Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Distribuiti
    avatar
    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ayu la data de Sam 18 Aug 2012 - 11:43

    Si dupa atata timp ajung si eu la ficul tau. Big Hug Stiu ca am promis de mult timp ca dau comm. Deci, iata-ma! Angel
    E bestial. Love it Sasuke e un idiot, insa se pare ca el chiar vrea sa-i explice situatia. Dar macar de nu si-ar fi mintit prietenii. Asa, poate Sakura il credea cand i-a zis ca el doar a jucat teatru. Think Dar cine stie? Abea astept sa pui nextul. Sper ca poti sa ma anunti. Big smile Te Big Hug si te Kiss

    A Y U M I
    avatar
    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Irene. la data de Lun 20 Aug 2012 - 13:56

    Bun, ok. Gata. Nu esti critic deci te rog frumos sa nu mai critici! Doar criticii au acest drept! Fiecare are felul lui de a scrie si mie imi place cum scrie Rozzy ~chiar daca sunt pe la capitolul 3 ~

    Gata pe acest subiect!
    Rose, astept next-ul, reusesc sa iti citesc eu ficul in 2-3 zile Sa ma pun la curent


    Sfat : Nu o enerva pe Rozzy deoarece nu cred ca va iesi bine


    Edit ♥ Nekko ♥: Am câteva lucruri de adăugat, iar pentru a nu mai face încă un post nefolositor, dau edit la comul Kirei. Tabitha, în primul rând dacă nu-ți plăcea modul nostru de a critica, ar fi trebuit să ne spui în particular, prin pm sau chat, nu să te apuci să ne demonstrezi tu că știi să critici. Criticii de aici sunt bine instruiți cu ce trebuie făcut, chiar eu am avut grijă de aspectele astea și m-am implicat împreună cu Rose la îmbunătățirea modului de a povesti a tuturor celor de pe forum interesați să evolueze. Mai exact, topicul cu Primi pași pentru un fic de calitate spune în detaliu tot ce trebuie știut.
    Apoi mai vine și modelul de critică impus de mine cu câteva luni în urmă, aproape un an, cu care s-a fost de acord. Dacă vrei să devii critic, fi sigură că nu se va întampla din simplul fapt pentru că nu ești de acord cu modelul de critică impus aici, nu pentru că ne-a deranjat ce tocmai ai spus. Va suna ciudat, dar nu discriminăm, pe nimeni cât timp respectă regulamentul. Alt aspect deranjant este că am înteles că ai intentionat să o aprinzi pe Rose. Crede-mă, nu înțeleg ce vrei sau ce urmărești, dar sigur nu este ăsta motivul pentru care ai venit pe forum în afara faptului că îți place ficul lui Rose. Sper să fie prima și ultima critică dată de tine pe acest forum cel puțin până când vei avea dreptul să o faci, altfel voi fi nevoită să îți dau ban. Consideră că ai un avertisment. În ceea ce-i privește pe ceilalți. dacă se află că cereți critică de la cineva ce nu face parte din grupul de critici, de asemenea ve-ți fi sancționați.
    Sper că m-am făcut înțeleasă. Mulțumesc pentru atenție. Nekko.
    P.S: Scuze de edit Kira.

    ~Kira~
    Am terminat de citit ficul
    Este superb Imi place atitudinea Sakurei fata de Sas'ke Off, ce porc pervers este, a fost si va ramane Sakura, lasa-l fara mostenitori! Aham, ce vinovatie? Poate iubire, idiotule! Nu a stiut cum sa o apercieze si a pierdut-o Sakura, razbunate! Fa-l sa is smulga paru din cap, sa fie constient de ceea ce a facut si ce a pierdut!
    Rozzy, ficul este genial! il iubesc! Vreau next-ul urgent! Spor la scris si multa imaginatie!
    avatar
    Bubu' ;)
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Bubu' ;) la data de Vin 24 Aug 2012 - 17:01

    Crying( de ce te-ai oprit? Nu trebuia sa te opresti!
    Te rog eu din sufletelul meu nevonovat! sa ma anunti si pe mne! Bafta la tastat si inca o data !
    ANUNTA-MA SI PE MNE! paa:-h
    avatar
    dee-san
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de dee-san la data de Sam 25 Aug 2012 - 8:51

    Hey, Rose! <3
    Am terminat şi eu de citit ficul, tău, fără să mai întrerup cu câte puţin - uitându.ma pe pagină la alte chestii sau pe Facebook - şi pot să spun că m.am îndrăgostit de el!
    Ah... doaamneeee... Sakura! Trebuie să încerce să îl asculte pe Sasuke!!! Să îl înţeleagă şi să nu tot comenteze atât!! Pfff... Aştept nextul! Big smile Sper că îl pui cât mai repede! Spor la scris!
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 13 Ian 2013 - 21:00

    Bună dragilor! ^^
    Da, ştiu că merit bătută, dar chiar nu am avut când să îl postez. Şi acum, după ce pun capitolul 19 nu ştiu când vine numărul 20. E ultimul semestru şi nu vreau să o dau în gropi. La fic eu nu renunţ, îl voi termina vă asigur.

    Mulţumesc mult pentru comentarii şi sper să vă placă şi acest capitol. Dacă sunt greşeli îmi cer mii de scuze şi voi încerca să mai editez eu.
    Acestea fiind spuse: Spor la citit!



    Capitolul 19


    Toate se întâmplă cu un rost. Ne dăm cu capul de pereţi şi ne întrebăm “De ce ?” mereu când ceva ne merge prost, când sufletul ne este sfărmat în bucăţi. Însă nu ne dăm seama că totul este cu un scop, dacă nu am obţinut ceva înseamnă că merităm ceva mai bun.
    Aşa e şi cu relaţiile. Te ucide un nemernic şi te duci la fundul prăpastiei, dar întotdeauna va veni cineva care să te salveze, să te facă să vezi iar lumina Soarelui şi atunci vei înţelege de ce nu a mers vechea relaţie. Doar că în cazul meu, nu se poate numi relaţie, pentru că aş ofensa celelalte cupluri, ci mai mult o bătaie de joc. Acum, însă, este diferit. Eu sunt diferită.


    De la un timp, Sasuke, este foarte liniştit şi nu face nimic ieşit din comun. Ba chiar am aflat că imediat după discuţia noastră s-a despărţit de Ino şi idiota a încercat să îşi ia viaţa în acea seară, în speranţa că îl va impresiona şi îl va lua înapoi. Însă, încercarea ei... a eşuat. Brunetul nu a fost deloc impresionat, ba chiar i s-a făcut scârbă de ea, iar de două săptămâni o priveşte cu dispreţ. Cu toate că nu o înghit pe Ino, mi-e milă de ea. Nu merită acele priviri aspre ale lui Sasuke. Cineva ar trebui să se ducă şi să îi scoată ochii sau să îi ofere un creier mai bun, pentru că actualul a intrat în comă.
    Nici măcar o privire nu îmi mai aruncă. Pe holuri trece pe lângă mine ca şi când nu aş exista. E... e diferit, e rece cu mine şi... nu îmi place. Nu mă simt bine să îl văd aşa de distant. Însă, eu am cerut asta. Eu am zis că nu vreau să îl mai văd şi să mă lase în pace. Acum de ce îmi simt sufletul atât de gol? Ca şi când o parte din el a fost ruptă şi aruncată în mare.
    - Saku, fată, mai eşti pe frecvenţă sau trebuie să aduc o găleată cu apă ca să te trezesc?
    - Ce? Unde arde? Scuze, Hin, dar mă gândeam la ceva. Ce m-ai întrebat?
    - Mda, mi-am dat seama. Te-am întrebat dacă facem proiectul la istorie împreună şi ce temă alegem, pentru că trebuie să anunţăm.
    Aaaa, proiectul acela. Aproape că uitasem că într-o săptămână trebuie să prezint un proiect. Bine că ne putem alege singuri tema şi parteneri de lucru. O să fie o plăcere să lucrez cu Hin, mai ales că mama ei le are cu istoria ne poate ajuta foarte mult.
    Nu mai durase mult că dirigu intrase în clasă şi primul lucru: proiectul.
    - O să facem diferit de această dată. M-am gândit mai bine şi o să schimbăm modul de lucru, mai ales că e ultimul an, să ştiţi măcar că aţi lucrat şi cu alţi colegi. Echipa va fi formată dintr-un băiat şi o fată.
    Atunci mi-a picat fisa. Fată şi băiat. Însă nu puteam pica cu el, trebuia măcar să ne lase să alegem noi băiatul ce ne va fi partener, măcar atât din moment ce ne schimbă pe ultima sută de metri.
    - Vă aleg eu partenerii după catalog. O să deschid catalogul alandala şi voi lua o fată de pe o pagină şi un băiat de pe altă pagină, la nimereală. O să fie interesant, vă asigur.
    Mda. Super interesant. Nu îmi observă oare entuziasmul? Mi-am ridicat ochii spre tavan şi mă rugam din toată inima să nimeresc cu altcineva, oricine, dar nu el. Pe măsură ce prima literă din numele fetelor sau a băieţilor se auzea tresăream.
    - Sakura Haruno cu....
    Am ridicat capul şi din reflex m-am uitat la Sasuke care era foarte relaxat. Mi-am trecut ochii prin clasă şi aveam senzaţia că acele câteva secunde au fost secole. Timpul parcă se scurgea tot mai încet, inima mea abia dacă se mai auzea şi respiraţia îmi era foarte lentă.
    - Cu Naruto...
    Am scăpat? Cu toate că e blondul acela care nu am nici o idee de cum lucrează, dar e mai bun ca...
    - Ba nu, el e luat. Deci vei fi cu... cu Uchiha Sasuke.
    În acel moment amândoi am întors capu şi ne-am uitat unul în ochii celuilalt şocaţi. Deci până la urmă destinu m-a dus tot lângă el. În timp ce îi priveam ochii întunecaţi aveam impresia că sala de clasă se învârte cu mine şi că totul se întunecă, dar o voce slăbită s-a auzit şi ca prin minune mi-am revenit. Aşa e, nu trebuie să arăt că sunt slabă, sunt indiferentă situaţiei şi o să fac faţă. În fond, fiecare va lucra la el acasă şi totul o să fie bine.
    - Proiectele trebuie să fie şi pe planşă, sub formă de poster, în power point şi în dosar care o să mi-l daţi mie.
    Asta însemna că trebuie să îl suport câteva ore în ceafa mea, că trebuie să îi aud vocea şi poate chiar să îl simt aproape de mine. Cineva nu mă iubeşte astăzi. Cu greu am suportat această oră. Încercam să arăt că sunt interesată, dar ştiam prea bine că nu sunt o actriţă tocmai bună.
    - Sakura, eşti bine? Nu pari în apele tale şi abia dacă asculţi ce spun eu.
    M-am uitat la profesor şi am mimat un ‘da’ după care m-am făcut că notez ceva în caiet, doar ca să mă lase în pace. O bucăţică de hârtie a aterizat pe banca mea. Am luat-o uşor şi am desfăcut-o fără să fac vreun zgomot.
    “Eşti bine? E vorba de Sasuke? Eşti aşa pentru că este partenerul tău la proiect, corect? Karin.”
    Am scris şi eu pe cealaltă parte: “Vorbim în pauză.” După care am expediat biletul. Mi-am reluat activitatea aşteptând să treacă şi celelalte douăzeci de minute.
    Imediat cum am auzit soneria m-am simţit liberă, mai ceva ca pasărea cerului. Mi-am luat portofelul şi m-am dus să îmi cumpăr o sticlă cu apă. Fetele nu m-au urmat, m-au lăsat să cutreier singură pe holuri până la magazin şi de acolo pe o bancă, cea mai retrasă din curte. Stăteam la umbra unui copac plictisită şi dornică să plec, dar mai aveam o oră.
    - Nu îţi prea convine să faci proiectul cu mine. Crezi că ai să cedezi, că nu o să îmi rezişti?
    Mi-am ridicat capu şi în faţa mea stătea el cu mâinile în buzunar şi cu un zâmbet ştrengar pe moacă. A zis cumva că o să cedez? Pffff, băiatul acesta nu ştie că nu mai sunt păpuşa aceea. M-am ridicat de pe bancă, suficient ca să fiu la înălţimea lui.
    - Vezi să nu îţi cedez. Tu pe mine nu o să mă vezi cedând în faţa ta şi făceam acel proiect şi cu Ino dacă era necesar. Nu te crede mare cocoş pentru că nu eşti.
    - Si atunci în timpul orei, de ce proful ţi-a atras atenţia ? Recunoaşte că aveai mintea în altă parte şi anume o aveai la mine, la faptul că vom forma o echipă; doar noi doi.
    - Noi doi nu mai există. În clipa de faţă suntem doar colegi şi parteneri pentru un proiect. Aaaa şi nu o să mă duc să cer să fiu cu altcineva în echipă, în caz că doreai să scapi de mine.
    L-am ocolit şi am reuşit să fac doar câţiva paşi, pentru că vocea lui m-a oprit. Nici nu ştiam de ce stau să îl ascult. Creierul îmi zicea să plec, dar inima îmi spunea să stau. Două sfaturi şi eu eram confuză. Am dat să mai fac un pas, dar parcă înţepenisem acolo.
    - Sakura, dă-mi o şansă să îţi explic. Trebuie să vorbim. Ştiu că în adâncul tău mai există acea Sakura bună şi care e dispusă să asculte. Ştiu că nu merit, dar oricine are dreptul la o a doua şansă. Nu îţi cer să mai dăm o şansă relaţiei, doar vreau să mă asculţi.
    - Uchiha, dacă crezi că te voi asculta te înşeli. Nu vreau să îţi ascult jalnicele scuze şi greşeşti. Acea Sakura e moartă, tu ai ucis-o, felicitări. Defapt îţi mulţumesc pentru un lucru, dacă nu erai tu, această schimbare nu avea loc. Uită de tot şi ca să ai conştiinţa împăcată nu mă voi răzbuna, deşi acestea erau planurile mele la început. Încearcă să ştergi acel coşmar, aşa cum am făcut şi eu.
    De această dată am plecat. Mai aveam o oră, după care mă duceam acasă.

    “Ştiu că în adâncul tău mai există acea Sakura bună şi care e dispusă să asculte.”
    Aceste vorbe îmi răsună în minte şi nu mă lasă în pace. Dacă are impresia că o să cedez şi că dacă o să mă ia cu vorbe bune atunci se înşeală amarnic. Ce explicaţii ar putea el să îmi ofere? Îmi este totul clar şi nu are de ce sau cu ce să se spele pe mâini. Oricum nu cred că o să ardă în focurile Iadului pentru o inimă frântă. Adică nu ar fi prima pe care o face bucăţi.
    Stăteam pe pat în camera mea şi încercam să îmi termin eseul la română, dar mai mult scriam doar prostii. Mintea mea nu era la temă, ci zbura pe câmpii. Am nevoie de o pauză. Am pus pixul jos şi am ieşit pe balcon pentru o gură de aer curat. Inspiram lacomă din aerul rece de toamnă şi mă gândeam la ce am făcut ca să merit aşa ceva. Când ştiam că trebuie să fac proiectul cu acel afemeiat îmi venea să mă arunc peste balcon, să iau un topor şi să îi crap capul acela unde se află doar tărâţe. Sinceră să fiu aş prefera să fac singură singurică acel proiect. Defapt voi împărţi treaba cu el şi vom face în aşa fel încât să nu stăm în aceeaşi încăpere singuri, pentru un afurisit de proiect. Da, aşa voi face. Îi voi spune mâine şi sper că o să mă aprobe. Adică sunt absolul sigură că nici el nu ar dori să stăm în aceeaşi cameră, mai ales că mă îndoiesc profund că doreşte să primească vreo palmă la fiecare mişcare greşită.

    - Sasuke, vreau să vorbesc cu tine. Nu îţi ia mai mult de două minute.
    Acesta îşi ridică ochii spre mine şi afişă un zâmbet de-a dreptul idiot. Cine ştie ce îşi imaginează sărăcuţul. Că m-am răzgândit şi o să îl las să îmi explice. Poate să viseze mult şi bine.
    I-am făcut semn să mă urmeze până pe hol şi acesta doar se supuse precum un căţel.
    - Uite care e ideea: eu propun să împărţim sarcinile la acest proiect şi fiecare face separat acasă. Chiar nu am chef să te suport câteva ore lângă mine, îmi ajunge cât te văd la şcoală.
    - Îmi pare rău, Sakura. Sunt nevoit să te refuz.
    - Ce? Uite ce e Uchiha. Dacă tu crezi că acest proiect e o şansă pentru tine te înşeli amarnic. Nu vreau să...
    Îşi puse un deget peste buzele mele şi mă privi profund în ochi. Era aşa de aproape de mine că aproape că îi simţeam căldura corpului, aproape că îi simţeam respiraţia pe faţa mea. Inima începuse să îmi bată nebuneşte. Nici nu ştiam ce să fac. Speram din toată inima să spună mai repede ce are de zis. Nu puteam să îmi ridic mâna ca să îi dau degetul de pe buzele mele şi să îl împing de lângă corpul meu. Pur şi simplu nu îmi găseam forţa în muşchi.
    - Sakura, am înţeles. Nu vrei să auzi ce am de zis. Foarte bine. Îţi voi respecta decizia, pentru că am realizat că tu ai dreptate. Însă te rog să nu amesteci problemele noastre personale cu şcoala. Trebuie să facem şi acel poster şi un proiect iese mai bine dacă partenerii lucrează împreună.
    - Vom lucra împreună, doar că fiecare la casa lui.
    - Vrei să luăm nota maximă, corect?
    - Da, dar...
    - Nici un dar. Cel mai bine este să lucrăm împreună, în aceeaşi încăpere, singuri. Sau îţi este teamă?
    - Teamă? De tine? Vezi să nu. Parcă ai zis că ai înţeles că nu vreau să aud explicaţiile tale. Foarte bine, Sasuke Uchiha. Cum doreşti tu.
    - Bine, mă bucur că ne-am înţeles. Atunci ne vedem sâmbătă, la mine, la ora 13:00. Sper că nu e prea devreme pentru tine.
    Deja mă enervasem. Am trecut pe lângă el şi m-am dus în clasă. Nu avea rost să îmi mai bat mintea cu el. Sâmbătă trebuia să stau cu brunetul, să îl suport. Sper doar să stea cât mai departe de mine.

    Am bătut la uşă şi peste câteva minute mi s-a deschis şi mie. Am ridicat ochii spre persoana din faţa mea realizând că mi-a deschis chiar fratele lui.
    - Intră. Tu trebuie să fii Sakura. Sasuke, mi-a zis că o să vii. Mă duc să îl trezesc, dar până atunci fă-te comodă.
    Am dat din cap şi am păşit în sufrageria acestuia, foarte elegantă pot să spun. Se pare că l-am trezit pe junior. Ce rău poate să îmi pară. M-am descheiat la haina neagră, pentru că deja mi se făcea cald.
    - Tu ştii cât e ceasul?
    M-am întors şi l-am văzut pe Sasuke pe jumătate dezbrăcat. Purta doar o pereche de pantaloni negri, iar bustul lui era dezgolit. Se vedea că îi place să tragă de fiare, pentru că acest corp ar înnebuni orice fată, aşa cum a făcut şi cu mine odată. Mi-am ridicat ochii verzi spre faţa lui şi se cunoştea că abia se trezise. Părul îi era răvăşit şi ochii somnoroşi. Ah! De ce nu îmi pot lua ochii de la el? Cu greu am reuşit să îmi revin şi sunt sigură că a observat privirea mea.
    - Vorbeşti de parcă ar fi prea dimineaţă. E doar ora 11:08. Nu te mai smiorcăi.
    - E week-end. Tu nu dormi până mai târziu?
    - Bla bla. Hai să facem proiectul odată ca să scăpăm unul de altul cât mai repede.
    Adevărul era că venisem mai devreme intenţionat. Doar ca o mică răzbunare, pentru că nu a acceptat oferta mea. A venit mai aproape de mine şi mi-a prins mâna în a sa. Căldura emanată de el se răspândea prin tot corpul meu şi aveam senzaţia că mi se înmoaie picioarele. Mi-am ridicat privirea spre el şi cu fiecare secundă mă pierdeam şi mai mult în abisul ochilor săi.
    - Eşti sigură că asta vrei? Să scăpăm cât mai repede unul de altul? Asta îţi doreşti tu Sakura? Privirea ta îmi spune altceva.
    Mi-a dat o şuviţă de păr după ureche, iar după îşi trecu un deget peste buzele mele. Fiecare atingere a lui îmi trimitea mii de fior în corp. Îl simţeam diferit, nu e acelaşi Sasuke. Atingerile lui sunt mult mai tandre, mult mai plăcute. Îmi place această senzaţie. E atât de hipnotizantă, e ca un viciu. Am închis ochii bucurându-mă de mângâierea lui.
    Ceva din interior îmi zicea că nu e bine, că nu procedez cum trebuie. Şi avea dreptate. Trebuia să îmi găsesc forţa pentru a mă depărta de el. Dar cum? Cum dacă picioarele mele sunt precum gelatina? Cum dacă ochii mei nu vor să se desprindă de ai săi? Nu e bine. Eu nu trebuie să îi cedez, eu trebuie să fiu puternică în faţa lui.
    - Te înşeli. Nu vezi nimic în ochii mei verzi, poate doar dispreţ şi da, vreau să scap de tine cât mai repede. Aşa că hai să facem proiectul.
    Bine, acum nici eu nu mă cred. Nu eram chiar aşa sigură pe cuvintele mele.
    - Minţi. Dacă chiar doreai să scapi mai repede, atunci te desprindeai de mult de mine. Nu te amăgi Sakura. Acum, gândeşte puţin cu inima, nu cu mintea.
    - Pentru că... pentru că tu nu îmi dai drumul.
    - Eşti sigură? Defapt, pot jura că îţi place să stau aşa aproape de tine, poate chiar mai aproape.
    Şi atunci se apropie şi mai mult de mine. Mă cuprinse cu cealaltă mână de mijloc şi îşi aplecă capul. Buzele noastre erau aşa aproape. Atât de aproape încât le simţeam aroma. Respiraţia lui îmi mângăia faţa şi îmi puse mâna pe pieptul său. Era aşa de bine. Să îi ating corpul, să îi ating pielea înfierbântată cu degetele mele reci. Se apropia şi mai mult. Mă privea când în ochi, când îmi privea buzele. Parcă se asigura să nu plec. Dar nu puteam. Ceva mă chema la el, ceva îmi spunea să uit, să cad, să îl mai las încă odată să îmi dezmierde buzele. Uitasem şi cine sunt, care este scopul meu. Acum eram doar eu cu el, aici, în pragul uşii, unul lipit de celălalt. Le atinsese, dar nu înaintase. Se oprise. Parcă dorea un impuls, dorea ceva ca să meargă mai departe. Atunci mi-am dus cealaltă mână în părul lui răvăşit, dar un tuşit forţat opri toată scena fermecată.
    Ne-am depărtat amândoi unul de altul. Eu mi-am dus privirea spre măsuţa de cafea, dar simţeam cum ochii lui Sasuke mă priveau.
    - Ce doreşti, Itachi?
    Îi cunoşteam acest ton. Era nervos din cale afară.
    - Eu mă duc în oraş, Sasuke. Pe masă în bucătărie e cafeua, în caz că domnişoara doreşte. Spor la făcut proiectul şi să fiţi cuminţi copii.
    Ştiam că ultima parte a spus-o cu intenţie şi multă ironie în glas. Îi mulţumesc din suflet lui Itachi, pentru că a întrerupt totul, că a apărut la timp înainte să fi făcut ceva ce aş fi putut regreta. Imediat cum am auzit uşa închizându-se l-am privit din nou pe brunet. Tot somnul îi dispăruse şi pe chipul său se vedea că era supărat, deoarece nu îi ieşise mişcarea.
    - Ăăăăăă, cred... ştii.... cel mai bine e să plec şi să vin mai târziu.
    Era pentru prima dată de când m-am întors când băteam în retragere. Toată această chestie m-a dat peste cap.
    - Nu! Nu are rost să pleci. Ne vom apuca imediat de proiect. Doar aşteaptă-mă puţin cât să mă schimb. Comandă şi tu vreo două pizza cu ce doreşti.
    Am oftat şi m-am aşezat pe canapeaua maro. Sasuke s-a dus să se schimbe, iar eu am pus mâna pe telefon şi am făcut ce a cerut domnişorul.
    Mintea îmi stătea doar la momentul de mai devreme. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu apărea Itachi. L-aş fi lăsat să mă sărute? Defapt a fost cât se poate de evident că asta mi-am dorit şi sunt sigură că Sasuke a observat momentul meu de slăbiciune. M-am ridicat şi mi-am dat haina jos.
    Încă simţeam furnicături pe faţă şi acestea se răspândeau prin tot corpul meu cu o viteză imposibilă. Am închis ochii şi m-am cutremurat cu totul când mi-a apărut imaginea cu noi doi aşa de apropiaţi. Eram atât, dar atât de aproape de el. Doar un instinct trebuia şi buzele noastre se contopeau.
    Eram atât de distrasă de la realitate încât nici nu am auzit soneria şi nici când Sasuke a venit în sufragerie. Abia când vocea lui a răsunat în încăpere pot spune că am revenit cu picioarele pe pământ.
    - Eşti bine, Sakura? Pari puţin îngândurată.
    Am deschis gura ca să spun ceva, dar cuvintele mele parcă se blocase în gât. Ce puteam să îi zic?
    - Mă duc să aduc cafeaua din bucatarie. Nu ştiu de tine, dar eu vreau să mănânc pizza şi să beau şi puţină cafea.
    Am dat doar din cap robotic şi am privit cutiile de pizza din faţa mea. Asta era. Trebuia să stau cu el câteva ore şi speram din tot sufletul că am să mă concentrez, că starea de slăbiciune să îmi treacă.
    Sasuke aşezase tava pe măsuţa din faţa mea, deschise cutiile de pizza şi îmi făcu semn să mă servesc. Stăteam cu acea felie în mână şi abia dacă muşcasem din ea. Nu aveam poftă de mâncare. Îi simţeam privirea aţintită asupra mea şi am reuşit să surprind momentul în care îşi eliberă mâinile şi oftă.
    - Sakura, uite, ştiu că eşti suparată din cauza la ce s-a întâmplat mai devreme. Ştiu că am zis că voi sta departe de tine. Nu ştiu ce a fost cu mine. Nici eu nu vreau să mai am vreo legătură cu tine, vom fi doar colegi. Însă când te-am văzut aici şi ştiam că suntem singuri am... am simţit un impuls. Ştii, cel mai bine este să uităm, să ne facem că nu a existat şi să ne reluăm activitatea, ca şi colegi.
    - Da, aşa e cel mai bine. Vom uita ce a fost şi vom păstra o relaţie de colegiaritate.
    - Fără resentimente?
    Îmi intinse mâna şi îmi zâmbi. Un zâmbet dulce, inocent şi specific amicilor, colegilor. I-am cuprins şi eu mâna, iar furnicile se urcase iar pe corpul meu.

    De o oră priveam tavanul şi în mintea mea se învârteau cuvintele lui Sasuke:
    „Nici eu nu vreau să mai am vreo legătură cu tine, vom fi doar colegi.”
    De ce mă înţeapă inima? De ce simt că lacrimile mai au puţin şi îmi inundă faţa? De ce? De ce simt acest gol imens în interiorul meu? Parcă eu mi-am dorit ca noi doi să fim colegi, să nu mai avem nici o legătură unul cu altul. Însă acum, acum când am auzit aceste cuvinte din gura lui nu mă simt în largul meu, parcă nu pot să respir. Ceva a fost rupt din mine.
    - Hei, Sakura, pot să intru?
    Am privit pe uşă şi am văzut părul albastru căzând în valuri peste chipul ei alb. Pe faţa sa era aşternut un mic zâmbet de soră îngrijorată. I-am făcut semn să vină lângă mine şi aceasta se aşeză pe aşternuturile cu pisici. Nu zicea nimic, dar nici eu. Ea privea podeaua, iar eu tavanul. Dintr-o dată am sărit în fund spunându-mi oful:
    - De ce băieţii sunt aşa idioţi?
    Aceasta făcu ochii mari şi scăpase un chicotit.
    - Probleme cu amorul?
    - Pe naiba! Nu îmi mai trebuie dragoste. Am învăţat să nu mai pun suflet, doar că subiectul “Sasuke” mă cam bântuie.
    - Bun. Ce s-a întâmplat între tine şi Sasuke astăzi?
    Am început să îi povestesc totul cu lux şi amănunte, iar ea stătea şi asculta cu cea mai mare atenţie. Mă simţeam incredibil de bine când vorbeam cu ea. Aveam încredere în Konan şi ştiam că mereu îmi va fi alături indiferent de care va fi decizia mea. După ce am terminat de istorisit scumpa mea soră mă privi câteva secunde, după care răspunde scurt şi la obiect:
    - Idiot.
    - Mda, mulţumesc. Nu mă ajuţi.
    - Scuze. Doar că... Adică pe bune, parcă dorea să îţi explice şi acum îţi spune că nu vrea să mai aibă nici o legătură cu tine. Chiar nu îl înţeleg.
    - Tot nu mă ajuţi. Ştiu că eu i-am cerut să se ţină departe de mine, dar acum că am auzit aceste cuvinte din gura lui mă simt de parcă mi-a picat cerul în cap. Nu cred că pot explica această senzaţie.
    - Sakura, tu încă ţii la el.
    - Nu! Greşeşti. Eu nu ţin la el. Adică.... a trecut, nu mai este. Acum trebuie să fie, nu ştiu, poate nu mă aşteptam să spună acest lucru.
    - Surioară, altă explicaţie pentru acest gol şi această tristeţe de pe chipul tău nu există. De ce nu vrei să o recunoşti?
    - Pentru că... pentru că...
    Doream să spun că se înşeală, că minte, dar cuvintele pur şi simplu refuzau să iasă. Uram acest lucru, pentru că asta însemna că îi dau dreptate şi nu doream aşa ceva.
    - Şi tăcerea poate fi un răspuns. Ştii, pentru inimile rănite îngheţata poate fi o soluţie.
    Se aplecase şi îmi inmână o îngheţată cu trei cupe, cu diferite arome. Yum! Şi ce bună era! Parcă mă simţeam mai bine.
    - De ce când suferi din dragoste îngheţata e un medicament bun?
    - Pentru că ne îngheaţă şi nouă inima, iar durerea este diminuată.
    Am început să râdem amândouă şi trebuie să recunosc că avea dreptate într-un fel.
    - Deci... practic recunoşti să suferi din dragoste?
    Am întors capul spre ea şi am privit-o în ochii săi mari. Mi-am lăsat linguriţa în pahar şi am început să amestec aromele între ele.
    - Nu ştiu. Cert este că nu mă simt bine că a spus acele cuvine, dar ştiu şi sper că totul o să fie bine.
    - Sakura şi... şi chiar nu îi vei mai da nici o şansă?
    - Nu!
    - Nici peste ani? Să zicem că peste cinci ani vine şi îţi cere o şansă cu ideea de a vă căsători? Ce o să faci atunci? Ai să ţii această ranchiună în tine până mori?
    - Acesta e prezentul. Hai să nu sărim peste ani, Konan, pentru că nu ştim ce se poate întâmpla şi mă îndoiesc că el o să vină peste ani ca să îmi ceară mâna. Să fim serioşi.
    - Nu spune niciodată “nu”. Să îţi aduc aminte de o persoană care refuza să facă o schimbare, să îşi spună oful în faţa părinţilor, iar acum e o superbă domnişoară care a făcut acel pas?
    - Asta nu se asemănă cu ce ai zis tu. E practic imposibil.
    - Şi tu ai zis că e imposibil.
    - Ştii, am nişte idei de majorat. Ce ar fi să ţi le spun până nu le pierd.
    - Schimbi subiectul, surioară. Dar hai să auzim ce ai de spus.

    ***

    Timpul parcă trecuse cu viteza luminii. Ultimele săptămâni au decurs cât de poate de normal şi fără nici un incident neplăcut. Eu şi Sasuke ne comportam fix ca doi colegi. Dacă avea nevoie de ceva îl ajutam şi invers-deşi eu nu i-am cerut ajutorul cu nimic- iar pe acel proiect am luat nota maximă şi profesorul a spus că ar trebui să lucrăm cât mai des în echipă sau chiar să participăm la un concurs. Vezi să nu. Doar a spus, nu s-a mai şi aplicat.
    Chiar şi Ino s-a shimbat. După acea despărţire de Sasuke nu mai este tipa cu ifose în cap şi cine ştie ce cuvinte dure i-a adresat brunetul. Ba chiar îmi zâmbea şi mă saluta când ne întâlneam prin oraş. Odată mi-a cerut ajutorul pentru un test la matematică, dar bineînţeles că nu trebuia să ştie nimeni acest lucru. Cât timp i-am oferit meditaţii mi s-a părut o persoană foarte de treabă şi cu minte, doar că e cam leneşă. Sunt sigură că dacă ar munci mai mult ar ajunge pe o treaptă înaltă a societăţii. Chiar şi miile de şuviţe roz din părul ei au cam dispărut. Acum avea doar câteva subţiri şi arăta mult mai bine, mai elegant şi mai a fiinţă cu capul pe umeri.

    Eu am încercat să rămân cu gândirea raţională şi limpede. Însă când eram singură, în special noaptea, cuvintele lui Sasuke îmi zburau prin mine, la fel şi cele ale lui Konan. Se amestecau în capul meu şi îmi dădeau nişte dureri de cap oribile plus alte câteva întrebări.
    “Să zicem că peste cinci ani vine şi îţi cere o şansă cu ideea de a vă căsători? Ce o să faci atunci? Ai să ţii această ranchiună în tine până mori?”
    Cu toate că uram acest lucru, Konan a atins un punct important. Unul la care eu nu am nici un răspuns. Dacă e cum a spus ea? Să nu spun niciodată “nu”, pentru că nu se ştie ce ne rezervă viaţa. Aici există un drum cu două tăişuri: unul este cel în care Sasuke mă cere de nevastă-acum mi se pare mult prea amuzant- iar al doilea este cel in care eu şi Sasuke nu vom mai avea nici cea mai mică legătură după liceu şi fiecare va urma o facultate care îl va îndruma spre o carieră total diferită. Şi cine ştie, poate chiar în diferite ţări.
    La acest gând m-am cutremurat. Aş accepta ca eu şi Sasuke să nu ne mai vedem, să nu mai ţinem legătura? Nu aş putea să îl accept nici măcar ca un prieten? Poate Konan are dreptate. Poate că nu trebuie să ţin această ranchiună pentru totdeauna, pentru că nu îmi va aduce nici un beneficiu. Ar fi cazul să îngrop securea?
    Dar el te-a rănit, idioto! Nu i-a păsat de tine, de sentimentele tale. I-a păsat doar de el şi tâmpeniile lui de jocuri cu pariuri.
    O voce sumbră răbufni din interiorul meu şi mă trezi la realitate. Da, avea dreptate. Nu trebuie şi nu pot uita ce pariu mizerabil a respectat. Ah! La acest gând mi se face şi scârbă.
    Şi în fond ce dacă ar veni să mă ceară de nevastă peste ani? L-aş refuza. De ce aş vrea să trăiesc cu un om care mi-a adus durere în inimă?
    Un val de căldură, blândeţe şi iubire îmi cuprinse întreg corpul şi acum parcă vedeam lucrurile diferit. Sentimentele vorbeau de la sine şi gândirea rea, negativistă nu era prezentă aici.
    Când mintea mea zbura la Sasuke automat fluturaşii din stomac începeau să danseze oferindu-mi o stare de euforie.
    Încă ţii la el. Acceptă.
    Să accept. Doamne! Parcă eram hipnotizată pentru că eram cât pe ce să aprob acest lucru... Aici vorbea inima, se deschisese... Acel lăcaş încuiat de mine, acele emoţii pe care cu greu le-am inclus au fost eliberate? Dar cum? Când?
    Am închis ochii şi îl vedeam pe el, pe Sasuke în genunchi în faţa mea cerându-mi mâna. În spatele meu era o mulţime de persoane apropiate nouă care aşteptau cu sufletul la gură răspunsul meu. Atunci mi-am deschis buzele trandafirii şi am rostit cu toată puterea, încrederea şi iubirea:
    - Da! Accept.
    Acceptam să fiu mireasa lui, să devin femeia lui, iar el să fie bărbatul meu pe veci. Acceptam să îi fiu alături, să îi fiu prietenă, soţie, mama urmaşilor săi. Acceptam să îmbătrânesc alături de el. Dar în special acceptam că m-a înnebunit, că... îl iubesc.

    Dar aceasta este o televonovelă. Aşa ceva, e imposibil. Sakura, aduţi aminte ce ai spus. Noi doi suntem două persoane diferite, persoane cu drumuri diferite, drumuri ce nu se vor mai intersecta. Şi oricât de tare îmi străpungea inima acest gând era crudul şi purul adevăr. Iar eu... eu trebuia să mă obişnuiesc cu această idee.



    -Vă aştept părerile.
    O seară plăcută!
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Domino la data de Lun 14 Ian 2013 - 14:34

    yes, yes, ai venit cu nextul. Imi place mult, cate starii de tulburare are Sakura. Adica, odata vrea sa il iert pe Sasuke si sa il asculte, odata rabufneste si incepe din nou sa il urasca. Imi capitolul ca e lung si nu te pierzi in detalii plictisitoare! Sasuke, ce vrei sa iti fac daca ti-ai batut joc? Acum indura si tu ce a indurat Sakura. Ma intreb cat de lung ai degand sa il faci. Banuiesc ca la final o sa se intampla chesti interesante.
    totusi, parca Sakura i-ar putea da o sansa, una mica, pana la urma toata lumea merita o a doua sansa. Iar Sasuke, e viclean stiu ce incearca de fat sa faca, ii lasa spatiu Sakurei prefacandu-se intelegator si delasator ca sa o prinda dupa aceea. E doar o chestiune de timp. Bine Rose, o sa astept urmatorul capitol, desi va aparea peste mult timp, mai ales ca esti in a 12-a si din cate stiu o sa vina simularile pentru bac, asa ca nu prea cum o sa ai timp oricum si pentru forum. Dar succes.
    Sper la scris si invatat.
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Lun 14 Ian 2013 - 14:59

    Buuun, sa ma calmez.

    Femeie esti cu capu`? Cum ai putut, pardon, cum ai indraznit sa te opresti intr-un asemena punct culminat? Acum serios mi-a placut la nebunie. A fost geniala ideea sa ii pui pe amandoi sa lucreze impreuna pentru un proiect. Deobicei ideea asta e destul de intalnita - amandoi sunt suparati si se nimeresc in aceeasi echipa - dar am apreciat faptul ca la final n-a fost asa cum multi - chiar si eu - mi l-am imaginat, adica Sakura sa il asculte pe Sasuke ce are de spus, sau chiar sa se impace.
    Mi-a mai placut faptul cum la inceput Sasuke se toto tinea dupa Sakura, mai ales dupa ce au aflat ca vor face impreuna proiectul acela. Ce am mai aprecitat a fost faptul ca ei nu s-au sarutat in scena de la el acasa. Adica le-ai pus o piedica - nu ne-ai mai dat nimic bun - si lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, Sakuse i-a spus ca nu mai vrea sa aiba vreo legatura cu ea. Ce naiba? A fost simpatica faza cand ea isi imagina cum o cere in casatorie ... imi aminteste de cineva ... a da, de "Britney" cea reala.
    Acum a venit momentul razbunarii. Laugh Ah, ce dulce e. Eu n-am sa ma iau de greselile de tastare [care nu au existat sau nu mi-am dat eu seama de ele] nu, nu, eu ma voi lua de altceva. Am spus-o si la capitolul anterior, am senzatia ca grabesti unele lucruri. De exemplu cand era in camera ei si facea eseul la romana. Ai povestiti tu acolo cum sa faca cu proectul si dupa ce a gasit solut, hop au ajuns din nou la scoala. Ai sarit prea mult dupa parerea mea. Sau mai pe la final. Erau la scoala si dintr-o data ajuns in fata usii de la casa lui. Nu stiu poate pentru mine mi se pare prea mare saltul asta peste idei.
    N-am sa mai spun nimic decat ca abea astept sa vii cu urmatorul capitol, care va ajunge pe la vara cam prin august ... asa presimt eu. Laugh Te pupacesc dulce si bafta.
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 14 Ian 2013 - 17:27

    Buna ! Rose, stii cat am asteptat capitolul asta, nu ? Aproape ca numai puteam de fericire de dimineata cand am vazut ca l-ai postat, imi venise sa plang cand am vazut ca numai am timp sa citesc. Cat de mult a evoluat actiunea ficului asta, nici nu-mi vine sa cred ca a inceput totul... Iar Sakura, a fost cat pe ce sa cedeze.
    Chiar as vrea sa stiu ca cei doi mai pot fi impreuna, chiar le statea bine, iar acum Sasuke numai face nimic rau, chiar ii pare rau. N-ar trebui si el iertat? Sau macar sa fie amici? Sau macar ca Sakura sa-l asculte ?
    Iar faza cu o posibila casatorie peste cinci ani, poate chiar asa se va terminat ficul, cine stie? Laugh Chiar am si scenariile in minte. Are dreptate Sakura, nu suntem intr-o telenovela, dar asta-i fic, deci merge.
    Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie ! Succes cu scoala !
    avatar
    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Sam 19 Ian 2013 - 11:16

    WOOOW.... peste ce fic minunat am dat!!! Big Hug

    Nu imi vine sa cred ca l-am ratat, de ce nu am putut sa il citesc inca de cand ai inceput sa postezi? Iti spun eu , de habauca ce sunt...
    Am stat o zi intreaga cu telefonul in mana ca sa iti citesc ficul... si tu te-ai oprit. De ce? de ce ne lasi in suspans mereu?
    sa sti ca acest suspans ma face sa vreau din ce in ce mai mult... M-ai da-mi, m-ai da-mi!
    iti ador ficul ... anunta-ma si pe mine cand aduci nextul...
    avatar
    dydy
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de dydy la data de Dum 20 Ian 2013 - 23:35

    Am sa zic si eu ce a zis Bee...esti cu capu???? Very Angry acum ma roade intrebarea ce se v-a intampla cu ei?
    Of...am asteptat cu nerabdare acest capitol Angel si a fost unul de nota 10 ....saraca Sakura...nici ea nu stie ce mai vrea Laugh
    Boon...in concluzie mi-a placut la nebunie, a fost bestial, mega ultra super tare.
    Astept continuarea Kiss
    avatar
    Raluca :D
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Raluca :D la data de Lun 8 Apr 2013 - 20:58

    Hello Smile
    Cat ma bucur ca insfarsit ti-am gasit ficul...deci imi place asa de mult Love
    L-am mai citit in vara undeva dar acolo ai inchis ficul Sincer cand am intrat pe site-ul asta si ti-am gasit ficul mia saltat inima de bucurie Big smile
    Cat ma bucur ca s-a intor Saku in Konoha Smile pacat ca nu le-am putut vedea fetele colegilor ei cand au vazut-o :Laughing
    Nu pot sa cred ca l-a lasat pe Sasuke sa se apropie atat de mult de ea...dar sincer nici nu ma maira asa tare....deoarece ea chiar la iubit iar el s-a jucat cu ea....
    Poate ar fi intr-un fel bine ca Saku sa ii acorde o sansa ca sa ii explice totul iar dupa daca nu crede nimic sa nu mai vorbeasca cu el....cum a spus si Sasuke oricine are dreptul la o a doua sansa Crying
    Spor la scris in continuare si daca ai putea anunta-ma si pe mine de next Mersii anticipat Smile
    ~Sayonara~ Hi!
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mier 24 Iul 2013 - 13:37

    Tuuuu.....! Esti asa o maniaca, o criminala, dar te iubesc. Am mai trecut eu o data pe aici, dar ca o nesimtita ce sunt (observa, ma simt) nu am intrat la niciun fic. Upss. 

    In primul rand primele doua capitole au fost exaaaaagerat de scurte sau doar asa mi s-au parut mie Think O sa-ti port pica pentru asta (D) in jur de trei minute. Dar bine ca apoi ai avut capitole luuuuuungi Love it Ca o adevarata jmena *cool* sa am eu ce citii Love it .

    Nu pot sa cred cata descriere ai avut in primul tau fic :O Inca sunt putintel in stare de soc, desi n-ar trebui tinand cont ca e vorba despre tine, tipa careia ii place medicina, dar trebuia sa dea la politie.

    Ah si ce ma enerva ca Sakura era o neghioaba si nu se ingrijea de aspectul ei fizic. Fir-ar el sa fie de Sasuke nasolit si cretin. Sa-si bata joc in asemenea hal de ea, il castrez! Chiar daca ii pare rau. Pacatosul! Nu o sa-l iert *crying*. Desi mi se pare foarte tare ca Sakura purta codite Laugh Si eu port cateodata deci pacatosul ala putea trece cu vederea.

    Dupa ce s-au despartit, adica ea l-a parasit, am crezut, zau, ca o sa stea si o sa planga ceva in camera ei si apoi gata, ole. Next. Dar nuuuu, tu ne bagi bomba, se duce la Milano (foarte pacatoasa si ea, acolo sunt niste genti superbe, vreau si eu!) Unde il cunoaste pe superfrumosul si adorabilul Damon Love it . Awwwwww, ce moment dragut. Asa mai zic si eu, nu cu cutia de servetele pe pat in timp ce te uiti la telenovele. Adica dăăăăăă, te duci la Milano sa faci ceva schimbari. Eh, asta da fire puternica. Aprecieeeez Love it   

    Inca nu cred ca tatal ei nu voia sa o lase! Si nici ma-sa. Nasoli parinti, zau. Trebuie sa fac o rugaciune catre Jesus sa multumesc ca eu nu am asa. I-a dat o palma! Asta e pacatosul suprem. Ii pare rau....aşşşş, de unde! Nu-l cred., nu, nu, nu!

    Si oooo da, tocuri Love it Se putea altfel? Normal ca nu, tocuuuuri Love it Iubirile mele. Si apoi ii mai faci si un machiaj si o coafura geniale, ca doar naaa, sa fie Damaris exagerat de geloasa, poate nu are ce face si sa-i dai tu motiv sa-i fie ciuda, normal.

    Si cand se intoarce *goo* , nu numai ca arata demential (D) dar mai are si caracter genial Love it Ah, ti-am spus ca te iubesc? Asta da schimbaaare!  *cool* .  Si cand o vede nasolitul ala de tata face iar spume la gura. No, dar ii dau eu o batista. Si la scoala, cum reactioneaza toti Love it Deci nu creeeed Love it Genius. Mai ales Sasuke, si pacatosul ala de Naruto chiar  trebuia sa o invite „ca prieteni” la cafea sau suc ce a spus, cand in urma cu numai putin timp Hinata marturisise ca-l place! Pacatos, pacatos, pacatos. Numai pacatosi la tine (D). Grrrrrr. Bine ca a refuzat Sakura.

    Ah da, si proiect impreuna Love it Sunt de acord cu Clau in tot ce a spus mai sus despre asta, desi o mica particica din mine isi dorea sa se sarute. Nu te stramba, ca asa e. Stiu ca asta ar fi insemnat ca ea sa cedeze si el sa fie in maximul de fericire, dar totusi... si ce ziceai tu de ultimul capitol? Ah, idee geniala Love it.

    „- Tu pricepi că eu nu te suport? N-U T-E S-U-P-O-R-T!” Genius Laughing Deci asta a fost maxima.  Ca la retardati, pe litere, sa nu cumva sa nu inteleaga. Laughing

    Tu, maniaca criminala care esti si care te cunosc, vreau sa scrii mai repede capitolul 20, capisi? Ceee? Nuuu, lasa-ma cu curatenia de pe forum, eu vreau next. Musai. Si acum, daca s-ar putea. Ufff, de ce nu se poate, viata cruda! O sa tund un inorog de ciuda ce mi-e! Apropo, sa ma anunti cumva ca sunt putintel cu capul in nori si cine stie cat as putea intarzia daca ma lasi de capul meu.  
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mier 24 Iul 2013 - 17:00

    Buna, Rose :3 
    Nici n-ai idee cat ma bucur ca ai deschis ficul si ca nu o sa-l mai inchizi vreodata :3 God mi-a ascultat rugaciunile :3 
    Desi stiu ficul de mult si il citesc de la fel de mult timp, imi amintesc foarte bine ca l-am citit, dar la un moment dat uitasem tot, asa ca am reusit sa-l recitesc; mi-am reamintit tootul  :3 ~ Tine minte ca e vina ta, daca ai fi pus urmatorul capitol nu as mai fi uitat :-w [Eli e de acord cu mine >;P ] ~
    Acum urmeaza sa spun aici tot ce nu am spus de-a lungul a 19 capitole extreme ^^ ~ o sa dureze ceva *hmm* ~ 
    Cum a spus si Eli, nu mi-a placut niciodata ca Sakura sa nu isi ingrijeasca aspectul fizic >< Era foarte timida, retrasa, naiva; fix ce nu-mi place mie T_T si cu toate astea, Sasuke stia cum e ea, cat de sensibila e, dar totusi ea nu i-a facut nimic si idiotii lui prieteni au avut idioata idee  sa-l puna pe idiot sa-si bata joc de biata fata; tipic unui idiot. Si totusi jocul asta a fost atat de convingator, cand era el acolo cu masca pe fata si costum si i-a vorbit in spaniola m-am gandit ca poate el chiar s-a atasat de ea, ca poate nu i se mai pare un joc, ca poate ceva.. Da, sperante  T_T dar ai decis sa-l lasi rece si sa il faci sa fie la fel de idiot cum a fost pana acum, sa-si continue jocul si sa o raneasca in continuare. Ar fi fost chiar tare daca ea si-ar fi dat seama ce intentii are el; sau ca asta a fost o provocare, adica da; de-aia zic multi "E prea frumos sa fie adevarat"  T.T ~ urasc vorba asta ~ "Joaca inainte sa fii jucat; paraseste inainte sa fii parasit " -> e clar ca Sakura a respectat doar a doua parte, ar fi fost bine sa o respecte si pe prima; mult mai bine defapt ~ pentru ea, normal XD ~ Ma bucur ca a avut norocul sa auda ce face Sasuke defapt si ca era doar un joc. In momentul in care am aflat nu am fost sigura daca sa fiu fericita pentru ca ea a aflat crudul adevar si ca nu o sa o mai raneasca idiotul ala in continuare, sau daca am fost trista pentru ca a fost luata peste picior asa de usor si ca a aflat asa de .. brusc >< Si cum orice rana se vindeca cu putin spirt si niste rivanol, asa ar trebui sa se vindece si aici ^^ A fost bine ca (,) Konan i-a fost aproape, a mai ajutat-o sa treaca peste, dar ca sa mearga totul mergem la Milano X: X: X: Awww da, Milano X: Trebuie sa se maturizeze, sa treaca peste, sa isi schimbe viata, iar toate astea merg in cuvantul Milano (D) Tatal ei nu ar fi trebuit sa reactioneze asa, trebuie sa accepte ca fata lui creste, se maturizeaza si se schimba (D) Da, asa trebuie [-( Asa trebuie mereu. Dar God, cate schimbari O.O Frizura, stilul, ochelarii, aparatul dentar, totul ! Asa se face X: Cumparatuuuri X: Stiu ca nu prea e momentul sa zic asta, dar asa mi-a venit >.> O iubesc pe Tsunade pentru ca a trecut-o pe Sakura prin asemenea transformari X: A facut o treaba chiar buna ^^ Acum trebuie sa-ti spun, am fost super fericita cand am vazut ca si-a gasit un iubit X: Damooooon X: Nu Damon din mintea mea, dar totusi e Damoooooon X: El nu era deloc prefacut >< Era romantic, bun si atat de dragut X: Era iubitul care i s-ar potrivit perfect.. Dar nu stiu de ce, ai ales sa-mi frangi inima despartindu-i (D) si fix cand incepea sa-mi placa de el (D) 
    Deci, trec toate astea, schimbari, totul :3 se intoarce acasa si taicasu' " Fusta scurta ?!" ((: Ei na, se numeste schimbare (D) E la moda. Chiar eram curioasa sa vad reactia lui Sasuke, credeam ca explodez. Trageai cat mai mult ca sa nu ajung eu la intalnirea lor, mi s-a parut o vesnicie, dar cand s-au intalnit :> Sincer, nu stiu de ce, dar am inceput sa rad cand am vazut reactia lui Sasuke. De parca era fata noua, nimeni nu o recunostea X: Imi si imaginam mersul ei de diva pe acolo si toti uitandu-se la ea, Sasuke cu maxilarul pana la pamant *hehe* Ce imagine frumoasa XD Totul bine si frumos, prezenta, uimirea, totul, partile mele favorite X: Si apare EL ! Din nou ! Si eu " Ce tupeu, mai, frate :-w " Sa mearga la ea, sa-si ceara scuze, sa i se adreseze cu "iubita" si alte chestii, cat de porc poate sa fie (D) Il urasc. Dar nu am nicio idee daca se prefacea sau nu, asa ca nu stiu ce sa zic ((; dar actorie sau nu, tot porc ramane. 

    De ce ti-e frica nu scapi, asa ajunge Sakura sa aiba ghinion, sa ajunga cu idiotul la proiect, si el o mai si convinge sa mearga la el acasa :-w ce cretin >< Si totusi e cu scantei X: Astia doi datorita proietului se tot apropie ((: Si cum s-a afisat in fata Sakurei :> Ce-i drept, n-a fost intentionat, adica la 8 dimineata el habar n-avea ca ea vine XD Totul a fost atat de dulce X: 
    Okai ^^ Deci, cam asta e comm-ul meu *hmm* a luat ceva sa-l termin XD Pai, am asteptat toti destul, nu? *D* meritam un capitol luuuung si pliiin de amanunte :3 Abia astept sa vad ce se va mai intampla in next :3 ~ unde poate toata lumea sa fie sigura ca EU voi fi prima ~ ^^ 
    Spor la scris, si sper ca nextul nu va intarzia (D) 

    PS: Eli, bucura-te cat mai poti (D) Eu tot o sa fiu prima. Si sa stii ca tot comm-ul meu e mai lung [-(  Geloasa? >:]
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Rose la data de Joi 25 Iul 2013 - 22:13

    Bună.
    Nu e aşa că mă iubiţi? Îmi cer scuze că am întârziat atâta, dar am avut un an plin. Aproape că am fost ucisă că nu aduceam următorul capitol, iar iată că sunt aici. Sper să vă placă ce mi-a copt mintea.
    Lectură plăcută!




    Capitolul 20
     
     
    Umblam ca titirezul prin casă. Ultimele pregătiri pentru majoratul din seara asta. Fugi în stânga şi în dreapta, trebuia să mă asigur că tortul a ajuns şi în acelaşi timp să răspund la urările primite. Sora şi părinţii mei mi-au spus că îmi primesc cadoul la miezul nopţii. Eu cum eram curioasă din fire făceam treişpe-paişpe prin casă.
    - Sakura, hai! E timpul să te aranjezi. Musafirii vor ajunge în curând.
    Avea dreptate. Am urcat scările împreună cu sora mea. Ideea mea de a avea un majorat restrâns s-a transformat în unul destul de mare, la insistenţele părinţilor mei am invitat toată clasa, inclusiv pe Sasuke. Relaţia noastră de amiciţie părea să fie stabilă. Am început să mă obişinuiesc cu această idee. Eram uimită de calmul meu atunci când se nimerea să stăm unul lângă altul. El nu a mai încercat nimic, chiar s-a ţinut de cuvânt, iar eu am început să uit de idei tâmpite gen: ne vom căsători. Devenisem imună şi îl acceptasem ca şi amic. Am ajuns la concluzia următoare: dacă ţin atâta ură în interiorul meu mă rănesc mai tare şi îl ambiţionez şi pe el să se apropie de mine. Deci era clar că trebuia să o las mai moale. Ceea ce făceam era doar să îi ignor persoana, îi vorbeam doar dacă mă contacta. Atât. Nimic mai mult sau mai puţin.
    Reuşisem. Nu mai eram aşa rănită pe interior. Rănile începeau să se retragă uşor, uşor, dar nu pot să zic că nu rămâneau cicatrici. Această experienţă m-a marcat pe viaţă şi indiferent de situaţie şi de cât timp va trece îmi voi aduce aminte, pentru că el a fost iniţiatorul schimbării mele. Mereu când mă privesc în oglindă şi văd părul negru ce cade în valuri pe spate îmi aduc aminte de ce vechea Sakura e moartă.
     
    Am lăsat să îmi alunece halatul de pe mine. M-am băgat sub jetul de apă călduţă pentru un duş bine meritat. Atunci când am ieşit din cabină ochii mei verzi au întâlnit reflexia din oglinda aburită din faţa mea. Părul umed era lipit de corpul alb ca zăpada. Câteva şuviţe îmi acopereau sânii şi în ipostaza asta arătam exact ca una din tipele din revistele pentru bărbaţi. Sakura, la ce îţi e mintea? Revinoţi!
    Mi-am luat halatul şi un prosop cu care aveam să îmi frec părul. Am deschis uşa de la baie şi am păşit în cameră. Sora mea era deja îmbrăcată cu o rochie turcoaz, scurtă în faţă şi lungă la spate, partea de sus era din dantelă, iar medalionul îi pica fix în decolteu. Mă trase spre pat şi începuse să mă aranjeze alături de mătuşa mea care nu am putut să nu îi observ rochia albastră, lungă până în pământ şi uşor decoltată.
    Konan începuse să îmi facă bucle şi luă câteva suviţe de pe o parte şi de alta, ce le împleti şi le prinse la spate cu o clămiţă ce avea drept model o stea. Tsunade îmi înmână o husă şi mă uitam ca tâmpita la ea.
    - E rochia ta. Du-te şi te schimbă.
    Am intrat în baie şi am rămas şocată când am deschis acea husă. Aceasta nu era rochia pe care am ales-o eu. M-am uitat pe etichetă şi am citit cu voce tare ceea ce scria acolo:
    „-Trebuie să străluceşti. La mulţi ani! Tsunade.”
     
    Tocurile de cincisprezece centimetri a pantofilor mei, negri, se izbeau cu putere de parchetul din casă. La parter nu auzeam nimic, semn că lumea mă aştepta. Am început să cobor uşor plimbându-mi o mână pe balustrada de la scări. Rochia atingea uşor podeaua. Această nuanţă, coral, mă avantaja extrem de mult. Îmi plăcea modelul ales de Tsunade, ştiam că e realizată de ea. Rochia nu avea nici o bretea, partea de sus semăna mai mult cu un corset, simplu, fără nici un model însă suficient de decoltat.  Ca şi lungime îmi venea cam două palme deasupra genunchilor. Toată rochia se mula pe mine şi îmi scotea în evidenţă formele ce le-am ţinut ascunse mult timp. De la baza şoldurilor pornea un voal până în podea, de aceeaşi nuanţă cu rochia, ce se prindea cu o broşă argintie pe o parte şi lăsă la vedere un picior.
    Semănam cu o prinţesă ce urma să plece la bal, iar acum îşi făcea marea intrare. Toţi mă priveau şocaţi. Nu cred că îmi puteam imagina scenariile din minţile băieţilor cărora li se schimba privirea din una mirată în una perversă. Singurul care nu dispunea de această calitate era Sasuke care stătea într-un colţ cu un pahar în mână. Era uimit de apariţia mea, de eleganţa mea, de felul în care arătam în această seară. Nici nu ştiam dacă mai respira şi pun pariu că dacă cineva îi punea mâna pe umăr el scăpa paharul.
     
    La baza scărilor era tata care îmi zâmbi duios. Cu greu se acomodase cu noua „eu”, dar o făcuse. De dragul meu se obişnuise cu fuste, pantaloni scurţi, bluze decoltate, mulate, tocuri şi chiar cu noua nuanţă a părului. Eram sigură că mama şi Konan au avut o mare contribuţie în asta, dar nu îmi mai păsa. Oricum pentru el eram tot fetiţa lui mică care trebuie protejată de „tigri”. Până când nu am avut experienţa cu Sasuke nu l-am înţeles pe tata cu asocierea lui dintre tigri şi băieţi. Acum îmi e clar, bărbaţii te pândesc în cea mai mare linişte şi când cred că tu ai lăsat garda jos atunci atacă, exact ca tigrii. Devorează tot, până nu mai rămâne nimic. Rănile provocate aduc valuri de durere şi sângerări nocturne. Uneori nici nu ai puterea de a te salva, uneori cazi atât de mult încât ajungi la sacrificiu suprem. Era asemănarea perfectă.
    Tata se dădu într-o parte şi din spatele lui răsări altă persoană. Corpul musculos era acoperit de o pereche de pantaloni negri şi o cămasă albă asortată cu un papion albastru. Am îndrăznit să ridic privirea şi mai sus. Buzele roşii erau arcuite într-un zâmbet, iar câteva suviţe şatene îi cădeau pe chip. Am urcat tot mai sus până când ochii mei verzi s-au intersectat cu cei căprui ai săi. Aceeaşi ochi blânzi care toată vara m-au privit cu cea mai mare dragoste, aceleaşi buze cărnoase care se lipeau de ale mele şi cu greu mai scăpam, acelaşi zâmbet ştrengar ce cucereşte orice fată şi totuşi el se ţine doar de una.
    - Damon...
    Am rostit fără vlagă şi oprindu-mă la ultimele trei trepte. Eram şocată să îl văd aici sau nu... Adică ceva din interiorul meu îmi zicea că mătuşa mea îmi va pregăti multe surprize pentru această seară. Când ne-am despărţit ştiam că ne vom revedea. Nu doar inima îmi spunea acest lucru, ci şi mintea. Şi am avut perfectă dreptate. Drumurile noastre s-au intersectat din nou şi într-un moment mai mult decât perfect. Prinţul meu era aici şi mă simţeam bine. Fluturii din stomacul meu aproape că mă ridicau de la sol. Buzele mi se arcuise într-un zâmbet cât se poate de sincer, exprimând toată starea mea de euforie. Îmi întinse braţul şi l-am acceptat bucuroasă. Era plăcut îi ating din nou pielea chiar şi prin această cămaşă albă. Oaspeţii făcuse un culoar pentru a putea trece. Mă duse afară lângă piscină. Melodia de pe fundal se schimbase în una lentă. Câteva suviţe albastre, ce le zărisem în treacăt, lângă DJ îmi confirmase faptul că pe iubita mea soră o mănâncă palma.
    Damon mă învârtise, după care îmi cuprinse talia cu o mână lipindu-mă de el. Degetele lui le încătuşase pe ale mele şi privirea noastră se contopi. Zâmbeam amândoi mai ceva ca doi copii mici, mai ceva ca un cuplu proaspăt căsătorit. Îmi fusese atât de dor de el încât nu puteam exprima în cuvinte.
    Cu toate că discutam pe internet nu ajuta la nimic, nu micşora distanţa uriaşă dintre noi. Într-un timp am lăsat-o mai moale cu vorbitul, deoarece ajunsesem amândoi la concluzia că ne facem rău dacă discutăm atât de des şi timpul o să ni se pară că trece mai încet decât melcul.
     
    Mă învârtea şi cu fiecare pas făcut aveam senzaţia că pot să zbor spre văzduh. Doar eu şi el! În tot acest dans ochii mei au dat de cei a lui Sasuke. Pentru câteva secunde zâmbetul mi s-a şters de pe faţă şi nu pricepeam de ce. Puteam jura că îi pot vedea venele încordate de la gât şi parcă simţeam forţa cu care strânge acel pahar. De parcă mă strângea pe mine dorind să mă ucidă ca să nu fiu cu altul. Gelos? Imposibil aşa ceva!
    I-am mai privit odată ochii mai negri decât cerul noaptea şi mici fragmente de la primul dans mi-au apărut în faţa ochilor. Melodia... Melodia e aceeaşi pe care am dansat şi cu Sasuke la munte prima dată. Îmi imaginasem acelaşi loc, acelaşi foişor doar că acum ştiam că sunt cu Damon şi totuşi de ce o parte din mine îmi spune că Sasuke e cel ce mă învârte? Am privit chipul din faţa mea şi l-am văzut pe el.
    Avea un zâmbet sincer pe faţă şi mă privea... diferit. Pentru prima dată aveam senzaţia că văd plăcere, iubire în ochii săi abisali. Totuşi aceasta e imaginaţia mea, pentru că atunci când m-a învârtit imaginea lui Damon mi-a revenit şi micul coşmar se încheiase. Sau nu? Mă roti din nou şi acum eram în braţele lui Sasuke. Mişcarea se repetă şi de fiecare dată aveam aceeaşi senzaţie. Acum îmi doream să se termine melodia odată, pentru că simţeam că o iau razna. Trebuia să opresc asta. Trebuie să îmi impun că eu sunt doar în braţele lui Damon şi el e singurul pe care îl voi lăsa să se apropie de mine. Doar am fost puţin derutată de privirea furioasă a lui Sasuke.
    Atunci când melodia se sfărşi, Damon îşi apropie buzele de ale mele, dar mută ţinta spre obraz. Ştiam că făcuse asta din cauza lui tata care mai sigur avea cuţitul la spate. Şi totuşi gândul meu nu fu adevărat. Tata îmi zâmbea alături de mama în timp ce palmele lor se loveau una de alta într-un tropot de aplauze. Ei bine, mă simţeam flatată. Nu mi se mai întâmplase asta până acum. Melodia de pe fundal deveni una mai alertă, iar tinerii începu să îşi mişte corpul odată cu sunetele muzicale. Damon a profitat de aglomeraţia creată în jurul nostru pentru a face ceva ce îşi dorea de mult, dar prietenele mele nu erau de aceeaşi părere cu el.
    - Rose! La mulţi ani, scumpa mea prietenă!
    Fiecare din fete începu să mă îmbrăţişeze şi să îmi ureze toate cele bune. Aproape că eram plictisită la cât de mult spuneam „mulţumesc”.
    - Şi nu ni-l prezinţi pe... amicul tău?
    - Fetelor, el este Damon. E tocmai din Milano, doar că eu nu am avut nici cea mai mică idee că vine aici. Ele sunt Karin, Hinata, Temari şi Tenten.
    - Încântat. Dar dacă nu vă supăraţi acum aş vrea să...
    - Sakura Anastasia! Mai frumoasă ca de obicei. La mulţi ani, amiga!
    M-am uitat în spate şi am văzut-o pe Isabella. Corpul de model îi era acoperit de o rochie violet scurtă, mulată şi cu o bandă aurie deasupra sânilor.  Părul castaniu, pe care îl avea în vară era înlocuit, de unul blond, iar vârfurile, roz, erau uşor ondulate. Semăna puţin cu Perrie Edwards. Îmi prinse corpul într-o îmbrăţişare ce mă lăsă fără suflare. Desprizându-mă din braţele ei  am început să fac prezentările. Damon dădu să mă tragă spre un loc mai retras, dar Isabella fu mai rapidă şi mă luă la dans.
     
    În ultimele trei ore eram trasă în fiecare parte posibilă. Nu am avut timp să stau cu Damon. Parcă destinul era împotriva noastră. Mereu se trezea cu aceeaşi replică aruncată de mine: „Poate mai târziu.” . Dacă nervii lui clocoteau la foc mic atunci îmi părea rău. Stăteam rezemată de masă odihnindu-mi picioarele de la atâta dans şi plimbat când în casă, când afară. Două braţe îmi cuprinse talie, iar respiraţia caldă a persoanei vinovate se revărsa ca un voal pe gâtul meu.
    - Acum nu mai scapi de mine. Nu te mai las. Vino!
    L-am urmat în tăcere rugându-mă şi eu să nu se mai trezească vreun bezmetic care să mă strige. Spre uimirea mea nu am fost deranjaţi. M-a dus tocmai în spatele grădinii. Se rezemase de unul din copaci şi pe mine mă întoarse cu spatele la el. Mă lipi de abdomenul lui strându-mi corpul cu putere. Mă uitam la toate corpurile ce ce mişcau pe ritmul muzicii. Am stat în tăcere câteva minute bune. Se auzea doar muzica amestecată cu respiraţia noastră. Totuşi eu îi puteam simţi şi bătăile inimii care păreau să crească pe fiecare secundă scursă.
    Deodată mă întristasem şi lăsasem capul în pământ. I-am auzit vocea dulce şi îngrijorată ce mă întreba de starea mea.
    - Păi acest moment nu v-a dura la nesfârşit. Tu te vei întoarce în Milano şi iar vom fi despărţiti.
    - Nu! Nu mă întorc în Milano. Mătuşa ta, îşi va deschide o casă de modă aici, iar eu şi Isabella, împreună cu Tsunade, ne vom muta în Konoha.
    A spus că se mută în Konoha? Eram fericită şi speriată în acelaşi timp. Care va fi reacţia lui Sasuke? După cum părea că ne privea în timp ce dansam tind să cred că se vor forma probleme. Aveam o senzaţie oribilă că se va lăsa cu bătaie în una din zile şi nu îmi plăcea această idee. Nu vreau să fiu prinţesa din turn care să aştepte prinţu învingător din turnir. Nici nu vreau ca doi să se bată pentru mine. Începuse să mă mângâie uşor pe spate. Ştiam că mă simţise încordată şi mereu îmi făcea aşa. Nu îmi zicea nimic, doar îşi trecea degetele calde peste pielea mea încercând să îndepărteze orice emoţie negativă. Mă întoarse cu faţa spre el şi îmi dădu de pe chip câteva fire obraznice.
    - Mi-a fost dor de tine.  Cât ai fost plecată doar la tine m-am gândit şi când am aflat de ideea lui Tsunade am fost în extaz.
    - Şi mie de tine, Damon.
    - Ce e, Sakura? Nu pari încântată că eu sunt aici.
    - Nu e asta. Faza este că... – am luat o gură mare de aer. Trebuia să îi spun de Sasuke, doar Damon e prietenul meu – Sasuke, tipul de care ţi-am zis, nu cred că te are la inimă şi nu vreau să vă bateţi.
    - Acum că te-a văzut atât de schimbată a fost lovit de Cupidon? Sakura, nu îţi fă griji pentru nimicuri ca astea. Noi o să fim împreună în continuare şi nu o să se întâmple nimic. Corect?
    - Da!
    Da, acceptam să fiu în continuare cu el, acceptam să mă strige în continuare „iubita mea”. Şi avea dreptate! Nu trebuia să îmi pese de Sasuke. Acel brunet nosocotit poate să facă în continuare spume la gură căci mie nu îmi pasă. Eu mi-am găsit fericirea la braţul acestui Brad Pitt, dar totuşi, Damon al meu, e mai presus de orice actor faimos. Se aplecase spre mine şi fără a mai merge cu încetinitorul, pentru a vedea dacă dau înapoi sau nu, şi-a apăsat buzele peste ale mele. Erau mai dulci ca oricând. Gata de savurat, din nou. Prinse ocazia perfectă şi îşi strecură limba lânga a mea. Mă luă uşor la început, dar după transformă acest sărut tandru în unul sălbatic. E un tigru! Ce pot să zic? Mi-am înfipt degetele în părul lui şi am tras uşor. M-am desprins de el şi mi-am mutat buzele la gâtul său. I-am dat un mic sărut, iar el a crezut că mă retrag. I-am prins pielea între dinţii mei şi am apăsat puţin. L-am capsat. Scoase un mic sunet de plăcere, abia dacă l-am auzit. Noroc că urechea mea era lângă buzele lui. Îmi zâmbi pervers şi mă sărută mai ceva ca un violator.
     
    Când m-am întors la petrecere l-am văzut pe Sasuke dansând cu Isabella. Mă miram că ea a acceptat. Că doar i-l arătasem şi mi-a spus că va avea ea grijă să îi ofere un cadou de neuitat. Atunci mă întrebam despre ce e vorba şi acum cred că ştiu la ce se referea. Blondina se mişca lasciv pe lângă el. Se lăsa în jos şi se ridica uşor asemenea unei feline. Pupilele lui Sasuke se dilatase şi încerca să îi ţină pasul, dar cu greu reuşea. Îl luau şi transpiraţiile. Aveam senzaţia că văd cum mâinile lui tremură pe şoldurile ei, cum încearcă să le ţină în frâu ca să nu coboare ceva mai jos. Chiar mă întreb cum ar reacţiona Isa.
    Totuşi ceva nu îmi plăcea. Undeva în interiorul meu era o mică ură, o mică durere. De ce? Pentru că ei dansau amândoi şi mai aveau puţin şi se înmulţeau? Dar e doar un dans, e doar răzbunarea lui Isa. Şi dacă nu e aşa? Sasuke e un băiat frumos, cel mai popular şi are mii de panarame care ar da orice să le mai bage odată limba în gât.  Prietena mea este şi ea o persoana extrem de frumoasă, ca să nu mai zic că este model. În plus, atunci când Cupidon loveşte nu contează restul, nu contează trecutul acelei persoane. Însă eu nu o ştiu pe Isabella ca să accepte o dragoste seriosă de pe acum, ea e mai mult cu relaţiile de du-te-vino. Exact ca Sasuke! Acum am constatat că aici se aseamănă. Deci dacă îşi pun în mine ar putea avea o superbă aventură.
    Ceva clocotea în mine. Parcă inima mă înţepa. Prezentam un chip cât se poate de serios. Şi ca totul să fie ideal brunetul zărise această figură, a mea, şi zâmbi diavoleşte. Se apropiase mai tare de blondină şi mări ritmul. Trebuia să scap de asta! L-am luat pe Damon de mână şi am început să mă mişc pe melodie. Vrei să mă faci geloasă? Te cunosc eu pe tine şi nu îţi va ieşi. Măcar eu sunt cu cineva, tu nu eşti cu nimeni. Mie îmi iese figura şi în plus ştiam că mori de draci atunci când Damon mă purta pe notele muzicale, când corpurile noastre erau lipite şi mâinile împreunate. Vei regrata această mişcare a ta! Nu sunt o proastă!
    M-am lipit mai tare de Damon cu mâinile după gâtul său şi buzele în zona muşcată. Stăteam cu capul pe umerii săi în timp ce dansam. Îi inspiram parfumul bărbătesc şi simţeam cum mă duc pe plaiuri necunoscute, gata să le explorez alături de el. Acum nu îmi mai păsa de restul din jur, eram doar noi doi într-un univers doar al nostru.
     
    Mă uitam în oglinda, din camera mea, în timp ce îmi aranjam bretonul. Venisem să îmi prind părul în coc, pentru că muream de cald. Cu toate că era mijlocul lui octombrie afară era destul de cald şi aici participă şi atmosfera încinsă de la petrecere.
    - Arăţi perfect.
    În oglindă am văzut reflexia lui. Dar când venise aici? Şi mai presus de toate, ce dracu căuta el  în camera mea? Nu îmi plăcea şi nu îmi convenea să fie aici, lângă mine. Eram singuri, în camera mea, la etaj şi nu avea să mă audă nimeni în caz de orice nebunie pe care o are el în capul acela prin de perversităţi şi jocuri. Pe faţa mea se putea citi nervozitatea. Îl priveam prin intermediul oglinzii. Nu cercetasem mai jos de ochii lui. Doar în ei priveam şi mă adânceam tot mai mult, dar totuşi mă menţineam pe linea de plutire. Eram pe frecvenţa realităţii.
    - Ce cauţi tu aici? îl întrebasem pe un ton netru, astfel încât să nu exprim nici uimirea, nici nervii.
    - Eu tocmai ţi-am făcut un compliment şi tu aşa îmi răspunzi?
    - Te-am întrebat ceva şi nu am nevoie de complimentele tale tâmpite.
    - Wow, aceasta da schimbare de caracter. Nu te ştiam aşa.
    - Minţi! Mai m-ai văzut aşa. Adu-ţi aminte de începutul anului şcolar. Nu o face pe-a prostul.
    Spunând astea m-am ridicat şi m-am întors cu faţa spre el. Băiatul începu să facă paşi spre mine. Erau mai mult târâiţi, dar nu conta, tot micşora distanţa dintre noi. Acum doar patul ne despărţea. Încercam să fiu calmă, să nu mă gândesc la prostii şi nici să nu îl pocnesc deşi degetele parcă îmi zvâcneau. Se întinse spre mine şi înainte să pot reacţiona îmi prinse braţul şi mă trânti pe pat. Am dat să mă ridic însă greutatea corpului său, abia aşezat pe mine, nu îmi permitea asta. Am început să inspir şi să expir aerul tot mai repede. Bine, acum mă pot panica. Cine ştie ce îi trecea nebunului acestuia prin cap. M-am uitat în stânga şi în dreapta, dar nu aveam nimic tare. Nu puteam să îi dau în cap cu nimic ca în filmele alea în care tipa îi dă cu vaza în creier violatorului şi scapă. Eu aveam doar o pernă la îndemână, ceea ce nu mă ajuta deloc. Poate doar dacă doream o bătaie cu perne. Am dat să îmi ridic piciorul ca să îl lovesc la moştenitori, dar mă blocase. Îşi puse o mână pe coapsa mea şi mă imobiliza.
    - Nu îţi fac nimic. Nu te panica.
    - Zice cel ce mă ţine sub dânsul! Ajutor!
    - Sakura, încetează, căci nu te aude nimeni. Adică doar muzica e în jurul nostru. Doar noi şi muzica.
    - Sasuke, eşti nebun! Dă-te de pe mine sau...
    - Sau ce? Îl chemi pe iubitul tău?
    Începea să mă sperie. Vorbea ca un nebun, din telenovele, ce tocmai se pregătea să îşi ucidă iubirea pentru că e cu altul, pentru că nu îi aparţine lui şi numai lui. Aveam strania senzaţie că gelozia îl orbeşte. Privirea lui era una întunecată. Venele de la gât îi erau încordate şi respira tot mai greu. Aerul expirat de el mi se părea fierbinte şi mă ardea pe faţă. Îmi prinse mâinile deasupra capului atunci când am dat să îl împing. Pentru prima dată nu mă mai simţeam eu cocoşul. Eram un mic şoarece în faţa unui taur. De fapt cred că eram un şoarece roşu pentru că figura lui semăna cu a acelor animale de la coridele spaniole.
    Mă lăsasem moale în mâinile lui. Nu aveam nici cea mai mică şansă să fac ceva. Îmi era imposibil. Mi-am mutat privirea spre noptieră fără a mă uita la ceva anume. Speram doar să plece, să mă lase în pace. Nu se întâmplă aşa. Tot ce făcu a fost să îmi elibereze mâinile. De ce se comporta aşa? Aveam tot dreptul să fiu cu Damon sau orice alt băiat. „Povestea noastră” e istorie, nu a fost să fie. El  a ales să mă rănească. El  e genul de băiat care stă cu fete pentru aspectul lor, pentru că sunt frumoase sau bunăciuni. Nu iubeşte o fată pentru ceea ce e ea, ci pentru cum arată, pentru că are sânii mari, un posterior bombat şi tonifiat. Nu am să înţeleg aceste persoane. Aici mă rănise el, aceasta a fost picătura care mi-a umplut paharul şi am vrut să devin o altă persoană. El şi prietenii lui  s-au jucat cu mine, ca şi cum m-aş fi jucat eu cu una din păpuşile Barbie. M-au văzut cum eram: naivă, urâtă şi au profitat de ocazie. Au crezut că eu nu am un suflet. Au făcut un joc de copii de grădiniţă. Sasuke nu merita nimic de la mine. Nu îl iertasem, dar nici nu mă răzbunasem pe el. Damon în schimb merita totul. El m-a plăcut cum sunt, pentru ceea ce sunt el s-a ataşat de mine şi a decis să mă cunoască mai bine.
    - Sakura...
    Îi auzisem vocea melancolică şi am simţit cum degetele lui începuse să îmi facă conturul feţei. M-am întors spre el şi l-am fixat cu privirea. Expresia îi era diferită acum. Nu vedeam gelozie, nu vedeam nervozitate. Tot ce găseam în ochii lui era tristeţe. Tristeţe pentru că mă rănise? Tristeţe pentru că nu îi vorbeam? Tristeţe pentru că nu îl iertam? De ce dracu vedeam aşa ceva în privirea lui?
    Am deschis buzele, dar m-am blocat. Ce aveam să spun? Nimic!  Nu puteam vorbi, nu aveam ce să îi zic. Îmi făcu conturul buzelor şi micşoră distanţa dintre noi. Ştiam ce va face, dar speram că o să se oprească. Că va da înapoi. Se mişca cu viteza unui melc turbat. Tot înaintă până buzele noastre se atinse. Stătu câteva secunde aşa parcă să se asigure că nu plec, că nu dau înapoi. Dar unde aveam să mă duc? Eram blocată. Ne unisem într-un sărut. Dupa atâta timp îi simţeam iar corpul lui lângă al meu, buzele sale frecându-se de ale mele, limba sa cum se furişează şi o trezeşte pe a mea la viaţă. Îi simţeam inima în palma mea atunci când îmi aşezasem mâinile pe pieptul lui. Îi bătea mai tare ca de obicei. Era diferit acum. Erau mai multe emoţii. Eu îi răspundeam sărutului. Ceva mă îndemna să o fac şi nu mă puteam opune. Un fior îmi cuprinse corpul şi mă făcu să tremur sub el. Nu ştiu cât timp am stat aşa, dar când ne-am despărţit amândoi respiram repede.
    - Ai promis. Ai promis că stai departe de mine, că nu te mai apropii de mine, că nu mai încerci nimic. De ce? De ce ai făcut asta?
    - Pentru că nu am putut să mă abţin. Parcă tu ziceai să îmi ascut inima.
    - Ei bine, poate inima ta s-a înşelat acum.
    - Nu, Sakura! Nu s-a înşelat şi ai simtit-o şi tu. Am simţit aceeaşi vibraţie şi din partea ta. Mai puternică ca înainte.
    - Înainte nu a fost nimic, doar pur joc.
    - Ştiu şi îmi pare rău. Dar noi doi... De ce să nu ne acordăm o şansă?
    - Nu există noi doi, Sasuke! Ţi-am mai zis asta!
    - Vreau să ştiu şi eu, cu ce e mai bun el  decât mine? Cu ce, Sakura?
    - Cu tot! El  nu m-a judecat după cum arăt, el  nu a pus înainte aspectul meu, el  s-a luat după sufletul meu. Lui  i-a plăcut de acea Sakura pe care tu ai rănit-o, ai ucis-o cu jocul tău de doi bani. El  e ceea ce tu nu ai fost.
    - Înţeleg. Poate că tu nu mă crezi, dar ce simt eu acum e pur şi e adevărat. Nu mint. După ce ai plecat tu, ceva s-a rupt din mine.
    - Nu vreau să aud, Uchiha! Dispari de aici. Nu cred nimic din ce spui. Ieşi, te rog.
    Cedasem. Picasem ca o tâmpită în faţa lui. Am ajuns să îl rog să iasă din camera mea, să mă lase. Însă eram sătulă să aud acele cuvinte otrăvitoare pentru urechile mele, pentru creierul meu.
    - Sakura, nu voi renunţa la tine. Ascultă ce îţi spun: voi lupta pentru tine.
    Spunând asta se dădu de pe mine şi plecă. Mă lăsase singură în cameră gândindu-mă la ce mi-a zis. Nu putea fi adevărat, nu? Şi totuşi părea atât de real ce pălăvrăgea el. Simţeam emoţiile lui, simţeam că spune adevărul. Dar nu puteam cădea. Eu eram cu Damon, Damon e cel ce ţine la mine şi eu ţin la el.
    - Iubita, te caut de ceva timp. Ce ai păţit? Te doare ceva?
    M-am întors spre uşă şi l-am văzut pe Damon cum venea spre mine cu un chip îngrijorat. S-a aşezat lângă mine pe pat şi eu mi-am băgat capul în pieptul lui. Doream să rămân aşa, să nu mai cobor, să uit de toată petrecerea şi să rămân în braţele lui pe veci. Să îl las să îmi alunge orice gând negru despre Sasuke, sa îmi şteargă sărutul lui veninos de pe buze, să mă vindece şi să îmi zică că ce am trăit a fost doar un coşmar. Aveam să îi spun. Nu doream să îl mint ca după dacă află să iasă cu scandal, să mă cert cu el. Nu vroiam să îl pierd sau să îl rănesc.
    - Damon – am început lipsită de vlagă. Am luat o gură de aer în timp ce el mă mângâia pe spate. Spune tot dintr-o lovitură. – Sasuke a fost aici.
    - Aşa şi?
    - M-a.... m-a sărutat şi mi-a zis că va lupta pentru mine.
    - Sakura, nu îmi pasă. Eu ştiu ce simţi tu pentru mine şi ştiu ce simţi şi pentru el. Pentru mine e iubire, pentru el este... poate nu ură, dar ceva asemănător. Nu îţi face griji şi mă bucur că ai fost sinceră cu mine.
    Am fost? Am fost sinceră cu el? Dar cu mine? Nu credeam că ştiu exact ce simt pentru cei doi băieţi din viaţa mea. Ştiam că nu mai puteam sta mult aşa, dar încă câteva secunde nu strica nimănui. Mi-am ridicat capul şi l-am sărutat. Dar nu era acelaşi fior ca şi în cazul lui Sasuke. De ce? Ce se va întâmpla în continuare cu mine? Eu eram undeva la mijloc, cu un băiat de-a dreapta şi unul de-a stânga mea. Acum rămânea întrebarea. Care şi cum va rămâne? Îmi doream să fie Damon, vroiam ca Sasuke să moară, să dispară. Şi totuşi o întrebare mă măcina:
    Oare chiar doream asta?
     

    Acesta a fost capitolul 20. V-aş sfătui să nu întrebaţi de următorul Laugh. Vă aştept părerile/ criticile. Vreau să îmi cer iertare dacă am greşeli, l-am corectat, dar e posibil să îmi fi scăpat câte ceva -.-
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 25 Iul 2013 - 22:14

    edit

    Eu am spus c-o să fiu prima, dar voi nuuu! Ce bine îmi pare. Nimeni nu-mi poate lua locul de fan numărul unu al acestui fic; unul dintre cele mai bune pe care le-am citit.
    Rose, next-ul ăsta a fost sublim. Am simţit din nou acel amalgan de sentimente şi am fost derutată. Nu ştiu. Sunt constrânsă. Când Sasuke era peste Sakura, am crezut c-o să rămân fără suplu, c-o să fac infarct din cauza acelor emoţii.
    Apoi, după ce Sasuke a plecat, a venit Damon. Nici nu vreau să ştiu ce ar fi fost în inima băiatului care a iubit-o şi o iubeşte în continuare. Mi-am dat seama de un lucru: Sasuke  n-o merită. De ce? Pentru ceea ce a făcut.
    Eu, cel puţin, aş fi făcut ca Sakura, poate l-aş fi tratat şi mai rău. 
    Sper că Isablla s-a îndrăgostit, aşa nu-l va mai dori pe Sasuke, ar fi interzis. Cred că îl îndrăgesc foarte mult pe Damon şi fie să fie fericit cu Sakura până la adânci bătrâneţi. 
    Grr, tot nu-mi place gândul că ea a cedat şi s-a lăsat sărutată... Adică, fir-ar, mi-e foarte milă de Damon. : ( De ce nu există o Sakura pentru amândoi? 
    Când i-a zis Sasuke "arăţi perfect", aveam impresia că are un nod în gât şi că se abţine cu greu să n-o violeze. : )) Vai, Rose, sunt şi eu indecisă.
    Să înţeleg că capitolul va avea încă o parte sau un capitol legat de acţiunea din ăsta? Adică nu şi-a primit cadoul, deci înseamnă că n-a trecut de miezul nopţii şi că va mai veni un capitol incitant ca  acesta. 
    Iar Damon se mută? o.o Iei, iei, iei! :x Adică vor avea mai mult timp unul pentru altul. Eu aştept next-ul, sper să poţi să-l scrii, însă eu, spre deosebire de nesătulele de mai jos, pot aştepta. Sunt domesticită să aştept. (d) Deci, succes la facultate şi mulţumesc că mi-ai făcut ziua mai bună.

    Acum, pentru cele două de mai jos:
    Debb, trebuie să-ţi aminteşti de faptul că eu nu eram pe forum şi nici nu credeam că Rose va posta. Tocmai când am intrat, am văzut că s-a postat, Rose deja vă înştinţase că a pus next-ul, iar eu nu aveam de unde să ştiu. Aşa că nu eu am făcut ceva pe la spate, însă eu pot spune despre tine asta, corect? Ei bine, ştiu ficul ăsta de când am dat de ficuri, adică de vreo doi ani. Nu ştiu, nu crezi că era de la sine înţeles să fiu prima? Plus că, dacă vreau, n-ai mai fi prima nici la ficul lui Eli, corect? : )


    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Vin 26 Iul 2013 - 8:11, editata de 3 ori
    avatar
    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Joi 25 Iul 2013 - 22:14

    TUUUU !!!

     
    Andreea ! Oficial, te urasc :\ Eu ar fi trebuit sa fiu prima, ai lucrat pe la spate, ai facut tu ceva (D) fix cand voiam sa-l las inainte, te-ai bagat tu (d) Te rezolv eu mai tarziu.
    Asa, acum sa revin in lumea mea pacifista ^^
    Rooose :3 Am asteptat atat si pot sa spun ca a meritat fiecare minut X: A fost supeerb x: cred ca majorat de genul asta e cel mai frumos mod prin care o fata poate implini 18 ani :3 Rochie noua, invitati si - bineinteles- Damooooon X: Daaa, Damooon X: Ce moment romantic a iesit :3 Nu m-am abtinut, am simtit nevoia sa citesc faza de doua ori X: am adorat-o, la maxim X: Mi-a explodat punguta pentru chestii romantice X: da, chiar ca X: si mi s-a spart termometrul X: A fost atat de dulce, dar saracul inainte de asta nu avea Sakura timp sa-i dea si lui atentie ((: Bietul *hehe* Dar na ma, ca a avut timp si de el :3 God, nu-mi pot scoate scena aia din cap :3 Nu pot, deci nu pot :3 Si cu toate astea, cand au dansat a fost chiar uimitor ca era fix aceiasi melodie pe care a dansat cu Sasuke O.o Iti dai seama? Destinul vrea sa vorbeasca si Sakura i-a pus scotch la gura. *hehe* Eu zic ca inca are sentimente pentru Sasuke, adica ce alta explciatie ar fi pentru faptul ca uneori il vedea pe Sasuke in loc de Damon? Sau ca se gasea in acelasi  loc unde dansase cu Sasuke? o.O iti zic eu, dragosteaaa X: Aww, ce cuvant dragut. E pacat ca Sakura nu vrea ca aia doi sa se lupte pentru ea ((: Alte fete chiar ar adora asta ((: Si uite cat de gelos era in momentul ala :3 Imi venea sa intru in pc sa zic "Ciuda, fraiere ! " dar evident, nu pot (d) . 
    Sasuke cu Isabella? o.o Wow, incerca sa o faca geloasa pe Sakura ? ((: Adica, sa stea cu fete nu ar fi fost chiar ceva nou ;-? Dar nu mai e naiva X: Yeaaa B-) Asa mai vi de-acasa B-) Way to go girl ! Nu te lasa intimidata X: M-am indragostit de noua Sakura, pe bune si adevarat :3 
    O.o Ce cauta muciosul ala in camera ei ? O.o :-w Ei na, ce tupeu pe el (d) dar nu ma uimeste deloc, defapt. Pe langa tot ce a facut, asta e cutie de chibrituri - cum zice Eli *hehe* -  Dar sa se puna peste ea in pat? O.o Are you insane? o.o Am rasuflat usurata cand a zis ca nu-i face nimic ^^ Thanks to God x: Saraca Sakura, sta sub tipul pe care il urabeste [combinatie intre uraste si iubeste] si e obligata sa asculte tot ce zice el, e prizoniera in propria camera o.o biata *hehe* Si fii atenta ! A aratat sentimente ! Sentimente, iti spun ! Nu altceva, ci sentimente o.o iti vine sa crezi? nici mie. Si dupa vine faza mortala X: Kissssssss, yeaaaa B-) A fost faza mea favorita B-) pe langa multe altele *hehe* Deci, da, kiss X: Yeeaaa, SasuSaku invinge mereu X:  OMG O.O Cat de romantic ! O.O o sa lupte pentru ea O.o Asta chiar s-a indragostit,a? :3 Sau joaca iar teatru ?! Sper sa nu (D) Nu cred ca e el asa un buna actor (D) - am spus cred (d) - Si pleaca T.T nooooooo, trebuia sa mai stea T.T ma atasasem de el T.T fix atunci cand sunt legata de cineva tu il faci sa plece (d) nu e bine (d). Si apare iar Damon, si Sakura devine confuza? O.O nici asta nu e bine (D) Dar, sincer, nici eu nu stiu pe cine as vrea sa aleaga (d) Il iubesc pe Sasuke, dar Damon se poarta atat de draguut X: Deci da, e decizia ei xD Sau a ta defapt *hehe*
    Ok, deci asta e comm-ul meu :3 Sper sa fie destul de lung cat sa te motiveze pentru urmatorul capitol care vreau neaparat sa vina repede :3 repede de tot :3 Vreaaaau next :3 Si merit ! Merit sa stii ! 
    Spor la scris :3 O sa ai nevoie XD 


    Ultima editare efectuata de catre LOL? in Joi 25 Iul 2013 - 23:34, editata de 1 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 25 Iul 2013 - 22:15

    Bun ^^
    Party fratilor 

     Dupa ce te omor pe tine pentru ca ai stat atata sa scrii, o sa ma ocup si de asasinarea celor doua pacatoase de deasupra mea.
    In primul rand, totusi, tu stii ca te iubesc, dar esti o maniaca si o criminala si jur ca te omor. De ce? Pentru ca nu vrea sa-l accepte pe Sasuke si astia au fost la petecere iar EU NU am primit TORT! Crima, asa ceva se pedepseste cu moartea. 
    In al doilea rand, esti geniala Love it Ti-am mai spus ca te iubesc? Ah, da, am facut-o. Laugh 
    Si ce de pregatiri pentru petrecerea de ziua ei (la care eu nu am fost invitata) a indurat! Jesus. 
    Adrjhenwdqlqdmdekekssmdskndknd, edik43eqwj.... u3hewijlq.....? 
    Traducere: Esti sanatoasa la cap, femeie?
    Raspuns: Nu, nu esti. 
    Nimeni cu toti neuronii prezenti (Dar nu, al tau s-a sinucis de singuratate) nu o lasa pe cateaua in calduri (Sakura) sa se sarute cu AMANDOI tigrii. ...  Dar nuuuuuu, ea mai intai sa atinga buzele frumosului Damon Love it Si dupa sa se spurce din cauza lui Sasuke. Da, inca am pica pe el. 
    " Nu! Nu mă întorc în Milano. Mătuşa ta, îşi va deschide o casă de modă aici, iar eu şi Isabella, împreună cu Tsunade, ne vom muta în Konoha. " -> Tuuuu! Sa te duci...! Vrei sa spui ca e posibil sa mai existe saruturi si atingeri cu Damon? Consoleaza-ma! Trist Viata e prea cruda. Nu vreau, nu, nu, nu! Te rooog, ca de nu, tund si omor un inorog! (Nu, dedicatia ta nu m-a oprit din crime).

    Asa, apoi ce mai pui si ca tipul a stat deasupra ei! In pat! Ma rog, pacat ca nu i-ai pus pe tavan Down .
    Si perversul ii duce mainile deasupra capului, si bomba maxima: ei ii PLACE! 
    "Ne place, place, place..."
    Ca doar na... Ce sa si faca oamenii la petrecere, corect? Sa faca pui, dăăăă. Nu ti se pare normal? Da, nici mie.
    "Mi-am luat halatul şi un prosop cu care aveam să îmi frec părul." Mintea mea bolnava s-a gandit la prostii Blush . Dar intelege si tu... toata atmosfera aia Blush ....
    "Şi nu ni-l prezinţi pe... amicul tău? " Idem mai sus. Blush 
    Asa, deci cand ai spus de melc turbat am murit de ras Laughing Apoi vad acolo "telenovele"
     ghici la ce ma gandesc? Da, ai ghicit, bestia! Sa piara monstrozitatea! Laughing Oricum, deci geniale fazele.
    Ah, da, am uitat! Complimenteeeeeeeeeeeee Love it  Ooo da, asa se face. Fii dura, Sakura  . Ia zis-o maxim. 
    Si dupa toate astea, ii marturiseste lui Damon Down  Care vrea sa faca pe intelegatorul ca sa fie el cel ales Down . E un pacatos. Baietii buni si dulci nu mai sunt la moda deci el poate sa plece. Smile Ii dau perimisiunea. 
    "Rose! La mulţi ani, scumpa mea prietenă!  " Huuuuuh? *Eu, scuipand apa pe tastatura* Dulcegariii Think . E bine de stiut ca are prieteni Think . Deci mai noi e si o scumpa Think nu a avut parte numai de transformarea aia. Aha, e bine de stiu Think 
    Si apoi, ooo da, Saskura baby, ai grija ce-ti doresti pentru ca se poate indeplinii. Si cu toate ura mea pentru Sasuke, daca dispare, nu mai am de ce sa ma bucur pe aici! Deci darling, ai grija ce alegi pentru ca sunt ochii pe tine. 
    Iar tu, maniaco care esti si care te cunosc, o sa scrii, e clar? Capisi? Nu-mi pasa ca nu dormi o noapte sau esti prea ocupata sa faci nu stiu ce, M-I-E   I-M-I    S-C-R-I-I   N-E-X-T! E foarte clar? Pentru ca asa vreau, iar eu vreau si mancare, si am parte de mancare, deci ce m-ar oprii sa nu am parte si de next?
    Apropo, ma bucur ca ai scris 8 pagini Love , chiar daca din cauza asta eu am devenit (defapt eram) lenesa suprema. Laugh Se stie, oooo da! Asa te vreau de acum, Mrs. Viitoarea Sotie A Lui Sebby. Si sa ma anunti daca nu sunt on, pentru ca sunt si eu o capiata si cine stie cat as intarzia... Whistling 
    Ah, da, nu ma mai injura ca si eu te iubesc. Si nu-mi pare rau de romanul asta. Da, ma duc si la dracu, dar nu ma omora. Crying Te rog! 


    Ultima editare efectuata de catre Elizabeth Carter in Joi 25 Iul 2013 - 23:36, editata de 2 ori
    avatar
    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Irene. la data de Joi 25 Iul 2013 - 22:55

    Asibfghjkl! ≧◡≦
    Tu! Cioara umflata cu pompa! Umflata cu atata genialitate! ◕‿◕
    Te-ai gandit sa postezi si tu next-ul, dupa atat amar de timp. :-L
    Pentru atat ne-ai tinut tu in suspans? :-L Moooor! Este genial! (♥‿♥)
    Atat de ... perfect. :o3
    Un ▲ al dragostei. ❤
    Sunt curioasa cum vor evolua lucrurile. ಠ_ಠ
    Banuiesc ca Debb este cea mai fericita fata din lume ca ai postat next-ul si ca a aparut si Damon. ¬_¬ (Nu voi intelege niciodata de ce fetita asta este obsedata de el. -_-)
    Hmm, Sas`ke devine sentimental! o.O A realizat si el ce a pierdut?! O.O Totusi, nu prea imi place de el asa sentimental. (॓_॔) Ce va face ca sa o recucereasca? •..•
    Nu vad cum s-a razbunat Isabela pe Sas`ke. Doar l-a facut sa i se scoale (hormonii). ¬‿¬
    Oh, Damon si Isabela se vor muta aici si vor fi aproape de ea. ◣_◢  Ce se fa intampla cu venirea lor? ¬‿¬
    Tu, fumeie (fumate-ar unicornii) ma innebunesti. :-L Ce scuza ai? :">
    De next sa nu te intrebam? o.O De ce? :-w Te apuci de scris, ca sa nu mai stam atata dupa tine. [-( Azi cateva randuri, maine altele, si tot asa pana a se face capitolul. [-( Fara discutii! (D)
    Sper sa il aduci repede, ca altfel, te fumez! [-( Spor la scris! *kiss*
    avatar
    Raluca :D
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Raluca :D la data de Vin 26 Iul 2013 - 13:06

      Hei.Mă bucur mult de tot că te-ai decis să îţi continui fic-ul. Aşteptarea a meritat.
    Deci, pentru tine nu am cuvinte, nu stiu ce sa îţi zic, eşti GENIALĂ   
    Nu pot să cred ca Sasuke a sărutat-o,dar ce ma uimit a fost şi că ea i-a răspuns, speram sa îi de-a o palmă de să o ţină mintre  Laughing dar a fost bine şi aşa.  Ce încredere are Damon că pe el îl iubeşte, ce lovitură puternică va primi când va afla că se înşală Laugh  Deşi nu îmi place cum a procedat Sasuke la început eu tot pe el sper să îl aleagă. 
    Deşi ai spus să nu întrebam nimic de următorul capitol, eu sper sa vină cât mai curând Smile 
    Până la urmatorul capitol te-am Kiss 
    ~Sayonara~  
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mar 30 Iul 2013 - 11:08

    Nici nu te mai intreb daca esti cu capu` fiindca stiu deja raspunsul. Laugh Nici nu te mai intreb cum de ai indraznit sa faci asa ceva, sa o pui pe Sakura sa aleaga intre doi baieti, daaaar pentru ca mi-ai spus ceva ieri cand ne-am vazut, sa stii ca esti iertata, pentru ca numai eu stiu acel lucru si asa va ramane, da?  Pur si simplu nu am putut sa nu observ descrierea pentru rochia lui Konan, exact aceeasi descriere pe care mi-ai facut-o si tu ieri pentru alta rochie. Totusi de ce tocmai culoarea coral ai pus la rochia Sakurei? [de ce era sa scriu Rose? RPG-UL  e de vina, trebuie sa ma duc sa postez dupa Laugh ] Acea culoare face parte dintre preferatele mele la rochii, plus ca la felul cum ai descris-o, ma ducea cu gandul la o rochie superba. Oare Tsunade nu imi face si mie una la fel, dar nu asa de decoltata, pentru majoratul meu?
    Eu tot nu pot sa cred ca ai pus-o sa se sarute cu amandoi, cum ti-a putut trece una ca asta prin capul tau? [De fapt trebuia sa ma astept la asa ceva, mai ales de la tine, care nu esti normala, sau eu, cea care scotea sunete "minunate" ieri, pe strada, ziua in amiaza mare.   ] Oricum mi-a placut maxim cum a fost intampinata de catre invitati. Daca am inteles bine, Damon era la capatul scarilor si dupa ce l-a luat de brat, multimea a facut un culoar doar pentru ei doi? ASDFGHJKL... numai mintea unui geniu putea coace si descrie acea scena perfect. [Daca mi s-ar fi intamplat mie asa ceva, eu lesinam inainte sa se dea toti la o parte.] Ce m-a  mai facut sa sa spun "Odododo"  a fost cand intr-un final au ramas numai ei doi, Saku si Damon, si intr-un final ai pus scena sarutului si faptul ca Damon si Isabela vor ramane. A, noroc ca am scris numele ei si mi-am adus aminte de ce anume ii facea lui Sasuke. [alta perversa jumate... de la cine te-ai inspirat? *modesta de mine.*] Oricum de ai fi stiut ce imagini aveam in minte cand citeam acea scena, clar m-ai fi dus de urgenta la biserica, spunandu-mi tot drumul "pacatoasa" *cum mi-ai spus si ieri de altfel.* Laugh Alta scena care mi-am imaginat-o, cum numai eu puteam, a fost cand Sakura era in camera ei. Deja mi-l imaginea pe Sasuke beat mort, in pragul usii, mancand-o din priviri, iar ea cu o privire indiferenta si cu o atitudine superioara. Am crezut ca mor de cald cand am vazut ca au ajuns amandoi in pat... ma rog, pe pat *detalii, detalii*. Laugh Nu pe bune, eu am crezut tot timpul ca Sasuke beat si de aia face toate lucrurile, dar apoi cand ai ajuns la partea cu tristetea din ochii lui, am realizat ca nu e asa. Sasuke nu are inima de geata si nu va renunta la iubirea lui! Odododo. Love it Se anunta o bataie buna intre cei doi tigrii. Sasuke vs. Damon! In direct numai aici, pregativi-va floricele si evantaiele, s-ar putea lasa cu baiate la bustul gol.  
    Atlceva nu mai stiu ce sa mai spun, cred ca ti-am zis cam tot. Oricum sper sa aduci "la fel de repede capitolul" si sa ne lasi cu gurile cascate cum ai reusit si acum. Spor la scris si sa ai multa inspiratie.   
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Domino la data de Lun 5 Aug 2013 - 12:53

    doamne Rose, ficul tau e o adevarata telenovela pentru adolescenti. Ce-mi place la nebunie stilul tau. Mi-a placut acest capitol, acum Sakura e prinsa intre doi, pe cine o sa aleaga, pe Damon sau Sasuke.
    Ce picant a fost.
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 21 Aug 2013 - 11:05

    Bună dimineaţa! Vă mulţumesc enorm pentru comentarii. V-am adus capitolul 21 care sper să vă placă şi îmi cer iertare dacă mai sunt greşeli. Capitolul acesta este pentru Claudia, scumpa mea soră majoră *hug* , datorită ţie am pus o fază - ai să vezi tu. Să dansăm în continuare dansul Petre *dance* Laugh
    De asemenea este şi pentru Liz şi Debb care mi-au tocat creierii şi datorită lor eu vin cu capitolele mai repede decât deobicei Laugh
    Fără alte introduceri, vă urez: Lectură plăcută!

    Atenţie: +16!




    Capitolul 21
     
     

    - Sakura, ai primit un cadou. Uuu, frumoşi trandafiri.
    Mi-am ridicat puţin ochii din caietul cu desene şi am privit aranjamentul floral din faţa mea. Boboci de trandafiri roşii şi albi se amestecau într-o superbă inimă. M-am întins spre flori şi am smult bileţelul alb ce avea mâzgălit pe el nişte cuvinte.
    „ Nu mă pricep foarte bine la cuvinte sau la declaraţii de dragoste, dar ce îţi înşirui aici este spus cu cea mai sinceră iubire pe care am deţinut-o vreodată.
    Urăsc când nu te văd, când ştiu că nu eşti în preajma mea. Ţin la tine şi nu eşti o fată oarecare; eşti Soarele ce mă trezeşte dimineaţa şi Luna ce mă adoarme noaptea. Datorită ţie inima mea a învăţat ce este dragostea pentru o fată şi mă simt diferit graţie ţie. Îţi mulţumesc că exişti şi mă laşi să te admir.
    D.”
    Era puţin ciudat, pentru că Damon nu era genul de băiat care să trimită flori grămadă. El prefera să dea o singură floare ceea ce semnifica, după mintea sa, că fata, ce îi este alături, e unică în viaţa lui şi nu mai există alta. Era romantic acest gest şi prima dată m-a lăsat fără cuvinte. Acum... acum eram şocată cu adevărat. Nu mă aşteptam să îmi facă cadou un buchet uriaş. Nici nu ştiu ce i-a venit, pentru că ziua mea trecuse. În plus Damon nu oferea flori sau daruri prea des, deoarece considera că îşi pierd farmecul. Era unic la capitolul acesta şi îl adoram pentru asta. Acum cine ştie ce îl apucase. Poate era doar fericit, pentru că mă vede aproape în fiecare minut al zilei, iar relaţia noastră continuă fără nici cea mai mică problemă.
    - Îl voi duce în camera ta.
    Am aprobat-o pe Konan şi am încercat să reiau desenatul. Ei bine, acum nu mai produceam nimic frumos şi aveam senzaţia că realizez doar prostii. În jur de zece minute am încercat să fac un model la o rochie, dar nu a ieşit nimic. Am închis caietul cu un pocnet. M-am uitat la telefon şi constatasem că era ora 12:45. La ora 14:00 trebuia să mă duc la noua casă de modă a mătuşii mele. Numai ce se instalase acolo zilele acestea şi tot mai erau de aranjat unele lucruri, în plus bătea la uşă colecţia de sfârşitul toamnei-începutul iernii. Trebuia să fac faţă cu tot. Lucram alături de Tsunade şi în acelaşi timp trebuia să îmi văd de şcoală – pentru că era ultimul an de liceu – dar şi de viaţa privată.
    M-am ridicat de pe canapea şi am început să îmi târâi picioarele până la etaj. O altă zi de sâmbătă plictisitoare. Era sfârşitul lui octombrie şi tot era cald sau asta era senzaţia mea. Urcând scările am încercat să scriu şi un mesaj. Mare greşeală, pentru că aproape scăpasem telefonul împiedicându-mă de una din trepte. Las-o baltă, Sakura! Ai să ajungi să îţi rupi picioarele. Mda, aici aveam dreptate. Mai bine nu îi dau nici un mesaj de mulţumire lui Damon. În fond ce fel de iubită aş fi? E clar că una total nesimţită. El se chinuie şi eu să îi dau doar un mesaj? Asta nu mergea. Aveam să îi mulţumesc în mod personal, într-un loc în care să fim doar noi doi. Singuri! Deseori preferam liniştea alături de el şi rareori ieşeam prin mall. În general alegeam parcurile, cele mai îndepărtate locuri şi mai nou lacul din pădure.
    Adoram să fim doar noi doi, să ne auzim respiraţia unuia altuia, să ne simţim bătăile inimii ce parcă mergeau în ritm cu natura aproape moartă. Dacă se nimerea o vreme mai răcoroasă nu conta, pentru că trupurile noastre se încălzeau unul de altul. Ne completam unul pe celălalt şi puteam jura că trăiesc o poveste desprinsă din basmele cu prinţi şi prinţese. Şi totuşi nu era aşa. Totul era cât se poate de normal, de real, o trăiam pe propria piele şi mă puteam ciupi, dar degeaba căci nu era un vis, era pura realitate. Şi da, adoram această realitate.
     
    Stăteam în noul biroul al mătuşii mele şi discutam cu ea, Shizune – care era consultant în modă pentru tineri – şi Damon despre noua colecţie. Din când în când îi mai aruncam câteva ocheade iubitului meu zâmbindu-i, dar cum Tsunade se întorcea spre mine deveneam foarte interesată de discuţie.
    - Eu vreau ca Sakura să încheie prezentarea cu această rochie.
    - Ce să fac eu? Mătuşă, una este să te ajut şi alta este să încep să defilez prin faţa fotografilor.
    - O haide, Sakura! Oricum te chemam pe scenă la final alături de mine, deci nu e o diferenţă prea mare.
    - Dar de ce să nu o prezinte Isabella. Ea are cunoştinţe în acest domeniu.
    - Isabella va deschide prezentarea. Şi ştii, mă gândeam ca Damon să te conducă pe podium. Ce zici?
    M-am uitat spre el uimită şi aceeaşi reacţie o avu şi dânsul. Acum nu mi se mai părea o idee atât de oribilă să închei show-ul la braţul lui Damon. Deja mă imaginam pe podium având mâna peste a lui şi mii de fotografi să răsară de nicăieri. Aveam să fiu cea mai mândră fată şi să fac ravagii prin revistele de modă. Dar totuşi nu ştiam nimic despre mersul încurcat al modelelor, de atitudine şi toate chestiile alea. Trebuia să învăţ să fiu un fel de roboţel? Asta nu mi se mai părea atât de drăguţ şi nu mi se părea wow să mi se facă cuiburi de păsări în păr sau vreun machiaj de se sperie şi ciorile. Pentru că să recunoaştem, în lumea modei se exagera foarte mult.
    - Mă mai gândesc. Acum mă scuzaţi, am ceva de făcut.
    M-am ridicat de pe scaunul din piele având drept destinaţie bucătăria de acasă. Mă gândisem mult la cum să îl răsplătesc pe Damon şi am ales un picnic la lumina lunii. Era ceva ce ne caracteriza pe amandoi şi nu puteam rata o lună plină alături de Damon. M-am urcat în maşina primită cadou de la părinţii mei şi am băgat viteză spre casă.
     
    Roboteam prin bucătărie şi mă gândeam ce aş mai putea pune prin acel coş. Făcusem cam tot ce îi place şi ce îmi place. Mai lipsea băutura şi să îi dau mesaj prin care să îl anunţ de planuri. Mă pregăteam să fac asta, dar soneria de la poartă mă întrerupse. Eram singură acasă deci eu eram cea care va deschide. De parcă nu aveam ce face decât să răspund unor ameţiţi.
    - Sakura Anastasia Haruno?
    Mă întrebase bărbatul din faţa mea imediat ce am deschis uşa ieşind în faţa casei. Am aprobat şi am aşteptat să îmi zică scopul vizitei sale. Se uitase pe foile din faţa sa după care îmi ceruse să semnez, pentru că are ceva pentru mine. Eram dispusă să fac orice atâta timp cât scăpam mai repede. Îmi făcuse semn să aştept puţin şi acesta se duse spre maşina lui. A scos un urs uriaş alb ce ţinea în mână o inimă pe care scria  „I love you!”. Am rămas şocată la vederea lui şi mă gândeam că omul a greşit destinaţia, dar nu era aşa.
    - Asta e pentru dumneavoastră. O zi frumoasă!
    - Mulţumesc!
    Ţinând ursul în mână m-am îndreptat spre casă. Damon deja exagera cu aceste cadouri. Nu înţeleg ce îi venise. De ziua mea îmi dăruise un medalion de aur în formă de inimă având iniţialele noastre în interior şi acum astea. Eram depăşită de situaţie. Nu neg. Îmi plăcea să fiu răsfăţată şi să ştiu că cineva mă iubeşte şi mă apreciază pentru ceea ce sunt. El  nu mă judeca atunci când greşeam, mă ajuta să înţeleg şi să nu mai repet faptele. El  nu punea accent pe înfăţişarea mea, nu îi păsa dacă sunt aranjată şi am tone de farduri pe chip, el  se uita la sufletul meu. El  era unic şi era al meu!
     
    Am oprit motorul BMW-ului X6 lângă pădurice. Am zărit corpul lui Damon stând rezemat de maşina lui şi privindu-mă. Am ieşit în aerul rece al serii de toamnă. Iubitul meu îmi luase coşul cu bunătăţi proaspăt scos din maşină şi mă prinse cu cealaltă mână de talie. Aveam să petrec o superbă seară lângă el, încălzindu-mi trupul cu al lui şi răsfăţându-mă cu săruturi dulci. Mi-am lăsat corpul să cadă pe pătura abia aşezată pe iarbă, ridicându-mi totodată privirea spre înaltul cer.
    - Ce ţi-a venit să faci acest picnic nocturn?
    - Nu am voie să te răsfăţ? Şi tu o faci cu mine.
    - Ba da, ai voie. Nu neg că nu îmi place.
    - Bine, bine. Vroiam să îţi mulţumesc pentru cadourile superbe de astăzi.  Nu trebuia să te deranjezi.
    - Cadouri? Ce cadouri?
    - Florile, bomboanele, ursul de plus. Nu ţii minte? Ai amnezie?
    Adevărul este că primisem şi bomboane înainte să vin aici. De data asta fără bileţele care să îmi confirme că expeditorul era Damon. Era fără nici o îndoială.
    - Sakura, nu înţeleg despre ce tot vorbeşti. Nu ţi-am dăruit nimic azi. Am fost atât de ocupat încât nici cafea nu am băut. Hmmm, delicioase brioşe.
    - Merci. Ce? Adică tu nu ai trimis nimic?
    - Nu, iubita mea. De ce?
    Şi atunci mi-a picat fisa. Sasuke!
    „Sakura, nu voi renunţa la tine. Ascultă ce îţi spun: voi lupta pentru tine.”
    Vorbele lui îmi răsunase în minte timp de câteva secunde. El a spus că va lupta pentru mine şi nu renunţă, dar nu îl înţeleg. De ce ar trimite cadouri în numele lui Damon? Cât de cretin putea să fie acest băiat? Ei bine, cred că acum am aflat: foarte.
    Mi-am fixat ochii pe iarbă respirând lent, încercând să îmi controlez drăcuşorii care mă apucase. El a fost şi nu era nici cea mai mică îndoială în asta. Dacă crede că îi cad iar în braţele puternice şi calzi se înşeală. Eu nu vreau să mai sufăr, nu vreau să stau în preajma unui demon ce doar îmi devorează sufletul şi tot ce lasă în urma lui e o baltă de sânge în care se odihneşte un schelet. Nu pot să îl cred, nu pot avea încredere în el. Dacă ţine cu adevărat la mine atunci eu nu aveam cum să ştiu asta, nu puteam sau poate refuz să accept asta. Era totuşi o diferenţă între „nu puteam” şi „refuz”. Îi refuzam iubirea ca să...? Ca să mă simt eu bine că îl văd chinuindu-se mai ceva ca peştele pe uscat? Ca să nu mai sufăr? Ca să nu accept că... că ceva încă mocneşte pentru el în străfundul inimii mele? Ce se întâmplă cu mine, Doamne? Sunt îndrăgostită de doi bărbaţi sau confund dragostea cu prietenia? Adevărul e că ultimul sărut a lui Sasuke m-a pus pe jar şi a fost diferit faţă de anul trecut şi faţă de cel dat de Damon. Când am fost sub brunet mi-am simţit corpul electrocutat de dragoste, pasiune şi dorinţă. Nu ştiam dacă aceste lucruri proveneau de la el sau nu, dar cert e că le simţisem.
    Mâna caldă a lui Damon se aşezase precum o pană pe umărul meu şi mă făcu să mă întorc cu faţa spre el. Ochii lui blanzi mă cercetau şi buzele roşii erau arcuite într-un zâmbet suav. M-am întins spre el şi l-am sărutat. O mână o ţineam pe muşchii lui, iar alta pe obrazul său. Îşi introduse uşor limba în guriţa mea începând să exploreze imediat. Se lăsă uşor pe spate ceea ce mă forţă şi pe mine să vin peste corpul său. Îşi trecu degetele peste spatele meu umplundu-mă de fiori. Îşi strecură mâna pe sub bluza pe care o purtam şi am tresărit când palma sa mi-a atins încuietoarea sutienului roşu ce îmi ţinea pieptul în frâu. Însă nu făcuse nimic, doar şi-o aşezase undeva pe coloana mea vertebrală. Degetele de la cealaltă mână i s-au împletit cu ale mele atingând uşor iarba deja pornită spre moarte. Îmi plăcea să stau în braţele sale, îmi plăcea ca pieptul meu să se preseze de al său, iar buzele noastre să se frece una de alta. Totuşi nu era aceeşi senzaţie ce am primit-o de la Sasuke. Ceva lipsea şi nu ştiam ce. Parcă nu era aceeaşi intensitate. Nu ştiu... Era diferit.
    Am rupt uşor sărutul, pentru că aerul nu mai pătrundea cum trebuie în plămâni şi aveam senzaţia că mă voi înăduşi. Mi-am aşezat capul pe pieptul său ascultând bătăile rapide ale inimii sale. Îmi pieptăna părul cu degetele sale şi îi simţeam privirea în creştetul meu.
    - Sakura, ce ai păţit?
    - Nimic.
    - Nu te cred. De când ţi-am zis că nu ţi-am trimis eu nimic ai căzut pe gânduri şi aproape ai uitat că sunt lângă tine.
    - Iartă-mă, doar că mă gândeam. Cred că Sasuke e vinovatul şi nu înţeleg de ce, de ce nu vrea să renunţe odată.
    Nu mi-a mai raspuns aici, doar m-a strâns mai cu putere la pieptul său. M-a mângâiat pe spate încercând să îmi trimită din calmul său. Şi reuşea. Pentru câteva clipe am uitat şi mi-am impus să las aceste gânduri pentru seara asta şi să mă bucur de momentul nostru. Mâine aveam să rezolv totul. Însă acum trebuia să admir stelele ce începeau să apară deasupra noastră şi luna ce domnea printre ele. Auzeam foşnetul frunzelor uscate amestecate cu căderea apei din stâncă. Armonia domnea în natură, doar în mine era un haos.
     
    ***
     
    Băteam cu tocul în pavelele gri din curtea lui Sasuke. Îi refuzasem oferta lui Itachi de a intra în casa acestui amorezat. Preferam să stau afără şi să iau aer curat pentru a mă calma. Mă gândisem bine înainte de a veni aici. Puteam să îi spun la şcoală, luni. Dar cine mai aştepta până mâine? În plus acolo erau prea mulţi ochi şi urechi care ar fi profitat de această ocazie pentru a scoate noi bârfe. Şi ultima chestie de care aveam nevoie era să ajung subiect de discuţie şi aşa când a început anul şcolar toţi se întrebau de ce m-am schimbat privindu-mă uimiţi. Idioţi invidioşi, după cum mă învăţase Konan să le zic.
    Mi-am auzit numele şi m-am întors. Am pornit de jos continuând să urc puţin câte puţin analizând fiecare părticipă a corpului său plin de muşchi. Îi era greu să îşi ridice pantalonii mai sus ca sa nu îi văd bata boxerilor. Parcă o făcuse cu intenţie ca să nu mai zic de maieul alb prin care se cunoştea fiecare muşchi dezvoltat.  Am ridicat ochii mai sus până când i-am zărit chipul. Avea privirea somnoroasă, dar totuşi îmi zâmbea. Nu pervers ci dulce, bucuros să mă vadă. Ei bine eu mai aveam puţin şi îl pocneam. Mă şi mânca mâna. Părul negru era răvăşit şi în razele Soarelui mi se părea o splendoare de băiat. Aveam senzaţia că e rupt din poveştile de dragoste ale unei celebre scriitoare contemporane, dar era pura realitate.
    - Sakura, ce faci aici?
    - Ce fac aici? Dar nu crezi că ar trebui să îmi dai nişte explicaţii?
    - Explicaţii? Nu înţeleg. De ce ţi-as da explicaţii şi mai ales pentru ce?
    - Nu o fă pe prostul, Uchiha.
    M-am dus la maşină şi am scos din spate un sac de gunoi în care erau cadourile lui. Când m-am întors spre el îi zărisem ochii ce mă cercetau din cap până în picioare şi dorinţa de a pune mâna pe mine.
    - Uite de asta!
    Trântisem sacul de pavele şi din el sări cutia cu ciocolată. Nu mă atinsesem de nimic de acolo, deoarece erau de la brunetul din faţa mea. Privi preţ de câteva secunde darurile de la picioarele mele după care oftă şi îşi ridică faţa spre mine. Păşi peste acel sac negru şi se apropiase mai mult de corpul meu.
    - Nu ţi-au plăcut?
    - Nu! De ce le-ai trimis în numele lui Damon? Cât de cretin eşti?
    - Am trimis buchetul semnat cu numele lui, nu şi restul. Am făcut-o, pentru ca tu să le accepţi.
    - Îţi dai seama că aşa mă trimiteai şi mai mult în braţele lui, nu?
    - Da, sunt conştient de asta, dar aveam să îţi mărturisesc. Şi da, sunt un cretin. Sunt un idiot care te iubeşte mult prea mult şi tu mă distrugi încetul cu încetul. Nu vrei să accepţi asta. De ce Sakura?
    Mi-a prins mâna şi a pus-o în dreptul inimei sale. Dacă la început vocea lui era gravă acum, la ultimele două propoziţii, se schimbă în una dulce şi melancolică. Eram buimacă. Nu ştiam ce să fac. Să plec, să îl pocnesc sau să îl accept, să îl las să văd până unde merge. Doream să fug de acolo, dar picioarele mele îmi înţepenise. Nu îmi puteam dezlipi ochii din ai săi şi buzele sale erau o tentaţie uriaşă. Nu, Sakura! Nu poţi face asta!  Ba da, puteam! Şi aveam să o fac. Trebuia să mă conving de ceva.
    - Pentru că nu vreau să mai sufăr. Nu ai idee cum m-am simţit. Lumea mea s-a prăbuşit peste mine în acea zi. Atunci am crezut că cineva ţine la mine aşa cum sunt, dar nu, totul s-a dovedit a fi un joc stupid şi copilăresc. Nu ai cum să înţelegi.
    - Nu plânge, mi flor de cerezo. Ştiu, nu te pot înţelege, dar datorită timului petrecut lângă tine am ajuns să te cunosc mai bine şi să îmi plăcă acea fată inocentă şi dulce. Spusesem acele vorbe ca să scap de prietenii mei, asta nu însemna că erau şi adevărate. Toată vara ai fost în mintea mea şi nu pricepeam de ce, dar când te-am revăzut am înţeles. Am înţeles că ţin la tine.
    - Sasuke, tu...
    - Sakura, iartă-mă. Iartă-mă, draga mea!
     Se aşezase în genunchi în faţa mea. Rămăsesem pur şi simplu blocată. Am înghiţit toată saliva de care dispunea gura mea în acea clipă. Buzele mi se uscate şi mi-am trecut limba peste ele. Am dat să spun ceva, dar era inutil. Nu mă aşteptam să facă acest gest. Pe lângă faptul că mă strigase aşa cum obişnuia el pe vremea când eram împreună a mai apărut şi asta. Poate că ţinea cu adevărat la mine, pentru că dacă nu era aşa atunci în clipa actuală nu era în genunchi în faţa mea abţinându-se să plângă. Cele câteva lacrimi care îmi apăruse la început s-au uscat pe obraz şi abia mai respiram din cauza şocului. Totuşi nu puteam să îl mai las să stea aşa. Eram... nu cred că am cuvântul potrivit pentru starea mea. Mi-am pus cealaltă mână pe chipul lui privindu-l cu duioşie. Nu eram chiar atât de rea să stau şi să îl privesc cum se târâie după mine. Nu eram vreo regină barbară. Mă înmuiase gestul lui.
    - Te rog, nu fă asta. Ridică-te, te rog, Sasuke.
    - O meriţi. Meriţi asta şi mult mai multe.
    - Nu, Sasuke. Şi eu greşesc, doarece sunt om însă nu trebuie să faci asta. Te rog frumos să te ridici.
    Se ridicase şi totodată se apropiase mai mult de mine. Îi priveam negrul abisal al ochilor pierzându-mă cu totul şi nu am realizat când mâna lui s-a înfăşurat în jurul meu aducându-mă mai aproape de dânsul. Chipul său se apropia tot mai mult de al meu şi nu am dat înapoi, dar nici nu am stat pe loc; m-am dat mai aproape de el astfel încât buzele noastre s-au unit undeva pe la mijlocul drumului. Imediat mii de furnici se urcase pe mine şi mă cutremurasem sub atingerile lui. Inima începuse să îmi bată cu putere şi doream mai mult. Simţeam cum ceva se aprindea în interiorul meu şi o căldură mă cuprinde. Era greşit ceea ce fac, pentru că practic îl înşelam pe Damon însă nu mă puteam abţine. Dorinţa era prea puternică. Îl vroiam. Săruturile lui mă înnebuneau şi mă făceau să iau foc. Era... era unic şi special. Nu e acelaşi sentiment ca şi cu Damon. Erau total diferiţi. Ceea ce mă face să mă întreb pe care iubesc şi cum îl iubesc. În interiorul meu era o confuzie totală. Sentimentele îmi erau amestecate şi nu mai făceam diferenţa între ele. Damon nu mă rănise, Sasuke o făcuse. Damon ţinea la mine şi acum părea că şi Sasuke, Damon era un înger şi Sasuke un demon, Damon mă făcea să uit de griji în schimb Sasuke mă ducea pe culmile extazului când buzele noastre se frecau una de alta.
    - Dă-i drumul, idiotule!
    Cunoşteam vocea. Era Damon! Dar nu înţelegeam ce face aici. Imediat m-am depărtat de Sasuke privindu-l şocată pe iubitul meu. Acum era acum. Trebuia să îi dau explicaţii şi nu puteam da vina doar pe brunet, pentru că şi eu acceptasem acest sărut.
    - Damon, te rog să te calmezi. Nu e ceea ce crezi. Sasuke nu îmi făcea nimic rău.
    - Taci, Sakura! Cred că îmi ajunge. Dacă am înţeles faza de la majorat a fost o chestie, deşi încă mă gândesc la ea, dar nu mai accept şi asta. El trebuie să priceapă că tu eşti a mea şi nu a lui, trebuie să înţeleagă că te-a pierdut şi tu îl deteşti.
    - Dacă mă detestă de ce mi-a acceptat săruturile? Dacă m-ar detesta nu ar fi deranjată de cadourile mele, ba chiar ar fi indiferentă şi le-ar arunca. Nu ar veni până aici unde ştie clar că se bagă în gura lupului.
    - Tu o forţezi să facă asta, tâmpitu drecu ce eşti. Nu îţi dai seama că o răneşti?
    - Şi tu nu îţi dai seama că eu chiar o iubesc şi ea mă iubeşte? Eşti aşa de orb.
    - Taci!
    Îmi era frică de ce se putea întâmpla. Nu îl mai văzusem niciodată pe Damon în această ipostază: cu venele cunoscândui-se, ochii plini de furie amestecată cu gelozie şi respiraţia fiind una greoaie. Îşi ridică pumnul şi îl lovise pe Sasuke fix în faţă. Mi-am dus mâinile la gură şoptind un „nu” amărât. Nici măcar nu îl auzise.
    - Eşti atât de prost, Damon. Sakura a căutat în tine un refugiu pentru idioţenia mea.
    - Sakura ţine la mine. Pe tine doar se răzbună. Tu nu însemni nimic pentru ea.
    - Atunci de ce reacţionezi aşa? E clar pentru că îţi e teamă să nu o perzi, îţi e teamă ca ea să nu recunoască adevărul şi să te lase.
    Pumn după pumn. Sasuke încerca să se apere, dar nu lovea prea tare şi nu îl înţeleg de ce. Sunt sigură că nu doar asta e forţa lui.
    - Luptă ca un bărbat ce eşti. Sau îţi e frică?
    - Frică? Nici gând. Dar prefer să le încasez. Pentru Sakura, pentru că ţin la ea şi pentru că le merit.
    Toate astea mi le spuse privindu-mă şi suportând altă lovitură. Una destul de urâtă pentru că imediat scuipase sânge. Mi-am întors capul în dreapta nesuportând imaginea din faţa mea. Sasuke chiar ţinea la mine şi încasa totul de dragul meu, dar eu uram violenţa. Detest să îi văd că se bat. Mă dezamăgeau amândoi.
    - Tu chiar nu îţi dai seama că aşa o răneşti pe Sakura?
    - Ce îţi pasă ţie? Luptă! Dacă tot zici că ţii la ea, atunci luptă pentru dânsa.
    Nu mai recunoşteam nimic din Damon, nimic nu îmi era familiar la băiatul ce mi-a vindecat rănile şi m-a ajutat să trec peste tot. Acum credeam că rolurile se schimbase şi Damon era demonul, iar Sasuke un înger în primejdie. Frica îmi puse stăpânire pe corp şi tot ce puteam spune era un „nu” soptit. Firicele de apă caldă începuse să îmi inunde chipul alb. Nu doream să îi văd în această ipostază. Ei chiar nu realizau, dar mă răneau. Nu suportam asta. Nu doream să se lupte pentru mine. Dacă ştiam că se ajunge la asta atunci refuzam să mai fiu cu vreo unul dintre ei. Refuzam doar ca să nu se mai rănescă. Ţineam la ei şi nu suportam să văd cum sângele împroaşcă asfaltul de sub noi.
    Auzeam fiecare lovitură în parte şi cuvintele dure pe care şi le adresau îmi erau în ceaţă. Nu doream asta! Nu sunt genul de fată care îi place când doi băieţi se bat pentru ea. Trebuia să mă simt flatată pentru că totul seamănă cu poveştile din cărţi? Nu! Şi trebuia să opresc asta, cumva. Mă durea fiecare lovitură oferită unuia altuia. Mi-am ridicat privirea şi i-am privit pe amândoi. Erau mânjiţi de sânge, dar Sasuke nu era în cea mai bună formă a lui. Atunci când am zărit că Damon se pregăteşte să îl lovească din nou nu am mai stat pe gânduri şi am fugit către ei băgându-mă în faţa pumnului. Îl simţisem din plin în abdomen. Pentru câteva secunde locul îmi amorţisem, dar apoi o durere cruntă mă cuprinse şi mă dezechilibrasem. Braţele lui Sasuke mi-au amortizat căderea ce putea fi una cu rupere de oase.
    - Idiotule, uite şi tu ce i-ai făcut. Din cauza geloziei tale!
    - Eu, eu...
    - Încetaţi amândoi. Nu vă daţi seama, dar în acest fel mă răniţi şi pe mine. Urăsc violenţa şi nu vreau să vă bateţi pentru mine.
    Se lăsase linişte şi nu mai zicea nimeni nimic. Aş fi deschis eu gura, dar mă dureau toate oasele şi îmi era prea greu ca să suport asta aşa că am închis ochii lăsându-mă moale în braţele lui Sasuke. Tot ce am mai auzit mi-a fost numele strigat în nenumărate rânduri şi scuzele lui Damon. Faptul oricum era consumat.
     
    Mi-am deschis ochii năucă. Din instinct mi-am dus mâna la locul lovit, dar nu mai simţeam nimic. Nu ştiam unde eram. Am clipit de câteva ori  ca să îmi revin. Am dat să mă sprijin în mâini, dar mi s-au afundat. Am privit în jur şi constatasem că eram pe o plajă. Rochia albă, lungă şi simplă cu un decolteu era uşor acoperită de nisip. M-am ridicat scuturându-mă şi am început să merg. Apa se izbea cu putere de picioarele mele şi îmi uda tivul rochiei. Nu ştiam încotro mă duc, dar cert e că inima mea ştia. Zărisem în faţă o persoană a cărei cămasă era purtat de vânt, ceea ce mă făcea să mă gândesc că nu era încheiată. Am început să grăbesc pasul şi nu ştiu de ce, dar strigasem doar un nume.
    - Sasuke!
    Şi respectiva persoană se întoarse. Era chiar el. Mă privi puţin după care îmi zâmbi şi îşi întinse mâinile ca să mă prindă. Mă ridicase de la sol învârtindu-mă. Mi-am proptit mâinile pe umerii lui zâmbind şi savurând acest moment. Acum nu mă mai interesa ce fac aici, cum am ajuns, ce s-a întâmplat. Mă lăsa să ating nisipul din nou şi îmi dădu părul pe după ureche năpustindu-se asupra buzelor mele fără alte ezitări. Mă răspuci şi mă lăsa pe spate uşor până când am ajuns iar întinsă şi cu el peste mine. Limba lui se strecură uşor printre buzele-mi întredeschise. Desfăcu nodul ce ţinea rochia pe mine şi începu să tragă uşor de ea. Nu m-am sfiit, nu am dat înapoi sau să fi tresărit când aceasta dispăru de pe mine. Eram dornică să îl am şi i-am smult şi eu cămaşa, căutând deja cum se desfac pantalonii lui. Dar nu mă lăsă să îi dau jos imediat cum i-am deschis. Îmi prinse mâinile deasupra capului şi cu celălalt membru liber al său trecu peste pielea-mi dezgolită. Coborî cu săruturile pe gât şi mă muşcă uşor forţându-mă să scot un mic icnet de plăcere. Se duse pâna la sânii mei lăsaţi liberi şi îi sărută. Coborî până pe abdomen după care urcă uşor şi se opri la piept începând să sugă mai ceva ca un bebeluş dornic de laptele mamei. Mi-am înfipt mâna în părul lui dându-mi capul pe spate şi scăpând mici sunete de plăcere. Doream să gust cu totul din trupul său şi să mă contopesc cu el. Nu ştiam în ce loc suntem şi cum de am ajuns aici, nu ştiam dacă eram cuplată sau singură. Cert e că eram alături de brunetul ce îmi sucise minţile din clipa în care l-am văzut. Îşi ridică uşor capul şi mă privi cu intensitate în ochi rostindu-mi suav numele. L-am împins aşezându-mă peste el. Îi întorsesem fiecare sărut. Atingeam cu buzele pieptul lui şi tot trăgeam de pantaloni în jos. Nu mi se părea corect ca doar eu să fi rămas cu o singură piesă din lenjeria intimă. Reuşisem să scap şi de ei. Se ridică în şezut şi mă obligă să îmi încolotocesc picioarele în jurul bazinului său. Trecusem cu unghiile pe spatele său atunci când colţii săi au intrat în pielea gâtului meu. Am închis ochii şi mă bucuram de fiecare atingere fierbinte şi tremurată- ceea ce îmi dădea de înţeles că abia se abţinea.
     
    - Sasuke!
    - Îmi pare rău, dar mama m-a botezat Hinata şi nici nu sunt băiat.
    La auzul acestor vorbe am deschis ochii dând de tavanul alb al camerei mele. M-am uitat în dreapta şi părul negru al Hinatei se revărsa peste umerii săi acoperiţi de o cămaşă turcoaz.
    - Ce caut aici? Ce faci tu aici? Cum de am ajuns aici?
    - Eşti în camera ta. Am avut grijă de tine cât ai fost leşinată. Naruto te-a adus. De fapt eu şi Naruto.
    - Voi? Dar eu eram... Hinata, nu mai înţeleg nimic.
    - Deci, treceam frumos cu Naruto prin faţa casei lui Sasuke şi am auzit numele tău strigat în mod disperat aşa că am intrat şi te-am zărit în braţele brunetului care se certa cu Damon care să te ducă acasă. Cum Naruto deţine un temperament mai ridicat i-a trimis pe amândoi la originile lor şi te-a luat în braţe punându-te în maşina ta. Aşa ai ajuns tu aici.
    - Bun. Mulţumesc, cred. Ce făceai tu cu Naruto? Parcă erai certată cu el.
    - Ştiu, dar ţin prea mult la el şi în fond şi-a cerut iertare pentru comportamentul lui prostesc şi mi-a demonstrat că e dispus să se schimbe. Mi-a cerut o şansă.
    - Şi tu i-ai acordat-o? Băieţii pot fi nişte nemernici şi se pot juca cu fetele după bunul plac.
    - Ştiu, Sakura. Dar dacă ţii la cineva enorm de mult laşi orgoliul şi îl accepţi aşa cum este, încerci să treci peste şi să îţi formezi un alt prezent, respectiv viitor. Aşa cum am făcut eu şi nu regret, cel puţin nu acum. În viaţă trebuie să îţi asumi riscuri, dar să ştii că nu poţi rămâne legată de trecut mereu. Ce a fost a fost. Prezentul şi viitorul contează.
    Vorbele ei îmi sunau cunoscute. Semănau cu ale lui Konan şi aici avea dreptate. Trecutul trebuia lăsat şi să mă bucur de prezent, să îmi formez viitorul după cum vreau. Dar cum îl doream? Ea trecuse peste şi îl acceptase pe Naruto aşa cum este. Oare aşa ar trebui să fac şi eu? Dar nu puteam. Aveam un orgoliu prea mare şi ştiam că din cauza lui am să pierd multe.
    Am auzit un ciocănit în uşă şi imediat chipul trist a lui Damon se furişă în cameră. Hinata ne privi pe amândoi după care se retrase în linişte. Era vremea discuţiei cu acest băiat şi aveam sentimentul straniu că nu va fi una plăcută.
    - Sakura, ascultă-mă. Nu a fost intenţia mea. Îţi jur! Îmi pare rău!
    - Ştiu, dar te-ai fi putut opri sau de fapt ai fi putut să nu începi această luptă inutilă ce m-a rănit enorm. Urăsc violenţa şi nu vreau ca voi să vă bateţi pentru mine. Nu vreau fantezii rupte din paginile cărţilor de pe piaţă.
    - Ştiu. Îmi pare rău. Nu ştiu ce a fost în mintea mea. Am fost orbit de gelozie când am văzut că te săruta.
    - Damon, nu doar Sasuke e de vină. Am şi eu partea mea şi mi-o asum. I-am acceptat sărutul şi am... am dorit mai mult.
    - Poftim? De ce?
    - Nu ştiu. Aşa simţeam. Ceva mă împingea spre el, tot mai mult. Nu pot explica asta.
    - Sakura, încă ţii la el?
    Mi-am întors capul uimită spre dânsul care mă privea trist şi furios în acelaşi timp. Acum ce aveam să zic? Nici eu nu eram sigură de asta, dar să îi mai spun şi lui un răspuns corect. În plus nici nu puteam să îl rănesc. Mi-am întors privirea spre un alt punct din cameră, orice, dar numai să scap de ochii lui.
    Imposibil!
    - N..Nu ştiu. Adică, nu, nu cred că ţin la el.
    - Nu ştii? Nu crezi? Sakura îţi dai seama că mă răneşti acum? Îţi dai seama că îmi dai senzaţia că doar te-ai folosit de mine?
    - Damon, nu lua lucrurile aşa. Nu e vorba de asta. Doar că am devenit foarte confuză şi nu pricep de ce. Nu m-am folosit de tine, ţin la tine şi vreau să fiu cu tine. Damon...
    - Sakura, nu ştiu. Ce mi-ai zis tu m-a pus serios pe gânduri. Trebuie să îmi revin.
    - Damon nu îmi spune că o rupem. Nu vreau asta, ţin la tine.
    - Da ţii, dar nu ştii cum şi eşti confuză. Nu ne despărţim, dar cel mai bine e ca una-două zile să stăm departe unul de altul pentru a reflecta la situaţie.
    - Adică ne despărţim.
    - Nu, Sakura. Adică... Lasă-mă să mă gândesc. S-au întâmplat destule şi mi-ai mai zis şi tu asta.
    - Damon...
    Se ridică de pe pat şi plecă. Fără ca măcar să îmi dea vreun pupic cum mai are obiceiul. Acum o făcusem lată. Îl rănisem pe Damon, mă rănisem pe mine şi din cauza mea Sasuke va avea vânătăi pentru următoarea lună. Eram un dezastru! Nu meritam pe nici unul dintre ei.
    avatar
    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Irene. la data de Mier 21 Aug 2013 - 11:49

    Buun *hmm* Acum am terminat de citit. :3
    Cand Sakura spusese ca acele cadouri nu prea sunt genul lui Damon, m-am gandit la Sas`ke si ca el ar face tot posibilul sa o recucereasca.
    La faza cu bataia, Sakura mi s-a parut penibila. Ok, nu-i place violenta si nu-i place ca cineva sa se bata pentru ea. Ok, inteleg. Dar sa stai asa ca o statuie, fara sa faci nimic ... :|Saracutul Sas`ke. :o3
    Buun, au luat o pauza. Poate reuseste sa decida cu cine vrea sa ramana.
    Si faza cu " Nu merit pe nici unul din ei", si ca "E vina mea" blah, blah, blah. Oh, tee rooog! :|
    Sunt curioasa ce se va iuntampla in continuare. Spor la scris!


    Ultima editare efectuata de catre •Kira™ in Mier 21 Aug 2013 - 13:03, editata de 1 ori
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 21 Aug 2013 - 12:26

    edit
    Nu pot să cred că s-au bătut pentru ea... Se pare că toţi au fost afectaţi. Mă gândeam eu că acele cadouri erau din partea lui Sasuke şi am fost tare uimită când s-a pus Sasuke în genunchi, sau că a încasat acei pumni pentru a fi iertat. Aştept next.


    Ultima editare efectuata de catre Reeah in Mier 21 Aug 2013 - 14:06, editata de 2 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mier 21 Aug 2013 - 12:52

    Helăăău!
    Party fratilor 

    A... treia. Superb. Ca data trecuta. VIATA E CRUDA!  
    Oh, God, Rose, nu esti normala! Cate si cate si mai cate s-au intamplat? Si eu mai si intarzii cu comm-ul, dar ma ierti tu, asa-i? Hai, nu te supara, uite numai ce dulcica sunt. ;;] Eh, eh? Zi tu ca nu ti-a trecut. 
    Dedicat mie... si altora, dar si MIE! Uitati ma ce ma iubeste inoroaga  Love  Asta da, imi place. Parca a devenit mai special ca e pentru mine, uff, nu, n-am eu norocul asta, capitolul e superb ca asa l-ai facut tu sa fie prin felul tau de a scrie si nara si dialogul si ufff, iubirile mele, cateva fic-uri, dar parca asta.... parca e mai special, parca imi place mai mult ca altele. Si bine ca ai pus capitolul asta blestemat ca faceam crize daca mai asteptam mult.  
    10 PAGINI! Love Superb. Asa da, baby, asa se face. Scrii mult ca sa am eu de ce ma bucura! Love Oooooo da, capitol mare si adus rapid. Imi plaaace asa Love it 
    Doar +16, femeie? Nu esti normala? 'ai sa-nebunesc, eu visam PLUS 18! ... Imi distrugi visele, femeie! Deja vedeam -si cu ce mi-ai dat pe mess- si chiar, dar chiar crezusem ca o sa fie o scena fierbinte -care o sa le provoace mancarimi la amandoi de la nisip-  zic si eu... ma rog, hai ca am luat-o cu mijlocul. 
    Incepand cu ordinea cronologica a intamplarilor din acest capitol, ESTI UN GENIU! Daca nu mi-ai fi spus inainte si nu mi-ai fi aratat citate... nu m-as fi asteptat. Cat de bine poti sa surprinzi oamenii <3 Superb, superb  
    Cadooooouri! Mie nu mi-ar pasa de la cine sunt daca le-as primii si asta le da inapoi?! Wtf? ha? Nu e normala, nu e normala iti zic! CIOCOLATA! Si un ursulet! Si, si, si, FLORI! Nebuna! Sigur nu e schizo? Sigur zici... pai atunci sigur a suferit un soc cranian traumatizant sau a fost rapita de extraterestri, e singura explicatie logica la reactia ei! [-( Hmmmm. [-( Las' ca vede ea. 
    S-AU BATUT!  Oh, God, s-au batut! Deci nu pot sa cred asa ceva -.-' De ce ai face una ca asta? Ai vrut sa-mi faci mie ziua mai frumaosa, nu? Cand au inceput sa se certe deja eram cu Nutella in mana si ma gandeam numai "BATAIE, BATAIE! ! ! YEAAAAAAAA   Pe vaaaal!" si s-au batut  Ce ma bucur.  Superba faza. Laughing Nu, nu e ciudat ca eu ma bucur la violenta, dar aia ca o mironosita ce PARE ca e -accentuam pare- se plange ca nu-i place [-( Mi-am schimbat totusi parerea cand am vazut ca a primit si ea o bucata destul de buna. Beam!  Am fost in extaz la faza aia.
    Faza de pe plaja... a fost... si e... si va fi.... e.... OH GOD! De unde atata frumusete? Love it Si cand mi-ai dat-o pe mess a fost la fel de frumoasa si incendiara si mai ales PERVERSA! 
    Si AAAAAAAAAAAAAAAA! NaruHina! Wow! Sunt mare fan! (L) Mereu mi-a placut cuplul, dar tu le dai si aerul ala original... SUPERB! 
    SI DA! AH! Ce bine-mi pare ca se despart. Fi-le-ar sa le fie! Ma bucur de topai pe aici prin iad de fericire. 
    Damon, am un mesaj pentru tine: PIEI! Tu l-ai lovit pe Sasuke! Te condamn la moarte!  
    O sa aduci capitolul urmator -NU MA MAI STRESA PE CHAT, STRESULE!- repede! Sper! Nu-mi strica si visul asta, indeplineste-mi-l, sunt si eu o biata inoroaga sefa care viseaza continuarea la fic-u' tau. 
    *blesteme ca am intarziat!*
    Kisses, dear!  

    Continut sponsorizat

    Re: Cea mai retrasa si singura floare e si cea mai frumoasa

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Vin 26 Mai 2017 - 10:14