapa, am inceput sa plang si sa tip. Daca nu ma tinea mama, ma aruncam dupa el, ce ca nici ea nu reusea sa ma tina bine ca a venit si tata si m-a luat in brate ducandu-ma de acolo, asa tare tipam.
    Nu acceptam ideea sa vad ca persoana ce o iubeam - o persoana foarte buna cu mine si mereu, chiar daca a intrecut masura cu alcoolul, mereu, se comporta frumos cu mine si niciodata nu a tipat la mine si multe altele - sa nu o mai stiu langa mine. Ii simt lipsa si nu vreau sa stiu ce as face daca ar pleca si bunica de pe tata [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine].


    Din partea mamei, pai a murit bunica, ca avea cancer insa eram prea mica ca sa stiu de astea si abia o tin minte. Aveam 3 ani si de bunicul de pe mama nu imi pasa, asa cum nici lui nu-i pasa de mine...

    Asta e viata...


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Joi 9 Mai 2013 - 16:26, editata de 1 ori
    avatar
    Zuzulici :)
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Zuzulici :) la data de Joi 3 Noi 2011 - 12:29

    ●๋• Rose stiiu ca e extrem de greu sa realizezi ca o persoana draga moare sau alte incidente neprevazute.Imi pare rau pentru bunicul si bunica ta.
    Sper ca daca se va mai intampla ceva de genu (Doamne fereste) sa nu mai faci asfel de crize pentru ca in primul rand iti faci rau si tie si celor care te iubesc nespus de mult Kiss

    Zuzulyci Smile
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Domino la data de Sam 12 Noi 2011 - 0:25

    Ei bine si eu am o poveste de impartasit.Nu e una prea vesela.
    Vedeti voi, mama mea a avut anemie multi ani la rand, si din cauza asta are foarte slabuta, in jur de 40 de kilograme. Deci va dati seama cat slabit-o. Nu ca era o boala chiar atat de grava, insa se simtea mai tot timpul slabita si uneori abia daca se tinea pe picioare.
    Anemiea e o bola a a deficientei de hemoglobina din sange. Din cate m-am interesat de curand de pe internet, nu e o boala ereditara sau transmisa genetic, ci apare de la sine.
    Ei bine, anemiea mamei mele era generata de un uter neobijnuit de mare, de vreo 3-4 ori mai mare decat unul normal, si din cauza asta, cu timpul, i-a afectat si activitatile organelor. Ei bine, e o adevarata stiinta ce scriu eu aici, intr-adevar.
    De fiecare data cand avea ciclu, ii venea foarte mult, uneori si hemoragii. Cred ca voi fetele va dati seama ce inseamna asta.
    Cand eram abia in clasa a doua, mami a fost internata in spital timp de cateva saptamana. A trebuit sa vad cu ochii mei imaginea ingrozitoare cand apropae lesinata, medicii o urcau in ambulanta. Acum nu-mi mai amintesc mare lucru, dar stiu cam am plnas mult atunci, si-mi era frica sa nu moara si sa ma lase singura. Cred ca stiti cum e, sau va puteti imagina cum e. La un moment dat, ai impresia ca toata lumea te va parasi si tie teama de asta. Atunci, am avut o perioada foarte proasta la scoala. Luam numainote proaste si nu ma puteam concetra la nimic, iar invatattoarea era foarte ingrijorata pentru mine.
    Atunci cand au luat-o au dus-o la Tg, Mures si au chiuretat-o, nu ma intrebati ce e asta ca nici eu nu am habar. Cred doar ca au curatat-o de ceva pe la organele feminine sa zic mai pe domneste.
    Apoi, o perioada de cativa ani nu a mai avut probleme asa mari, mai avea stari de slabiciune alte chestii pe care le-am numerotat mai sus,dar nu mai era la fel de grav. Pana in urma cu 2 sau 3 ani. Din nou, s-a simtit rau. A fost dusa la Mures, si au operat-o urgent, i-au taiat aproape tot uterul si i-au mai lasat doar un perete ca sa aiba ciclu normal.
    A doua oara , nu m-am mai speriata la felc a primi data, deoarece eram mai mare si intelegeam situatia, Am tratat situatia cu maturitate deoarece stiam deja la ce sa ma astept.
    In ziua de azi, e sanatoasa tun si nu mai are probleme aproape deloc. Ba chiar sa si ingrasat. Nu e cine sti ce dar a pus vreo 5 kg in 3 ani,si ma bucur pentru ca in mai mult de 12-13 ani, nu a pus deloc pe ea.
    Ei bine, sper ca va place povestioarea mea de viata. Luati aminte, oricat va enerveaza parintii si uneori pun pariu ca la fiecare va vine sa-i injurati uneori, tot ei raman pe primul loc, nu-i asa Zuzulici?
    Sa sti ca inteleg ce ai simtit cand parintii tau s-au desparit. Ai suferit o ruptura de mama ca si mine, si inteleg perfect. Nici eu nu as accepta in locul unuia dintre parintii mei pe altcineva.
    Si pe Rose o inteleg. Anul trecut mi-a murit bunicul, din nefericire cred ca era bolnav de Alzheimer.
    avatar
    Ƭเ๓๓`
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Ƭเ๓๓` la data de Sam 21 Ian 2012 - 0:37

    Umm.. Si eu am un fel de probleme cu sanatatea... Am reumatism.. De la vasta de 7 ani a trebuit sa fac moldamine.. Niste injectii dureroase.. Nu am putut face mai mult de 3 caci ma durea extrem de tare... Inital trebuia sa fac 6. Si acum sunt zile in care ma trezesc noaptea de durere si ma duc sa imi iau un algocalmin pentru durere... Cu timpul am invatat sa suport durerea, dar inainte plangeam, asa de tare ma durea...
    Acum, am lipsa de calciu... Nu e prima data cand am cazut din picoare cand faceam antrenamentul de Judo... Din cauzele acestea a trebuit sa ma las de sport..

    *Chiuretajul se face in caz ca esti gravida, adica iti scoate copilul...
    Dar sunt cazut in care o taie doar pentru a o curata pe interior, scoate chiagurile de sange si toate problemele. Sper ca a ajutat la ceva^^

    Ce m-a maracat pe mine... Hmm.. Multe lucruri...
    Cand eram mai mica, nu ziceam never un NU... Eram cute cu toata lumea si ascultam mereu, eram mai timida...
    Acum: Am un tupeu jegos, un ghinion mare, nu ascult de nime, fac cum ma taie capul, daca nu imi comvine ceva sau mie lene nu fac!
    Ce m-a schimbat in halul asta?
    ° Moartea strabunicii mele in 2007. Tineam enorm la ea, o iubeam ca si pe mama. O vedeam destul de rar, dar cand ne vedeam imi facea mereu pe plac. Si acum imi e extrem de dor de ea...
    Cand a murit mama a facut o criza de plans urata, eu plangeam la tata in brate...
    Ma uitam la mama care era distrusa... Nu staim ce sa fac si ce se va intampla... Stiam ca o persoana din viata mea, o persoana pretioasa m-a parasit si nu o mai puteam lua in brate...

    Cand am aflat eram acasa cu o prietena foarte buna. Venise tatal meu si imi spune ca mergem la sat.. Am intrebar de ce? Caci nu vroiam sa merg... A spsu ca voi afla cand ajung..
    Am facut urat pana cand mi-a spus motivul. In clipa in care mi-a spus ca murise Buna parca imi cazuse o piatra mare pe inima... Am cazut din picioare... Larisa [fata cu care eram] M-a ridicat de pe jos si m-a pus pe scaun. Tata mi-a adus un pahar cu apa... Apoi am dus-o pe Larisa acasa cu masina si am plecat la Sat... Nu imi venea sa cred, tot ma gandeam ca poate e o gluma..

    Dupa doi ani... A murit Strabunicul meu.. La care tineam mult... Mereu imi povestea cum fusese in pscarie, el fiind detinut politic... Cate chinuri.. [ii ardeau cu bricheta in talpa, ii bateau cu bicul si nu le dadeau de mancare decat chestii dealea de pe matura.. Si mizerii.. Au fost pusi la munca...] Murise in ziua de Craciun.. Dar eu stiam, inainte de a muri cu o zii..
    Simteam o tristete c ema inconjura si am inceput sa plang langa el, el fiind pe pat caci se lovise puternic la cap si era ca si paralizat... Am inceput sa plang, cand a vazut i-a dat si lui o lacrima... Simteam cum mi se sfasie inima... Persoanele importante din viata mea erau indepartate... I-am spus lu tata ca nu mai stau, deoarece Mosu` va murii.. Si nu vreau sa il vad cum chinuie... La ora 9 dinimeata m-a dus.. Dupa 4 ore am primit un telefon ca trebuie sa ma intorc caci el murise...

    ° Rautatea... Cand eram in clasa a 5a.. Am avut niste probleme cu asa zisa mea "prietena" care in final si-a aratat adevarata fata. M-a facut sa plang in fata tuturor, acel al a fost singurul in care am plans, nu suport sa plang in fata nimanui de la moartea strabunicii mele...

    ° Au fost multe lucruri care m-au schimbat... Mereu cand ma uitam in jur vedeam o lume intunecata plina de ura si rautate... In care rar gaseai o persoana care sa aiba un suflet bun.
    Am inceput si eu sa gandesc: " Daca toti sunt asa, eu trebuie sa fiu mai buna? Ce rezolv daca ajut pe cineva si apoi ma da dr***lui?"
    Inima mea s-a inchis... Am devenit rea, prefacuta...
    Acum ma comport placut cu toate persoanele, dar gandesc cu totul in alt mod...
    Nu imi place sa barfesc, pentru ca nu suport persoanele ce o fac. Prefer sa tin totul in mine, daca cineva imi zice un secret il pastrez... Caci sunt indiferenta si chiar daca imi pasa de persoana respectiva asta se poate schimba radical in cateva luni. Am inceput sa observ comportamentul oameniilor din jur si privesc bine inainte de a ma apropia de o persoana...

    Multe lucruri m-au schimbat.. Si in clipele astea imi este greu sa redevin persoana care am fost... Poate este imposibil.. Nici nu stiu ce este mai bine.. Sunt comfuza..
    Incerc sa imi gasesc un loc, si mereu cand vreau sa fac ceva bine ajung sa supar pe cineva..
    De acea in viata reala incerc sa imi tin gura cat mai mult.. Neutru
    avatar
    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Mier 25 Ian 2012 - 16:11

    Pai, si eu am un fel de experienta care m'a schimbat ...

    In urma cu un an, aprope doi, mama si tata ne'au spus mie si fratelui meu sa ne imbracam ( de mentionat ca era aprope miezul noptii ) pentru ca trebuie sa mergem undeva, nu au vrut sa ne spuna unde. Cand in sfarsit am ajuns la destinatie mi'am dat seama, eram la Timisoara, acasa le verisoara mea. Am intrat cu zambetul pe buze vrand sa imi imbratisez verisoara, dar expresia fetei mi s'a schimbat radical. Ea era intinsa pe o masa, cu lumanari si oameni care plangeau pe langa ea. Am simtit ca imi cade cerul in cap, nu mai putea respira. Am inceput sa plang si am alergat la ea. I'am strans mana, era rece. Veriosara mea scumpa murise.
    Dupa doua ore in care eu plangeam in continuu, iar fratele meu incerca sa ma calmeze, mama si tata au spus ca trebuie sa plecam. De abea cand am ajuns acasa am aflat ce s'a intamplat cu adevarat. Ea se intorcea de la scoala, cand o masina a venit cu viteza, iar impactul a fost fatal.
    De atunci m'am schimbat. Nu e o schimbare prea mare, insa nu am mai plans pentru nimeni. Cateva luni dupa moartea verisoarei mele m'am inchis in camera, coboram doar la mese , iar atunci nu bagam pe nimieni in seama. Pur si simplu mancam apoi mergeam in camera mea. In primele zile fratele meu a incercat sa sparga usa, ma ameninta ca le va spune parintilor nostrii sa ma duca la spital, ceea ce s'a si intamplat.
    Doctorul le'a spus ca ar trebuii sa ma lase putin timp singura, ca sa ma linistesc. Nu a fost putin, au fost cateva luni in care pur si simplu plangeam si strangeam in brate o fotogrefie cu ea.
    Dar a trecut, acum nu mai am crizele pe care le'am avut. Inca sufar, a fost ca o sora pentru mine, insa stiu ca nu ar vrea sa ma vada asa. Smile
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Domino la data de Dum 29 Ian 2012 - 21:16

    waw, ce poveste trista. E naspa sa-ti moara cineva apropiat. Fiecare trece la un moment dat printr-o astfel de expierenta care te maturizeaza sau te invata ceva anume. Nu e prea placut. La tine rau si faptul ca ai fost luata prin surprindere cand ai vazut ca esti direct la funerarii.
    Din nefericire, neattentia mai face si victime !!
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 31 Ian 2012 - 6:46

    Ceva marcant.. Cred ca am avut un lucru ce ma deranjat. De cand sunt mica mamaie nu prea ma are la inima. Mereu se comporta diferit cu celelalte nepoate.. Imi amintesc ca eram mica si venise una dintre verisoare in vizita, mamaie tocmai facuse placinta si a intrebat-o pe verisoara-mea daca nu vrea si ea. Ea a raspuns ca nu si a spus ceva gen: Da-i ei ca e mica.. adica mie. Mamaie a raspuns ca ce am facut eu ca sa merit sa mananc... M-am suparat si am fugit in gradina unde m-am ascuns in rosi si am pland acolo mai mult de o ora pana a venit verisoara-mea la mine si a spus ca nu face nicio diferenta intre mine si ea, ca doar mi se pare mie.. Apoi am plecat in curte si mamaie a spus ca a glumit... da r mereu face asa, acum e si mai nesuferita si mai enervanta si sa stiti, poate unii spuneti ca nu e nimic, dar te afecteaza sa crezi ca nu esti suferit de familie sau iubit de ea.. Eu am colege cu niste bunici superi, dar eu ce sa spun de a mea? Sau mai este faza ca toti sunt ingrojorati de alte verisoare si copiii lor.. Nu spun ca vreau sa fiu in centrul atentie, niciodata nu am vrut asta, dar vreau sa vad ca le pasa si de mine..nu numai de nepoatele..si verisoarele mele..
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Mar 31 Ian 2012 - 7:53

    Ooo.. Ce tristete pe aici.. Experiente marcante? Inafara de gresirea cuvintelor, care mi se pare o crima din partea mea, in rest am avut o experienta nefericita cu o prietena. De fapt cea mai buna prietena. Povestea este lunga, dar o s-o spun pe scurt:
    Prietena mea fusese cu un baiat si se despartise de el pentru altul. Iar eu, in timp ce era cu baiatul ala, ma intelegeam super-bine cu fostul ei prieten, Alex, care imi era si coleg de clasa. Si apoi se trezeste ea intr-o zi ca cica il vrea inapoi pe Alex. Insa eu deja incepusem sa am ceva cu el, mai mult decat prietenie. Si ca o prietena buna, i l-am lasat. Apoi m-a rugat pe mine sa le fac lipeala. Si am facut-o.. Si tot timpul cand ramaneam singura cu Alex, Doamne.. El era dragut si zicea ca-s de treaba si chestii de astea si eu il evitam, desi ma durea. In sfarsit s-a impacat cu el, dupa insistentele mele. El nu voia.. Si dupa ce s-a vazut de mana cu el nu m-a mai bagat in seama.
    Va dati seama cum m-am simtit. Adica am pierdut un tip super dragut pentru o prietenie falsa. Ma bucur insa ca Alex s-a despartit de ea si acum inca vorbim, insa nu la fel. Pff.. Cam asta e.. Pe mine m-a marcat si acum inca ma gandesc cum ar fi sa fim din nou prietene. Si de multe ori imi trece prin cap sa o sun, pentru ca eu chiar am tinut la ea ca o prietena. Si am ajutat-o tot timpul. Suntem prietene din clasa a 5-a.
    Asa e viata. Am invatat sa nu mai sufar atat de mult si sa iau totul ca pe un joc. Pot spune ca aceasta experienta m-a maturizat destul de mult. Si gata.. Am terminat.. Klau va pupa and be happy!! ByE!!
    avatar
    *****Piersicuta*****
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de *****Piersicuta***** la data de Mar 28 Feb 2012 - 21:33

    Cata tristete pe aici... Diavola cred ca simt si eu ceva din ce simti tu... Mama si tata m-au facut pe mine cand mama avea 19 ani si ei nu erau casatoriti. Cand m-am nascut tata mereu era cu alte femei si mama avea grija de mine, muncea mereu! Tata niic macar nu a avenit la botezul meu. Bunica din partea tatalui si stra-bunica din partea mamei nu ma aveau niciodata la suflet. Strabunica spunea ca lui mama sa i se lege un pietroi de gat si sa o arunce cu tot cu mine in Zeletin... bunica spunea ca mama este o c**va si eu voi fi la fel... iar mama s-a casatorit cu tata pana la urma. Bataile au inceput, tata mereu venea beat mort acasa si o batea pe mama.... eu eram a doua lui victima. Uneori dormeam la Anucuta, o prietena de-a mamei. Mereu mi-a fost a doua mama, a avut grija de mine pentru cativa ani, uneori dormeam la ea ca sa nu mai vad scandalul. Tata ma pedepsea si ma batea pentru toate nimicurile... cand trebuia sa ma aduca acasa el era prin baruri si din cauza comportamentului sau eu a trebuit sa invat sa vin singura acasa de pe la 5 ani si prin localitate sunt o gramada de nebuni cu masinile. Tata mereu ii interzicea lui mama sa vorbeasca cu bunica - din partea mamei - careia ii era dor de mine foarte mult. Pana la urma bunica din partea mamei, ca cealalta a murit si tot nu m-a vazut, a plecat in Italia si imi trimitea mereu pachete, iar tata era gelos. O data era cat pe ce sa a inece. De atunci am o frica nestapanita pentru apa, uneori fac crize cand imi intra apa in nas, in grua, urechi sau ochi. La fel se intampla si cand ma inec atunci cand beau. Mie imi place apa, sa o simt pe corp dar imi este frica de adancimi, chiar si cu colac.

    Cand aveam 7 ani mama si tata s-au despartit, iar eu am ramas la mama. Totul a decurs bine, bunica si mama au acum multa grija de mine.

    Alta intamplare s-a intamplat cand eram mica, unchiul meu Ionut ii placea sa ma sperie si m-a inchis in sala in joaca - mentionez ca in sala era BEZNA, iar eu aveam 3-4 ani! - si de atunci sunt traumatizata si imi este frica de intuneric, desi imi place noaptea nu pot iesi afara neinsotita de un adult!

    Alta este cu cainele meu, Labuta! Imi este foarte dor de el, a fost primul meu caine! Tata il batea foarte des si asta uram foarte mult! Pana la urma s-a imbolnavit, l-am ingrijit si am crezut ca totul este bine, dar odata el nu s-a mai intors. Am plans mult si am fost distrusa... dar pana la urma a venit. Dar a doua zi... chiar nu a mai venit. Imi este dor de el, inca ii mai simt lipsa.

    Cateaua mea pittbull, Sara care era foarte, foarte blanda a murit din cauza lui Magda, fosta mea matusa si a lui fratesu' Daniel! Era iarna si Sara trebuia sa nasca, iar cand s-a intamplat asta am fost foarte fericita. Puii rau foarte frumosi, dar fericirea mea nu a durat mult. Daniel aproape m-a violat odata, dar nu am mai spus nimanui deoarece mi-a fost frica. Vioulu posibil daca nu aparea unchiul meu la usa, m-a marcat cel mai tare si am multa grija in cine am incredere. Sara a murit dupa ce si-a mancat puii de foame, iar am avut "privilegiul" sa ii vad capul fara ochi si o parte din sira sipnarii, iar o scena cand era mancata de alti caini!

    Ce pot sa spun? Zambesc de dragul familiei, dar defapt sunt o persoana inchisa. Nu prea imi place sa comunic cu persoane care sunt fitoase sau care nu inteleg ca zambetul meu este fals! Ma enerveaza faptul ca unii spun ca au suferit foarte mult, unii spun ca eu sunt bogata dar ei nu stiu cat au fost chinuiti psihic, chiar daca au o viata decenta! Nu comnuic cu persoane care nu stiu ce este suferinta! Sper sa ma intelegeti si sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea de viata! [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

    Vizitato
    Vizitator

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Vizitato la data de Dum 29 Apr 2012 - 8:35

    Experiente care mau afectat cel mai mult ar fi:
    Moartea bunicului in partea lui Tata , care sa intamplata anul trecut , in decembrie.
    Accidentul de masina pe care l-am avut in 2009 si care inca mai visez ziua aceea si am cosmaruri in fiecare noapta . am uitat sa mentionez ca a trebuit sa invat sa merg pentur a doua oara si nu e ceva usor te asigur , mai ales atunci cand inveti singura.
    Tot in anul 2009 am fost muscata si de caine si de atunci mie o frica de caine si de masini la fel .
    Plus o problema care ma afectat la fel cum a fost si cu accidentuld e masina a fost cancerul la san . Nici nu stiti cum m-ma simtit atunci cand am aflata , dar acum sunt bine si fericita si imi traisc viata din plin si ii ultumesc doctorei care ma consultata .
    Eh astea sunt experientele mele stiu c anu sunt chiar asa de dure ca ale vostre .

    avatar
    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Dum 29 Apr 2012 - 10:34

    Imi pare nespus de rau pentru tine Deea si pentru tine, Piersicuta [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine] Cate povesti triste sunt pe aici...

    ------> Si eu am avut unele intamplari ce m-au marcat pe viata, care poate ca nici parintii mei nu stiu despre urmarile ce au avut loc asupra mea.
    Cand eram mult mai mica, pe la cinci-sase ani, veneam cu fratele meu si cu mama de la frizerie, caci acolo lucra ea pe atunci. Eram in fata zebrei si nu venea nicio masina. Cand am vrut sa trecem strada a venit unu cu o dacia veche si era cat pe aci sa ne loveasca. Eu una nu prea am avut nimic, mama era cazuta langa o masina, iar fratele meu avea o rana micuta la cap. Dupa am fost la spital sa vedem daca fratele meu nu are ceva grav, apoi am plecat acasa, dar ceea ce s-a intamplat atunci nu voi uita niciodata.

    ------> Inainte de Craciun, am aflat ca matusa mea este o c***a... L-a inselat pe unchiul meu cu un bosorog de saizeci si ceva de ani, care mai are si sotie si doua fete mari care sunt plecate din tara. De cand am aflat asta, eu una m-am inchis in mine, si asta se observa si la scoala. Multe prietene m-au intrebat de ce nu mai vorbesc cu ele si de ce ma port asa. Dar eu u le-am spus absolut nimic. Sarbatorile au fost de-a dreptul oribile plus ca mi-au murit cu doua zile inainte de Pasti un puiut de pisica si catelul meu. Am pierdut anul acest deja, patru animale....

    Au fost foarte multe probleme in familia mea si inca mai sunt, dar trebuie sa le traim si pe astea....
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Sam 8 Sept 2012 - 19:59

    Wow, multe povești foarte triste pe aici. Mi-au dat lacrimile la unele.
    Deea, Kryn și Rose, vă înțeleg, cred eu, destul de bine. Sad
    Și eu am impreasia că se mai face diferențe între mine și fratele meu, și mie mi-a murit bunicul din partea tatei la care țineam foarte mult și era singurul care mă înțelegea, aveam 5 ani cred când s-a întamplat și nu în ultimul rând, tata a făcut un pre-infarct acum 3 ani din cauza țigărilor. M-a speriat foarte tare, mai ales că în ziua aia, toată familia trebuia să plecăm în vacanță la mare, iar când tatei i s-a făcut rău, m-am speriat puțin. Prin urmare, săptămâna în care trebuia să mă distrez și să mă relaxez s-a transformat în una stresantă în care i-am dus grija tatei. În a treia zi când l-au internat l-au operat, apoi a mai trebuit să rămână pentru a se recupera după intervenție.

    Cu toate astea, sunt destul de bine în ziua de azi, încerc să trec peste tot ce-mi iese în cale pentru că viața e scurtă. Acum ca să zic așa, cred că experiența ce m-a marcat a fost când a murit bunicul meu. Atunci eram mică, deci la fel nu am realizat ce impact avea să urmeze odată cu asta. După câțiva ani am început să-i simt lipsa. Când am început să simt că ai mei fac diferențe între mine și fratele meu, am realizat că el ar fi fost singurul care ar fi fost acolo să mă îndrume.

    Ceea ce mi-a schimbat cu adevărat modul de gândire asupra vieții nu a fost asta, ci defapt primul și al doilea anime văzut de mine vreodată.
    Primul a fost OBAN - cursele stelare. El m-a învățat că sunt alte persoane care suferă și chiar mai mult ca mine. Vă recomand să-l vizionați dacă nu cumva ați făcut-o deja.

    Al doilea a fost Naruto. Presupun că toți mai țineți minte prima peripeție a lui. Cea în care s-a luptat cu Zabuza. Ei bine, tot atunci s-a mai istorisit povestea lui Inari, nepotul constructorului de poduri pe care echipa Kakashi trebuia să-l protejeze. Tot el spunea despre tatăl adoptiv al lui Inari, un percar venit în regiune, ce l-a salvat de la înec pe nepotul său încercând să-și salveze câinele și cum acesta i-a zis că trebuie să-și trăiască viața în așa fel încăt să nu aibă de ce regreta. În ziua în care acel episod s-a difuzat pe Jetix, eu m-am ars la încheietura mâinii dreapte foarte tare, drept consecință lăsându-se un semn asemănător cu cel al unei pete negre al unui câine dalmațian. Când am văzut acel episod, pe acel semn mi-am jurat că și eu voi face la fel. Deși aveam doar 9 sau 10 ani, eram conștientă că viața avea să fie grea, dar cu toate astea mi-am respectat jurământul până în ziua de azi.

    De atunci, deviza mea este aceeași: Trăiește-ți viața în așa fel încât să nu ai ce regreta. Asta e ce cred că m-a schimbat cu adevărat pe mine și m-a făcut să vreau să încerc să-i înțeleg pe toți și să-i ajut. De aceea nu-mi place când trebuie să aleg între un prieten și altul. De aceea încerc să fiu corectă și încerc să nu fac diferențe între oameni sau altceva. Moartea bunicului meu și vizionarea acestor 2 anime-uri mi-au construit caracterul de azi, Posibil și viitoarea mea profesie.

    Prin urmare, dragi membri, nu lăsați niciodată greutățile să vă doboare, știu că e greu pe moment, dar încercați să vă aduceți aminte că poate fi mai rău și că binele există și el. Mereu cineva vă va ajuta și ar trebui să fiți recunoscători.

    „Am de gând să vă demonstrez: eroi exită!” Smile
    avatar
    Lucifer
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Lucifer la data de Sam 8 Sept 2012 - 21:35

    Experienta care mi-a marcat mie viata pot spune ca pentru mine a fost ingrozitoare. Intr-o iarna pe data de 9 februarie 2010 eram la scoala cu prietena mea si ne dispram noi bine mersi si am zis ca ma pun jos. Cand m-am pus jos am auzit picorul pocnid si apoi o durere ingrozitoare m-am pus pe banca si am inceput sa tremur teribil de tare.M-a intrebat ce am iar eu iam spus printre hohote ca tind sa cred ca imi rupsesem piciorul, ea a zis ca ce ca is luda si ca nu am nimik am incercat s ama ridic in picore dar de unde atata fericire am sunat-o pe mama si i-am spsus sa vina repede la scoala ca mi-am rupt picorul. Ei bine a venit amam si m-au dus in masina profului de sport si direct la spital, astia la spital au zis ca ii doar un zgarci ei bine eu i-am faciut prosti,cretini si i-am spus lui mama sa ma duca de aici. A venit tati omul pe care l-am chinuit deoarece mo carat in brate peste tot, m-a pus in masina si am plecat la Chisinau Cris unde doctorul a inceput sa apeste peste tot si ma intreba unde ma doare si eu ii spuneam ca genunchele . Mi-a pus genuchele in ghips si a zis ca o sa imi faca radiografie sa vada ce am, mi-a facut radiografie dar nu se vedea bine asa ca ma trimis la Timisoara , mama cum e mai prevazatoare a luat in caz de urgenta tot ce trebuie sa ai intr-un spital. M-am dus la timisoara si doctorul la care trebuia sa merg nu era asa ca am preluat alt doctor, mi-au facut radiografie si ce credeti ca aveam??Ei bine da avem piciorul rup si mai exat aveam o gaura in femur...ruptura se numeste Ruptura de col femural asa ca au zic ca trebuie sa stau in spital o saptamana cu gips pana se dezumfla piciorul apoi ma opereaza cu laserul. Desigur ca au mintit ca ma opereaza asa sa nu ma sperie deoarece daca imi spuneau direct ca trebuie sa imi taie putin din peroneu "parca si din iliac deci cred ca s fi murit pe loc daca mi-ar fi spus asa.Oricum a trebuit s aimi taraga picorul pe viu deoarece au cam plecat de pe loc deci cand mi-a tars picorul a zis o asistenta ca s-a auzit pana la etajul 2. Ei bine in ziua operatiei ghinon mare nu mergea liftul asa ca brancardierul m-a luat in brate...tapitul nu a fost atent si m-a lovit cu picorul de perete asa durere nici prin gand nu va trece. Ei operatia a durat 4 ore iar un doctor stiti ce i-a spus mamei...ca este posibil sa nu mai merg niciodata. Operatia a decurs bine am stat la terapie intensiva nici macar 24 de ore apoi am stat in spital 2 sapt adica in total 3. Cand m-a externat a spus sa vin peste 2 luni sa imi dea gipsul jos, au trecut 2 luni in care am mancat super sanatos sa fac calciu ca sa se faca frumos acolo unde a fost gaura care a fost umpluta. ei bine cand m-am dus iar mi-a dat veste ca mai trebuie sa stau 2 luni am inceput sa plang , bun pe scurt eu toata vara mi-am pierdut-o. Am mai stat 2 luni dupa care am mers din nou la doctor mi-a dat gipsul jos si ce credeti acolo unde era operatie gipsul a mancat din picor pana a ajuns la carne ei bine lasand asta la oparte celelalte 2 taieturi sunt ca un fir de ata. Doctorul mi-a spus ca imi da gipsul jos dar 2 luni nu am voie sa umblu doar sa invat sa il indoi,sa stau in fund deoarece eu avusesem gipsul pana de la brau pana la labuta picorului. Ei au trecut si astea 2 luni cum au trecut si am mers din nou la doctor si mia dat vestea ca pot incepe sa umblu ei bine nici nu ma stiam cum se umble am invatat eu cu chiu cu vai si am mers cu carja la scoala 6 luni. Acum in prezent sunt bine doar c atrebuie sa am grija cum umbla si fara pantofi cu tocc"oricum nu stiu sa umblu pe asa ceva" si sa fiu atenta pe ce calc unde calc. Acum merg asa intr-o parte din cauzaa carjei si schiopatez. Oricum ase ceva nu doresc la nimeni.

    Am crezut ca am sa mor, ca imi i-au viata asa de trista am fost noroc ca mai veneau colegii la mine si alte chestii.
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Experientele marcante ale vietii

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mier 8 Mai 2013 - 19:25

    Experienta marcanta a vietii mele? [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]
    Hm...
    Ne asemanam.
    La varsta de trei ani, parintii mei au divortat. Am crescut cu bunicii, mama a plecat in Italia, tata in alta localitate din Romania, am ramas... a bunicilor, apoi... nu stiu.
    Nu cred ca e marcant, dar mi-e greu sa ma gandesc ca mama nu va mai veni aici decat atunci cand va iesi la pensie, probabil voi fi casatorita si cu copii. Desi mai vorbesc cu ea din cand in cand, nimic nu se compara cu o imbratisare de la mama...
    E greu dar... nah, asta e viata [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

      Acum este: Joi 23 Mar 2017 - 16:21