╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile


    Damsel in distress

    Distribuiti

    lilyose
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 3

    Data de înscriere : 16/07/2013

    Damsel in distress

    Mesaj Scris de lilyose la data de Mier 17 Iul 2013 - 22:52


    Capitolul I Viata in turnul de fildes



      Simteam cum imaginea din fata mea devenea din ce in ce mai neclara, odata ce aerul din trupul meu se imputina. Nu stiu daca aveam sa ma obisnuiesc vreodata cu acea stare, desi o cunostem practic dintodeauna. Tot ce imi ramanea era sa incerc. Gem incet printre buze tinandu-ma cu putere de tablia patului.
         - Hinata, e suficient, spun pe un ton usor autoritar avand in vedere situatia in care ma aflam.
                Aud un "Da", urmat de clasicul Milady si ma intorc spre dreapta asezandu-ma pentru o clipa in pat, uitandu-ma la tanara femeie dinaintea mea. Avea fata ovala, iar pielea ei alba, era patata cu ceva negru ce parea a fi funingine. Ochii ei cenusi aveau cearcane negre in jurul lor, semnul unei nopti nedorminte. Le dusese din nou mancare garzilor de la temninte in noaptea asta probabil. Avea un suflet bun, poate prea inocent si nevinovat, poate prea docil, dar totusi era un suflet bun. Ma intrebam adesea, cum reusea. Parul ei negru si bineinteles lung, cu minunate reflexii albastre era mereu prins intr- un coc simplu, adecvat statutului ei social, avand mereu fire mai neascultatoare, ce-l faceau sa para nearanjat, iar aproape in fiecare zi o vedeam imbracata cu aceeasi rochie simpla si ea, de un indigo destul de frumos. Eram evident cu mult mai presus decat ea, dar tot nu putem intelege cum de era asa de frumoasa, cum de era mult mai frumoasa, decat multe aristocrate pe care le vazusem. Poate o invidiam pentru ca avea o frumusete sincera, cu obraji rosii si zambet timid, pe cand a mea era mereu ascunsa in rochii diafane si coafuri sofisticate. Exact cum trebuia sa fie.

         - Va simtit bine Milady? o aud intrebandu-ma ingrijorata.
    Zambesc stiind ca Hinata era printre putinii oameni, care intrebau asta din toata inima, ci nu doar din datorie. Vedeam in acea fata mai mult decat slujnica mea personala. Imi vedeam singura prietena din intreg regatul.
         - Sper ca nu v-am strans corsetul prea tare, o aud din nou.
         - E in regula Hinata, ii zic, revenind din nou in realitate. M-a cunosti doar, intodeauna ma pierd in propriile analize si memorii. Cat despre corset, oricum ar fi strans, ma astept sa-mi pierd cunostinta intr-o secunda, ori de cate ori il port, inchei razand scurt.
             
         Totusi astazi insistasem ca corsetul meu sa fie strans mai mult ca de obicei. In dimineata aceea eram chemata de rege, pentru o discutie si stiam ca talia mea, ca si mine de altfel trebuia sa arate perfect. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata acea expresie serioasa in ochii Majestatii Sale, Danzo, folosita cu referire la mine. Imi fusese teama sa intreb despre ce era vorba. Eram constienta ca Danzo nu era cel mai bland rege din lume, ca nu-i pasa de popor, ba ca era chiar un adevarat tiran, dar acest lucru nu parea sa supere pe nimeni intr-atat incat sa spuna ceva. Dar barfele circulau si oricat s-ar fi ferit servitorii, intodeauna ajungeau la urechile celor ca mine, ca noi, care cunoscuseram doar viata din castel. Ce nu stiau oamenii de rand si mult altii era ca Danzo nu era mostenitorul de drept al tronului, era fratele vitreg al reginei adevarate, pe care de altfel nu ajunsesem sa o cunosc, dar auzisem multe legende, adevarate sau nu.
                  Din cate stiam si imi pasa, regele era bland cu mine, chiar daca era aspru cu supusii lui. Plus de asta era constient de indatoririle sale, pentru ca nu auzisem ca vreun alt conducator sa ne invadeze tinuturile, sa incerce sa ia ce e al nostru. Plus de asta nu puteam sa nu-l iubesc. Era lucrul cel mai apropiat de o familie pe care-l aveam si pe care il voi avea vreodata. Tatal meu fusese un brav cavaler, dar razboiul il mistuise pe cand eu eram de-o schioapa, iar mama la urmat nu cu mult dupa aceea, inima ei nesuportand o asa mare durere. Tata si regele fusesera prieteni, iar el ma luase in grija sa, dupa ce parintii mei s-au stins. Asa devenisem pupila regelui, nu o fiica de sange, dar nici o simpla domnita de la curte.
       
             Respir adanc simtind cum Hinata ma ia de mana asezandu- ma pe scaun in fata unei oglinzi mari, probail pentru a se ingrijii de parul meu. Imi privesc relexia palida si ii studiez trasaturile fetei din fata mea. Piela ii era alba, curata , gata ca machiajul sa-i acopere orice urma de imperfectine ce ar putea exista. Avea ochii mari si verzi ca iarba cruda, buzele subtiri, roze, si nasul drept. Cu siguranta era figura unei fete aristocratice. Parul roz ii cade in valuri pe umeri si spate depasindu-i talia. Corpul ii era subtire si parea extrem de firav. Sfioasa, ating oglinda, vrand sa ma asigur ca persoana la care ma uitam nu era doar un miraj al imaginatiei mele. Trebuia sa fie ceva mai mult in spatele frumusetii aceleia. Nu putea fi decat o scoica goala! Si totusi oricat de nobila era, cu totii stim ca era doar o simpla femeie al carei destin era doar sa fie...frumosa.
     
       - Pareti mai ingandurata ca de obicei Lady Sakura, spuse Hinata periindu-mi parul, reamintindu- mi ca cel putin aveam un nume.
         - Asa e Hin, raspund zambitoare. Ma preocupa forte tare ce doreste sa-mi spuna regele. Ce crezi c-ar putea fi?
         - O, dar ce-as putea sti eu? intreaba ea umila. Nu sunt cu nimic importanta in ochii Majestatii Sale. Imaginati-va; sa discute, chestiuni importate precum situatia regatului cu o biata servitoare ca mine.
         - Ar trebui, ii zic vesela vazand in oglinda cum incepe deja sa roseasca. Esti cu mult mai inteleapta, decat toti acei incuiati care-i sunt indrumatori. Ar fi mult mai simplu si mai prosper, daca tinutul ar fi condus de cineva cu istetimea si cunostintele tale. Nu m-ar mira ca asta sa se intample intr-o zi.
         - Va rog Milady, nu va pierdeti din nou in propriile analize si nu va mai bateti joc de sfetnicii regelui. Nu se cade....
         - Asa ceva unei adevarate Lady, stiu, spun continuand ce dorea sa zica bruneta. Haide, Hin, suntem numai noi si nu stiu de cate ori ti-am repetat sa-mi spui pe nume si sa folosesti apelativul "tu".
         - Imi cer scuze Milady, o aud din nou si imi dau ochii peste cap. O rugasem de mii de ori sa uite de regulile impuse de scara sociala, dar aparent era incapabila in a intelege legatura pe care o aveam cu ea.
         - Oricum, continui eu, trebuie sa ma refer cel putin la Kabuto nu-i asa? Ar fi in stare sa se lupte cu un dragon pentru a se da bine pe langa rege. Cel putin el este un lingusitor, nu-i asa?
         - Da, zise fata intr-un sfarsit, putin timida. Unul foarte mare, daca imi permiteti.
    Amandoua chicotim pentru cateva secunde. 
         
          Odata ce Hinata, termina cu parul si machiajul meu imi aseaza cercul in jurul taliei, apoi bineinteles celelalte straturi ale rochei mele.    
                M-a tin de ea pentru a ma putea ridica si imi verific postura. Spatele era perfect drept, mainile prindeau delicat din cand in cand materialul rochiei, pentru am-i permite miscarea, iar capul era usor ridicat, oferind un alt indiciu al statutului meu. Sanii mei erau striviti de catre rochie si ridicati, pentru a se imbinea perfect cu imaginea gatului lung si a partii decente a pieptului, ce mirosea discret a parfum.
     Hinata se inclina in fata mea dupa care imi dechise usa.
    Ma indreptam cu un mers gratios si plin de eleganta, catre Sala Tronului.

     

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Damsel in distress

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 18 Iul 2013 - 16:04

     Bună, scumpo! Bine ai venit pe forum şi în marele nostru neam! Mi-a plăcut aspectul ficului, mi-am dat seama că te îngrijeşti de el şi am zis să dau o fugă şi să citesc; nu mi-am pierdut timpul. Din punctul meu de vedere, ai avut puţine greşeli, iar acestea fiind chiar foarte mici. Un sfat pe care ţi-l pot da, ar fi legat de estetică: nu mai centra capitolele. Dacă vrei, poţi folosi alineatul. - Dacă nu ştii codul alineatului şi vrei să-l foloseşti, poţi apela la mine. 
    Ficurile cu aristocraţi nu sunt de obicei structurate cum trebuie, însă scrii bine şi sunt sigură că vei face o treabă excelentă. 
    Îmi place Hinata, este loială şi demnă. Fiind primul capitol, n-am prea multe de spus. Sunt totuşi foarte curioasă de ceea ce-i va spune regele Sakurei. Aştept capitolul următor, spor la scris!

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Damsel in distress

    Mesaj Scris de Rose la data de Mar 23 Iul 2013 - 21:32

    Bună. Îmi cer scuze că am întârziat atât, dar acum se rezolvă. Critic ficul, nu persoana!
     

    Capitolul I Viata in turnul de fildes – centrat. Mereu, numele şi numărul capitolului se pun în centru.



      Simteam cum imaginea din fata mea devenea din ce in ce mai neclara, odata ce aerul din trupul meu se imputina. Nu stiu daca aveam sa ma obisnuiesc vreodata cu acea stare, desi o cunostem practic dintodeauna – din totdeauna. Tot ce imi ramanea era sa incerc. Gem incet printre buze tinandu-ma cu putere de tablia patului.
    Fără spaţiu înainte sau după dialog! Nu este corect.
         - Hinata, e suficient, spun pe un ton usor autoritar avand in vedere situatia in care ma aflam.
                Aud un "Da", urmat de clasicul Milady si ma intorc spre dreapta asezandu-ma pentru o clipa in pat, uitandu-ma la tanara femeie dinaintea mea. Avea fata ovala, iar pielea ei alba, era patata cu ceva negru ce parea a fi funingine. Ochii ei cenusi-cenuşii aveau cearcane negre in jurul lor, semnul unei nopti nedorminte. Le dusese din nou mancare garzilor de la temninte- temniţe in noaptea asta probabil. Avea un suflet bun, poate prea inocent si nevinovat, poate prea docil, dar totusi era un suflet bun. Ma intrebam adesea,-fără virgulă cum reusea. Parul ei negru si bineinteles lung, cu minunate reflexii albastre era mereu prins intr- un coc simplu, adecvat statutului ei social, avand mereu fire mai neascultatoare, ce-l faceau sa para nearanjat, iar aproape in fiecare zi o vedeam imbracata cu aceeasi rochie simpla-virgulă si ea, de un indigo destul de frumos. Eram evident cu mult mai presus decat ea, dar tot nu putem intelege cum de era asa de frumoasa, cum de era mult mai frumoasa, decat multe aristocrate pe care le vazusem. Poate o invidiam pentru ca avea o frumusete sincera, cu obraji rosii si zambet timid, pe cand a mea era mereu ascunsa in rochii diafane si coafuri sofisticate. Exact cum trebuia sa fie.
         - Va simtit bine Milady? o aud intrebandu-ma ingrijorata.
    Zambesc stiind ca Hinata era printre putinii oameni, care intrebau asta din toata inima, ci nu doar din datorie. Vedeam in acea fata mai mult decat slujnica mea personala. Imi vedeam singura prietena din intreg regatul.
         - Sper ca nu v-am strans corsetul prea tare, o aud din nou.
         - E in regula Hinata, ii zic, revenind din nou in realitate. M-a cunosti doar, intodeauna ma pierd in propriile analize si memorii. Cat despre corset, oricum ar fi strans, ma astept sa-mi pierd cunostinta intr-o secunda, ori de cate ori il port, inchei razand scurt.
     -fără rând liber!Totusi astazi insistasem ca corsetul meu sa fie strans mai mult ca de obicei. In dimineata aceea eram chemata de rege, pentru o discutie si stiam ca talia mea, ca si mine de altfel-virgulă; joacă un rol de apoziţie trebuia sa arate perfect. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata acea expresie serioasa in ochii Majestatii Sale, Danzo, folosita cu referire la mine. Imi fusese teama sa intreb despre ce era vorba. Eram constienta ca Danzo nu era cel mai bland rege din lume, ca nu-i pasa de popor, ba ca era chiar un adevarat tiran, dar acest lucru nu parea sa supere pe nimeni intr-atat incat sa spuna ceva. Dar barfele circulau si oricat s-ar fi ferit servitorii, intodeauna ajungeau la urechile celor ca mine, ca noi, care cunoscuseram doar viata din castel. Ce nu stiau oamenii de rand si mult – mulţi altii era ca Danzo nu era mostenitorul de drept al tronului, era fratele vitreg al reginei adevarate, pe care de altfel nu ajunsesem sa o cunosc, dar auzisem multe legende, adevarate sau nu.
     
                  Din cate stiam si imi pasa, regele era bland cu mine, chiar daca era aspru cu supusii lui. Plus de asta era constient de indatoririle sale, pentru ca nu auzisem ca vreun alt conducator sa ne invadeze tinuturile, sa incerce sa ia ce e al nostru. Plus de asta – ce e cu roşu şi subliniat reprezintă o repetiţie. Încearcă să eviţi, pentru că e inestetic. Poţi să foloseşti sinonime sau să te lipseşte uneori, ca în acest caz. nu puteam sa nu-l iubesc. Era lucrul cel mai apropiat de o familie pe care-l aveam si pe care il voi avea vreodata. Tatal meu fusese un brav cavaler, dar razboiul il mistuise pe cand eu eram de-o schioapa, iar mama la urmat nu cu mult dupa aceea, inima ei nesuportand o asa mare durere. Tata si regele fusesera prieteni, iar el ma luase in grija sa, dupa ce parintii mei s-au stins. Asa devenisem pupila regelui, nu o fiica de sange, dar nici o simpla domnita de la curte.
     
       
     
             Respir adanc simtind cum Hinata ma ia de mana asezandu- ma pe scaun in fata unei oglinzi mari, probail pentru a se ingrijii de parul meu. Imi privesc relexia palida si ii studiez trasaturile fetei din fata mea. Piela ii era alba, curata , gata ca machiajul sa-i acopere orice urma de imperfectine ce ar putea exista. Avea ochii mari si verzi ca iarba cruda, buzele subtiri, roze, si nasul drept. Cu siguranta era figura unei fete aristocratice. Parul roz ii cade in valuri pe umeri si spate depasindu-i talia. Corpul ii era subtire si parea extrem de firav. Sfioasa, ating oglinda, vrand sa ma asigur ca persoana la care ma uitam nu era doar un miraj al imaginatiei mele. Trebuia sa fie ceva mai mult in spatele frumusetii aceleia. Nu putea fi decat o scoica goala! Si totusi oricat de nobila era, cu totii stim ca era doar o simpla femeie al carei destin era doar sa fie...frumosa.
       - Pareti mai ingandurata ca de obicei Lady Sakura, spuse Hinata periindu-mi parul, reamintindu- mi ca cel putin aveam un nume.
         - Asa e Hin, raspund zambitoare. Ma preocupa forte-foarte tare ce doreste sa-mi spuna regele. Ce crezi c-ar putea fi?
         - O, dar ce-as putea sti eu? intreaba ea umila. Nu sunt cu nimic importanta in ochii Majestatii Sale. Imaginati-va; sa discute, chestiuni importate precum situatia regatului cu o biata servitoare ca mine.
         - Ar trebui, ii zic vesela vazand in oglinda cum incepe deja sa roseasca. Esti cu mult mai inteleapta,-fără virgulă decat toti acei incuiati care-i sunt indrumatori. Ar fi mult mai simplu si mai prosper, daca tinutul ar fi condus de cineva cu istetimea si cunostintele tale. Nu m-ar mira ca asta sa se intample intr-o zi.
         - Va rog Milady, nu va pierdeti din nou in propriile analize si nu va mai bateti joc de sfetnicii regelui. Nu se cade....
         - Asa ceva unei adevarate Lady, stiu, spun continuand ce dorea sa zica bruneta. Haide, Hin, suntem numai noi si nu stiu de cate ori ti-am repetat sa-mi spui pe nume si sa folosesti apelativul "tu".
         - Imi cer scuze Milady, o aud din nou si imi dau ochii peste cap. O rugasem de mii de ori sa uite de regulile impuse de scara sociala, dar aparent era incapabila in a intelege legatura pe care o aveam cu ea.
         - Oricum, continui eu, trebuie sa ma refer cel putin la Kabuto nu-i asa? Ar fi in stare sa se lupte cu un dragon pentru a se da bine pe langa rege. Cel putin el este un lingusitor, nu-i asa?
         - Da, zise fata intr-un sfarsit, putin timida. Unul foarte mare, daca imi permiteti.
    Fără spaţiu. L-ai pus aiurea. De asemenea nu se lasă spaţiu înainte şi după dialog. Este greşit.
    Amandoua chicotim pentru cateva secunde. 
      - fără rând liber. Puteai să începi de la capăt, cu aliniat. Ţi-am corectat eu, ca să observi exact cum trebuie.    Odata ce Hinata, termina cu parul si machiajul meu imi aseaza cercul- din câte ştiu se numeşte crinolină in jurul taliei, apoi bineinteles-virgulă celelalte straturi ale rochei mele.    
     
                M-a tin de ea pentru a ma putea ridica si imi verific postura. Spatele era perfect drept, mainile prindeau delicat din cand in cand materialul rochiei, pentru am-i-a-mi. Provine de la: a îmi permite miscarea, iar capul era usor ridicat, oferind un alt indiciu al statutului meu. Sanii mei erau striviti de catre rochie si ridicati, pentru a se imbinea perfect cu imaginea gatului lung si a partii decente a pieptului, ce mirosea discret a parfum.
    -Fără rând liber. Puteai începe propoziţia de la capăt.
     Hinata se inclina in fata mea dupa care imi dechise usa.
     
    Ma indreptam cu un mers gratios si plin de eleganta, - fără virgulă catre Sala Tronului.




     
    Titlul atrage, atât în engleză, cât şi în română. Observ că sunt foarte utilizate aceste nume de poveşti, în engleză. Mie mi se pare că dau un aer diferit faţă de restul, dar ce e important, este să atragă privirile şi să îndemne spre a fi citit. Titlu, fiind oarecum simplu, dă impresia că povestea ta va avea un drum lung şi încurcat.
     
    Nu îţi pot vorbi despre idee, deoarece nu o cunosc. Trebuie să recunosc că îmi place faptul că ai acţiunea în trecut, pe vremea în care se purtau acele rochii bufante, cu crinolină. Se pare că ştii destul de multe, pentru că primul capitol pare scris de cineva cu experienţă. Eu, una, sunt fană a acestor poveşti. Sper să mânuieşti cât mai bine ideea şi să o faci cât mai atractivă.
     
    Moduri de expunere:
    Pot să spun că te descurci. Îmi place cum îmbini naraţiunea cu descrierea şi dialogul. A fost o plăcere să îţi citesc acest prim capitol. Nu te-ai pierdut în detalii, nu ai plictisit şi nu ai oferit suficiente detalii încă din primele propoziţii.
    Nu am ce să îţi critic aici. Din punctul meu de vedere stai bine şi sper să o ţii tot aşa şi la viitoarele capitole.
     
    Aspect:
    Fii puţin atentă la ce voi spune:
    Numărul capitolului şi titlul acestuia se pun centrat !
    Textul se aliniază corespunzător, adică de la stânga la dreapta. Un de la dreapta la stânga, nu centrat!
    Nu se lasă spaţiu înainte sau după dialog !
    Laşi rând liber între fragmente atunci când ideile nu se mai leagă, ai sărit puţin peste timp sau ai mutat acţiunea în altă parte. Cam aşa merge sistemul. Nu lăsa spaţiu de un rând doar pentru o propoziţie. Poţi foarte bine să începi de la capăt cu aliniat, fără rând liber.
     
    În final : eu ţi-am aranjat capitolul cum trebuie şi ţi-am mai scris din când în când cum trebuia făcut.
     
    Greşeli :
    Pe text ai evidenţiate greşelile. Încearcă să fii mai atentă pe viitor. De asemenea fii atentă unde pui virgulele.

    Sfat: citeşte capitolul de minim 2 ori înainte de a fi postat. Dacă nu eşti sigură consultă dicţionarul.
     
    Cam atât. Pentru orice eventualitate, sfat poţi contacta pe unul din critici.
    O seară faină.
     
     
     
     

    lilyose
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 3

    Data de înscriere : 16/07/2013

    Capitolul II Datoria de a spune "DA"

    Mesaj Scris de lilyose la data de Mier 28 Aug 2013 - 22:09



     Capitolul II Datoria de a spune "DA"





        Parea ca trecuse cu adevarat o eternitate de cand imi parasisem camera. Cotloanele interminabile ale castelului aveau adeseori acest efect asupra mea. Cel putin acest drum imi oferea intodeauna timpul necesar sa meditez asupra actiunilor mele si sa nu fac nimic nechibzuit.
       La cativa pasi in spatele meu  puteam auzi respiratia gradata a Hinatei, ce ma conducea catre propria-mi destinatie. Drumul nostru fusese tacut. Nici una dintre noi nu spusese nimic si nici nu simtise nevoia s-o faca. Cu cat ne apropiam, zaream din ce in ce mai rar pe cineva din personalul castelului  sau pe oricine altcineva de fapt. Initial nu mi s-a parut a fi ceva ciudat avand in vedere ca era o superba zi de aprilie si afara soarele stralucea. Nu ma miram ca oamenii sa se fi furisat, doar ca sa-i simta caldura. Eu insami planuiam o plimbare prin gradina castelului, in acesta zi. Mi-ar fi placut mult mai mult sa explorez si celelalte colturi ale regatului,  dar pentru asta as fi avut nevoie de o excorta, pe care insa o detestam. 
       Totusi, aflandu-ma la circa 5 pasi distanta de usile imense de lemn ale Sali Tronului, am putut auzi voicile a doi oameni, dintre care unul parea a fi regele. Ascultand tonul pe care vorbeau am realizat ca nu putea fi o coincidenta faptul ca nici macar garzile ce pazeau aceasta incapere nu erau de gasit. Acesta conversatie probabil nu trebuia a fi auzita. Adevarul e ca  din curiozitate pornisem catre rege prea din timp si ajunsesem prea devreme pentru propriul meu bine posibil. 
     Ma uit catre Hinata pentru a ma asigura ca tace si incet ma apropi de usa, crapand-o putin si fara zgomot, pentru a putea auzi mai bine. Intr- adevar nu era ceva moral, si nu se cadea ca cineva cu statutul meu sa se comporte in acest fel, dar dorinta mea de a cunoaste cat mai multe ma facuse sa uit ceea ce s-ar cuveni mai degraba sa fac. Asa ca doar ascultam.
       - Nu se poate asa ceva! spuse regele pe un ton autoritar. Aceste talharii nu se mai opresc. Ma uimeste incapacitatea trupelor tale domnul meu.
      - Inaltimea Voastra, va asigur ca toti oamenii pe care ii am la dispozitie dau tot ce-i mai mai bun pentru a-i prinde pe nelegiuiti, aud o voce pe care mi-o aminteam vag, presupunand ca era al capului cavalerilor, dar ma uimea faptul ca regele i s-ar fi adresat cu acel apelativ.
      - Sigurantele tale nu-mi sunt de folos in acest moment, ma tem. Ce doresc eu sunt rezultate. Stii foarte bine ca se ascund in padurea ce se termina la granita regatului. Dealtfel, multe drumuri principale o i-au pe acolo. Puneti oamenii sa caute in fiecare coltisor si sa rascoleasca fiecare frunza.
      - Dar Inaltime, padurea este cunoscuta ca un adevarat labirit pe de alta parte, zise Kabuto, facandu-ma constienta de prezenta lui. Pana si cei experimentati isi gasesc sfarsitul acolo. Sa trimiteti o intreaga patrula ar fi o condamnare la.....
      - Nu ma intereseaza vietile ce sunt sacrificate, spuse regele intrerupandu-l brusc pe Kabuto, cu un ton ce-mi dadea fiori pe sira spinarii. Eu ma tin de promisiune si dumneata la fel sper, in dorinta unui trai cat mai imbucurator.
    Stiam ca acele cuvinte nu ii erau adresate lui Kabuto, iar faptul ca aud un murmur aprobator din partea celei de-a treia persoane imi confirma banuielile.
      - Sper ca realizati importanta acestei misiuni, vorbeste din nou Maiestatea Sa. Speranta incepe sa creasca si odata cu speranta vine o putere mai mare decat va inchipuiti. Acum va rog sa incetam cu aceste discutii. Tanara Sakura urmeaza sa ajunga din clipa in clipa si nu....
        Probabil as fi auzit restul propozitiei, daca odata cu pronuntarea numelui meu panica nu m-ar fi cuprins din senin, si nu as fi inchis usa la fel cum am deschis-o.
    Eram inca ravasita dupa reproducerea intregi discutii din nou in mintea mea, neintelegand totusi mare lucru in special ultimele cuvinte ale regelui, inainte sa pomeneasca de mine.
    O privesc pe Hinata care probabil auzise aceleasi lucrui ca si mine, chiar daca la un volum mai scazut, a carei fata ma indeamna sa-mi revin. Stiam ca ea ma va readuce cu picioarele pe pamant, dar nu imi inchipuisem ca avea sa fie atat de calma.
    Asteptam putin, dupa care imi retusez hainele si restul podoabelor de pret, ma dau cu cativa pasi in spate. O las pe bruneta sa bata la usa, pentru ca apoi sa apese vizibil pe manerul auriu.
      - Inaltimea Voastra, incepe ea facand o plecaciune inainte sa dechida usa complet, domnisoara Sakura e aici sa va vada.
    Presupun ca regele i-a facut semn sa deschida usa, avand in vedere ca fata se dadu in laturi, pentru a-mi face loc.
      - Multumesc Hinata, poti pleca acum, spun eu intrand.
        Sala era asa de uriasa incat ma uimea mereu, dar nu lasam acest lucru sa se vada. In fundul incaperii se aflau trei tronuri; unul mare in mijloc si alte doua mai mici in stanga si in dreapta sa. Regele se afla pe cel din mijloc, iar in fata lui de o parte si de alta erau Kabuo, si un barbat mai in varsta decat mine cam 30-40 de ani, as putea spune, cu parul roscat si o pereche de ochi caprui, caruia ii apartinea presupun vocea de mai devreme.
    Ma inchin in fata regelui cand ma aflu la cativa pasi de el.
      - Maiestate, doreati sa ma vedeti? am intrebat neprivindu-l inca.
      - Da draga mea, imi zise el. Cred ca ar fi timpul sa plecati, spuse apoi catre cei doi barbati.
    Kabuto imi facu un semn din cap in drumul sau catre iesire, eu raspunzandu-i in acelasi mod, dar celalalt barbat se apropie de mine si imi saruta mana.
      - Mi-a parut bine Milady, spuse apoi, eu inclinadu-ma respectoasa, oferindu-i un zambet fals totodata
      - De asemenea.
    Le luase doar cateva clipa sa paraseasca incaperea, iar imediat dupa acea regele imi facu semn sa ma asez pe tronul din dreapta sa. Ma privea bland, precum un parinte isi privea propriul copil. Imi atinse fata, mangaindu-mi obrazul, si zambindu-mi.
      - O, Sakura, devi mai frumoasa pe zi ce trece! exclama el, iar eu ii multumesc. Pacat ca tatal tau nu e aici sa vada, cat de mult sameni cu el.
    Amintirea tatei si totodata fara sa vreau a mamei imi trezea un gust amar pe buze. Imi lipseau asa de mult.
      - Esti inca un copil in ochii mei, incepu din nou, dar ceva in vocea lui ma convinsese ca era ceva serios, insa ai deja 20 de ani si ma uit  la o femeie acum. Multe tinere de varsta ta sunt de mult casatorite si a venit vremea sa le iei locul.
      - Dar Majestate, nu inteleg, spun eu pe un ton calm. Eram la fel de in varsta cum fusesem si zilele trecute.
      - Asculta-ma. Barbatul care tocmai a iesit se numeste Sasori Akasuna. El este regele din Sunakuare. Prin casatoria cu el nu numai ca unim doua regate, dar ai permisiunea sa iti pastrezi propria viata de aici, iar cum eu nu am mostenitori el imi va lua locul pe tron cand nu voi mai fi, alturi de tine bineinteles. El a promis ca trupele sale sa devina ale mele si ca el insusi sa fie nimic mai mult decat conducatorul lor pana atunci, cu in rol important in carmuirea regatului bineinteles. Nimic nu se va intampla fara consimtamantul tau totusi
         Cuvintele sa straduiau din rasputeri sa-mi paraseasca lacasul umed, dar nici unul nu reusea. Nu trebuia sa fie o surpriza. Stiam ca se va intampla intr-o zi, doar ca nu-mi doream sa traiesc acea zi. Nu durea cum m-as fi asteptat sa doara, dar din nou, ma pregatisem pentru asta de la nastere. Eram constienta ca nu-mi permiteam luxul sa refuz si sa risc inceputul unui razboi. Macar asta puteam face pentru poporul meu.
      - As fi onorata sa-mi unesc destinul cu cel al regelui din Sunakuare Majestate, raspunde incercand sa sun cat se poate de optimist.
      - Ma bucur copile, imi grai Inalimea Sa, dupa care imi saruta fruntea.
    Imi zise ca sunt libera sa plec, si dupa ce am facut o alta reverenta inaintea Sa, ma indreptam catre iesire, la fel de gratios cum am intrat. 
        Odata ce usa este inchisa in spatele meu insa, ma opresc privind in jur. Inca nu era nimeni de-a lungul coridorului. Bine. Perfect.
    Mai fac cativa pasi si ma opresc din nou, de data asta lipindu-ma de zidul de marmura alba. Am inchis ochii simtind cum sentimentul de ameteala ma cuprinsese si cum aerul refuza sa intre in plamni. Era corestul, stiam ca era blestematul de corset. Raceala marmurei ma mentinea insa constienta si, cat plamanii mei incercau sa recupereze aerul pierdut, discutia cu regele imi rascolea mintea.
       Nu stiu cat timp trecuse de cand ma aflam acolo, nemiscata, dar as fi facut orice, ca sa raman acolo, impetrita pentru eternitate. Ei bine, nici luxul acela nu mi-l permiteam. Imi deschid ochii si tragand aer in piept, ma fortez sa imi operesc lacrimile ce imi intepau ochii, gata sa curga. Nu le puteam lasa sa-mi strice machiajul. Frumusetea era tot ce mai aveam. Asta si demnitatea.
       In acest fel, imi asez din nou un zambet pe buze si incep a merge.


    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Damsel in distress

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:45

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

      Acum este: Joi 23 Feb 2017 - 16:10