Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Distribuiti
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mier 21 Aug 2013 - 18:09


    Hi :3
    Ajung și eu cu întârziere. Am mereu ghinionul ca tu să postezi capitolele când eu nu sunt. Și uite ! Mai e și capitol dedicat pentru mine - și Eli și cine mai e, dar nu contează :-j - 
    A fost awesome O.O Nici nu știu ce să zic, sincer. M-ai lăsat cu gura căscată. Acea scrisoare amoroasă de la început a fost.. OMG ! Atât de dulce, fac diabet ! Deci atât de adorabilă și de sensibilă, am și scăpat un „awwwwwwwwwww” x: Și buchet de flori pe deasupra, sunt geloasă. Îți jur că imediat ce am văzut ”+16” am crezut că înnebunesc. Oficial, e capitolul meu preferat, până când va exista și altă scenă mai fierbinte, bineînțeles *hehe* Am adorat acele momente dintre ea și Damon și bineînțeles și ce este scris cu italic mi-a plăcut cu mult mai mult, mai ales că era Sasuke, dar să nu trec brusc la asta. Am să-ți spun că nu mă așteptam, dar nu mă așteptam ca Sasuke să fi trimis acele cadouri și acea scrisoare cu atâtea sentimente puse pe hârtie. My God. Ești plină de surprize. Nu știu cu cine să țin. Începe să-mi placă mai mult de Sasuke decât de Damon, gelozia lui Damon m-a îmbolnăvit. Adică cât de isteric să fii să dai într-un om până nu mai respiră? Ce-i drept, e dulce că asta e o dovadă că o iubea într-adevăr pe Sakura, dar totuși.. brr ! >< Ce m-a surprins mai departe a fost că Sasuke nu se apăra o.o Adică, da, okai, ai fost ratat, ai prostit-o, meriți o bătaie bună, dar nici chiar așa, mi s-a făcut milă XD Bietul. După ce că s-a mai pus și în genunchi.. Și uite ce face iubitul minune, și-a lovit iubirea vieții ! Trebuia să știe când să se oprească. Isteric, gelos, rău și violent *D*. Nu ne place. În schimb, Sasuke a fost, pe tot parcursul capitolului, un dulce și jumătate :3 M-am îndrăgostit. 
    Presupun că scena scrisă cu italic a fost un vis :3 Da, cu siguranță un vis dar, damn, aș fi vrut să fie real ! Totul atât de dulce, și și și nisiiiip, și și Sasukeee, și și fără haineee ! Și dragoste din belșug, deci da, scena mea favorită, cum să nu-ți placă? 
    Speram ca, după ce Sakura se trezește, să facă ce e cel mai corect și să se despartă de Damon, adică ține la Sasuke, dar, nasol, ține și la Damon. Oh my.. Ce situație T.T
    Okai, cred că am terminat *hmm* Am ajuns târziu, am avut o grămadă de edituri de dat, dar uite că am reușit :3 M-am îndrăgostit de acest capitol și sunt foarte sigură că o să mă îndrăgostesc și de următorul și de următorul și de următorul și tot așa, iar la sfârșit voi știi că e pe shortlist-ul cu ficurile mele favorite. Abia aștept următorul capitol, care sper să vină repede. Deci pune-te pe scris, nu sta ! Ai niște fani nervoși aici.
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:46

    Nu pot sa cred ca mi-ai dedicat mie capitolul asta [ma rog si altora dar nu are importanta :-j], insa inca nu imi vine sa cred ca in primul rand Mie mi-ai dedicat capitolul asta ataaat de lung. Nu stiu de ce, dar cred ca asta e cel mai lung capitol scris vreodata de tine.  [si cel mai rapid adus vreodata, dar ma abtin de la alte comentarii. ^^] In al doilea rand nu credeam ca partea cu bataia din comentariul meu anterior o vei lua drept idee. Ce pot sa spun, daca viitoare cand vrei idei, sa stii ca cine sa vii. Prima tura a fost gratis, dar sa stii ca incep sa pun taxe per idee. Ori facem afaceri seriose, ori nu. Laugh Inceputul capitolului m-a cam enervat. Adica nu stiu ce de, dar -la inceput- mi se pare atat de misogin destul lui Damon, asta pana cand am aflat ca Sasuke trimisese toate cadourile -si instrataneu mi-a placut partea cu florile-. Mi-a placut maxim si partea in care descrie cum il intalnise pe Sasuke. Adica deja mi-l imaginam cum arata, in special patea bazinului. Ce? Mi-a atras atentia partea cu boxerii.  Bineinteles ca partea in care au inceput sa se bata a fost cireasa de pe tort a capitolului tau. Mi-l si imaginam pe Damon purtandu-se ca un turbat, in timp ce bietul Sasuke incasa toate acele lovituri pentru Sakura.  Da, ce pot sa spun ma simt mandra pentru minunata mea idee pe care ti-am dat-o fara sa stiu lucrurl asta. Ce am mai adorat a fost momentul de pe plaja. Adica nu stiu de ce, dar rochia alba pe mine m-a dus cu gandul ca una de mireasa si au facut-o pe plaja? Stiu ca era un vis, dar... chiar au facut-o pe plaja? Fix pe plaja la apus de soare? .... Si... a fost confortabil? Sper ca Sakura sa i-a aminte la vorbele Hinatei si sa isi lase la o parte orgoliul ala mare. [ceea ce imi aminteste de altcineva care ar trebui pocnit in fata cu orgoliu cu tot.] Astept sa vad ce idei iti mai vin si spor la scris. ^^
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Rose la data de Vin 23 Aug 2013 - 21:13

    Bună seara dragilor! Vă mulţumesc enorm pentru comentariile voastre dulci. Nu întrebaţi ce am păţit, pentru că nu ştiu. E extrem de ciudat să aduc un capitol atât de devreme - cred că nu sunt eu asta Laugh  . Sper să vă placă şi dacă mai am greşeli atunci imi cer iertare.
    Lectură plăcută!





    Capitolul 22
     
     
    - Ţine şi asta şi asta. Oh, hai să mai pun una. Acum mergi!
    Tsunade îşi bătea joc de mine. Îmi puse pe cap vreo trei cărţi groase, mă urcase pe tocuri de cincisprezece cu o platformă de cinci centimetri şi acum îmi zicea să merg. Dacă prin asemenea chinuri treceau modelele atunci le compătimeam şi nu îmi doream să fiu ca ele însă pentru o seară voi defila alături de dânsele şi voi sta în lumina reflectoarelor.
    - Cum poţi să rezişti, Isabella?
    - Nu e aşa greu precum pare.
    - Vorbeşte pentru tine!
    Chicoti şi începu să meargă în faţa mea fără nici o problemă. Picioarele ei se împleteau şi mă temeam să nu cadă ori pe stânga ori pe dreapta, dar supravieţui. Am luat o gură de aer şi am făcut un pas nesigură. Mâinile pe lângă corp, privirea înainte, pieptul în faţă. Stai relaxată şi nu privi podeaua.  Îmi repetam încontinuu acest tratament de care trebuia să ţin cont ca să nu eşuez. Mergea destul de bine. Ce e drept, făceam şi nişte paşi cât furnica de mici şi până să ajung în celălalt capăt dură vreo zece minute bune. M-am răsucit uşor, teleghidat mai bine zis, şi când am dat de ochii căprui a lui Damon toate cărţile au picat cu un pocnet pe podea.
    Nu mă aşteptam să fie aici. Ce e drept ne împăcasem. Îi trecuse partea de acum o săptămână sau două, dar tot aveam senzaţia că iau rămas pitici pe creier. Relaţia noastră nu e la fel, e mai rece şi distant cu mine, dar nici nu ar recunoaşte asta. Mereu când îl întreb ce are îmi spune că nimic. Săruturile lui mi se par amare şi că e mereu cu mintea în altă parte. Le dă şi el de faţadă. Cam asta e senzaţia care mi-o dă şi mă doare inima să îl văd aşa. Când vorbesc cu el cred că mă ascultă mediul înconjurător, nu iubitul meu. Dacă ştiam că relaţia noastră se va duce pe apa sâmbetei şi se va purta aşa cu mine nu mă mai împăcam cu el.  Câteva zile în care consumam vreo trei pachete de şerveţele, mâncam îngheţată şi ciocolată, dar după aveam să fiu perfect bine. Ce e drept m-ar durea inima enorm să o rup cu el, pentru că ţin la acest băiat. E adevărat că nu îl iubesc precum o făceam cu Sasuke, dar o iubire tot există acolo. Poate fi dragostea faţă de un bun prieten amestecată cu recunoştinţa şi dorinţa de a mă fi refugiat în alte braţe.
    Cele câteva zile în care nu m-am văzut cu Damon mi-au servit ca să mă gândesc bine la ce simt şi să încerc să îmi pun în ordine sentimentele răvăşite. Nu pot spune că am avut un succes foarte mare, dar am făcut ceva progrese. Am relizat că nu am scăpat de iubirea faţă de brunet. Sunt conştientă că ea există undeva în adâncurile sufletului meu, încătuşată însă cu aceeaşi intensitate şi poate şi mai mare. Acum îmi e teamă să nu o scap de sub control şi să i-o recunosc lui. Eu am acceptat acest adevăr ce nu îmi convine, dar nu doream să îl ştie şi el  sau mai bine spus ei. Dacă s-ar afla atunci Damon ar suferi enorm şi Sasuke ar profita cât de mult ar putea – e fix ceea ce aşteaptă.
    Acum nu mai era vorba de orgoliul meu. Îmi era frică să o spun şi să mai dau o şansă, pentru că vreau să îmi evit suferinţa. Ceea ce e practic imposibil, deoarece unde e dragoste este şi durere. Mereu va fi aşa şi doar pentru că vreau eu să se schimbe asta nu înseamnă că se va şi întâmpla.
    Nu ştiu, ceva mă oprea. Teama. Teama de a nu fi rănită, teama de a nu-l face pe Damon să sufere şi să creadă că doar m-am folosit. Dar aşa e! Te-ai folosit ca să uiţi şi să îţi revii din şocul emoţional pe care l-ai trăit. Uram această voce care se pare că spunea doar adevăruri. Aveam şi eu nevoie de un umăr pe care să plâng şi să fiu înţeleasă. Nu eu l-am pus să se îndrăgostească de mine. Dar tu ai acceptat să fii cu el.  Corect! Un alt adevăr. O făcusem ca să... nu ştiu... Poate pentru că nu trebuia să rămân aşa şi să nu judec toată populaţia masculină după gestul unui singur băiat, să mă conving şi singură că mai există cavaleri pe acest pământ rotund.
    - Sakura, din nou!
    M-am uitat spre Tsunade care purta o discuţie aprinsă cu Shizune. Am oftat şi am ridicat cărţile. Damon nici nu se sinchisise să mă ajute. Ba chiar îi văzusem pantofii care pleacă în partea opusă. De obicei ar fi sărit imediat să mă ajute, dar acum nu mai era aşa. Poate că nu trebuia să ne mai împăcăm, se vede clar că nu i-a trecut şi vorbele lui au fost spuse în vânt în acea zi.
     
    - Damon! Damon aşteaptă!
    La naiba! Uram să alerg pe tocuri şi trebuia să îmi ţin şi fustiţa de la uniformă ca să nu o ridice vântul şi să am alte surprize. Îl zărisem pe Damon prin parc când mă plimbam eu, singură, pentru a reflecta la ce s-a petrecut în ultima vreme.
    - Damon te opreşti odată? Vreau să discut cu tine.
    - Ce e?
    Glasul lui mă surprinse. Nu îl mai auzisem în viaţa mea să vorbească atât de rece, distant şi puţin nervos. Nu îmi mai recunosc iubitul. Nu a mai rămas nimic din persoana romantică ce m-a vindecat?
    - În legătură cu ... ştii tu...
    - Nu te obosi. M-am tot gândit şi mi-am dat seama că am greşit. Nu trebuia să mă comport aşa, dar am fost orb de gelozie. Îmi e teamă să nu te pierd.
    - Dar Damon nu o să mă pierzi, deoarece eu nu vreau să mai fiu cu Sasuke. Ce a fost a fost. Îmi pare rău! Nu trebuia să îi accept săruturile, dar nici nu ştiu ce a fost în mintea mea.
     - E în regulă, Sakura. Ai fost puţin bulversată. Înţeleg. Nu îţi fă griji, a trecut şi totul va fi la fel ca înainte.
     
    A minţit! Nu a mai fost nimic la fel. O simţisem din acea zi de când mă sărutase şi nu se schimbase cu nimic. Am sperat că e doar o stare proastă cu serviciul, dar m-am înşelat. Cu Isabella râdea, dar cu mine mi se părea că face totul într-un mod forţat. Şi nu înţelegeam de ce. Lui chiar îi place situaţia în care a ajuns relaţia noastră? Eu începeam să mă satur de asta şi aveam să vorbesc cu el, dar după prezentarea mătuşii. Trebuia să fiu calmă şi în relaţii bune, pentru ca totul să arate cât mai natural posibil în faţa fotografilor şi a criticilor. Doar o săptămână trebuia să mai suport această relaţie forţată. Speram ca după ceva să se schimbe, dar în bine.
     
    Clopoţelul ce tocmai sunase îmi sparse timpanul. Aveam oră cu dirigul şi ştiam că acesta avea să ne comunice ceva destul de important. Trecusem cu bine de prima simulare a examenului de sfârşit de an şi bănuiesc că era legat de asta. Trebuia să ţipe la trei din clasă care picase şi pe restul să ne felicite.
    - Luaţi loc!
    Nici nu spuse „bună plozilor” sau „neaţa piticilor”  şi nici măcar acel „bună dimineaţa” ce ar trebui zis măcar din politeţe. Trânti catalogul de catedra maro şi pentru câteva secunde mi-a fost milă de ambele obiecte. Nici musca nu cred că îndrăznea să bâzâie în aceste clipe. Am avut senzaţia că nimeni nu mai respiră. Mi-am trecut ochii prin clasă şi cei ce picase simularea înghiţise în sec. Toţi în acelaşi timp. Era o scenă destul de amuzantă, dar trebuia să mă abţin dacă nu doream să dau socoteli.
    - Kiba, Choji şi Lee! În picioare!
    Fără a mai comenta se ridicase. Nici Kiba care avea gura mare nu spunea nimic. Când dirigu era nervos atunci nu era de joacă. Ei erau cei trei picaţi. Până şi Ino reuşise, datorită mie şi meditaţiilor pe care i de le dădeam fără ca cineva să ştie.
    - Cum îndrăzniţi, nemernicilor? Cum îndrăzniţi să picaţi o astfel de simulare? Banală! A fost extrem de uşoară. Lee! Nu pot să cred! Tu ar trebui să te dai cu capul de bancă acum, pentru că ţie nu ţi-a ieşit media de trecere. Câteva sutimi îţi mai lipseau. Restul s-au înecat.
    Cel mai oribil lucru era să nu îţi iasă media de trecere a examenului sau să îţi lipsească nişte amărâte de sutimi – cum o păţise Lee. Dirigintele începu să le ţină o morală şi îi întreba pe fiecare în parte de planurile sale şi dacă vor să termine liceul. Douăzeci de minute infernale şi plictisitoare însă se terminase într-un final şi am putut respira liniştiţi.
    - Acum, că am trecut peste acest lucru. Vreau să îi felicit pe restul pentru reuşita lor şi să vă spun de excursia de iarnă.
    Nici nu oferise detalii bietul om că deja erau zumzete prin clasă: „ce excursie? Unde va fi? Cand va fi? Vor mai fi şi alte clase? Cât costă?” . Eram şi eu interesată, dar nu atât de mult încât să îi fac capul calendar omului.
    - Calm, piticilor. Cum vin sărbătorile şi semestrul se încheie într-o lună ar fi cazul să ne mai bucurăm de o excursie. Însă va fi doar clasa noastră. Locul? Acelaşi ca şi anul trecut.
    Ai să îmi frec două! Făcusem ochii mai mari decât cepele şi pur şi simplu m-am întors spre Sasuke care mă privea. Era acelaşi loc. Aveam să mă întorc unde totul a început? Nu mi se putea întâmpla una ca asta!
    M-am uitat în ochii negri ai lui Sasuke şi am văzut tristeţea ce îl cuprinse şi totodată picase şi pe gânduri. Îşi aducea aminte de fiecare clipă dulce pe atunci şi acum amară? Nu puteam să mă întorc acolo. Nu doream să îmi aduc aminte şi să retrăiesc acele clipe, să le revăd. Dacă m-aş duce cel mai probabil aş da foc foişorului ce a găzduit primul dans şi primul sărut. Locul era divin însă purta în sân o amintire dureroasă. Nu! Aveam să refuz.
    - De asemenea nu accept nici un „nu” şi nici o scuză. Dacă sunt probleme cu banii atunci nu vă faceţi griji finanţez eu. Vom merge cu toţii, pentru că e ultimul an şi trebuie să ne bucurăm de el. Sper că s-a înţeles.
    Toată clasa strigă un mare „da” doar eu - şi se pare că şi Sasuke – picasem pe gânduri şi nostalgia ne cuprinse pe amândoi.
     
    - Sakura, e doar un loc.
    - Da bine, Karin, un loc cu o amintire oribilă.
    Fetele observase starea mea de „bucurie” aşa că îmi ceruse raportul la prima pauză. Ştiau de toată întâmplarea deci nu aveam de ce să mă ascund. Vântul tomnatic îmi ridică uşor fustiţa şi pletele rozalii. Prima reacţie a fost să îmi ţin materialul ce îmi acoperea lenjeria, iar al doilea să îmi dau părul din ochi. Prima imagine pe care am avut-o a fost părul negru a lui Sasuke apoi ochii săi ca  să termin cu buzele. Ce căuta aici? Doar eu şi fetele veneam în spatele şcolii lângă un cireş bătrân.
    - Fetelor, pot să vorbesc cu Sakura puţin?
    Minunatele de ele se uitase preţ de câteva secunde la mine şi apoi la el ca într-un final să le apară un zâmbet malefic pe faţă. Temari adăugă un „sigur” plin de entuziasm şi le luă pe restul de lângă noi. Ce e drept Karin mai avea puţin şi îi zicea că îl omoară dacă îmi face ceva. M-am aşezat sau mai bine spus trântit pe bancă, iar brunetul făcu la fel. Am stat în tăcere clipe bune privind amândoi căderea frunzelor portocalii amestecate cu galben şi puţin roşu. Mi-am întors puţin privirea spre el şi zărisem o mică vânătaie aproape de arcadă. Încă o mai avea de la acea bătaie. Din instinct mi-am ridicat mâna şi mi-am pus degetele, mai mult reci decât calde, pe acel loc. Reacţia lui a fost să se întoarcă spre mine uimit ceea ce făcu ca palma mea să îi cuprindă obrazul fierbinte. Aş fi dorit să o retrag însă nu puteam. Zici că era lipită.
    La naiba!
    Îi priveam negrul ochilor şi din când în când îmi mai umezeam buzele. Ce tot fac?  Chiar ce făceam? Mi-am luat mâna atât de brusc încât mă lovisem la cot. Mi-am muşcat buzele, dar nu am scos nici măcar un sunet. Ce tot îmi faci Uchiha? De ce acum? De ce trebuie să cedez acestor sentimente prea puternice?
    - Sakura ... – începu atât de nesigur încât am crezut că o să spună un „uită” şi să plece – nu vreau ca ce a fost să îţi strice distracţia. Crezi că ne putem împăca în această excursie? Ştiu că locul nu e tocmai pe placul tău, nu că ar fi pentru mine aducându-mi aminte de ce s-a petrecut însă...
    - Sasuke!
    Bine Sakura şi acum ce vei zice? L-ai întrerupt şi băiatul aşteaptă.
    - Să stăm unul aproape de altul este ceva imposibil ca şi amici – cel puţin în ultimul timp. Nu pot să zic că mă bucur să mă întorc înapoi acolo, dar asta nu îmi va strica distracţia.
    - Să nu îmi ceri să nu mă apropii de tine, pentru că nu cred că pot să mă abţin şi cum ai zis şi tu, ca noi doi să stăm aproape ca şi amici e imposibil.
    Îşi puse pe mână pe chipul meu şi cu cealaltă liberă îmi luă palma şi îmi ştampilă un sărut. Nu, nu, nu. Eram la şcoală şi dacă ne vedea vreun elev aveau ce bârfi. Am sărit ca arsă de pe bancă începând să mă bâlbâi căutând o scuză. Probabil arătam destul de haios, pentru că Sasuke mă privea cu zâmbetul pe chip.
    - Am... adică am. Asta, avem istorie cu dirigu şi ştii că face urât dacă întârziem.
    Nu am stat să îl mai aştept. Am luat-o la pas mare spre intrarea în şcoală. Îmi era şi frig, dar doream să scap şi de el. Dacă mai stăteam puţin îi ziceam că încă ţin la dânsul deşi am senzaţia că e destul de evident şi ar trebui să fie prea prost ca să nu îşi dea seama. Când s-a întâmplat asta? Când m-a năucit atât de tare? Cel puţin de la majoratul meu sunt răsucită şi m-am pierdut undeva pe drum. Ideea mea de a fi o fată rea, rece şi indiferentă cu el nu prea a mers. Cel puţin nu mai mult de vreo două  luni.
    Genial!
     
    ***
     
    - Sunteţi gata cu toţii? Începem imediat.
    Mătuşa mea se uita la fiecare model în parte. Asta era seara cea mare, seara în care aveam să defilez pe podium într-o rochie superbă. Aparatele foto erau gata să surprindă orice moment, criticii de modă stăteau în primul rând şi analizau cu atenţie orice creaţie, familia mea era şi ea în sală alături de prietenele mele scumpe. Deci trebuia să fie totul perfect.
    Inima îmi bubuia în piept, palmele îmi transpirau şi respiram din ce în ce mai alert. Persoanei ce îmi aranja părul puţin îi păsa de starea mea şi nu mă încuraja deloc. Totuşi atunci când am simţit două buze calde pe obrazul meu şi un trandafir roşu îmi luase privirea parcă emoţiile se mai diminuase.
    - Eşti superbă şi nu îţi fă griji, pentru că ai să străluceşti. Eu sunt lângă tine doar. Ne vedem mai acuşi.
    - Niet! Acele buze tocmai au fost date cu luciu. Pune-ţi pofta în cui tinere.
    Se pare că tipa ce îmi realizase machiajul îi pusese beţe în roate lui Damon atunci când a dat să mă sărute. Am zâmbit uşor şi i-am trimis un pupic prin aer. Am luat trandafirul inspirând mirosul divin ce îl emana. Acum semăna cu acel Damon pe care îl ştiu eu. Bărbatul din spatele meu îmi răsucise o buclă după care începu să o dea cu fixativ. Aveam părul precum sârma, dar îmi plăcea acest coc lejer în care prinse câteva agrafe cu un trandafiraş alb în vârf.
    Am auzit tropotul de aplauze şi mi-am dat seama că Isabella deja a deschis prezentarea ceea ce mă făcea să îi spun acestui nene să se grăbească. Trebuia să mă schimb.
     
    Eram în spatele scenei fiind gata să intru. În partea cealaltă era Damon care mă privea cu zâmbetul pe buze încercând să îmi alunge din emoţii. Am luat o gură de aer ca să îmi scot din minte imaginea cu mine împiedicându-mă de rochia lungă ce îmi acoperea corpul scotând în evindeţă fiecare formă posibilă. Am început să păşesc uşor având pieptul scos în faţă, privirea înainte şi buzele arcuite într-un zâmbet. În sală se auzeau doar tocurile sandalelor albe pe care le purtam. Pe la mijlocul traseului am prins braţul lui Damon şi m-am întors spre mulţime. Pentru câteva clipe am stat pe loc după care am pornit încrezătoare. Spatele drept. Zâmbeşte. Capul sus. Fii relaxată. Stâng-drept-stâng-drept. Îmi tot repetam în minte ca să nu uit şi să rămân, la un moment dat, blocată pe scenă. Pietrele preţioase de pe rochie luceau în lumina reflectoarelor şi aveam senzaţia că îi orbeşte pe fotografii ce se tot înghesuiau. Partea de sus era uşor transparentă şi pieptul venea acoperit de cristalele, deci puteam înţelege privirea nebună a tinerilor băieţi din încăpere. Asta şi poate pentru că fusta rochiei avea o despicătură destul de mare şi se mula perfect pe posteriorul meu. Prima dată când am văzut rochia aveam senzaţia că o să apar dezbrăcată, pentru aceasta are o nuanţă de bej extrem de deschis.
    Damon se oprise şi mă lăsă să fac câteva piruiete prin faţa mulţmii şi bucurându-mă de aplauzele ce se înmulţeau cu fiecare secundă. M-am întors făcând cale întoarsă pentru a o lua pe mătuşa Tsunade şi să îi ascult discursul de final de show.
     
    Reuşisem să scap. Pentru câteva clipe aveam să respir şi eu. M-am dus spre cabina de probă ca să îmi dau rochia jos cu toate că mătuşa mea avea să urle la mine. Dorea să o păstrez eu. Am  vrut să fac colţul, dar nişte sunete înfundate în plăcere mă oprise. Care se înmulţeşte?
    - Damon...
    Îmi picase faţa, dar şi paharul cu şampanie. Nu am stat să mă gândesc de două ori ci am făcut dreapta ca să văd dacă e adevărat ce am auzit. Într-un colţ mai întunecat o zărisem pe Isabella pe jumătate îmbrăcată, iar Damon îşi trecea degetele peste corpul ei. Nici el nu era prea aranjat. Cămaşa era descheiată la toţi nasturii şi pantalonii aproape că picau de pe dânsul. Mă înşela? Şi tocmai cu prietena mea? Am smult lănţişorul primit în dar de la el şi l-am lăsat să cadă pe marmură. Ochii începuse să mă înţepe şi inima să mă doare, iar aerul nu mai pătundrea cum trebuie în plămâni. Aveam senzaţia că mă voi sufoca. Aveam nevoie de aer.
    M-am răsucit imediat pe călcâie luând-o la fugă de acolo înainte ca animalele în călduri să mă vadă. Treceam în fugă prin mulţime ignorând pe toţi care mă strigau. Nu îmi păsa cum arătam acum. Tot ce îmi doream este să ajung pe acoperişul clădirii. Să fiu undeva la înălţime şi greu de găsit. Pentru câteva clipe doream să fiu singură şi să mă înnec în propriile lacrimi. Nu mă simţeam în stare să urc mii de scări aşa că am ales liftul deşi simţeam că mor în interiorul acestuia. Imediat cum uşile de sticlă groasă s-au deschis am zbughit-o spre balustradă. M-am prins cu mâinile de acea bară rece şi am început să plâng în hohote lăsându-mă să cad pe asfatul rece. Puţin îmi păsa că afară era un frig groaznic şi eu eram îmbrăcată doar în această rochie subţire. Doream să îngheţ aici şi să scap de durerea provocată de acest nemernic. Deci de asta el mă ignora. Avea pe altcineva. Cum a putut? Cum? Eu nu îl înşelasem în acest hal. Săruturile mele cu Sasuke fusese pornite din cauza lui. Era şi vina mea, dar eu nu ajunsesem să mă comport ca un animal în călduri cum o făcea el. Şi Isabella... aşa zisa mea prietenă. Cât de mult m-a dezamăgit şi cât de mult a căzut în ochii mei.
    Inima mea era din nou rănită. Acum însă nu se sparse ci doar se crăpase, dar tot sângera, tot pierdeam sânge. Plângeam în continuare cu toate că lacrimile îmi îngheţau instantaneu pe obrajii deja roşii. Eram atât de fierbinte încât nu mai simţeam frigul aprig ce se lovea cu putere de mine. Nu pot să cred ce îmi făcuse. Băiatul pe care eu îl credeam Sfânt mă înşela, băiatul care m-a ajutat şi mi-a fost alături era ca toţi ceilalţi.
    Cât de josnic să mă înşele. De ce îmi făcuse asta? De ce? Dacă nu mă mai dorea lângă el mai bine rupea relaţia şi aşa putea să fie cu Isabella fără să se mai ascundă.
    Două braţe mă lipise de un corp cald. După construcţie mi se părea un bărbat. Nici nu realizasem când încă o persoană se aşezase lângă mine. Am auzit glasul liniştitor şi calm, iar cu mâna liberă îmi mângâia spatele.
    Sasuke!
    Nu îmi păsa ce face el aici. Îl văzusem în timpul prezentării stând alături de părinţii lui ce stăteau şi discutau cu ai mei. M-am cuibărit mai tare la pieptul tău strângând în pumni cămaşa albă ce îi acoperea abdomenul. Nu cred că mai puteam plânge deşi încă simţeam nevoia. Acum doar suspinam.
    Nu ştiu dacă mă durea greşeala lui Damon din cauza iubirii pentru el sau din cauza orgoliului meu de a fi înşelată şi rănită iar. Ţineam la el şi nu ca la un simplu prieten. Era ceva mai mult însă nu o puteam compara cu dragostea pentru Uchiha. Mă durea greşeala lui. Mă simţeam din nou singură pe o insulă. Eram abandonată pe o plajă şi marea erau lacrimile amestecate cu sângele ce provenea de la rănile provocate de el. Nu pot să cred că am crezut că mai există astfel de băieţi: dulci, ce se uită doar la sufletul unei fete, ce nu înşeală. M-am înşelat din nou şi doare al naibii de tare. Parcă mii de ace mi-au străpuns corpul. Încă mai vedeam acele imagini oribile în faţa ochilor mei şi colac peste pupăză se amestecau cu clipele de vis ale noastre. M-am băgat şi mai mult în Sasuke, iar el mă strânse mai cu putere.
    Nu mă întrebase nimic. Doar stătea cu mine în acel frig şi mă calma. Acum, acum credeam că el ţine cu adevărat la mine. Pe când Damon îşi răcea hormonii, el stătea aici cu mine încălzindu-mă şi încercând să mă oprească din plâns. Nu m-am uitat la chipul lui. Îi inspiram doar parfumul îmbibat în haine.
    - Sakura...
    Vocea lui. Venise până aici. M-am depărtat câţiva milimetri şi am privit de jos în sus. În mâna stângă avea lănţişorul. Hainele încă îi erau şifonate de la acţiune. Atunci când am ajuns la chipul lui i-am trimis priviri veninoase ce speram să îl omoare. Însă nu mi se îndeplinise dorinţa doar mă privi uimit, dar şi trist în acelaşi timp.
    - Ce vrei?
    Vocea îmi era joasă de parcă mă strânse cineva de gât. Se uită la Sasuke în semn că îl deranjează însă acesta nici că dorea să se ridice de lângă mine.
    - E în ordine. Te rog frumos să mă laşi cu el.
    Mă privi câteva secunde după care oftă şi se ridică ajutându-mă şi pe mine. Dădu Damon să facă acest lucru însă mi-am ridicat mâna şi am acceptat să fiu ridicată de Uchiha. Îmi frecase puţin spatele după care plecă nu înainte de ai da un pumn în abdomen lui Damon. Am inspirat aerul rece şi îmi înghetţse fiecare organ în parte. Speram să îmi îngheţe şi inima.
    - Sakura, iubit-o ascultă-mă. Ce ai văzut tu a fost doar o mică eroare. Sakura ţin la tine şi nu vreau să te pierd. Isabella a fost doar o ispită, un refugiu. Asta e probabil din cauza a ce s-a întâmplat şi...
    - Stop!
    Mi-am ridicat mâna şi am oprit-o doar când capul lui Damon s-a întors la nouăzeci de grade. Eram nervoasă din cale afară, eram rănită şi cu toate că acea palmă nu rezolva nimic trebuia să îl fac să simtă şi el puţin din durere. O usturime. Nu îmi păsa că Sasuke l-a lovit înainte să plece de aici. Trebuia să o fac şi eu.
    - Nu vreau să mai aud un cuvânt Damon. Dacă ţineai la mine atunci nu o făceai cu dânsa la prezentarea mătuşii mele. Fix în seara asta, Damon? Dacă ţineai nici măcar nu ai fi sărutat-o sau să îi fi pus mâna în locuri nepermise. Ispită? Recunosc că ea arată super, dar nu credeam că ai să cazi atât de jos încăt să mă înşeli. Refugiu? Din câte ţin minte eu nu m-am urcat pe tine ca să uit de Uchiha. Şi parcă ai spus că ţi-a trecut, dar ai minţit. Ceva nu era bine cu tine, te vedeam mai rece faţă de mine însă nu mă aşteptam la asta.
    - Deci şi tu ai căutat un refugiu în mine, nu?
    - Greşit! Eu am acceptat să fiu cu tine după ce te-am cunoscut, după ce suferisem schimbarea şi am acceptat pentru sufletul tău, persoana ta. Pentru că tu nu înşelai, pentru că te uitai doar la tipa care era la braţul tău cu toate că altele îşi băgau unghiile în gât doar ca să te atingă.
    Ridicam vocea din ce în ce mai tare. Lacrimile nu încetase să apară şi Damon dădu să mi le şteargă însă îi pocnisem mâna. Nu doream să mă mai atingă, să mai stea lângă mine. Nu îl mai vroiam.
    - Să nu te aud că îmi mai zici „iubire” în viaţa ta.
    - Sakura, iartă-mă! Îţi promit că...
    - Şi eu pot promite că mă duc pe Soare şi să nu o fac, pentru că mă ard. S-a terminat Damon. Rămâi cu Isabella şi nu încerca să mă recucereşti.
    - Şi tu cu Sasuke, nu?
    - Nu, pentru că eu nu sunt ca tine. Dacă o să mai fiu cu Sasuke atunci este fix problema mea.
    - Recunoaşte Sakura că ţii la el. Măcar acum.
    - Şi dacă încă mai ţin la el care e problema? Între noi doi nu mai e nimic. Vom avea o relaţie de colegiaritate, pentru că eu lucrez cu Tsunade şi tu la fel. Atât. Acum pleacă.
    Îşi lăsă capul în jos după care se repezi spre buzele mele ca un animal înfometat. M-am ferit imediat însă cum acesta se îndreptase palmea mea îl făcu să se îndoaie din nou. Ce credea? Că dacă mă sărută uit totul? Niciodată!
    De data asta nu mai spuse nimic. Doar îşi duse mâna la obraz şi plecă cu coada între picioare.
    - Să ştii că te-am iubit cu adevărat.
    Dacă aş fi negat atunci minţeam însă nu puteam să îi iert greşeala. Nu asta.
    - Eşti bine?
    - Da. Mulţumesc Sasuke. Mulţumesc pentru că ai venit.
    Nu a mai zis nimic. Doar m-a strâns în braţe.  Nu zic că aveam să îi dau o şansă brunetului, dar aveam să mă bucur de această îmbrăţişare. În momentul de faţă aveam nevoie de ea.
    - Sakura, am auzit tot ce ai zis, pentru că nu am plecat.
    - Sasuke, dacă ai auzit şi partea în care am...
    - Ai recunoscut ce simţi? Da, am auzit. Uite ce e. Nu cred că pot să spun „înţeleg prin ce treci” , dar îţi zic să îţi voi fi alături. Nu ca şi iubit, dar vreau să fiu ca şi prieten. Vreau să o luăm de la zero, să te cunosc în continuare. Nu vreau nimic, acum. Tu trebuie să îţi revii din şoc. Lasă-mă doar să îţi fiu alături acum.
    Am dat din cap aprobator rămânând pentru mult timp în braţele lui. Aveam să îl las să stea pe lângă mine? Poate că da. Aveam să încep o altă relaţie cu Sasuke? Nu ştiu. Cel puţin acum nu eram în stare. Trebuia să îmi aranjez viaţa sentimentală. Oricum nu ştiam ce îmi rezervă viitorul şi ce paşi voi face prin viaţă.


    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Cam asta a fost tot. Vă aştept părerile. Acuşica se termină povestea.
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 23 Aug 2013 - 21:13

    Prima!  Oftica, Jo! Ti-am spus eu ca joc pe la spate si reusesc. ^^ Pot muri impacata.
    Ah, si mai e ceva.
    Roooooose Big Hug 
    Party fratilor 

    Omg, Rose! E cel mai bun capitol pe care l-am citit, scris de tine. Mi-a placut fiecare cuvintel si il ador, pur si simplu. Fiecare cuvintel l-am savurat, pana la ultimul, am mai spus ca ador cum scrii? Imi place mai ales ca ai inceput sa folosesti expresii pe care le spui si in realitate, ca totul sa para mai real  ^^ Superb. Cand am citit undeva "Ai sa-mi frec doua" deja eram pe jos, ma tineam de burta de la ras.
    Carti pe cap? ha? O.O Oh, God, cum reuseste? Eu n-as putea, ar fi ciudat. Zau. CREEPY! Biata Sakura, e supusa unor torturi d-astea... Trist 
    Ooooo, ooooooo, ooooooo, cand mi-ai dat pe mess partea aia... am fost poker face, cand am citit-o din nou, am ramas la fel. Cum sa-i raspunda Damon Sakurei pe un asemenea hol? Auzi la el, tupeu, madame! ... Il omor, auzitu-m-ai? E MORT! Caput.   Bici 
    Ce atmosfera la prezentare. Mama-mama. Mai sa-nebunesc, zici ca era un film, nu ca citeam. Cum dracu m-ai scos din camera mea si m-ai dus acolo numai tu si cu Isusicu stiti.... o.O o.O o.O
    Stang-drept... oh my, dar nu suntem la armata! O.O Interesant Think Daca imi spui ca era si o trompeta, pe acolo, pe undeva, mor Laughing Laughing Laughing
    Il castrez pe Damon! Asta asa, ca sa se stie cum stam si cu viitori plzo inexistenti! Pai fir-ar el sa fie! De nu-l ating eu cu un fier incins si-i las un semn d-ala misto de steluta pe amic mai vede el. Very Angry Very Angry Very Angry 
    Si scena aia... cu Isa? MORT! MORT ITI ZIC!
    Si apoi acolo... a fost... oh, doamne, ce-ai facut?! In primul rand, topai ca dracii de fericire ca l-a pocnit Laughing De doua ori Laughing Bere Apoi mai e si ca ea a recunoscut si cred ca tocmai am cunoscut un Sasuke dragut, bland si iubitor. Cine e el si ce a facut cu brunetul?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!??!?!?!?  Frumos din partea lui.
    Ei nu stie. Las' ca-i spun eu, Damon pa, Sasuke-buna. Asa se face maaa! Sa-i zica odata ca sunt impreuna si vrea si vreau si eu un moment hentai si.. si... hai ma Rose....stiu ca te-ai apucat de capitolul 23, dar urasc ca te duci la tara si SPER din toata inimioara mea sa-l termini pana atunci. ^^
    Liz terminat, pace!  


    Ultima editare efectuata de catre Cocktail:) in Vin 23 Aug 2013 - 22:32, editata de 1 ori
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Vin 23 Aug 2013 - 21:13

    nuuuuu ! edit.


    Hi, Rooose :3
    Acum câteva minute am aflat că boala lui Eli - boala next, cum am numit-o eu - e molipsitoare. Și tu te-ai molipsit ! O să-i mulțumesc în genunchi lui Eli pentru asta, imediat după ce o omor, dar asta e altă poveste.
    Încep - de fapt am început cam de la capitolul anterior - să fiu un hater pentru Damon. :-w Nu-mi mai place tipul ăla. Uite cum se poartă ! Nici gentelman nu știe să mai fie, să nu mai zic de atitudinea asta cool și arogantă a lui, îmi vine să-l scuip. Ce-i asta? Sakura încearcă să treacă peste situația care s-a întâmplat acum 1-2 săptămâni, iar el trăiește în trecut și se mai și poartă idiot. Și să nu mai vorbim de faza în care o înșeală, fix cu Issabella aia, care se presupunea că îi este prietenă. I-aș scuipa pe amândoi. Și asta fix când era seara mare când Sakura trebuia să strălucească T.T nu așa se face. Și apare Sasuke :3 Daaa, dar ce moment bun și-a ales, pe bune :3 Chiar romantic. Și nici n-a întrebat-o, parcă deja știa ce are. Adorabil. Am fost mai mult decât fericită când Damon a primit o palmă, dar Doamne, am savurat din plin. Și-o merita, și mai merită încă vreo 20 de palme și 3 flegme între ochi, dar na. Iar Sasuke nu trebuia să se rezume doar la un pumn ci și la câteva șuturi, de preferat să dea până nu mai respiră. Sper că Sakura o să se trezească și o să își dea seama că vrea să fie cu Sasuke și cu el va rămâne, nu, nu? :3 Daaaaaaaaaaaa.
    Sunt chiar curioasă de următorul capitol, mai ales că știu ce se va întâmpla în el,ei ei :> Abia aștept :3 Am promis că la next voi fi prima, nu aș rezista dacă n-aș fi, aș plânge trei zile și aș deveni anti-sociabilă, nu am vrea asta, nu? Așa că ți-aș sugera să scrii, înainte să te omoare fanii care cred că ți-au furat armele ascuțite, printre care sunt și eu, am luat toporul. (D) Deci ai grijăăăă. 


    Ultima editare efectuata de catre Jojo :) in Vin 23 Aug 2013 - 22:30, editata de 2 ori
    avatar
    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Sam 24 Aug 2013 - 1:22

    Buna, Rose! 
    Imi place foarte mult ficul tau. L-am mai citit o data, mai demult, apoi l-ai inchis. 
    Nici nu sti cat de mult ma bucur ca l-ai redeschis si sper sa il termini.
    Capitolele au fost minunate. Nu imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Sasuke.  El era cel nesuferit, care se joaca cu inimile fetelor, dar acum e dulce si ii sare in ajutor Sakure, cat despre Damon, el era un refugiu pentru sakura, iar acum a devenit un nesimtit.
    Bravo, Sakura, sunt mandra de tine, fata mea.  Bine ai facut cand i-ai "daruit" lui Damon acele palmi. Le merita din plin.  
    Abea astept sa vina acea excursie. Cred ca v-a fi atat de romantic  

    Cam atat am vaut de spus. Astept urmatorul capitol cu nerabdare, sper sa fie lung, la fel ca toate 

    P.S.: daca poti anunta-ma si pe mine, multumesc anticipat Big Hug
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 25 Aug 2013 - 21:20

    Iar ultima? Ehm, nu e vina mea ca ai postat capitolul vineri cand eu muream de plictiseala la tara. Ei stii cum se spune, ce-i mai bun vine la final!  
    In prima faza, cand mi-ai spus la telefon ca i-ai impacat pe Sakura si Damon, imi venea sa ma teleportez rapid si sa te bat putin. Ce naiba a fost in capul tau? Asa ca acum, cand am prins ocazia, m-am apucat sa citesc capitolul si m-am linistit cand am vazut ca nesimtitul de Damon o indeparta pe Sakura in loc sa o faca sa se simta in al noualea cer. Cum a indraznit sa faca asa ceva? Al doilea lucru care mi-a mai placut a fost cand a venit vorba de excursie. ce ma bucur ca va fi in acelasi loc unde a inceput totul.  Ei Sakura, n-ai ce sa faci, asta a fost ironia sortii si un semn ca trebui sa ii mai acorzi lui Sasuke o sansa.  Cand mi-a picat cerul in cap a doua oara a fost cand am aflat -prima oara tot prin intermediul telefonului Laugh - faptul ca Damon o inseala pe Sakura. Ti-am spus si acum doua seri (... sau era aseara?) ca eram sigura ca el va face lucrul asta. Cum de mi-am dat seama? Ti-am citit gandurile, asta am facut! Laugh Insa nu pot sa cred ca a facut-o cu Isabella, cum a indraznit sa-i faca asa ceva unei prietene apropiate?  Meria baiate, amandoi. Mi-a placut maxim faptul ca atunci cand ea plangea pe acoperis, Sasuke s-a dus dupa ea si o imbratisa, incercand sa o linisteasca, fara sa o intrebe nimic, ca un adevarat gentleman. Sa nu mai spun ca ai fost geniala cand ai scris ca Sasuke i-a dat un pumn ca bonus lui Damon cand i-a lasat singuri (asa au crezut ei). Ma bucur tare mult ca Sakura a cceptat sa o ia de la zero si sa incerce din nou.
    Abia astept urmatorul capitol asa ca multa bafta la idei, scris si inspiratie! Kiss 
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de RR la data de Joi 5 Sept 2013 - 11:51

    OMG OMG OMG!!! Superb, magnific, fantastic, super-mega-ultra-tare Love it
    Nu-mi vine sa cred ca nu am mai trecut de mult pe aici. Ma bucur ca am putut citi fiindca e extraordinar ficul si cred ca asta o auzi zilnic
    Ce intorsatura a luat toata povestea ta O.o

    Nici in ruptul capului nu m-as fi gandit ca o va insela chiar la prezetarea de moda si chiar cu Isabella
    Damon, you are so dead. I'll kill you with my own hands (D)
    Si Sasuke.. O doamne, ce mi-au placut fazele cand se sarutau si atingeau si vai de mine
    El a devenit asa de bun si dragastos si cu sentimente, la fel si Naruto
    S-au lovit toti la cap sau numai acum s-au trezit? O.o
    Inca sunt intr-o stare de soc. Adica ma bucur ca Sakura nu mai este cu el, desi era o bunaciune de ... uhuuu. Unde l-ai gasit femeie? Daca nu era cu aia (D) Il luam eu si ma tavaleam cu el peste tot

    Whistling Da, cam deviez de la subiect. Te rog femeie sa aduci cat mai repede nextul. Fac orice numai te rooog frumos sa pui nextul ala o data. Vreau sa vad actiune pe aici :-w Si cand zic actiune, sti la ce ma refer.
    Te rog sa am anunti cand vei pune nextul. Iti raman datoare. Love you, girl Big Hug

    Pup si scrie, scrie, scrie Love
    avatar
    Raluca :D
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Raluca :D la data de Joi 5 Sept 2013 - 23:51

    Stai putin...cum "Acusica se termina povestea"?!   eu nu vreau asa ceva, chiar nu vreau Crying fic-ul tau este unul din preferatele mele si chiar nu vreau sa se termine Crying
    Dar acum sa revenim la acest capitol care a fost absolut superb Love deci chiar nu am cuvinte ca sa descriu cat de mult imi place. Ma bucur ca Sakura s-a despartit de Damon, dar imi pare rau pentru ea ca sufera iar Sad Stiam eu ca acel Damon e un nemernic, nu mi-a placut de la inceput de el...nu pot sa cred ca si dupa ce ea a vazut tot ce facea cu Izabella sau cum o chema el tot a intraznit sa o mai caute, iar dupa sa incerce sa o mai si sarute   chiar a meritat palma Sakurei, dar merita ceva mai mult... Ma intreb cum va decurge de acum inainte relatia dintre ea si Sasuke acum ca la acceptat ca prieten... Sper ca de aceasta data sa fie totul bine, fara alte surprize neplacute...
    Sper sa aduci next-ul curand si ca vei putea sa ma anunti si pe mine cand in postezi :o3 Pana atunci te-am Kiss
    ~Sayonara~ Big Hug
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 10 Sept 2013 - 13:31

    Bună dragilor! M-am pus pe scris şi acum vă aduc un nou capitol; aşa înainte de şcoală. Capitol dedicat lui Claudia [pisicu meu păcătos], Raluca [perversa mea mică, balanţa mea], Debb [păpădia leneşă pe care trebuie să o ameninţ cu moartea ca să scrie] şi Liz [inoroaga şefă la care trebuie să apelez la şantaj pentru a posta capitolele]. Fără alte introduceri vă urez: lectură plăcută!




    Capitolul 23
      Atenţie +18
     
     
    - Sakura, ar trebui să îţi iei şi acesta.
    Mi-am scos capul dintre haine şi m-am uitat spre Konan. Costum de baie. Ce? Am privit din nou crezând că văd prost.
    - Konan, mă duc într-o excursie la munte. La munte e frig. Nu mă duc la mare unde e soare şi temperaturi ridicate.
    - Ştiu cum e la munte, dar acolo sunt piscine interioare, jacuzzi şi multe altele. Deci da, rămâne.
    Mi-am dat ochii peste cap şi am continuat să scot din hainele groase ca se le pun în geamantan. Am rugat-o pe scumpa mea soră să îmi aducă cadoul pentru Ino. Cadou ce trebuia să îl dau de Crăciun. Ideea divină a dirigului.
     
    O altă zi banală de şcoală. Plictiseală, cel puţin în cazul meu, că restul îşi făceau planuri de vacanţa ce părea că se apropie cu paşi repezi. Am oftat şi mi-am întors capul spre dirigul ce tocmai intrase în clasă. Nici nu a apucat bine să îşi lase lucrurile sau să facă prezenţa – cum face de obicei că deja a început să vorbească despre acea excursie.
    - Ce aţi zice dacă ne vom dărui cadouri de Crăciun?
    Ura! Toată clasa era încântată de alt detaliu al excursiei, pe lângă mersul pe munte, petrecerea de Crăciun, colindatul prin zonă şi altele. Sincer nu mi se părea o idee rea. Chiar mă gândeam să le cumpăr ceva fetelor numai că încă nu sunt sigură ce anume.
    - Însă vom extrage bileţele. Ţineţi minte că nu aveţi voie să spuneţi cui oferiţi cadourile. Să vă spun cum funcţionează. X îi oferă un cadoul lui Y, iar Y îi va da un cadou lui Z. În aşa fel nu veţi şti de la cine primiţi şi cine vă dăruieşte, decât în ziua de Crăciun, pentru că o să adăugaţi un bileţel în care scrieţi o urare şi numele vostru.
    Eh, genial. Cine ştie cu cine aveam să pic şi cine avea să îmi facă mie cadou. Îmi era şi teamă să mă gândesc la posibile daruri. M-am ridicat de pe scaun şi m-am dus să trag un bileţel atunci când dirigul mă chemase. Ala-bala-porto-cala! Surprize! Iar norocusul este... Ino?! Hmmm, cel puţin era fată şi era mai uşor. Acum speram să o şi nimeresc. I-am arătat dirigintelui care notase pe un carneţel după care am plecat la loc storcându-mi creierul pentru un posibil cadou. Naiba să mă ia, că nu aveam idei.
     
    Reuşisem până la urmă să găsesc un cadou şi mă rugam doar să îi placă. Îi luasem un lănţişor de argint cu un medalion în formă de stea încrustat cu cristale şi de asemenea am mai adăugat şi o geantă din piele. Acum mă întrebam doar cine este moşul meu. Cine şi ce cadou voi primi? Îmi doream să fie una din prietenele mele sau chiar Sasuke. Adevărul este că după dureroasa despărţire de Damon el mi-a fost alături ore în şir. A stat şi mi-a ascultat oful şi poveştile de dragoste petrecute cu un nemernic cu hormonii în călduri. Îmi cerusem scuze, pentru că era posibil să îl doară ce aude însă mereu îmi zicea: „Nu e nimic. Îţi face bine să te descarci. Continuă. Eu sunt aici.” . Era divin şi aveam senzaţia că mă îndrăgostesc şi mai mult. Totuşi dacă buzele noastre se atrăgeau mai mult decât trebuie mă depărtam de el. Nu ştiu de ce însă nu doream să îl sărut. Poate că aş fi părut ca o disperată, poate că ar fi crezut că vreau consolare prin aşa ceva. Îmi erau suficiente îmbrăţişările calde şi glumele pe care mi le zicea doar ca să uit de nemernicul de Damon.
    Tipul mă evita mereu. Nici măcar nu îndrăznea să mai ridice capul când treceam pe lângă el. Doar murmura un „bună” şi pleca mai departe posibil privindu-mă cu regret când nu eram atentă. Nici cu Isabella nu mai vorbeam. Eram supărată şi pe ea, pentru că nu pot să cred că a trădat prietenia noastră, că s-a dat la fostul meu prieten. Ce e drept fata a încercat să îmi vorbească, dar nu am vrut să aud nimic.
     
    - Sakura vreau să discut cu tine. Te rog frumos să stai puţin.
    Imediat cum îmi auzisem numele pe buzele lui Isabella am grăbit pasul prin clădirea imensă ducându-mă spre biroul mătuşii mele care era gol în clipa de faţă. Am tras uşile glisante intrând în încăperea elegantă prin care vedeam toată Konoha. Aş fi stat să o admir dacă Bella nu păşise şi ea înăuntru. M-am făcut că am treabă, că o ignor. Asta până când îmi luase hârtiile din faţa şi mă prinse de mâini pentru a sta locului odată.
    - Saku, nu îl judeca pe Damon pentru ce a făcut. A fost vina mea. M-am simţit atrasă de el şi când am văzut că v-aţi certat şi relaţia voastră scârţie nu m-am putut abţine să nu profit. Îmi place de Damon.
    - Atunci e doar al tău. Vrei să îi pun fundă în păr ca să fie mai bine? Uite ce e Isabella, nu mă interesează explicaţiile tale de doi bani. Ce a făcut el nu are iertare din partea mea. Acum am treabă.
    - Sakura, prietenă scumpă. Te rog să mă ierţi, dar ştii şi tu cum e cu dragostea.
    - Ştiu cum e, dar eu – spre deosebire de tine – nu mi-aş trăda prietena şi nu m-aş da la prietenul ei nici măcar dacă s-ar fi despărţit. Tu m-ai trădat şi nu te pot ierta.
    - Merit asta, dar te rog. Eu am fost cea care l-a pus pe Damon în situaţia asta.
    - Nu cred că l-ai legat. Damon, dacă era cu adevărat un cavaler, după cum susţinea, atunci te putea refuza spunând că are iubită. Amândoi sunteţi vinovaţi şi nu vă iert. Aţi căzut mult în ochii mei. Acum ia mâna de pe mine şi ieşi afară din acest birou.
     
    Trebuia să îmi dau seama că atunci când Damon mi-a zis că el nu înşeală şi preferă să fie unul din cavalerii de pe timpuri nu e bine şi că undeva există o minciună. Să fim serioşi: ce bărbaţi nu înşeală?
    Josnic!
    Însă acum am trecut peste şi aveam să mă bucur de această divină vacanţă cu toate că e într-un loc în care amintirile circulă precum fantomele. Mi-am luat părul în mână şi am început să îl împletesc. Numai ce terminasem de împachetat şi acum trebuia să mă aranjez şi eu. Am luat blugii negri şi un pulover peste care mi-am pus o vestă de blană. Eram destul de rea de frig aşa că preferam să îmi fie cald. Dacă frigul intra în minte atunci nu îmi reveneam prea curând.
    Îmi aranjam băscuţa pe cap atunci când mama venise să îmi spună că e timpul să plecăm. Mi-am luat în grabă haina pe mine fără să o mai închei şi geanta în care mama insistase să îmi pună o mică gustare, pentru că era un drum lung.
     
    Imediat cum am intrat în autobuz m-am uitat după Karin însă stătea cu Temari. Stai puţin! Nu aşa am zis că vom sta. M-am holbat după un loc liber şi înainte ca să văd unul Hinata îmi făcu semn să mă duc în spate. Am ofat şi am început să păşesc pe culoarul strâmt spre acel loc. Aceste autocare nu au auzit de spaţii mai mari? Trebuia să fac pasul piticului. M-am aşezat fără să mă uit la persoana din stânga mea. Abia când i-am auzit vocea ce m-a salutat m-am întors şi am dat de Sasuke. Fetele o făcuse cu intenţie. Mă uitam ca la maşini străine şi mă gândeam că poate am greşit locul. Am privit spre Temari şi Karin care îmi zâmbeau şi atunci am constatat că aici trebuia să stau. Mi-o făcuse! Sincer, nu mă deranja să parcurg acest drum lângă Sasuke – chiar aveam ce discuta cu el.
    Sau nu? Mersesem o bucată bună din traseu şi abia dacă am scos trei vorbe, la fel şi brunetul de lângă mine. La un momentat dat m-am supărat şi mi-am introdus căştile în ureche ascultând muzică cât se poate de tare. Timpanele mele aveau de suferit însă asta e. Îmi venea să intru cu totul în acest scaun. Fiecare vorbea cu partenerul său numai eu nu. Mă simţeam exact ca naiba. Dacă se ştie cum se simte ea. Ceea ce mă duce cu gândul la: nu pot explica cum mă simţeam. Adică era ca şi când eu nu existam, eram dată la o parte. Mă comportam exact ca o copilă de aia îndrăgostită până peste cap care abia poate să se ţină pe picioare în faţa tipului. De când mi-a revenit timiditatea? Am oftat şi am vrut să mă aşez mai bine pe scaun. Fix în acea clipă autocarul a luat o curbă din plin şi echilibrul meu a dispăru brusc, ajungând astfel în poala lui Sasuke. Mi-am pus degetele reci pe picioarele lui, iar el mă prinse de spate cu o mână şi cealaltă o puse pe abdomenul meu – destul de aproape de piept. M-am ridicat uşor privindu-l cu intensitate în ochi. Dacă nu aş fi într-un autocar cu mii de ochi atunci poate că mi-aş fi călcat pe inimă şi l-aş fi sărutat. Buzele lui mă tentau mereu şi mireasma sa mă ameţea în fiecare secundă scursă din clepsidra vieţii.
    - Mulţumesc că m-ai prins.
    Acesta doar dădu din cap după care îşi retrase mâinile. Serios? Ce e în capul lui? Parcă dorea să o luăm de la zero. Acum ce face? Mă ignoră? Nu pot să cred aşa ceva. Eu una nu îl mai înţeleg şi nu cred că ştiu cum să mă mai comport cu dânsul. Dacă îl ignor nu e bine, deoarece suferim amândoi. Dacă îl bag în seamă ajung să fiu eu dată la o parte. În ce univers paralel am ajuns? Nu cred că am făcut ceva greşit ca să îi determine această stare. De Damon nu prea am mai vorbit cu el şi când am făcut-o mi-am cerut scuze. Să fie oare, pentru că nu am acceptat să mă mai sărute? Nu cred. Acesta ar fi un motiv mult prea stupid. Am oftat şi m-am lăsat în jos relaxându-mi corpul. Îmi simţeam pleoapele tot mai grele aşa că le-am închis pentru câteva secunde. Doar puţin să le ţin închise.
     
    Simţeam o mână pe braţul meu şi o voce bărbătească mă striga din străfundul visului în care ajunsesem. Mi-am deschis încet ochii şi primul lucru văzut a fost abdomenul acoperit de un pulover a lui Sasuke. M-am ridicat buimacă şi atunci constatasem că eu adormisem şi el mă luase în braţe.
    - Ce e?
    - Am ajuns. Ai dormit în majoritatea drumului.
    - Bine, cum am ajuns în braţele tale?
    - Când am văzut că ai adormit te-am luat lângă mine ca să nu cazi. Eşti foarte liniştită şi arăţi exact ca o prinţesă din poveşti când dormi. Mi-a plăcut să te privesc.
    Ce e drept ultima parte mi-o spuse mai mult în şoaptă ca să nu audă tinerii din autocar care nu mai erau. Unul tocmai ieşise. Deci eram ultimii. M-am ridicat întinzându-mi corpul şi am simţit degetele lui Sasuke pe talia mea şi respiraţia lui îmi ateriza în ceafă. Mii de fiori îmi străbătuse corpul în aceste clipe. De plăcere, dorinţă, pasiune, iubire şi emoţie. Acu îmi apăruse în minte o imagine cu noi doi, eu fiind sub el şi acoperindu-mă cu săruturi fierbinţi. Mi-am scuturat capul de la o astfel de imagine atât de păcătoasă şi am înaintat cu dânsul în spatele meu.
    Alesesem să stau cu Hinata şi Karin în cameră. Ajunsesem destul de târziu, noaptea deja se lăsase şi fetele doreau să se bage în pat ca să aibă forţe mâine.  Eu în schimb nu mai aveam pic de somn, aşa că mi-am lăsat valiza şi am plecat să dau o tură.
    Hotelul se schimbase însă locul purta amprenta primului sărut. Îmi treceam mâna pe balustrada scărilor din marmură după care am început să ating pereţii de un crem ce aveau câteva tablouri pe dânşii. Am parcurs holul până la seră şi când am deschis uşile masive un aer vechi, de trecut se izbise cu totul de mine. Cu fiecare pas făcut îmi reveneau în minte flash-uri din acea seară.
    Prin tavanul din sticlă intrau razele lunii, în timp ce stelele dansau pe scena neagră. Plantele formau un mic tunel spre centrul serei unde era un foişor alb înconjurat de mii de trandafirii roşii ce se agăţau de barele albe.
    Îl vedeam, era în foisor şi mă aştepta. Nu puteam să-i deosebesc chipul din acest întuneric şi de masca ce-i acoperea faţa
    – acum însă ştiam cine e. Stătea şi mă privea, ne priveam amândoi.
    Nu îmi puteam dezilipi ochii de la acel loc şi mă apropiam tot mai mult, exact ca atunci.
    Eram doar la câţiva centimentri distanţă. Mă duceam tot mai mult spre acel loc şi am întins mâna însă imaginea se dizolvase uşor. Cavalerul din faţa mea dispăruse, rochia pe care o purtam atunci, acea eu dispăruse. Tot se evaporase şi m-am trezit la realitate. Auzeam respiraţia cuiva în spatele meu şi imediat cum o altă mâna o cuprinse pe a mea am ştiut clar cine este. M-a răsucit printr-o piruietă demnă de un tango. Îl întrebam din priviri ce face el aici, pentru că buzele nu doreau să se deschidă şi gâtul mi se uscase complet. Eram surprinsă să îl văd în acest loc.
    - Amintirile mă bântuie şi am simţit nevoia să vin aici, să mai retrăiesc odată acele clipe şi să accept trecutul. Pentru că datorită lui eu ţin la tine şi te-am cunoscut cu adevărat.
    Îmi pierdusem cuvintele undeva pe drum. Am înghiţit saliva şi mi-am deschis buzele din nou însă tot nu puteam să zic ceva. Spusese pe un ton atât de liniştit, de suav încât genunchi mi se înmuiase şi aveam noroc că braţele lui erau înfăşurate în jurul meu. Nu mai rezistam să îl ştiu atât de aproape de mine şi totuşi să nu îl simt cu adevărat Mi-am înfipt mâna în părul lui ridicându-mă puţin pe vârfuri ca să pot ajunge la buzele lui. Acţionasem ca o sălbatică însă simţeam că mă sufoc dacă nu o făceam. Nu mai rezistam să îi văd ochii negri asupra mea, buzele lui să fie depărtate de ale mele şi să nu îi simt degetele plimbându-se pe spatele meu. Reacţionase abia după câteva secunde însă când o făcu deveni la fel de sălbatic ca şi mine sau poate chiar şi mai şi. Îmi muşcase buza de jos atât de tare încât am crezut că mi-a dat sângele. Începuse să îmi exploreze spatele, iar eu strângeam cu putere bluza pe care o avea pe dânsul şi îi pieptănam uşor părul. Nu ştiu cât timp buzele mele au fost prinse în ale sale însă cert e că acum era şi mai frumos, mai minunat, mai special, deoarece sentimentele plăcute proveneau din ambele părţi. Pentru câteva minute reuşise să mă ridice de la sol, ducându-mă pe culmile extazului. Ne-am lipit fruntea unul de altul şi inspiram lacom aerul. Nu cred ne mai sărutasem vreodată aşa. Ca doi nebuni, obsedaţi de dragoste.
    Totuşi în mintea mea circula acea întrebare „de ce nu ai vorbit cu mine în autorcar?” pe care nu m-am putut abţine să nu o pun. Gură mare mai am şi eu.

    - Mă gândeam la mine, la tine, la noi, la acest loc şi la ce a fost. Mă gândeam cum va fi când vom ajunge. Îmi pare rău că te-ai simţit dată la o parte.
    Îmi sărută mâna continuând să mă ţintească cu acea privire ce mă hipnotiza pe minut ce trecea. Se gândea, deci îi păsa. Când a devenit atât de dulce, de grijuliu? Poate că aşa a fost mereu însă nu a arătat această parte nici unei fete, pentru că nu era aleasa lui. Şi te pomeneşti că sunt eu. Ce gânduri pot avea uneori. E clar că iubirea îmi afectează creierul. Recunosc că mă simt flatată şi îmi place de actualul băiat de faţa mea. Poate nu ar fi o idee rea să începem totul de la capăt, să mai dau o şansă unei posibile relaţii. Căci şi aşa nu putem sta departe unul de altul, buzele noastre se cheamă una pe alta, iar corpurile ni se atrag precum polii opuşi ai unui magnet. Dacă eram departe unul de altul ne făceam rău şi era un lucru imposibil. Ţineam la el şi nu puteam să pun graniţă între noi, să îmi impun limite. Nu mai puteam încătuşa această dragoste. Nu mai reuşeam să o reneg. Nu eram în stare să o fac. Nu ştiu de ce nu mai puteam face asta; poate pentru că focul pasiunii era mai mare şi acţiunile unei posibile relaţii erau infinite. Mi-a retrezit la viaţă toate acele sentimente şi le-a fortificat. A scos la iveală acel cufăr pe care îl blestemasem. M-a încătuşat cu dragostea lui, mi-a introdus-o în vene, capilare, artere şi cu ajutorul sângelui ce ajunge la inimă am infectat-o şi pe dânsa cu acest virus. Prin tot corpul meu circulă iubirea. O simt în fiecare secundă a vieţii mele de muritoare. Sunt bolnavă şi nu există nici o şansă să fiu salvată. Doar el poate fi doctorul meu, doar el poate să mă aline.
    - Sasuke... ştii... mă tot gândeam...
    - La ce, draga mea?
    - La noi doi şi la o posibilă relaţie. – făcuse ochii mari de uimire însă aceasta dispăru uşor fiind acoperită de un zâmbet larg – Nu putem sta departe unul de altul şi...
    Am vrut să continui însă nu am mai apucat deoarece buzele îmi erau prinse din nou. Nu m-a sărutat atât de mult ca şi prima oară însă când se opri mă ridicase de la sol şi mă învârti prin acest foişor mulţumindu-mi. Totul semăna cu un film de dragoste la care ajungeam să plâng mereu. Camera aceasta se umpluse imediat de râsetele noastre. Am întins mâinile şi am lăsat aerul să îmi cuprindă tot corpul. Pentru câteva secunde mă imaginam cu Sasuke pe Titanic, cu apusul în faţa noastră. Un nou drum ni se deschise şi acum aveam să îl parcurgem împreună. Începeam să ameţesc şi cred că se vedea şi pe faţa mea asta căci Sasuke mă lăsase imediat jos. Acum, eram din nou cu el şi chiar simţeam că totul avea să fie bine, că avea să ne meargă şi ne vom putea bucura unul de altul pentru multă vreme.
     
    ***
     
    Îl ţineam pe Sasuke strâns de mână, pentru că nu îmi plăceau înălţimile. În mintea mea erau scenarii gen: telecabina asta o să se prăbuşească şi o să ard împreună cu iubitul meu sau o să se blocheze undeva la înălţime. Brunetul mă trase uşor după el, eu opunând ideei lui de a mă uita pe geam. Încerca din răsputeri să îmi îndepărteze orice urmă de frică însă eu eram aia încăpăţânată care nu dorea să audă. M-am uitat cu teamă în jos şi imediat m-am întors ca să îmi bag capul în pieptul lui Sasuke. Nu îmi place la înălţime. Era doar un moft de al meu ce e drept. Cred că am văzut prea multe filme în care tipii mor, deoarece cad de sus.
    - Sakura, gata. Uite ce frumos ninge afară. Draga mea eşti cu mine şi nu trebuie să îţi fie frică. Eşti în siguranţă. Îţi promit.
    Am luat o gură de aer şi m-am întors lipindu-mi spatele de abdomenul lui. Îşi puse capul pe umerii mei în timp ce priveam amândoi dansul fulgilor de nea, cum coboară încet pe plapuma albă de pe munţi. Brazii încă verzi abia îşi mişcau crengile în bătaia uşoară a vântului şi se lăsau acoperiţi de zăpadă. De la înălţime vedeam diferiţi tineri practicând sporturi de iarnă şi natura mi se părea mai frumoasă. Pentru câteva secunde aveam senzaţia că zbor precum păsările, că ating cerul exact ca vărfurile munţilor ce se înălţau în faţa mea. Am simţit două buze fierbinţi pe obraz şi am închis ochii savurând acest moment destul de romantic. Eram singuri în această cabină, cu o natură ce ne privea cu duioşie. Cu el ţinându-mă de talie şi corpul său lipit de al meu uitasem de frica mea şi admiram miile de diamante de pe zăpada albă.
    Numai ce ne întorsesem de la mica excursie de pe munte că dirigul avea chef de alte activităţi. Nici gând. Eu voi sta aici!
    - Vreţi să mergem să colindăm?
    Spre uimirea mei colegii mei refuzase spunând că sunt extrem de obosiţi şi că preferă să stăm în holul hotelului şi putem cânta în jurul bradului colinde. Ideea mi se părea desprinsă din cărţi şi filme însă nu era una rea. Însă nu ştiu în ce măsură conducerea hotelului şi celelalte persoane ce stau aici vor suporta zgomotul nostru. Spiritul sărbătorilor trebuia să îl aibă fiecare persoană însă noi nu aveam voci de operă aşa că îmi era cam frică pentru timpanele oamenilor.
    M-am răsucit pe călcâie dorind să mă duc până la bar ca să îmi iau ceva de băut. Fix atunci ochii îmi picase pe o tipă de prin hotel ce sărise pe Sasuke. Nu era de la mine din clasă, era o mică panaramă de aici. Am început să bat nervoasă din picior şi să văd dacă brunetul o va da jos însă se pare că nu se sinchisea să facă asta. Acu îmi vinea să iau bradul din spatele meu şi să îl arunc direct spre fetişcana aia, cu mult mai mică faţă de mine, şi să o omor. Doream să mătur prin tot hotelul cu ea. „Hei, tipa, el are iubită!” . Ok, aş fi vrut să urlu cât mă ţineau plămânii, să îi sparg timpanele însă nu am făcut-o. M-am întors spre stânga şi am plecat nervoasă din acel loc ce îmi dădea idei de crimă.
    Imediat cum am deschis uşa vântul aspru de iarnă se izbise de faţa mea şi fiecare por îmi îngheţase. Am trântit atât de puternic bucata aia de lemn de la intrare încât am crezut că sare din balamale.
    Mergeam apăsat prin zăpada proaspăt depusă, iar aceasta scârţia sub cizmele mele. Ceea ce mă făcea să mă întreb dacă o durea, exact cum mă durea şi pe mine secvenţa de acum câteva secunde. De ce? De ce nu a dat-o jos? Ce a aşteptat? Poate că mă minţea, poate că se juca din nou cu mine. Ţi-a demonstrat că nu e aşa. Da, corect. A făcut multe pentru mine. S-a ţinut după minte, mi-a fost alături şi nu văd nici un motiv bun pentru care s-ar juca din nou. Poate că a fost doar un accident, că a fost luat prin surprindere sau poate că nu reuşea să o dea jos de pe el. Eram prea geloasă. Am ieşit în gerul cumplit de afară din cauza unor nervi. Însă aşa mă mai calmasem puţin şi poate că am gândit la rece. Adică acum nu mai aveam scenarii pline de sânge şi cu un posibil mort.
    M-am întors şi tot ce am văzut a fost alb, brazii din jurul meu şi Sasuke în faţa mea. Cât de mult am mers? M-am uitat spre acesta uimită întrebându-l ce face aici.
    - Te-am văzut când ai plecat şi am venit după tine. Geloasă mai eşti.
    - Nu sunt geloasă!
    I-am întors spatele împreunându-mi mâinile la piept. Nu am fost geloasă, ci doar supărată pe tipa aia nenorocită. I-am simţit braţele pe şoldurile mele şi respiraţia lui fierbinte ajungea pe obrazul meu îngheţat.
    - Atunci cum eşti?
    - Supărată. Îmi venea să o smotocesc pe aia şi pe tine că nu o dădeai jos.
    - Asta se numeşte gelozie.
    - Nu sunt g-e-l-o-a-s-ă!
    M-am smuncit şi am plecat tot înainte. Uram să îmi zică aşa, să mă tachineze. A venit după mine imediat şi a început să îmi explice că nu reuşea să o dea jos de pe el, că nici măcar nu ştie cine este fata aia minoră. Cum că mă iubeşte pe mine şi nu se joacă. La un moment dat am început să privesc cum fulgii de nea îşi fac apariţia în această scenă dramatică. Unul câte unul.
    - Sigur, nu a fost nimic?
    - Sakura, ştii foarte bine ce simt pentru tine. Nu te mint şi asta o vezi chiar tu.
    I-am pus mâna pe obraz imedat cum m-am răsucit. Mă uitam la faţa lui şi mi se părea atât de perfectă! Ochii negri asociaţi cu buzele roşii şi tenul alb mă duceau cu gândul la un superb demon. Corpul dezvoltat era o ispită şi o sursă de păcate pentru mine, atât de inocentă şi neîncercată.
    - Ar fi bine să ne întoarcem. Vântul devine tot mai puternic şi deja se lasă noaptea.
    Nici nu băgasem în seamă viteza vântului care crescuse, cum fulgii zburau şi se izbeau de munte şi copaci. Cu atât mai puţin faptul că lumina zilei dispărea uşor. Am oftat şi am dat din cap luându-l de mână. Ne-am pus amândoi în mişcare, îndreptându-ne spre hotel. Sau cel puţin asta credeam noi. Adevărul este că totul arăta la fel şi pentru câteva clipe aveam senzaţia că ne-am pierdut. Eu mă îndepărtasem destul de mult de hotel, am intrat în pădure. Acum să găsim o ieşire. Mda, e ca şi când ai căuta acul în carul cu fân. Am mers cam jumătate de oră, iar eu simţeam că ne afundam tot mai mult în acest loc ce începea să semene cu un labirint doar cu intrare nu şi ieşire. Am strâns mai tare mâna lui Sasuke atunci când urletu unui lup se făcuse auzit. Un fior de teamă făcu să mi se ridice tot părul posibil ce îl aveam pe corp. Pentru câteva clipe ne-am oprit în loc. Iubitul meu a început să se uite în stânga şi în dreapta. Eu, în schimb, intram tot mai mult în el. Cu fiecare adiere a vântului sau sunet mai ciudat corpul meu se apropia tot mai mult de Sasuke. Am fi putut suna la hotel, dar eu nu aveam telefonul la mine şi după injurăturile brunetului către reţea, el nu avea semnal. În orice caz, ce le-am fi putut spune? „Suntem în pădure. Trei copaci la stânga, vreo sută în spate şi alţi o sută în faţă. Aaaa şi se vede şi muntele.”
    Clar îi lămuream pe oameni şi aveam să fim salvaţi în doar câteva secunde. Încă un urlet şi un mic ţipăt din partea mea. Nu doream să ajung mâncare pentru animalele sălbatice. Noaptea deja se făcea simţită. În curând nu vom mai vedea nimic. Era exact ca în filmele alea în care tinerii fug toată noaptea de diferite animale şi în final unul din ei moare pentru a îl salva pe celălalt. Eu nu doream să se întâmple asta.
    Am continuat să mergem totuşi. Domnul ştie în ce parte. Sasuke nu părea afectat. Nici de frigul ce devenea tot mai aspru – de îl simţeam foarte bine pe piele şi aburii ce ieşeau printre buzele-mi crăpate – şi nici de faptul că abia se mai zărea ceva sau că se aud lupi prin această zonă.
    - Uite!
    Mi-am ridicat capul şi am urmărit degetul iubitului meu. La doar cinci metri de noi se afla o cabană. Eram salvaţi! Acum acea căsuţă mi se părea că e învăluită de o lumină puternică, exact ca în desenele animate, şi mă chema la ea. Totuşi nu se vedea fum ieşind pe horn, becurile nu erau aprinse, ceea ce mă făcea să mă gândesc dacă nu va sări vreun animal peste noi când vom deschide uşa sau vreun vânător morocănos o să ne întâmpine cu puşca. Genial! Îmi făceam nişte scenarii demne de premiile Oscar.
    Am grăbit pasul şi cu fiecare secundă în care noi ne apropiam tot mai mult mă gândeam cum vom deschide acea uşă. Sasuke ciocăni când ajunse în dreptul acesteia însă nu am primit nici cel mai mic răspuns. Încă o dată. Nimic. Şi încă odată. Acelaşi rezultat. Deci nu era nimeni aici. Cum se presupune că vom intra?
    - Ai o agrafă de păr?
    M-am uitat cam ciudat la el şi totuşi am căutat prin păr după ce mi-a cerut. Mă rugam să am. Am gasit-o! Undeva, în claia de păr negru se afla şi acest instrument. Sasuke începuse să meşteşugească în gaura cheii, iar eu mă uitam în jur după acei ochi lucitori a animalelor feroce. Nimic. Acum era linişte.
    Poc! M-am răsucit şi uşa era împinsă. Am intrat în casa ce era învăluită în întuneric. Atunci când lumina şi-a făcut apariţia mi-am dus mâna la ochii, pentru că aveam senzaţia că voi orbi dacă nu fac asta. Era o încăpere mică ce servea drept sufragerie. O canapea simplă, o masă şi după puşca pusă pe perete alături de capul unui cerb puteam jura că această cabană este a unui vânător. Ca să nu mai zic de covorul ce părea blana unui animal. Pentru câteva clipe m-am cutremurat gândindu-mă la modul în care e jupuit.
    Oribil!
    Puţin mai încolo părea o aşa zisă bucătărie, iar lângă un dormitor. Presupun că venea rar pe aici şi de asta locul nu era prea încărcat. M-am uitat spre Sasuke care încerca să facă focul în şemineu. Era tăcut. Abia dacă mi-a mai spus ceva. Adică doar mă anunţa de noutăţi. Prepusun că era supărat pe mine, adică din cauza mea suntem în acest loc, pierduţi şi fără pic de semnal. M-am lăsat să cad pe canapea, fiind deja cuprinsă de o oboseală acută. Din când în când mă mai uitam spre el ce îşi încălzea mâinile la flacara proaspăt formată. Mi-am prins genunchii cu mâinile privind un punct inexistent de pe podea. Nu îmi plăcea să îl văd supărat şi mai ales să ştiu că e aşa din cauza mea. Sunt o tâmpită! Dacă nu aş fi plecat de la hotel din cauza geloziei mele stupide atunci nu ne aflam în această situaţie. Merit să mă ignore.
    Cum naiba am putut să mă gândesc că e în stare să mă rănească? Cum? Doar o proastă poate face asta, doar o tipă ce nu are încredere în dragostea iubitului ei. E de vină şi faptul că am trecut prin două dezamăgiri. Însă se spune că a treia oară e cu noroc. Eu de ce nu am luat asta în considerare acum câteva ore? Nu! Eu trebuia să las ca voalul de gelozie să îmi acopere privirea şi să gândesc cu mintea, nu cu inima.
    Am gemut înfundat atunci când două braţe au început să îmi masese uşor umerii. Mi-am dat capul pe spate privind direct ochii lui de un negru infinit în care mă rătăceam de fiecare dată.
    - La ce te gândeai, mi angel?
    Am lăsat capul în jos oftând. Trebuia să îmi cer iertare.
    - Îmi pare rău! Din vina mea suntem în această situaţie. Sunt o proastă.
    - Taci! Să nu te mai faci aşa în viaţa ta.
    A înconjurat canapeaua şi s-a aşezat cât mai aproape de corpul meu. Mi-a luat mâna şi a sărutat-o continuând să mă privească. În lumina focului de la şemineu am zărit o strălucire în ochii lui. Nu ştiam de ce, dar îmi plăcea cum arată.
    - Nu e vina ta. În plus, acum suntem aici, în siguranţă şi la căldură.
    Am dat din cap şi m-am aruncat în braţele sale. Aveam urechea pe partea stânga şi puteam auzi cum bătăile inimii se măresc pe secundă. Am inspirat aerul ce părea că are o aromă de iubire şi am zâmbit. Eram singuri, într-o cabană. Nu îmi displăcea ideea. Aveam să dorm cu iubitul meu şi, mai presus de toate, el avea să mă protejeze şi să mă încălzească până dimineaţă. Mi-am ridicat uşor capul croindu-mi drum cu buzele până la ale sale. Am început cu gâtul, urmând obrazul ca într-un final să ajung la destinaţie. Dacă la început se pretrecuse totul cu încetinitorul acum ne sărutam precum doi nebuni. Degetele lui au tras fermuarul hainei şi într-un final a aruncat-o undeva prin cameră. Pot să spun cu mâinile pe inimă că acelaşi lucru am făcut şi eu cu geaca sa. Mă trase în poala lui, cu un picioar de o parte şi de alta a bazinului său. Îmi prinse părul cu o mână şi începuse să mă sărute pe gât, iar din când în când mă şi muşca – ceea ce mă forţa să scot sunete înfundate. Inimile noastre băteau în acelaşi timp, cu aceeaşi intensitate. Respiraţia ne devenea tot mai accelerată. Ne lăsam, pur şi simplu, cuprinşi de un val de iubire amestecată cu pasiune, dorinţă. Doream ceva, dar nu ştiam exact ce. Vroiam ceva mai mult şi simţeam că aveam să primesc acel ceva.
    S-a ridicat cu mine în braţele lui. Sincer, îmi era frică să nu mă scape. Dar îmi ţineam picioarele destul de bine în jurul bazinului său şi el mă strângea cu putere. Atunci când spatele meu a atins suprafaţa moale a patului s-a desprins de mine şi m-a privit în ochi. Nu cred că era necesar să rostim cuvinte cu gura, o făceau ochii noştri. Ne doream unul pe altul. Vroiam să fim compleţi.
    În timp ce mă săruta şi îşi plimba mâinile pe corpul meu, cutremurat de mii de fiori la fiecare secundă, se mai ocupa şi de hainele mele ce începeau să dispară. Una câte una. Acelaşi tratament îl avea şi el. Nu cunoşteam limite. Nu ştiam dacă e bine sau greşit ce fac. Nu îmi păsa de consecinţe. De nimic. Acum eram doar noi doi şi în curând aveam să fim doar unul.
    Spre deosebire de el mie îmi tremurau degetele pe corpul său şi eram uşor ruşinată de faptul că era aproape gol peste mine. Adică mai avea doar boxerii pe el, aşa cum şi eu eram acoperită de cele două piese ale lenjeriei intime. Totuşi, acum îmi retrăgeam cuvintele. Rămăsesem doar cu una. Sutienul meu, ce era menit să îmi acopere sânii, era istorie. Am simţit momentul în care obrajii mei s-au încălzit puternic. Sasuke nu se oprise să mă admire de sus. Continua cu săruturile. De pe gât până la sâni coborând până pe abdomen şi urcând înapoi la buzele mele. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că voi ajunge până aici cu un băiat şi după cum mergeau lucrurile părea că nu ne vom opri. Că vom duce totul la alt nivel, la extreme.
    Altă muşcătură. Nu ştiam a câta este. Dar cert este că buzele mele şi gâtul numai semne de astea aveau. Corpurile începeau să devină tot mai calzi şi nerăbdarea ardea în amândoi. Simţeam acel foc ce se mărea pe fiecare atingere în parte. Se lăsase uşor în jos, apucându-mi unul din sâni ce îl sărutase cu foc şi patimă. A început să sugă uşor exact ca un bebeluş la pieptul mamei sale şi din când în când mă mai muşca. Din cauza plăcerii ce îmi străbătea fiecare părticică a corpului îmi îndreptam spatele tot mai mult introducându-i sânii tot mai mult în guriţa sa.
    Am apucat bata boxerilor săi şi el de ultima piesă a lenjeriei mele, în acelaşi timp. Fără să stau pe gânduri i-am aruncat undeva prin cameră, ca şi pe restul hainelor de altfel. Aceeaşi soartă o avusese şi chiloţeii mei negri. Eram goi, unul lipit de altul şi îl puteam simţi foarte bine pe coapsele mele. Îşi coborî mâna şi începu să maseze acea zonă interzisă fără să introducă nimic. Mi-am lăsat capul pe spate dărundi-mi gâtul la altă tură de muşcături. Era tandru şi sălbatic în acelaşi timp. Era calm şi nerăbător totodată.
    Fără să mă avertizeze îşi introduse un singur deget în interiorul meu. Aceea a fost clipa în care am scos sunete lungi, înfundate şi zona bazinului parcă îmi era străpunsă de mii de ace. Era pentru prima dată la mine. Nu eram încercată şi nu cunoşteam această senzaţie. Mă durea, dar îmi plăcea. Nu s-a jucat mult cu degetul. Cert este că s-a oprit pentru câteva clipe şi s-a uitat la mine. Citeam teama în ochii săi, dar şi dorinţa de a continua.
    - Eu nu te-am oprit şi nu o voi face.
    I-am prins chipul ce l-am apropiat de al meu pentru a-i săruta pentru a nu ştiu câta oară buzele. Le-am muşcat pe amândouă, pe rând în timp ce limbile noastre se întâlnise undeva pe la mijlocul drumului. Nu mi-a spus când vine, cum o să fie. Totuşi, presupun a făcut-o ca să nu mă sperie. Atunci când l-am simţit – intrat complet în mine, din prima, pentru a nu-mi prelungi momentul de chin – am rupt sărutul şi m-am arcuit sub dânsul. Câteva secunde nu a făcut nici o mişcare. Doar îmi mângâia corpul încercând îmi înlăture acea durere.
    Imposibil!
    Fiecare muşchi îmi era încordat însă sub atingerea lui începeau să se relaxeze. Era asemănător cu durerea provocată de cuţit când te tai sau poate că mai rău. Tot ce mă durea era acea zonă. Aveam senzaţia că trebuie să mă ridic, să merg, ca să scap de ea. Îmi muşcasem puternic buzele pentru a nu ţipa. Era un loc strâmt, un loc în care nu intrase nimic. Muşchii începeau să se dilate şi corpul meu avea să îl accepte pe el.  Nu puteam exprima în cuvinte ce simţeam. Am lăsat o lacrimă să se scurgă pe perna albă. Nu era de tristeţe. Poate că era fericire, deoarece devenisem femeia lui, poate că era din cauza durerii. Cert e că nu regret acest pas.
    A început să se mişte în interiorul meu. Lent, cu grijă şi atenţie în timp ce mă săruta şi îmi umplea trupul de atingeri suave, fierbinţi şi pline de dragoste. Abia pe la a doua mişcare himenul se rupse şi mici firişoare roşii se scurse până pe cearşaful alb. Treptat durerea dispărea şi îşi făcea apariţia plăcerea. Mi-am muşcat buzele însă acele gemete continuau să se audă. Când iubirea mea mărea ritmul treceam cu unghiile pe spinarea lui uşor umedă. Îi înroşeam spatele, îl muşcam de gât şi îl trăgeam tot mai aproape de mine.
    Respiram greoi, eram învăluiţi de transpiraţie însă nu ne opream. Continuam. Noaptea era lungă, focul din şemineu nu se stingea. Nu ne păsa de gerul de afară şi nici de faptul că eram undeva în mijlocul pădurii. Nu ne gândeam la ziua de mâine, ce era Crăciunul. Tot ce conta era acest moment fierbinte.  Ignoram complet şuierul vântului puternic de afară sau crengile bradului ce se lăsau peste cabană. Nimic nu  conta şi nu ne putea atinge. Eram prea înfierbântaţi şi nu aveam leac. Eram doar noi într-un univers al nostru.
     În aceste clipe nu îmi pare rău că m-am pierdut. Continuam să ne iubim sub privirile fulgilor de nea, cu urletul lupilor în noapte. Ne răsuceam pe cearşaful alb împreunându-ne mâinile deasupra capului, scoţând sunete de plăcere şi mişcându-ne cât de repede puteam.
    Eram a lui cu totul. El era al meu. Din doi, am format unul şi nu aveam să uit acest moment plin de magie, iubire şi pasiune.


    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Nu am anunţat pe nimeni. Să vedem cine e prima. *evil*
    P.S : Dacă mai am greşeli îmi cer iertare.
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mar 10 Sept 2013 - 14:02


    edit !!!
    O da. O da. În sfârșit prima. Și sunt prima la capitolul +18 x: Puteți fi geloși.
    A fost genial de genial de genial de cel mai genial. Rămân fără cuvinte. A ieșit superb x: Totul, God, genial. Poți să crezi că sunt nebună, dar o să zic ”genial” de multe ori în comm-ul ăsta, deci obișnuiește-te.
    A fost cu siguranță cel mai siropos capitol pe care l-am citit vreodată într-un fic și chiar dacă nu sunt eu chiar de partea dragostei, am adorat acele momente +18 pe care le-am savurat din plin. Mă mir, sincer mă mir, că Sasuke a ascultat tot ce s-a întâmplat între Sakura și Damon. Cred că a fost destul de dureros și neplăcut, dar mă bucur că o ajută pe Sakura să se descarce ^^ Nu mi-a plăcut că începuse să o ignore. Mi se părea un porc atunci (d) Fata are nevoie de afecțiune nu de ignoranță, genius ! Asta i-aș fi zis. O Doamne, când a prins-o în autocar puteam să jur că o să se sărute, dar ei nuuuuuuuuuuuu. Doamne, ăla n-are ochi? (D) Fata aia vrea să fie sărutată ! Tare orb mai e. Dar a luat-o în brațe când a adormit :3 Cât de dulce, și apoi toate amintirile alea din seră..Ți-am zis, mă sufocam de emoție. Și după a venit geniala aia care s-a aruncat pe Sasuke și cred că doar datorită nebunei ăleia au ajuns în cabană și au făcut-o :3 Pentru că altfel Sakura  nu ar fi plecat, iar apoi nu s-ar fi pierdut și așa nu ajungeau într-o cabană, ceea ce nu mi-ar fi plăcut. Și stai să ghicesc, dacă Sakura nu ar fi avut o agrafă atunci ar fi făcut-o afară, nu? :3 Nu? :3 Nu? :3 Eee, știam eu că da b-) În zăpadă :3 O da, vise :3
    Eeei, și a fost atât de genial. Superb. Awesome. Incredibil. După cum am aflat, asta nu o să fie singura scenă +18 deci abia aștept să o văd pe următoarea :3
    Nu uita de următorul capitol (D) Vreau să vină repede, daaa? 


    PS: Biata Eli, o să ajungă printre ultimii *hehe*



    Ultima editare efectuata de catre Jojo :) in Mar 10 Sept 2013 - 15:21, editata de 1 ori
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mar 10 Sept 2013 - 14:06

    edit...

    Nu am sa uit ce mi-ai facut. Never! De parca n-ar veni randu' meu, las ca o sa vedem atunci.
    Femeie nici nu stiu ce ar trebui sa spun, m-ai lasat fara cuvinte, de fapt stiu ce sa spun. In sfarsit, dupa mii de secole de cand te stiu eu si de cand scrii ai pus si tu o parte +18. Acum pot sa mor linistita pentru ca Rose a scris si ea pentru prima data in viata ei o parte interzisa minorilor. (Ai auzit asta Raluca? Tu n-ai voie ca esti mica si nici sa fii mai perversa ca mine nu ai voie. (D) Sper ca ne-am inteles. Laugh )
    Revenind la capitol, trebuie sa iti spun ca a fost absolut genial! Mi-a placut la nebunie cand s-au "regasit" amandoi in acel foisor (erau in foisor, nu-i asa? Inainte sa ma faci baba, sa stii ca am citit o parte de pe telefon dupa cateva minute dupa ce l-ai postat si am terminat acum cateva minute, deci sa nu te aud! Laugh ) si s-au impacat intr-un final. Mi s-a parut ca Sakura s-a aprins cam prea tare cand a fost faza cu tipa care nu se dadea jos de pe iubitul ei si... pe cine naiba pacalesc? Si eu as fi facut la fel si cred ca stii la ce ma refer cand spun ca si eu as actiona intr-un anume fel. *astept palmele si injuraturile*  Gata, nu mai deviez aiurea de la subiect. La inceput imi parea mic capitolul si ma intrebam cum de ai cuprins tot ce aveai de gand sa scrii, dar se pare ca m-am inselat. Am crezut ca ai grabit actiunea sa ajungi in acel punct, dar nu ai facut-o. God, intr-un final au facut-o! Cat am asteptat momentul asta si trebuia ca eu, je, persoana mea sa fie prima, dar tu ce te-ai gandit sa faci? Sa-bo-taj! Si nu am sa te iert pentru asta.   Momentul in sine a fost... ei bine, genial ar fi prea putin spus. A fost absolut perfect si atat de intim si n-ai idee ce scenarii aveam in minte.    *si nu, nu erau perverse avand in vedere ca pentru Saku era prima oara.* Sasuke, nebunatic mic, nu aveai de gand sa te opresti, ai? Of, ce ne-am face noi fara tine? Bine ca macar stiai ce trebuia facut si ca ai facut-o bine. Laugh Ce am enerveaza a fost faptul ca, parca ai oprit totul fix pe la mijlocul actiunii. Bine, poate nu chiar pe la mijloc, putin trecut de mijloc. Cum ai putut face una ca asta? Alt lucru de neiertat la tine.
    Sper sa vii cat mai repede cu nextu' si sper sa nu se intample cum a fost azi, ai inteles? (D)
    Multa bafta si spor la inspiratie si idei!
    Ti pup. Kiss 


    Ultima editare efectuata de catre Isabella in Mar 10 Sept 2013 - 22:21, editata de 2 ori
    avatar
    RR
    Administrator
    Administrator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de RR la data de Mar 10 Sept 2013 - 14:07

    edit (D) Te bat femeie

    Sunt a treia la comm, dar prima care a terminat de citit. Sa va fie rusine la restul cu editul vostru (D)
    Si Rose femeie, eu voiam sa fiu prima la comm, grrr. Noroc cu JoJo ca a zis ceva de ficul tau pe chat Big Hug
    Iti multumesc din mult pentru dedicatie. Te iubesc balanto *kiss* Thank you ^.^

    Ce pot spune de capitol, din nou m-ai lasat cu gura cascata
    Imi place de noul Sasuke si bucur mult ca au facut-o. Yeii *yuppy*
    Cand ai precizat ca s-au pierdut si ca au gasit o cabana deja mi-a picat fisa: O vor face in cabana, clasic Love
    Vai, si cum ai descris toata scena, aveam impresica ca eu eram Sakura Whistling Da..vise Raluca. Doar in vise...
    Stai sa o felicit pe Sakura: Bravo, bine i-ai spus la Isabella. Nu te lasa la oameni ca ea. Si asa ii trebuie la Damon daca a fost un nesuferit, mrrr.
    Ma intreb ce se va mai intampla cu copilasii astia doi (GOO) Mai multa dragosteee Love it
    Auzi, tu Rose, astia doi s-au protejat? Poate ai scris ca da si nu-mi mai aduc eu aminte, dar fi atenta ca daca nu s-au protejat, vreau un baietel precum Sakura (D) cu ochi albastri
    Femeie, data viitoare sa ma anunti. Acum ca incepe scoala..cu siguranta o sa pierd multe -.-'
    Succes la facultate si spor la scris. Vreau un next cat mai curand ca de nu, apelez la Liz sa ma ajute sa te santajez

    Pup dulce Kiss
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mar 10 Sept 2013 - 18:32

    Dedicat mie O.O Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Tu si Debb ati luat-o razna? Ma simt pra iubita, vreti sa ma sufocati? Awww, si eu va iubesc. Inoroaga sefa :3 Booon, sa nu cumva sa uitati ca eu-s aia. Si uuu, printre ultimii cu comm, rusine mie, dar pc-ul.. -.- nu e chiar aliatul meu, ce probleme mi-a facut in ultimele 2 saptamani.. valeu, valeu. 
    AAAA! Capitol mare! Esti dusa, femeie, cat ai scris? Nu esti normala, clar. Si cate a avut, maiculita O.O SCENA D-AIA! O_____________O Nu pot sa cred, no way. o.o Tu chiar nu glumeai.
    Na! Ete ce inseamna sa fi major, ti-au iesit maxime toate fazele de acolo, eram cu botul lipit de ecran in speranta ca poate asa nu o sa se termine vreodata Love  am murit pe parcursul capitolului :3. Acum o sa-ti spun numai asta, pentru ca-s obosita, dar am multe de zis despre capitolul tau superb, o sa revin cu alt edit cand ma trezesc, dar am zis ca acum sa am un post regulamentar.


    Ultima editare efectuata de catre ELI :) in Joi 12 Sept 2013 - 3:04, editata de 1 ori
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Domino la data de Mier 11 Sept 2013 - 9:54

    ,Abia pe la a doua miscare himenul se rupse.." WTF? deci la faza asta mai spart in mii de bucati   
    waw, Rose, cred ca scenele alea ar infierbanta or ce baiat ce ar citi scena ta de dragoste, de pasion. 
    Misto scena de +18, ai descriso mult prea bine. Si cum mai tot omul mereu isi imagineaza scenele despre care citeste,(e inevitabil, nu ma condamnati), again   Lasand asta la o parte, mia placut tot capitolul, Sakura esti cam geloasa, Laso mai usor. Issa, te credeam altcea, dar nu esti decat o ... usuratica. Locul tau e la bordel. Bravo Rosy, i like it
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 16:07

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

    Continut sponsorizat

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mar 23 Mai 2017 - 0:31