Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Distribuiti
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Vin 3 Feb 2012 - 17:52

    Hey hey hey Big Hug
    M-am gandit sa va aduc next si aici ca sa nu va plictisiti Tongue
    Sper sa vad ceva mai multe commuri de data asta... Angel
    Daca nu voi vedea imi voi inchide ficul pentru ca oricum e postat pe alt forum Neutru:
    Deci sa vedem cui ii place ficul meu Evil
    Lectura placuta Big smile



    Cap. 10 - Amintiri intunecate


    “Ma simteam intr-un fel ingrozitor, si as fi vrut sa ma descarc pe cineva, insa singurul lucru pe care-l aveam era jurnalul si pixul meu negru...”

    "19.08.2011
    Draga jurnalule,

    Totul s-a schimbat in mine. Trupul, dorintele, apetitul, sentimenetele.
    Sufletul.
    Cat mergeam cu masina pe sosea inapoi spre casa ma simteam intr-un fel ametit, insa nu din cauza alcoolului. Iubirea mea pentru rozalie nu a incetat sa-mi izvorasca nici macar pentru o secunda – aceea secunda cumplita cand matusa Sakurei mi-a spus defapt ea avea alte planuri inca dinainte ca eu sa o cunosc pe rozalie – plina de tensiune si suspans, in care pot spune ca eram incins de-a-binelea pe canapeua familiei Sakurei. In momentul de fata, ma simt mai singur ca niciodata. Cu toate ca in trecut, sigurele sentimente de care am avut parte a fost tristete si ura, nu creedeam ca am sa mai am ocazia sa le simt dupa o perioada asa de indelungata de timp – mai exact 4 ani – in care am fost chinuit sa i-au o multine de decizii… majoritatea din ele regreteandule, insa putin impacat cu gandul ca erau cele mai corecte. Timp in care am fost oarecum chinuit de fratele meu. Timp in care nu stiam cum sa fac fata la atatea responsabilitati si sa pot avea sub control si viata personala care si ea a avut mult de suferit. Cateodata ma intreb cum de am reusit intr-un timp atat de scurt sa dau aceste amintiri uitarii si cum am facut ca suferinta pe care odinioara o purtam cu mine, in sufletul meu, sa dispara cu tot cu amintiri si sa-mi incep noua viata.

    Acum… in prezent, aceste sentimente isi fac din nou aparitia odata cu incidentul de nici acum o ora care m-a facut sa ma gandesc din nou la trecut si sa-mi trezeasca acele sentimente pe care le urasc si pe care mi-as dori sa nu le fi cunoscut niciodata. Nu regret nici umpic “prima intalnire” cu Sakura, cu atat mai putin faptul ca m-a facut sa-mi aduc aminte de partea mea intunecoasa care am incercat sa mio ascund timp de mai multi ani, reusind asta cu success pana-n present.

    Nu mai sunt in stare de nimic. Sunt frant, zdrobit, parca injunghiat pe la spate. Nu mai sunt constient daca ceea ce am sa fac de maine este corect sau nu. Probabil ca maine nici n-am sa ma mai duc la servici. As avea nevoie de un concediu…

    Nu pot sa-mi scot din cap scena dintre mine si Sakura de afara in care eu i-am soptit la ureche sa i-a acel sarut ca fiind posibil si ultimul.
    Pura coincidenta ca ea sa se afle la bar cand eu cu prietenul meu Neji ne faceam de cap intr-o noaptea obisnuita de duminica, a facut-o sa para speciala, magica, ci nu una banala. Nu mi-am dat seama cat de repede mi-a putut cadea cu tronc o fata cu care mi-am tras-o aproape de 2 ori intr-o noapte.
    A fost cu siguranata unica si singura mea noapte in care am uitat cu totul de tot si de toate din jurul meu… la un anumit punct chiar si de mine.
    Nu stiu daca voi trece cu bine si peste asta".


    Cand termin de scris imi pun jurnalul pe noptiera si ma bag in pat.

    _________________________________________

    Sorry.. aici chiar n-am avut ce poza sa bag Smile
    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 3 Feb 2012 - 20:25

    Gagica, in sfarsit ai venit cu continuarea. Pacat ca e atat de scurt acest capitol. Ce sinceer e Sasuke in acest capitol. Nu credeam ca va fi capabil sa fie atat de sincer.
    Ma bucur ca am ocazia sa-ti citesc ficul!!!
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Vin 3 Feb 2012 - 21:16

    Nyaan!!!! De ce??? De obicei imi vine sa il bat pe Sasu dar acum imi vine s-o omor pe Saku[-(
    Nu-i coreeect!!! Si matusa aia idioata! Nu putea sa isi tina gura inchisa?

    Las ca am sa ii dau eu o lectie matusii!!!
    STai sa vezi cum o iau de par!!!
    -AA sii.. un cap foaarte reusit!!!>.< Felicitari!! Sa vii cu nextu ca nu astept eu mult:D
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 4 Feb 2012 - 16:15

    Buna! Scuze de intarziere. Ti-am mai spus, a fost un capitol mic, dar cu toate astea cel mai bun, adica din perspectiva mea...e atat de bun si pot deslusi confuzia lui Sasuke si sentimentele de tristete si tradare. Eh, imi doresc sa se impace cu razalia, paote asa apele se vor mai linisti si nu va mai fi atat de derutat. Astept next-ul scumpo. Kiss
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Sam 4 Feb 2012 - 16:22

    Ciao! Smile
    Am sosit mai repede cu nextul pentru ca am vazut commuri, deci uitati-l. Big smile
    Sper sa va placa, acesta este mai mare deci, enjoy! Big Hug


    Cap. 11: Fosta despartire



    “Cand termin de scris imi pun jurnalul pe noptiera si ma bag in pat.”

    Dimineata devreme ma trezesc din cauza ca nu-mi gasesc locul in pat, asa ca ma asez cu fata spre tavan si stau si depan amintiri. Cu numai 3 saptamani inainte de a o cunoaste pe rozalie. Eram cu o fata, Iasmina. Aceasta imi spunea ca ma iubeste si eu am crezut-o. Intr-o seara m-a invitat la ea. Nemai putand de nerabdare m-am pregatit cu o ora mai devreme si arzand de nerabdare am cedat intr-un sfarsit asa ca ajunsesem mai devreme. Cand vin mi-a zis sa nu mai astept si sa intru direct, usa fiind descuiata. Cand intru in casa zambetul de pe fata mi-a pierit pana in seara cand am cunoscut-o pe rozalie. Am vazut-o cum se tavalea pe masa din bucatarie cu un afemeiat imputit. De aceea in seara aceea cu Neji eram ametit de bautura. Si din acelasi motiv aveam pofta aceea ce m-a impins sa ma napustesc peste rozalie in cabina din toaleta clubului.
    Eram frant. Inima imi urla de neliniste. In aceea seara am hotarat sa incerc sa o uit in timp ce ma plimbam cu masina lui Neji – o decapotabila – ca am sa o uit asa ca m-a intrebat daca nu cumva vin cu el in club. Deci, nestiind o alta metoda mai buna ca sa uit, am acceptat bucuros si ne-am indreptat spre destinatie. Si de aici cunoasteti povestea.
    Daca stau bine sa ma gandesc, tin minte multe dati cand am scris in jurnal despre ea. Din curiozitatea pe care o am si sa incerc sa mai retraiesc acele momente cand inca eram fericit, imi i-au jurnalul de pe noptiera si dau cateva pagini in spate pentru a-mi reciti gandurile de acum aproape 4 saptamani pana la “descoperie”.


    “23.07.2011
    Draga jurnalule,

    Astazi nu am nici un chef de servici. As vrea sa stau numai cu puiul meu. Sa o simt la piept in fiecare secunda din minut, in fiecare minut din ora, in fiecare ora din zi si in fiecare zi a anului. Inca de la prima intalnire mi-a placut de ea. E draguta, desteapta… frumoasa. Parca inca ii simt parul matasos si blond care ma gadila de fiecare data cand ma saruta, el fiind lasat mai mereu liber mai mult in fata decat pe umeri. Ochii ei albastri ca cel mai pretios safir in care ma pierd de fiecare data cand o privesc ma face sa nu o mai las niciodata sa plece, temandu-ma ca cineva ar putea sa mi-o fure.
    Nu pot risca. O iubesc mult prea mult. Chiar daca nu e chiar cum speram eu sa fie, ma facut sa ma simt in al 9-lea cer si de asta trebuie sa tin cont. Si chiar daca in ultima vreme nu ne-am mai vazut, adevarata dragoste tine si la distanta. E ora 6:58 cand scriu aceasta propozitie si acum 5 minute dabea m-am trezit. Tare as dori sa-mi i-au liber insa, chiar daca as face-o cu siguranta seful ei nu ar fi de accord sa faca la fel. Deci nu am incotro.
    Azi noapte am visat-o. Eram intr-un balon cu aer cald amandoi si stateam imbratisati privind campia si peisajele. Ne sarutam din cand in cand pasional si usor, vantul strecurandu-se cu greu printre trupurile noastre strans lipite unu de celalalt. Nu mai stiu exact ce am vorbit, insa stiu doar ca din subiect in subiect am ajuns sa vorbim despre viitor. Apoi deodata ma pun in ghenunchi si o cer de sotie. Aceasta ramane masca la gestul meu, aproape socata si gata sa lesine, insa se dezmeticeste repede de indata ce-si da seama ca sta nemiscata si schiteaza un zambet, apoi raspunde… “Da!”.
    Chiar nu stiu de unde aveam inelul., parca l-am luat de unde nu-i si i l-am pus pe inelar, apoi o sarut apasat cu o pofta de prostioare extrem de puternica, dupa care simt cum ceva imi intra in burta. Era cotul meu… Aveam o pozitie nasoala in pat si m-a facut sa ma trezesc. Ahh! Mai bine incep sa ma pregatesc de servici, sau am sa-mi fac singur observatii ca intarzii. Smile"


    Ce prefacuta! Probabil ca visul a fost un semn. A vrut sa-mi arate ca prin acel gest al ei – acela cand a batut in retragere – este defapt cea mai mare mincinoasa. Chiar nu puteam sa-mi dau seama la momentul respectiv cat de naiv sunt. Si acum la fel ma simt. Insa de data asta rozalia ma iubeste. Nu a vrut sa ma raneasca, insa s-a intamplat exact opusul.
    In camera bate un vant putin mut care imi face pielea de gaina si imi rasfoieste filele jurnalului la alta pagina. Se pare ca e una din timpul in care eram extrem de suparat si bulversat de situatie.

    “27.07.2011
    Draga jurnalule,

    Au trecut deja 5 zile de cand m-am despartit de Iasmina. La fel de bine puteam asemana aceste zile cu 5 ani. Secundele treceau ca fiind minute, minutele treceau ca fiind ore, orele ca fiind zile de parca Dumnezeu vrea sa sufar mai mult decat e defapt normal si face imposibilul posibil.
    Ma doare inima asa de tare, mai ceva ca atunci cand cineva ar incerca sa ti-o smulga din piept. Sufletul nu are liniste din seara cand m-am certat cu ea si vad secvente cu ea ori de ate ori ma gandesc la gestul Iasminei. Purul gand ca ea nu ma iubea si ma tinea probabil pentru bani – insa nu sunt sigur – sau pentru a nu-mi rani sentimentele – ceea ce nu-mi vine a crede ca-l iubea pe spurcatul ala la ficati de droguri – incercand sa gaseasca intr-un final o scuza pentru a ne despartii, si eu fiind de aceasi parere.
    Asta chiar are sens. De aceea ma evita din ce in ce mai des. Pentru ca intr-o nefericita zi sa vina sa-mi zica ceva genu “Imi pare rau Sasuke, insa nu mai merge asa. Relatia noastra la distanta nu va merge niciodata.”.
    Cu cat ma gandesc mai mult la asta cu atat imi fac o parere si mai proasta despre adevaratul ei caracter. Nu am mai vazut-o de atunci. Probabil s-a simtit prost si s-a mutat din oras, daca nu cumva din tara. Mai probabil ar fi prima optiune. Nu sunt sigur. Am incercat sa dau de ea la birou insa seful ei a zis ca si-a dat demisia. Am fost la ea acasa, insa nu raspunde. Vroiam sa-i zic ca eu o iubeam cu adevarat insa aceasta fapta nu o puteam ierta. Infidelitatea este in cel mai rau caz – si dese ori - o dovada a nepasarii sau pur si simplu o influenta a altcuiva in viata respectivei personae.
    In acest moment este seara. Mai exact ora 9:11. Sunt pe terasa casei mele pe banca la masa si am scris ceea ce se vede. Sentimentele mele pe care odinioara le simteam – dragoste si bucurie – s-au transformat in ura si tristete, una profunda. Inima imi bate intr-un ritm alert, comunicandu-mi ca nu mai are mult si v-a ceda daca nu fac ceva. Tot ce pot sa fac este sa ma linistesc si sa incerc s-o uit. Nu stiu de ce dar simt ca singurul mod prin care as putea s-o uit e sa cunosc pe altcineva. Dupa aceasta dezamagire mie frica ca nu cumva sa se repete incidentul.
    Nu mai vreau sa sufar…”



    Pff. Se pare ca si de data asta s-a intamplat sa ajung acasa cu inima ranita si cu suferinta care nu-mi da pace. Poate e umpic mai diferit insa faptele au dus la aceeasi ranire sufleteasca de odinioara. Spre deosebire de Iasmina, pe Sakura o iubesc la fel de mult. Am nevoie decat de ceva mai mult timp pentru a-mi pune in ordine gandurile.
    Simtindu-mi stomacul cerand “combustibil”, imi inchid jurnalul, ma ridic din pat si ma indrept spre bucatarie. Ma uit in frigider si vad ca nu mai am lapte. Se pare ca daca vreau sa mananc cereale trebuie sa dau fuga pana la magazin. Imi i-au repede o bluza pe mine si o pereche de pantaloni normali trei-sferturi si ies din casa.
    In drum spre magazin ma gandeam ce am sa-i zic rozaliei cand aceasta probabil imi v-a cere un raspuns. Daca ar fi dupa mine nu cred ca as putea sa-i dau vreodata vreunul. Deodata capul meu se lasa in jos cu privirea spre cimentul putin farmitat, cu o proasta dispozitie. Daca cineva m-ar fi privit in acel moment, cu siguranta pe fata mea se putea citii tristetea. Ajuns la magazin imi ridic capul “din pamant” si ma duc la frigiderul cu produse lactate, de la purul lapte la cascaval, la smantana sau iaurt cu fructe de padure. I-au o simpla sticla de lapte de acolo de 2 litri si ma duc la vanzatoare sa-i platesc si ma indrept spre iesirea magazinului. Deodata prin fata mea trece…

    _______________________________________

    Nu am poze, imi pare rau Angel
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 4 Feb 2012 - 16:51

    Buna! Sa nu te insele? Infidelitate? Hai sa nu zic o prostie, daca as zice-o s-ar supara Autoarea pe mine.. In fine, asta da capitol trist, saracul Sasuke.. Eh, impaca-te ma cu Sakura si uita, ce vrei acum? Nu a fost din vina ei si merita o a doua sansa.. Stai, prin fata mea trece.. sa nu-mi spui ca e aia ca mor aici... IN fine, eu astept next-ul. Kiss

    Apropp, stiu ca nu am niciun drept sa comentez, dar ce e cu emoticonul ala acolo?
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Sam 4 Feb 2012 - 17:06

    Deodata prin fata lui trece...? Cine naiba treceee???
    Saku?:> Iasmina???:> Moartea?:> Cineee? mor aici!!! Misto capitol dar... n-am inteles visu` ala al lui... I n fine pot trai si fara... acum vreau doar sa vad cine trece in fata lui deci : cineeeeeee???

    -Bacci&Abracci-
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Joi 23 Feb 2012 - 20:23

    Ok ok, am adus next, sper sa va placa si astept comentarii Smile
    Intr-adevar nu stiu cei cu acel emoticon, insa il sterg eu Big smile
    Acum capitolul. Lectura placuta!


    Cap. 12: O ciudata reintalnire

    “I-au o simpla sticla de lapte de acolo de 2 litri si ma duc la vanzatoare sa-i platesc si ma indrept spre iesirea magazinului. Deodata prin fata mea trece…”

    […] o femeie blonda cu parul impletit in 2 cozi la spate care semana umpic cu Iasmina. Doamne! De la spate seamana leit cu ea. Insa din fata parca nu ar fi ea. Off. Atat imi mai trebuia acum. Sa ma intalnesc si cu fosta mea iubita si sa ma i-au si la bataie cu ea – atat imi mai trebuie, sa fac si puscarie pentru ea – si culmea, sa mai fie si rozalia prin preajma.

    Nu vreau sa-i dau o impresie gresita, cum ca am sarutat-o in semn de “ma mai gandesc” si cand sa vina la mine, culmea, exact atunci ma vede cu fata si ma mai trezesc probabil si palmuit de amandoua cand afla ca eu trebuie sa aleg intre ele – cum ar veni in mintea lor – si se supara pe mine ca nici macar nu am avut curajul sa-i zic ca “aleasa” e ea. Da, stiu!
    Complicat.

    Merg mai departe si imi vad de drumul meu. Ajuns acasa, imi i-au cerealele din dulap, un bol negru, o lingura din suport, dupa care ma pun pe scaun si pun “Pedegree-ul” in bol, apoi laptele. Dupa ce am pus capacul sticlei cu lapte, am ramas nemiscat total prins in ganduri, holbandu-ma la bolul pe jumatate plin de parca in el nu ar fi fost mancare, ci mai degraba un roi de furnici mergand in formatie gata sa fure si cea mai mica frimitra de paine din incapere.

    Ma apuc sa mananc putin zgomotos si foarte ingandurat. Dupa fiecare 2-3 linguri luate mestec ce mestec in continutul din bol, inghit si mai raman putin cocosat cu mainile pe masa pierdut in ganduri de si uit sa mai mananc. Orice as incerca sa fac ca sa-mi scot noaptea trecuta din minte, nu-mi iese si, ca si cum nu mi-era de ajuns, acum nu mai constientizez nici ce fac. As putea la fel de bine sa-mi i-au pantaloni pe mine si dupa boxerii si sa ies pe strada. M-as crede in stare cu proasta mea dispotie la ora actuala. M-am plictisit si mancand. Ahh. “Sasuke, daca ti-e lene sa si mananci atunci nu mai pomenesc de munca.”, vorbesc eu in sinea mea, in timp ce pe fata mea apare un zambet fals. Am inceput sa vorbesc cu mine. E clar. Trebuie sa ies la aer la o plimbare. Aproape ca era sa uit. Trebuie sa-mi anunt lipsa in urmatoarele zile la birou. Pun mana pe telefon si imi sun secretara. Aceasta raspunde putin ingrijorata, insa cand mi-a auzit vocea s-a linistit intrebandu-ma daca sunt bine. I-ar raspuns ca totul e bine si ca am nevoie de o pauza. A incredintat ca v-a avea ea grija ca totul sa mearga bine, apoi mi-am luat la revedere de la ea si am inchis telefonul, bineinteles nu inainte de a face la fel.

    Ma schimb in ceva mai elegant pentru cineva ca mine – un tricou albastru, un sacou fara maneci gri, niste blugi trei-sferturi si in picioare adidasi albi – si plec negresit spre parc pe jos. Ce plimbare e aia cu masina? Fiind inca dimineata si racoare m-au trecut niste fiori ciudati prin tot corpul care mi-au facut pielea de gaina. Ma “scutur” putin, imi bag mainile in buzunar si plec la drum. In tot acest timp de cand eu exist pe Pamant un singur lucru am invatat. Ca viata trebuie sa ti-o traiesti in asa fel incat sa nu ai ce sa regreti. Eu, pot spune ca am avut de toate sin u mi-a lipsit nimic niciodata, insa soarta m-a fortat sa ma maturizez mai repede, insa nu regret ca multumita acestui fapt am ajuns bine in viata si cu sau fara iubita pot trai bine mersi, fiind un om de afaceri imobiliare de success in tara mea natala.

    De cand eram mic, mie-mi placea sa fac juraminte pe rani. Cand ma raneam, scanceam putin din cauza dureri, insa imi reveneam repede – doar intr-o zi trebuia sa fiu barbat si sa ma tin bine pe picioare – apoi, amintindu-mi de prostiile pe care le-am mai facut de la ultimul meu juramant – adica rana – imi juram cate ceva. Juramintle erau valabile pana urma – semnul - ranii trecea. Insa cum acele semne tineau ceva timp, m-am obisnuit sa le respect si fara a mai avea dovada cuvantului meu. La fel am reusit sa ma recuperez cat de cat repede dupa Iasmina. Amintindu-mi de copilarie si de unele juraminte de ale mele, am realizat ca viata merge inainte si nu pot sta mereu cu capu’n pamant deoarece ceea ce s-a facut nu poate fi schimbat. “Ceea ce aid at nu mai poti lua inapoi”. In cazul meu, iuburea.

    Insa nu sa pierdut pentru totdeauna. Ea izvoreste din inima, iar cu timpul se remediaza. Acelasi system fiind si cu banii, faima etc. Daca dai banii pe o paine pentru a manca la service, urmatoarea zi iei banii pentru munca ta. Daca lasi un proiect important de facut pentru altele 2, ceea ce ai pierdut ai recuperate si poate ai facut si in plus. Asa e viala. Are si suisuri si coborasuri. De indata ce in sfarsit realizez ca sunt in parc, imi scot mainile din buzunar si ma asez pe o banca umplandu-mi plamanii de aerul curat emanate de pomii parcului. Ma fac comod cu un picior peste celalalt picior si cu mainile pe spatarul bancii, lasandu-mi pieptul meu binefacut sa iasa in evidenta. Asa sateam eu cand eram inca mic si cu ochii dupa fete. Mai exact la 15 ani. Eram unul din cei mai mari gagicari din cartier. Multe fete ma doreau, mai ales ca pe atunci lumea nu prea avea bani, spre deosebire de familia mea, plus corpul meu bine lucrat inca de pe atunci. Orice fata daca macar ma pupa pe obraz se considera norocoasa. Puteam sa am orice fata, insa exact fata de care-mi placea ma considera un afemeiat si o persoana care ii place sa se dea mare. Cu timpul am uitat-o. Umpic mai incolo tata nu mai era, iar eu aveam o gramada de probleme, iar copilaria si liberatea mea a fost inlocuita cu marile responsabilitati ale unu adult din zilele noastre.

    Ma dezmeticesc repede cand imi deschid putin pliscul si sesizez ca-mi este putin sete. Ma ridic de pe banca si ma indrept spec el mai apropiat magazin. Acolo imi i-au o apa minerala din raft si ma duc la vanzatoare sa-mi scaneze produsul. Era o fata tanara in jurul a 19-20 de ani, blonda cu ochii… verzi inchisi cu parul prins jos in coada, apoi cu un cleste prins sus. Imi parea cunoscuta. Pana si vocea. Aceasta imi returneaza sticla cu apa, cerandu-mi 2 lei pe ea. Ii dau banii domnisoarei, apoi ii dau buna ziua. Pana sa ies din magazin, soneria telefonului acesteia incepe a sparge linistea, vanzatoarea raspunzandu-i.

    - Holla papusel! Ce faci? Zice aceasta facandu-ma sa tresar. Aceasi replica mi-o spunea si Iasmina cand o sunam. Fara sa-mi dau seama, ii ingan numele, facand-o pe fata sa-si intoarca privirea.
    - Sasuke? Chiar tu esti? Intreaba ea, inchizand telefonul lasand persoana nevinovata cu care vorbea cu capu-n soare si cu dubii.
    - Nu te-ai schimbat deloc Iasmina, tot aceeasi ochi ametitori, par voluminous si glas bland ai ramas, ii zic eu sarcastic.
    - Da… spre deosebire de tine ca acum esti rece ca ghiata, imi reproseaza ea.
    - Multumesc, o s-o i-au ca pe un compliment. Ma mir cum de nu ai plecat, unde ai fost in tot acest timp? O intreb eu indreptandu-ma spre punandu-ma intr-o pozitie provocatoare cu mainile pe geamul vitrinei cu dulciuri.
    - Nu-mi place felul in care te comporti, ma speri! Imi atrage atenia ea cu glasul ei bland care odinioara mi se adresa mie. Nu mai pic eu in plasa ei. A doua sansa nu mai pupa. Nu support cand cineva sad a pe langa mine ca sa obtina ceva. Ma infurii fara sa vreau si o i-au de gat si o jignesc.
    - Asculta jigodie prefacuta ce esti!...
    ____________________________________

    Scuzati greselile Big smile
    Sper ca va placut Smile
    V-am Big Hug

    27ells
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de 27ells la data de Dum 4 Mar 2012 - 21:40

    uau sunt total pe langa doar acum nu de mult timp am dat de ficul asta imi place tare mult e ft interesant shi interesant imi place tot descrierea , titlul, dialogurile.........
    imi place ca incerci sa pui poze e o idee foarte draguta
    ei bn n-am ca sa mai zic tare fic
    avatar
    LaVitaDiMerda
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de LaVitaDiMerda la data de Lun 5 Mar 2012 - 22:14

    Ah cat intarzi si eu!!!!C`e.... au trecut nush cate saptamani si eu?? eu c fac???

    In fine e un super caoitol... chiar neasteptat! mia placut super mult!!! a fost interesant....
    Dar am o intrebare: chiar ai de gand sa ii lasi despartiti?? mie numi place tensiunea asta... sper ca nu ai de gand sai desparti pentru totdeauna!!! ca eu ma omor serios!!! sunt atat de distanti!
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 11 Mar 2012 - 12:33

    Buna! Big Hug
    Scuze de intarziere mami!
    Imi pare foarte rau ca nu am ajuns mai devreme..
    Nu am nicio scuza.
    Asa, revenind la ce e mai important..
    Sasuke, ce faci tu?
    In loc sa te gandesti la Sakura tu te gandesti la fetele din copilarie, ma da mare mandru te mai crezi si tu, afurisitule.
    Bine ca ai luat-o tu de coada pe fosta ca de nu o luam eu, jigodia.
    Astept capitolul urmator mami, si promit ca o sa incerc sa nu mai intarizi.. cum fac de obicei Blush
    Spor la scris Kiss
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Lun 26 Mar 2012 - 10:28

    Cells, imi pare bine ca-ti place si iti multumesc ca-mi citesti ficu Big Hug
    Rin, nu-i voi lasa despartiti prea mul timp, deci nu te supara Big smile
    Nu-ti fa griji Deea, te iert Big Hug
    Acum hai sa vedem ce se mai intampla.
    Angel


    Cap. 13: Incident nedorit

    Ma infurii fara sa vreau si o i-au de gat si o jignesc.
    - Asculta jigodie prefacuta ce esti!...


    […]- Fi foarte atenta ca nu repet. Tu in viata mea nu mai ai ce cauta. Dupa ce ca te-am cautat ca prostul inca 2-3 zile ca sa-ti cer sa fim macar prieteni si tu nu dai nici un semn de viata, mai ai si pretentia ca acum sa-ti vorbesc frumos. Ce tupeu infect ai! Te-ai ferit de mine mai ceva ca un iepure de vulpe. Esti o lasa si o mincinoasa. De azi inainte cand ne vedem pe strada noi suntem niste necunoscuti. Sa nu ma pomenesc diseara, maine sau in oricare alta zi cu tine la usa pentru ca tu pentru mine insemni mai putin decat o alta javra vagaboanda de pe strada. Pana si alea merita un colt de paine, spre deosebire de tine, si spunand asta imi i-au mana de la gatul ei si plec din magazin trantind usa in urma mea. Desfac cu brutalitate sticla cu apa si incep sa beau apa din ea pana cand nu mai ramasese o picatura, secand-o de tot. Cred ca aceasta plimbare nu mi-a facut prea mult bine, ba chiar opusul. Daca stiam ca o sa ma intalnesc cu ea, mai bine ma lipseam. De curiozitate, ma indrept spre primaria orasului care e destul de aproape de aici, in varful careia are un ceas imens la care din ora in ora se aud bataile unui clopot. Cand ajung in dreptul lui, imi intorc privirea spre el si imi arata ca este ora 9:19. Poate nu ar fi rau daca m-as duce la serviciu azi. Daca stau acasa, asa imi aduc mai rau aminte de cele intamplate decat atunci cand am o ocupatie. Cand ajung acasa, putin obosit si plictisit, ma las pe scaunul biroului meu din living cu mainile pe langa cap, care se lasa greu pe spatar.

    Eram de-a dreptul fara chef de viata. Suparat, putin furios, ingrijorat… Si lista poate sa continue. Ma intreb oare cine a inventat banul? Acesta nu-ti adduce fericirea, ci doar painea de toate zilele. Cateodata, cand sunt prins in ganduri si din vorba-n vorba ajung sa ma intreb oare, cum e atunci cand mori? Te doare, nut e doare, e bine, erau, esti singur, nu esti, te duci in iad sau in rai? Pot spune ca sunt o persoana crestina deoarece daca lumea era create din haos, nu ar fi asa perfecta si bine pus totul la punct. Stiu! Un subiect foarte tampit. Ma dezmeticesc repede, frecandu-mi ochii si incepand sa ma dezbrac de hainele mele de plimbare sis a ma aranjez la 4 ace asa cum se cuvine. Nu dureaaz mult si imi termin siesta dupa care plec spre birou.

    In drum nu s-a intamplat nimic deosebit incat sa pronunt aici. De indata ce ajung la birou, imi salut secretara, care nu scap fara sa ma fi intrebat de ce am venit, ii raspund ca pana la urma trebuie sa vin, dupa care intru in lift ne mai lasand-o sa ma cicale de parca ar fi mama. Secretara mea e o femeie putin mai tanara ca mine, are 22 de ani, par lung si blond cu ochii verzi inchisi. Daca nu as cunoasteo din copilarie as putea sa jur ca e obsedata de persoana mea de tot ma dadaceste de parca ar fi maicamea. Usa liftului se deschide, iar eu imi salut angajatii. Cand sa trec pe langa biroul rozaliei si al celorlante colege ale ei, ma opresc umpic in fata geamului si o privesc cum tasteaza pe calculator si traduce actele necesare clientior nostrii.


    O vedeam pe Sakura cum avea cearcane si incerca sa nu pice pe jos de somn, in timp ce se uita cand in foi, cand in monitorul computerului. Se putea citi pe fata ei ca a plans mult din cauza faptelor mele de isterie de aseara. Poate ar trebui sa-i mai dau o sansa. Oricine merita inca una. Insa nu stiu sigur cum sa i-o accord. Pana sa-mi dau seama ca tot etajul se uita la mine si eu ma holbez in birou, imi intorc putin capu’ spre usa biroului meu, o deschid apoi intru in incapere. Imi deschid geamul – ca de obicei – apoi imi las geanta langa canapea si ma asez pe scaunul rotativ si ma legan in tinp ce i-au niste foi de pe birou si ma uit plictisit la ele. Deoadata, in birou intra rozalia ca o vijelie, nestiind ca eu sunt in birou, fara sa bata la usa. Probabil secretara a dat raportul la toti cum ca azi nu as veni.

    - Ohh, ahh? Scuzati-ma domnule Uchiha, nu steam ca a-ti venit, am intrat in birou pentru a va lasa pe masa niste documente, zice ea pe un ton putin tremurat.
    - Mersi Sakura, lasale pe masa te rog… nu mai pot continua ca ea ma intrerupe.
    - Desigur domnule… i-o platesc cu aceeasi moneda, intorcandu-I vorba.
    - Sasuke… Te rog spune-mi Sasuke. Nu ma lua pe mine cu domnule. Sakura, te rog frumos stai jos, vreau sa vorbim, ii zic eu cu emotii in glas, stangandu-mi nodul de la cravata. Ea se aseara comod picior peste picior, in timp ce ma ridic si ma uit pe geam. Am stat si m-am mai gandit si cred ca o putem lua intr-un fel de la capat, insa increderea mea in tine e de 10 ori mai mica, si spunand asta, ma intorc spre ea, punandu-mi mainile pe birou putin aplecat cu ochii inchisi. Marea mi-a fost mirarea cand m-am pomenit sarutat de catre rozalie. Zambesc si ii raspund la sarut cum se cuvine. O trag mai aproape de mine, putand sa-I simt inima cum bate intr-un ritm alert, timp in care buzele mele se plimbau pe gatul eu alb, facand-o sa geama umpic in liniste, abea putand sa o aud. Sakura se apropie de urechea mea si-mi sopteste ca diseara v-a veni la mine pentru ai multumi cum se cuvine pentru “a doua sansa”. Cred ca am creat un mostru.

    Dupa ce am facut-o si pasta, i-am dat drumul. iar un zambet pervers imi apare pe fata. Cand ajung acasa de la service, ma dezbrac de haine – aruncandule pe unde apucam – si intru in dus din nou pentru a ma curate de data asta de nerabdare. Aveam chef sa “ma joc” insa nu vreau ca Sakura sa creada ca sunt “bland”, asa ca nu void a eu startul la “cursa”. Ies din baie cu un prosop in jurul taliei si unu pe cat stergandu-ma in urechi de apa ce a mai ramas acolo, cand se aude soneria. Trag repede o pereche de blugi pe mine si la bustul gol cu un prosop pe spate ma indrept spre usa sa deschid. Era Sakura la care cand ma vazut isi musca buza inferioara. Stam pentru o clipa nemiscati dupa care ea da nevala pe mine si incepe a ma saruta. Fara sa stiu ce fac, o i-au in brate si o sarut peste tot pe unde apucin timp ce ea imi inlatura prosopul si cauta cureaua pantalonilor mei.

    Cu pasi grabiti, ne indreptam spre dormitor in timp ce ne sarutam, ciocnindune de toti peretii datorita neatentiei noastre si a asa numitei “ocupatii” ce abea a inceput. Nu stiu cum, dar in drum spre camera, daramam un teanc de foi. S-a creat o atmosfera demna de Holywood si de filmele facute de ei. Zambesc pervers si ma introc la “noua mea jucarie” care abea asteapta ceva actiune. Eu unul gafai mai ceva ca o catea in calduri, si de Sakura numai zic. Deja pot spune ca mi s-au ridicat panzele la barca. Numai de la atat. Nu ma mir. Era de asteptat din moment ce n-am mai facut-o de 2 zile. Ajunsi in camera, ea se desprinde de mine si se arunca – la propriu – direct in pat, spunandu-mi:

    - In seara asta iti dau voie sa ma pedepsesti cum vrei, zicea ea sensual. Imi musc buza inferioara, apoi ma pun peste ea sarutand-o pe piept si pe sani, dupa care pe gat apoi pe gura. Nu mai rezistam nici unu, ea vroia dragoste, eu s*x, ea decent, iar eu pervers. Hmm. Ca sa-i fac pe plac si ei ma gandesc sa facem dragoste perversa. Cum suna asta? Mie imi suna foarte bine de aici din postura in care ma aflu. Ii prind mainile si i le ridic deasupra capului, in timp ce ii ridic bluza si ii dau pantaloni scurti jos. O sarutam tandru si totusi violent, in timp ce o dezbracam ca pe o papusa Barbie, insa nu mai aveam vreo intetie sa o imbrac inapoi, poate decat in rochie de mireasa. Acum eu sunt in boxeri iar ea numai in lejeria ei intima – sutienul rosu si chilotei cu dantela negri – ceea ce ma excita si mai tare. Nu exista – cred – vecin care sa nu ne auda gafaielile, plus ca am impresia ca am lasat si usa deschisa. Noaptea asta o sa fie incendiara. Luam patura alba peste noi si ne dezbracam nud dupa care incepem a ne explora inca odata corpurile apoi unindune pot spune pentru eternitate, nimic nu ma putea face sa ma dezlipesc de ea. Gafaiam in ultimul hal si aproape nu mai aveam aer. Deodata din casa se aud niste zgomote de pasi. Cred ca mi s-a parut. Nu bag in seama aceasta posibila eroare si imi vad de “jucaria” mea. Ma cocotz din ce in ce mai mult pe ea si-mi e san u o stric. Deodata se aude un tipat asurzitor…

    _______________________________________________________________


    Acest capitol e corectat de 2 ori.

    Pozele de revansa de acest capitol Big smile:
    Poza cand sasuke se uita pe geam la Sakura:


    Poza imediat cand Sakura ii da jos lu' Sasuke prosopul de pe el... [in actiune]


    avatar
    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Domino la data de Mar 27 Mar 2012 - 19:24

    mda, cineva a venit in sfarsit cu continuarea. Ma bucur ca cei doi s-au impacat. Ce bine, dupa atata timp. Sper ca Iasmina aia sa nu mai intervina ca o bat, pacat ca nu e reala. Super si acest capitol.
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Lun 11 Iun 2012 - 22:46

    Am adus nextul. Astept mai multe impresii. Smile



    Cap. 14: Noi piedici in relatie


    “Ma cocot din ce in ce mai mult pe ea si-mi e sa nu o stric. Deodata se aude un tipat asurzitor…”

    O intreb pe Sakura daca a auzit si ea ceea ce am auzit si eu. Aceasta da din cap afirmativ si ma dau usor jos de pe ea luandu-mi un halat pe mine si ies in goana din camera pentru a afla susrsa tipatului. Cand ma vad inafara camerei, pe hol observ ca usa era inchisa. Ciudat. Parca am lasat-o deschisa. Intru in sufragerie si trag cu ochiu’ prin ea insa, nici urma de om. Mare imi e surprinderea cand o vad pe Iasmina in bucataria mea, jos, stand cu capu-n san pe calcaie, de jur imprejurul lor fiind mainile care, am impresia ca tremurau. Ce cauta ea aici? Sper ca nu a venit sa-mi faca o scena ca atat imi trebuie. O intreb ce cauta aici, insa acesta nu imi raspunde. Cand – presupun – ca se mai linisteste. isi ridica capul cu ochii atinti spre mine. Ii pot zari o lacrima mare si transparenta care i se prelinge pe fata.

    Exact cand sa o i-au de mana si sa o dau afara din casa, soseste si Saku imbracata si asista la scena. Ea nu intelege ce se petrece si cine e aceasta “straina” a casei, si sper ca nu v-a afla. Cel putin nu prea curand. Am ingetat pur si simplu. Nu stiam ce sa-i mai zic Iasminei in preajma Sakurei. Intr-un fel nu stiam ce sa nascocesc si Iasmina sa nu ma dea de gol. Nu vreau sa o “ingrijorez” pe Saku cum ca ar mai fi o pretendenta la patul meu. Doamne! Ce am facut ca sa merit asta. Imi musc buza inferioara si-mi duc mainile la ceafa semn ca intru in panica. Ma tot fatai de parca n-as avea stare tot frecandu-mi in acelas timp tampla. Nu stiam ce sa fac... Parca cerul a cazut pe mine iar pamantul de sub picioare se misca. Ce sa fac? Ce sa zic? Nu am nici cea mai vaga idée. Sa incerc sa o pacalesc pe Sakura ca ar fi nebuna cu riscul de a ma pari Iasmina sau sa-i zic acum tot si sa sper ca nu v-a face ca trenul? Prea tarziu. Sakura se indreapta spre Iasmina, lasandu-se la nivelul ei si intreband-o ce s-a intamplat si de ce plange. Aceasta nu zice nimic, iar mie imi vine o idée.

    - Iasmina, ce s-a mai intamplat cu tine. I-ar ai suferit un soc? zic eu in timp ce o ridic si o pun pe scaun. Vrei sa te intinzi pe canapea? O intreb sarcastic cu o urma falsa de ingrijorare. Aceasta – spre norocul meu – accepta si o duc incet, cu pasi lenesi spre sufrageie. In pragul usii ii spun sakurei de unde sa scoata o sticla cu apa plata si un pahar pentru ai aduce Iasminei, scuza perfecta ca sa am putin timp sa discut cu Iasmina. Ajunsi in sufragerie o trantesc pe micuta “actrita” pe canapea, asesandu-ma in poala ei. cu o mana tinand-o de maini si cu una de barbie intreband-o foarte nervos si totusi la volum mic ce cauta aici. Aceasta face o fata de catel si imi raspunde la intrebare cu o alta intrebare.

    - Deci asa deci. Asa de repede ai trecut peste mine ca ti-ai gasit si alta? Se pare ca abea asteptai sa-ti gresesc cu ceva ca sa poti sa te duci la ea, zice ea evitand contactul vizual cu mine.

    - Asculta cu**a nenorocita. Daca imi distrugi relatia cu Sakura pentru faptul ca tu ai fost aia nesimtita si o partenera infidela, jur pe mormantul familiei mele ca-ti voi face viata un calvar.

    - Tu chiar nu intelegi ca eu te iubeam si aia a fost o scapare? Am plecat din oras pentru a-mi vizita o ruda. Am gasit biletelul tau. De aceea te-am cautat si ti-am vorbit frumos la magazin. In seara asta am venit sa-ti cer o a doua sansa, insa tu iti faci de cap cu alta, zice ea sughitand pe la mijlocul discursului.

    - Nu exista un viitor pentru noi. Si asa... acea greseala e de neiertat. Infidelitatea nu e ceva ce poti trece cu una cu doua. plus de asta, eu am sentimente pentru Sakura, si vreau ca tu sa nu te bagi in viata ei. Intelegi. Vreau ca tu sa stai departe de ea, iar in caz ca te mai intalnesti cu ea pe strada va salutati si atat. Iti vezi de drum. Nu stiu cum am sa fac dar am sa nascocesc eu ceva in seara asta. In caz ca va mai intalniti, elimini subiectul asta din discutie, s-a inteles? ma rastesc la ea dupa care ma dau jos din poala ei si pana sa apuce sa spuna ceva, vine Sakura cu un pahar mare si plin cu apa pe care il da Iasminei, aceasta secandu-l din 3-4 inghitituri mari. Sakura o intreaba din nou daca e bine apoi Iasmina spune cu glasul putin ragusit ca da. Ma ofer sa o duc pe Iasmina acasa, cu pretextul ca nu sta departe si ca vin imediat, apoi ma duc repede la baie, imi iau niste pantaloni scurti de blugi cu elastic si o jacheta peste un tricou alb, apoi ma indrept cu Iasmina spre masina. O rog pe Sakura sa nu plece si ca atunci cand ma voi intoarce ii voi explica tot.

    Ajuns in masina, imi pun centura, bag cheia in contact, trag frana de mana si o iau la goana pe strazi. Nu zic nimic si nici nu zice ceva. Mai bine. Oricum am lamurit tot ceea ce aveam de lamurit si nici nu cred ca mai are curaj sa mai zica ceva. Ma cunoaste destul de bine si ea stie cand sunt serios si cand glumesc. Ce bine ma simt ca totul s-a rezolvat. Ma simt usurat. Insa e mult prea devreme pentru asta. Ce o sa-i zic Sakurei? Trebuie sa ma gandesc la ceva intelligent si credibil. Sa analizam datele. Ea crede ca a avut un soc. Probabil ca atunci cand m-a vazut cu Sakura a tipat. Nu inteleg de ce, fiindca nu eram impreuna. Hmm. Gata! Stiu! De indata ce o las pe Iasmina in capatul strazii, pentru ca in realitate sta la mai mult de 2 strazi, plec din nou catre casa unde am lasat-o pe Sakura singura.

    Sunt putin stresat, nu stiu daca ceea ce am sa-i zic o sa fie credibil, sper ca nu gresesc atunci cand o mint pe iubirea mea, insa o mica minciuna nu v-a face rau nimanui. Acasa, o gasesc pe rozalie in pat, putin ingrijorata si confuza. Odata intrat in camera, putin tremurand, ma dezbrac la bustul gol, pentru un minut raman in boxeri pana-mi i-au niste pantaloni de pijama, apoi ma pun in pat sarutand-o scurt pe Sakura, aceasta nezicand si neschitand nimic. Imi dau seama ca are multe semne de intrebare. Imi e si frica sa o intreb daca a patit ceva. Oftez lung si confirm cu voce tare ca are nedumeriri. Aceasta se intorce spre mine si ma roaga sa-i spun cine e fata si ce a patit. In gandu-l meu ma rog ca totul sa fie bine, iar apoi incep sa ma justific.

    - Ea e Iasmina, fata unui prieten foarte bun de-al tatei. Cu mult timp in urma, in jur a 3 luni dupa ce tata a murit, sotia lui a murit. A fost o lovitura mare in viata lui cat si a ei. Insa dupa ce prietenul lui cel mai bun – tata – a murit a fost extreme de ranit apoi, moartea sotiei l-a facut sa devina un om rau, distant, sa bea si sa aduca numai c***e acasa. De multe ori din cauza alcoolului, Iasmina a fost batuta, insa in ultima vreme nu a mai dat pe-acasa. In ultimele 2 saptamani pana joia trecuta a stat cu mine... In seara asta l-a vazut pe tatal ei cu o femeie necunoscuta in pat. A venit la mine sa-mi zica insa cand a auzit ca am treaba, a preferat sa astepte pana termin.

    - Nu stiu de ce insa mi se pare c-am ciudat sa intri asa in casa omului, zice ea cu o urma de neincredere in glas. Sigur are banuieli. Super… Acum ce minciuna ii mai zic?

    - Acelasi lucru ma gandesc si eu, insa am lasat usa deschisa si probabil credea ca o fi venit un hot peste mine in casa sau cine stie. Scuze. Insa a trecut printr-o perioada grea, trebuie sa o intelegi, si zicand asta ea isi lasa privirea in jos si acel zambet minunat al ei piere. Hei! Nu te supara. Am sa vorbesc eu maine cu ea. Pana atunci, ce ai zice sa ne odihnim? E destul de tarziu, ii zic eu in timp ce casc fortat.

    - Da… Asa e. Scuze, si spunand asta ma saruta lung si apasat, eu adancindu-ma in sarut din ce in ce mai mult. Insa imi ramai dator. Ne-a deranjat din “joaca” deci trebuie sa te revansezi, zice ea cu un zambet smecher. Dupa aceast mic “interogatoriu” ne punem amandoi in pat si adormim numai decat.


    ___________________________

    Poze: cand Sasuke se uita urat la Iasmina in bucatarie


    Poza cand se pregateste sa plece de plecare spre "casa" Iasminei


    Poza cand Sasuke o saruta scurt pe Sakura cand se intoarce

    Aimi
    Inactiv
    Inactiv

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Aimi la data de Joi 28 Iun 2012 - 9:49

    Ti-am citit tot ficul. Crede-ma, e o adevarata telenovela, pacat ca nu ai mai multi cititori, ori le e lene sa lase comentarii. Ei bine, nu vreau sa o vad pe Iasmina langa Sasuke, deloc, in nici un caz. Desi, cuplul meu favorit e NaruHina, imi place si de astia doi. Daca nu gasesc cu Hinata si Naruto, macar cu astia doi ma mai astampar Laughing . Te rog adu nextul!!! Ce tipa ciudata e Iasmina!!
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 3 Iul 2012 - 16:22

    Buna Big Hug
    Uh, capitolele astea au fost extraordinare :x
    Ma bucur ca Sasuke i-a acordat Sakurei o a doua sansa Big smile
    Cat despre Iasmina.. ma intrista faptul ca a mintit-o pe Sakura tot ce tine de ea.. putea sa nu minta Neutru Sinceritatea este un lucru important intr-o relatie.
    Astept urmatorul capitol mami.
    Spor la scris Kiss
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Mar 24 Iul 2012 - 16:15

    Multumesc tuturor pentru comentarii. Smile
    V-am adus continuarea. Big smile



    Cap 15: Minciuna are picioare scurte


    “Dupa aceast mic “interogatoriu” ne punem amandoi in pat si adormim numai decat.”

    A doua zi dimineata m-am trezit extreme de obosit si amortit. Probabil nu am dormit tocmai in pozitia ideala… Ahhh, ce bine e atunci cand te intinzi, mai ales cand ai un intreg pat unde te poti “dezlantui” ca o felina. Stai putin! Tot patul? Unde e Sakura? Nu-mi fac griji, poate s-a dus sa-si faca un dus. Ma mai intind de cateva ori pana cand dau cu mainile de ceva ce cade de pe noptiera. Hmm, se pare ca e jurnalul meu. N-ar trebui sa mi-l mai las asa pe unde apuc. Si ca venit vorba de el, cu cate lucruri am pe cap am si uitat sa ii mai spun vechiului meu “prieten” ce se mai intampla cu mine. Ma dau jos din pat si ma indrept spre birou de unde iau un pix, imi ridic jurnalul de pe parchet apoi ma asez pe un scaun si incep sa scriu in el.

    “21.08.2011
    Draga jurnalule,

    Totul s-a rezolvat. Sakura si cu mine ne-am impacat, iar eu acum o sa incep a ma pregati pentru serviciu. Insa e c-am devreme pentru a ma relaxa. Au apurut alte complicatii. Exact ce speram din toata inima sa nu se intample s-a-ntamplat. De ce Doamne nu-mi dai pace? Iti place sa ma chinui? De ce n-ai fi putut sa eviti sa ma intalnesc din nou cu ea? Chiar nu merit sa fiu si eu linistit? Incep sa cred ca nu voi putea fi fericit niciodata. Cer asa de mult?
    “Haha! Da!”
    Am mintit-o pe Sakura in legatura cu Iasmina. I-am spus ca ea e o prietena de familie, ca tatal ei a fost cel mai bun prieten cu tata – ceea ce e adevarat, asa am cunoscut-o pe Iasmina – si ca din cauza mortii lui si a mamei ei a innebunit si a devenit un alcoolic.
    De ce? E o poveste lunga. Pe scurt, ieri m-am intalnit cu Iasmina la un magazin, ea fiind vanzatoarea. Am amenintat-o ca daca se mai baga in viata mea din nou o sa regrete, apoi am plecat inapoi spre parc unde m-am hotarat sa ma duc totusi la sevici. In drum spre birou mi-am dat seama ca trebuie sa o iert pe Sakura deoarece pan’ la urma a fost mana matusi si unchiului ei. Din nefericire, in aceeasi seara, Iasmina s-a hotarat sa-mi faca o vizita pe motiv ca si-ar dori o a doua sansa. A tipat ne putand sa se abtina cand ne-a vazut - pe Sakura si pe mine - in pat facand dragoste destul de tare incat sa auzim si noi chiar daca a fost de pe hol. Cand am inalnit-o in bucatarie socata, m-am folosit si umpic de acesta pentru ai spune Sakurei ca eu i-am fost aproape in ultiimele 2 saptamani deoarece nu putea sta cu tatal ei. Cat am rugat-o pe ea sa ii aduca niste apa, ma prefac ca-mi pasa de Iasmina si o duc sa se “odihneasca” in sufragerie unde o pun la punct, iar dupa ce ii aduce Sakura paharul cu apa si-l seaca in 5 secunde, ii zic ca o conduc acasa, eu defapt lasand-o numai in capatul strazii. Cand ajung acasa, ii spun acele minciuni Sakurei.
    Ce era sa fac? Chiar nu vreau sa-i dau motive de gelozie sau inca o grija in plus. Poate am noroc si Iasmina ma va lasa in pace, poate ca o sa taca, poate ca am sa scap basma curata…
    Cine poate stii?”


    Cand termin de scris, imi inchid jurnalul, imi pun pixul in suport, apoi imi strecor “caietul vietii” in geanta mea cu acte. Mi-e c-am foame. Hmm… ce-as mai manca niste cereale acum. Umm, yummie! Ma indrept cu pasi de urias spre bucatarie unde spre mirarea mea o vad pe rozalie cum se ranjeste la mine cu micul-dejun pregatit. Schiteaza un zambet smecher dupa care ma intreaba.

    - Sper ca-ti place ombleta cu branza si sunca! Zice ea pe un ton… un ton… ca al meu. Ma emita? Ce-i mai place sa se prosteasca.

    Ma indrept spre ea si ii zic “Buna dimineata!” apoi o sarut apasat si lung in semn ca abea astept sa mananc ce mi-a pregatitm punandu-mi pofta-n cui lasand cerealele pe alta dimineata. Sincer sa fiu as manca ceva dulce asa ca ea. Hehe, ce pervers sunt. Ma asez la masa si incep a manca cu pofta ombleta, din cand in cand dandu-i si Sakurei cate o bucatica din mancarea facuta de ea, prefacandu-ma cateodata ca-i dau ei cand defapt pana sa apuce sa o ia, trag furculita inapoi si o var in gura mea. E asa de dulce cand face boticul ala al ei de catel ploat. Se vede ca nu o pot convinge sa se opreasca din a mai face fata aceea care ma innebuneste, deci ma duc la ea si o sarut, la inceput nefacand nimic, insa pana la urma imi raspunde sarutului muscandu-ma de buza inferioara, pentru a ma face sa intredeschid gura. Ce bine saruta. Ma simt asa bine in preajma ei. E cea mai buna femeie care m-a cucerit de pana acum.

    Ne punem amandoi pe canapea si schimbam umpic canalele… Pana ca ea sa opreasca pe programul de stiri, am vazut o reclama la un restaurant din capitala. As vrea sa iesim in oras diseara, dar – pentru ca mereu exista un un dar – nu stiu cum sa scap mai repede de la servici. Poate daca imi fac mai repede treaba o sa pot pleca mai devreme.
    Ii zic Sakurei idea mea, iar aceasta imi raspunde dand din cap afirmativ in semn ca ar fi incantata, apoi eu o iau brusc si o trantesc pe coapsele mele sarutand-o tandru si apasat timp de cateva secunde, apoi ma duc sa ma imbrac pentru servici.

    Si eu si rozalia ne-am imbracat repede, fiind deja ora 7:36 si noi trebuia sa ajungem la 8 la birou. Ajunsi acolo, fiecare mergem la treaba lui. M-am grabit sa i-au niste acte, sa le transport la celelalte sedii, sa ajung la vila sa prezint camerele clientilor si asa mai departe pentru a putea scapa mai repede de treaba. In jurul orei 4, tocmai m-am intors de la sediul nostru din Atena – asa numindu-se strada unde se afla cladirea – inapoi la birou pentru o ultima tura. Ma asez din nou la birou si las alte acte pentru a face loc de altele si dupa carei le stampilez si semnez pe cele vechi. Am nevoie de semnatura traducatorului de germana. Ies din birou si ma indrept spre incapere, insa spre surprinderea mea, dincolo de colt se afla Iasmina vorbind cu Sakura. Blesteme! Ce cauta ea aici? Firar! Daca-i va spune? Daca o sa-i spuna adevarul, sau mai rau… o alta poveste diferita de a mea? Ce va crede rozalia? Trebuia sa vorbesc macar la telefon azi cu ea. Cum de s-a pomenit tocmai aici si fiinta asta? A si dat nas in nas cu Sakura sa faca lucrurile si mai complicate. Off. Cand am sa scap si eu de grijile astea? Cand? Ma retrag usor inapoi si ciulesc urechea la conversatie.

    “- Hey, tu trebuie sa fi Iasmina nu? Fata de aaseara de la Sasuke.
    - D-da eu s-sunt. Si tu esti?intreaba Iasmina curioasa.
    - Sakura… Salura Haruno, prietena lui Sasuke, zice rozalia cu zambetul pe buze.
    - Scuze pentru aseara, imi pare nespus de rau daca v-am deranjat insa… insa… se balbaie Iasmina nestiind ce sa zica.
    - Nu face nimic. Mi-a zis Sasuke despre tatal si moartea mamei tale. Si sa stii ca-mi pare rau. Nu am nici un motiv sa te judec, spuse Sakura punandu-i mana pe umar, vazandu-se in ochii Iasminei ura si deranjul ce se afla in ea multumita gestului Sakurei isna in acelasi timp usurata.
    - Aham… Ce ti-a zis Sasuke? Intreaba ea cu o urma falsa de tristete incercand sa afle ce se petrece.
    - Mi-a zis de moartea mamei tale si ca tatal tau a luat-o razna din cauza acelei pierderi si ca ai stat la el in ultmele 2 saptamani pana joia trecutal si cum ca aseara ai venit ca sa-i spui ce a mai facut tatal tau, si-mi pare sincer rau. Stiu cum e san u ai parintii langa tine, ii zice Sakura lasandu-si privrea putin trista in jos.
    - Aham… da, pai mie nu-mi prea place sa vorbesc despre acest subiect, el e singurul care ma intelege si stie cum e sa pierzi pe cineva drag de-a dreptul si apoi pe cel care-l mai ai inca in viata sa te “paraseasca”. Pot spune ca avem aceeasi soarta. Lui i-a murit parintii si mie mama, apoi el a fost parasit de frate si eu de catre tata. Se pare ca nici soarta tan u a fost mai blanda. Ce poate fi mai rau decat sa n-ai familie? Intreaba ea ironic prefacandu-se bine a fi necajita.”


    - Hei, Sasuke! Ce faaaci? Se aude o voce din spatele meu.
    - Ahh… Buna Naruto, Sa nu ma mai sperii asa niciodata, ii zic eu blondului care m-a facut sa tresar.
    - Scuze sefu’, am venit sa va intreb daca mai e vreo germana de trimis, ca tot fac un drum pana la secretariatm imi raspunde cel mai nou curier al firmei.
    - Da sigur, as scapa si eu mai devreme de la service azi… mai ales ca am planuri diseara.
    - Deci inseamna ca am nimerit la fix, zice Naruto mandru de el.
    - Mersi mult, poftim documentele, si zicand asta ii dau foile din geanta mea. A si vezi ca trebuie mai intao semnate de traducatorul de germana, mai adauf eu.
    - Multumesc domnule, am inteles, o seara buna, zice el politicos, raspunzadu-i si eu la randul meu lui dupa care pleaca.
    Ahhh, nu mai scapam odata de el. Acum nici nu stiu ce-au mai vorbit fetele. Ce ma bucur e ca Iasmina nu m-a dat de gol si a intrebat mai intai ce i-am zis Sakurei. Se pare ca s-a hotarat sa ma asculte. Cu sufletul impacat, ma indrept spree ele, dand coltul holului si salutandu-le pe amandoua apoi intreband-o pe Iasmina ce cauta aici. Aceasta a zis ca a venit pentru a vorbi cu mine. Curios, o intreb pe un ton calm pe ce subiect ar fi dorit sa vorbim, iar aceasta mi-a zis ca ar fi vrut sa-i transmit prietenei mele de aseara din partea ei sincere scuze, insa se pare ca s-a intalnit direct cu ea fata in fata, si zicand asta ranjezte intr-un fel smecher fara sa lase sa se observe asta, ridicandu-si decat un colt de gura in sus. Ciudat. Asa face ea cand are ceva malefic in minte. Ce pune oare la cale? Pana sa incerc sa-mi dau seama, Sakura intervine si ea zicandu-i din nou Iasminei – insa pentru prima data fiind eu de fata – sa nu faca nimic si ca ii pare rau, Iasmina o intrerupe pe iubita mea pana sa mai zica ceva propunandu-ne sa iesim candva toti 3 la o cafenea sau cofetarie, deoarece ar vrea tare mult sa mai tina legatura cu Sakura. Ceee?!? Mi-a picat fisa cand am auzit asa ceva. Iasmina, ai sa regreti aceste cuvinte.

    - Sigur ca da, oricum, eu si cu Sasuke ne pusesem in gand ca deseara sa iesim in oras, daca vrei poti veni si tu, zice Sakura facandu-ma pe mine sa ma bag in pamant. Iasmina daca accepti te bag in spital.
    - Pai…

    ____________________________________________________________

    Astept multe comm-uri Big Hug

    Poza cand Sasuke o saruta pe Sakura pe canapea Big smile:


    Ultima editare efectuata de catre ♥ Nekko ♥ in Mar 28 Aug 2012 - 11:14, editata de 1 ori
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 3 Aug 2012 - 16:53

    Buna Big Hug
    Cat de mult a avansat actiunea din fic, nici nu-mi vine sa cred in curand Sakura si Iasmina se vor "apropria" din ce in ce mai mult (D)
    Ehh, frumoasa destainuirea lui Sasuke in jurnalul sau, sper doar ca Sakura sa nu-l descopere la un moment dat.
    Numai am nimic de zis, probabil pentru ca ma simt rau si nu-mi vine nimic in minte.
    Astept capitolul urmator, spor la scris Kiss
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Mar 28 Aug 2012 - 11:30

    Bun, încă un capitol pentru voi Big smile

    Cap 16: Sentimentele ies la iveala



    “Iasmina o intrerupe pe iubita mea pana sa mai zica ceva propunandu-ne sa iesim candva toti 3 la o cafenea sau cofetarie, deoarece ar vrea tare mult sa mai tina legatura cu Sakura. Ceee?!? Mi-a picat fisa cand am auzit asa ceva. Iasmina, ai sa regreti aceste cuvinte.
    - Sigur ca da, oricum, eu si cu Sasuke ne pusesem in gand ca deseara sa iesim in oras, daca vrei poti veni si tu, zice Sakura facandu-ma pe mine sa ma bag in pamant. Iasmina daca accepti te bag in spital.
    - Pai…”

    - Pai… Nu as dori sa va deranjez. In fond, cine sunt eu sa ma bag in intalnirea voastra, zice ea cu acea fata a ei de catel plouat.
    - Dar crede-ma nu e niciun deranj, ne-ar placea sa luam cina impreuna cu tine, nu-i asa Sasuke? Intreaba ea pe un ton dulce, insa situatia actuala nu este chiar una excelenta.
    - Stii, eu chiar as vrea, insa as dori sa am o seara numai cu tine Saku, zic eu in timp ce ma trag de gulerul camasii.
    - Nu fi prostut, o sa avem timp si de asta. S-a stabilit! Iasmina va veni cu noi diseara la cina. Trebuie sa ma intorc la munca. Vorbim mai tarziu. Scuzati-ma, si zicand asta pleca luand niste acte de pe biroul din hol si pleaca.
    - Nici o problema. O conduc eu pe Iasmina pana la iesirea din cladire, si zicand asta, dupa ce Sakura nu ne mai poate vedea, o iau frumusel pe Iasmina de brat si o tin dupa mine pana in lift.

    Foarte nervos, blochez liftul la etajul 6 si o prind pe Iasmina cu mainile la spate, fortand-o sa stea lipita de pieptul meu, apoi soptindu-i incet, dar raspicat “Ce pui la cale vulpe vicleana ce esti? Vrei sa ma ruinezi? Ce doresti de la persoana mea? Bani, bijuterii…?” insa nu mai apuc sa zic nimic deoarece ea ma intrerupe si zice un singur cuvant in timp ce se zbatea sa-mi iasa din stransoare. “Atentie!”

    Ii zic foarte clar ca de acum inainte nu mai putem fi nici macar prieteni. Daca intr-adevar ar dori sa fie amica cu mine nu m-ar fi santajat pentru a fi si eu amabil cu ea, insa ea vrea sa scape de Sakura, sa ma faca sa sufar si sa ii dea impresii gresite rozaliei. O asemenea persoana in societate nu-si merita prietenii. Nu stie sa-i aprecieze si le tradeaza increderea, apoi mai au si tupeu sa-ti ceara o a doua sansa dupa ce ti-a facut rau. Nu pot inghite asemenea oameni. Pur si simplu au pretentii de la altii sa le accepte defectele, insa ei nu le accepta pe ale celorlalti. Mi-e sila. Ii dau drumul Iasminei din stransoare intr-atat incat sa o intorc cu fata spre mine si ma apropii incet de urechea ei si ii soptesc usor “Nu uita de ce am vorbit noi in sufrageria casei mele. M-am jurat de ceva si o sa ma tin de cuvant. Tu ma cunosti cel mai bine. Atat iti spun…” si imediat dupa ce termin dau cu pumnul in butonul de deblocare a liftului, iar acesta isi reia cursul spre parter. Pana sa ajungem ii zic Iasminei ca daca in afara de seara asta se mai baga in viata mea, din urmatorul moment nu voi mai sta la discutii. Usile liftului se deschid, iar eu ca un adevarat cavaler ii fac semn Iasminei sa iasa prima, de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

    La iesirea din cladire, din sens contrar vine Neji, si el imbracat cum se cuvine, Iasmina aproape daramandu-l din cauza nervilor – presupun – provocati de mine in lift. Ies si eu intr-un final din lift, cu mainile-n buzunar si ma indrept spre Neji salutandu-ne reciproc. Ma intreaba ce a fost cu acea “tornada”, iar eu ii raspund ca nimic in privinta caruia ar trebui sa ne facem griji. Ii povestesc si lui ce s-a mai intamplat in ultimele zile, iar acestuia ii vine sa-si ia campii cand aude de Iasmina. Nu a suportat-o niciodata. A fost odata coleg de clasa cu ea in clasa a 12-a si mereu il tachina cum ca ar fi fata din pricina parului sau lung. Un motiv cam penibil dupa parerea mea, insa nu-l condamn. Ii cer bunului meu prieten un sfat. Ce sa fac? Sa-i joc jocul Iasminei ca pana la urma sa ma lase in pace si sa-mi vad de viata sau sa ii dau o bataie buna de sa ma tina minte si sa plece acasa “cu coada intre picioare”? Neji neputand sa se abtina incepe sa rada apoi un zambet diavolesc ii apare pe fata. Cred ca mi-am dat seama ce ar vrea el sa fac, insa ii dau un cot in umar si incep a vorbi la modul cel mai serios cu el, afisandu-mi o fata de copil plictisit.

    Acesta vazand asta, imi pune mana pe umar si-mi zice ca cel mai bine ar trebui sa mai astept cel putin pana dupa seara asta apoi sa iau atitudine. De asta imi place mie de Neji. Stie sa dea cele mai bune sfaturi. Cu ocazia asta imi aduc aminte ca trebuie sa plec acasa pentru a-mi face un dus relaxant si poate atipesc si eu umpic. Ce n-as da sa ma pot teleporta acasa. Ma simt foarte obosit si au inceput sa mi se inmoaie picioarele. Il salut din nou pe Neji si plec spre parcare, de unde imi iau masina si ma indrept spre casa. Nu dupa mult timp, ajung intr-un final in camera mea favorita imediat dupa dormitor: baia. Imi fac un dus relaxant dupa care imi iau niste boxeri mov si un halat in caz ca imi va mai face cineva o vizita neasteptata.

    Desi sunt extrem de obosit pur si simplu nu pot dormi. Ma gandesc incontinuu la Iasmina si la ce are in gand. Cateodata imi vine sa ma omor. Sa scap mai repede de viata. Singura tragere de inima pe care o am e ca m-ar plange multi prea multi degeaba. Viata este ca un joc de sah. De asemenea el se poate incheia mai devreme sau mai tarziu, in functie de “mutarile” pe care le facem. Ma consider o persoana banala, una complet obisnuita, cu nimic mai deosebit ca altii. Cu siguranta daca as muri, toti m-ar plange 3-4 zile, o saptamana sau doua apoi gata. Pana acum niciodata n-am vrut cu adevarat sa ma ingrop singur, nici macar atunci cand mi-au murit parintiii, nici atunci cand fratele meu m-a parasit, nici atunci cand m-a inselat Iasmina. De ce se intampla tocmai acum? Ce vrea sa insemne asta?

    In momente ca astea as vrea sa pot fi la sanul mamei, sa ma mangaie pe cap si pe spate in timp ce suspin si ii zic tot ce am pe suflet, sa ma consoleze si sa-mi dea sfaturi cum numai o mama poate. Sa-i pot simti respiratia calda pe umerii mei cand ma imbratiseaza prin firele de par cand ma saruta in crestetul capului. Si tata la fel. Sa ma ajute cand treaba nu merge bine, cand ma cert cu cineva sa-mi spuna ce ar trebui facut si daca merita sa ma mai implic in viata cuiva. Ce-i drept mi-e dor si de fratele meu. Niciodata nu voi uita salutul nostru. Pare ciudat insa mereu cand nu ne vedeam sa zicem de cateva ore sau o perioada mai indelungata de timp, cand ne intalneam ne salutam numai cum noi stim. Strangerile noastre de mana perfect sincronizate incheind cu o imbratisare calda si totusi smechera ma facea sa ma simt mereu mai bine si acum, amintindu-mi de asta, un fior isi fac eaparitia pe sira spinarii. Mi-e dor de acele vremuri.

    Simt cum toate simturile imi sunt trezite si o stare melancolica isi face aparitia in corpul meu. Un nod ma face sa-mi simt gatul foarte greu, inghitind in sec dupa fiecare 10 secunde in speranta ca v-a disparea, insa in zadar. Tot gandindu-ma la familie, un mic firicel de lichid se scurge pe fata mea, trasand o linie pe obrazul meu stang, intr-un final, desprinzandu-se de barbie, apoi destinatia fiind pieptul meu. Foarte ciudat. Lacrima cristalina a cazut exact in locul unde poti auzi cum bate inima. A murit. Cine anume? Lacrima. Odata ce a facut contact cu pieptul, aceasta efectiv s-a evaporat. Insa nu a murit in vag. Acest lucru neinsemnat m-a facut sa inteleg ca ca defapt nimeni nu se cunoaste nici macar pe el insusi indeajuns de mine incat sa-si dea seama ce se intampla in momente ca acestea. N-am mai fost asa de cand mi-au murit parintii. Nu ma sterg pe obrazul unde s-a prelins acea mica particica din sufletul meu deoarece pur si simplu instinctul imi zice sa nu o fac. Inca alte cateva isi fac aparitia din amandoua partile, iar eu le las in voie sa cada. Trebuie sa ma descarc intr-un fel. Dupa cateva minute, adorm fara a-mi da seama ca, cu toate amintirile mele legate de familia mea, am uitat complet de Iasmina si intalnirea din aceeasi zi.

    ______________________________________

    Poza capitolului: Poza cu Neji cand e serios Big smile:
    avatar
    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 28 Aug 2012 - 11:58

    Prima!! Winner
    Ma bucur ca m-ai ascultat si ai pus nextul. Smile Iar eu m-am tinut de cuvant si am lasat comm. Big smile
    Bietul Sasuke. Crying
    O omor pe Iasmina!!! Very Angry Mai ales ca eu stiu deja ce are de gand. Very Angry
    Iar Sakura gandeste macar? Neutru Isi da seama oare ca asta ar putea sa-i strice relatia cu Sasuke. Sad
    Vai vai vai, astept nextul cat mai repede. Sper ca poti sa ma anunti si pe mine. Big smile
    Te Big Hug si te Kiss


    A Y U M I
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 29 Aug 2012 - 15:56

    Buna Big Hug
    Nu-mi amintesc ca Sasuke sa fi plans Laugh) Uite ca e folositor sa recitesc niste ficuri..
    Iasmina este o scorpie, ma bucur ca nici Neji n-o place >: ) Sakura n-ar trebui sa mai fie atat de politicoasa, in locul ei as parui-o pe Iasmina, Laugh)
    Ehh, separe ca Sasuke a fost doborat de sentimente, fi puternic tigrule Sad
    Astept urmatorul capitol, spor la scris :x
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Mier 29 Aug 2012 - 18:52

    Mulțumesc de comentarii Big smile
    Aștept în continuare mai multe Smile
    Și acum, următorul capitol. Whistling
    Lectură plăcută! Big Hug

    Cap 17: Cosmarul incepe… La propiu


    “Dupa cateva minute, adorm fara a-mi da seama ca cu toate amintirile mele legate de familia mea, am uitat complet de Iasmina si intalnirea din aceeasi zi.”


    Ma scol intr-un final din somn si ma uit la ceas. Este ora opt PM. La fix pentru intalnire. Ma intind umpic pentru a-mi dezmorti oasele, apoi ma ridic lenes din pat indreptandu-ma spre baie. Imi fac un dus revigorant, dupa care ma indrept spre dulapul din dormitorul meu. De acolo imi aleg costumul meu preferat, iar dupa ce ma imbrac ma incalt cu pantofii mei din piele neagra cu varf ascutit. Telefonul imi suna ca disperatul anuntandu-ma ca cineva doreste sa vorbeasca cu mine. Raspund fara a ma uit la numele persoanei si o salut dupa care astept sa faca la fel si sa-mi dau seama cine e. Era Sakura. M-a anuntat ca este gata si ca pot sa vin sa o i-au. La fix. O salut din nou si ma indrept spre casa ei cu masina. Odata ajuns acolo o sarut dulce si scurt dupa care deschid usa masinii si fac o plecaciune la vrajeala ca si cum as pofti-o ca un adevarat gentelman sa intre prima in masina. Nici nu stiu de ce am facut asta. Parca ar merge corpu’ fara mine.

    Intru si eu in masina si pornim. Nici nu stiu incotro deoarece nu am stabilit restaurantul, dar eu continui sa conduc. La un moment dat, ne oprim la un semafor, timp in care imi pun cotul pe marginea de la geam si stau cu mana la falca asteptand sa se faca verde. Ma uit plictisit pe geam, cand, deoadata vad o fata cunoscuta care tocmai intra intr-un restaurant de 3 stele. Era Iasmina. In secunda urmatoare, culoarea semaforului e verde, iar eu accelerez spontan, rotile masinii producand un sunet strident un urma faptei mele. Am intors la intersectie pentru a o putea lua pe strada unde se afla restaurantul. Multi oameni ma claxonau si presupun ca si injurau, nemultumiti de gestul meu. Mama, cat ma enervau. Imi venea sa-mi scot pistolul din torpedou si sa le zbor creierii tuturor. Deja ajuns in fata restaurantului, parchez brusc si aproape perfect intre un stalp si o masina. Ii deschid usa rozaliei, dupa care o conduc spre intrarea restaurantului “La Michelle”.

    Inauntru puteai vedea o incapere imensa cu mese de cate 2, 3 si 6 persoane, iar in spatele restaurantului si afara erau mese de cate 12 indivizi, insa iti trebuie rezervare pentru a putea manca la ele. In prima parte a restaurantului, pe jos puteai observa cu usurinta cum gresia rosie ca lava sclipeste, asortandu-se perfect cu scaunele acoperite de o imbracaminte de aceeasi nuanta dintr-un material foarte fin, iar draperiile geamurilor la fel. In alt colt sunt alte mese cu scaune, cu imbracaminte din acelasi material, insa de data aceasta erau de culoarea piersicii, unde pe jos, acelasi model de gresie insa si ea de aceeasi culoare cu scaunele, parca iti vorbeau sa treci pe acolo, si de ce nu, sa mananci in zona aceea... In aceeasi arie nu foarte departe de unde ma aflu, se afla Iasmina asezata la o masa de 3 persoane. Cu Sakura de mana, ne indreptam spre ea, foarte mandri si cu nasul pe sus. Nu stiu cum, sau de ce, insa parca nu sunt eu la partea asta. Ne asezam, eu fiind mai linistit decat credeam, iar de Sakura nu mai zic.

    Nici macar nu ne salutam ca noi incepem sa vorbim, pot spune niste subiecte la care nici macar nu ma asteptam. Mai exact serviciul, studiile, planuri de viitor. Sincer sa fiu ma asteptam ca Sakura sa intrebe de familia ei si toate cele, insa din contra. Nici macar nu pomeneste de ceva asemanator macar. Hmm. Poate ca-mi fac si eu prea multe griji degeaba. Si eu care ma stresam singur. Parca sunt altcineva, nu ma mai recunosc decand m-am sculat. Eu gandesc una insa parca fac altceva. Sirul gandurilor este intrerupt de… mine care ma ridic de pe scaun in picioare, i-au paharul si le fac semn fetelor sa ciocnim pentru “o noua legatura de prietenie”. Doamne, ce mi-a venit? Am febra, m-o apucat strechea? Nici eu nu stiu de ce si ce fac, deja devine foarte stresant.

    La un moment dat, Sakura pleaca la baie, iar eu raman singur cu Iasmina. Pff, am ramas singur cu bestia in cusca, de parca n-aveam si alte probleme in momentul de fata. Vrand nevrand, tot n-am scapat de ce-mi era mai frica si aud vocea “iubitei” mele blonde cum surade si ma intreaba daca ma simt bine. Ii raspund un sec “Da” apoi iau paharul de vin si incep a ma juca cu el. Alt gest neexplicat de-al meu. Doamne! Ce am? Ma simt o marioneta a ta. Nu apuc sa mai fac alt gest deoarece Iasmina ma apuca de mana strans si, spre uimirea mea, imi reproseaza ca, desi sunt cald pe dinafara, in interior am o inima de gheata, si cert este ca, cica ea trebuie sa mi-o topeasca. Foarte ciudat. Am facut o moaca de handicapat cand ea incepe sa-si intinda buzele si se apropie amenintator spre ale mele, insa asta nu-i nimic pentru ca in acelasi timp, Sakura tocmai iese din baie si ne cauta cu privirea pe noi. Ce sa fac? Sa-i dau o palma bine meritata sau decat sa o imping si sa-i zic ca e Sakura in spatele ei? Hmm, grea decizie. Pana la urma, o alta oportunitate imi sare in brate cand, telefonul de pe masa suna extrem de iritant si la sfarsit parca ar fi facut o poza cu blitul. Deodata, toata imaginea este in ceata... in jurul meu toti oamenii si toate obiectele dispar unul cate unul, ramanand numai eu si scaunul, si bineinteles telefonul care continua sa sune. Deodata un negru in fata ochilor apare ca si cum filmul ar fi taiat si realizez ca de fapt…


    A fost doar un vis. Mai degraba un cosmar. Telefonul care suna, era defapt al meu, care – multumesc lui Dumnezeu – mi-a dat desteptarea. Respir scurt, insa rapid cu gura deschisa si pret de cateva secunde, stau in sezut cu capul putin aplecat si imi mai derulez odata tot visul. Ciudat. Nu-mi amintesc prea bine. Tot ce stiu e ca nu eram intr-o postura prea buna si explicatia pentru faptele mele este ca subconstientul meu ma controla. Intr-un final ma gandesc sa raspund la telefonul ala, pe celalat fir fiind... Iasmina. O intreb pe un ton plictisit ce doreste, iar aceasta ma intreaba unde vom merge, mai exact cred ca vrea sa spuna la care restaurant. "La Michelle", raspnd eu. Nici eu n-am habar cum de stiu acest restaurant, insa mie imi e indiferent. Ii inchid telefonul Iasminei, apoi ma scol si intru din nou in dus, parca avand vaga impresie ca am mai facut asta odata.

    __________________________

    C-am atat Love
    Sper sa va placa deoarece am stat de la 7 la 9 seara si de la 6 la 7 dimineatza ca sa-l fac... Big smile
    Pozele capitolului: Sasuke cand sta in sezut in pat: Smile



    Sasuke cand se gandeste Big smile

    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 29 Aug 2012 - 21:55

    Buna Big Hug
    Mi-e tare teama ca o sa recitesc ceva ce nu-mi place, iar asta nu e de bine (D) Mai ales ca nu te-ai pus pe sezonul doi ~Inca >: )
    Ahh, senzatia de deja-vu, se pare ca o are si Sasuke :x
    Ti-am spus tigrule =]]]] sa fi tare, niet? Vezi ce bine e? (D) Acum stapaneste-te si nu-i scoate toti dintii lui Iasmina, vreau si eu cativa =]]]]]]] ~Aaaaa, mai lasa-mi si mie, te rooooog :o3 Raule, ai lasat-o stirba pe Iasmina fara mine (cry2)
    Astept next-ul, spor la scris :x
    avatar
    ♥ Nekko ♥
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de ♥ Nekko ♥ la data de Dum 2 Sept 2012 - 14:58

    Ciao ciao Big Hug
    Mulțumesc mult de com Deea. Acest capitol îți e dedicat. Smile
    Deci, sa vedem ce o sa iasa dupa atata suspans si amar de vreme cu intalnirea aia. Tongue
    Imi cer scuze daca o sa fie mult dialog Big smile
    Well, sa n-o mai amanam atat si sa incepem. Agrement


    Cap. XVIII : Socul


    “Ma scol si intru din nou in dus, parca avand vaga impresie ca am mai facut asta odata.”

    Micile firicele de lichid transparent isi au locul pe fiecare participa din corpul meu, “curatandu-ma” si relaxandu-ma in acelasi timp. Stau drept, aproape nemiscat sub dus, miscand de forma mainile ca si cum m-as spala pe cap, insa adevarul e ca de fapt sunt ganditor. Ma gandeasc la cateva din multele chestii care s-au petrecut in ultima saptamana. Au fost atatea evenimente cat si pentru un an intreg. Cateodata ma intreb cum ar fi daca as alege calea usoara si sa renunt la “lupta”, odata cu asta dand cu piciorul la tot ce am mai de pret, ca de exemplu Sakura si mandria. Nu vreau sa par slab, pentru ca nici nu sunt. Desi stiu vorba batraneasca “Calea cea mai usoara nu e intotdeauna si cea mai buna.”, totusi sunt tentat de catre Diavol sa o incerc.

    Insa, chiar si asa. Acum nu mai pot da inapoi. Cartile sunt deja date, miza este pusa netinandu-se cont de reguli, iar tot ce mai ramane e sa vedem cine castiga. Ce n-as da cateodata sa n-am sentimente. Sa nu traiesc pentru nimeni, sa nu am nevoie de nimeni, ci doar de mine insumi si atat. Asa n-as mai suferi, n-as mai avea probleme de acest gen si, odata cu toate acestea nu m-as mai stresa. Insa cu totii avem o inima, si chiar daca vrem sau nu, chiar daca exista sau nu, ea totusi bate la unison cu a unei anumite persoana care asteapta nerabdator, vrand nevrand ziua in care se vor intalni. Sunt trezit fara sa vreau de propia-mi prostie, aceea fiindu-mi greseala prosteasca care numai unui copil i se putea intampla, de a-si indrepta jetul de apa spre fata, mai exact in ochi. Imi opresc dusul, il pun inapoi in suportul lui, dupa care iau un prosop si ma sterg pe cap, apoi altul cu care ma sterg cu un total desinteres pe corp, la sfarsit punandu-l de jur imprejurul taliei iesind din baie la bustul gol cu intentia de a ma indrepta spre dulapul cu haine din camera mea.

    Ajuns acolo, imi iau telefonul si ii trimit un mesaj rozaliei cum ca in 20 de minute vin sa o iau de acasa si la ce restaurant mergem. Dupa ce il trimit, las telefonul jos pe noptiera langa jurnal, apoi imi aleg tinuta pentru aceasta seara. Ma imbrac intr-un costum negru, cu o camasa visinie pe dedesubt, lasand sacoul desfacut. Ma incalt cu pantofii mei mai vechi de piele neagra cu varf mai ascutit, dupa care imi iau cheile, portofelul – deoarece eu trebuie sa ma fac un gentleman si sa platesc cina – si nu in cele din urma, actele necesare. Ma mai uit o data in oglinda, apoi ma indrept spre iesirea din casa. Este ora sapte si treizeci si sapte de minute, iar eu pornesc spre casa rozaliei.

    In aproximativ 3 minute ajung in fata locuintei ei. Ies din masina, armand-o pentru siguranta, apoi ma indrept spre usa. Pana sa bat in ea, exact cand pielea mainii mele mai avea umpic si facea cunostinta cu lemnul dur din care era facuta usa, aceasta se deschide, dupa ea zarindu-se Sakura. Era imbracata cu o rochie neagra cu spatele gol care se leaga dupa gat. Era atat de sexy, incat nu ma puteam abtine sa nu-i fac complimente, drept urmare cuvintele mi-au iesit pe gura, ea schitand un zambet. Imi face semn sa intru pana se incalta ea ca sa nu stau la usa. Ma invita sa stau pe canapea, ea asezandu-se langa mine pentru echilibrul perfect, eu facand un botic imens, sperand ca o sa inteleaga motivul faptei mele. Aceasta isi ridica o spranceana in semn ca nu intelege ce vreau sa insinuez, iar eu imi inchid ochi si imi intind buzele in timp ce ma apropii de ea facand ochii cat bila de golf. Un ochi de-al meu e intredeschis in asa fel incat sa pot vedea daca se apropie de mine cu scopul de a ma saruta. Cand vad ca trece la actiune, inchid ochii de tot si imi dreg mainile spre fata ei insa… surpriza. In loc sa o sarut pe ea, sarut perna canalepei, ea punandumi-o in fata exact la momentul potrivit.
    Jenant.

    Din nou fac un botic cat blocu' si ii spun ca, eu de aici nu ma misc pana nu-mi primesc “sarutul de dinaintea cinei”. Aceasta chicoteste apoi se pune in poala mea si ma saruta scurt, dar senzual, eu luand-o de talie si tragand-o mai aproape de mine pentru ai simti caldura corpului ei atat de bine dotat. Eu o sarut in continuare, ea tot dorind sa scape insa in zadar deoarece nu ma mai saturam de buzele-i atat de dulci si de limbuta ei carnoasa. Pana la urma slabesc putin cate putin din stransoare, in asa fel sa para ca las garda jos pentru ai oferi putina satisfactie. Aceasta reuseste sa “desfaca nodul” rasufland victoriara si inganand un “yeah” printre gafaieli. Dupa ce se incalta in niste pantofi cu toc cui de vreo 5 centimetri, ne indreptam spre masina.

    Drumul a fost total lipsit de evenimente. Nu faceam decat sa-ncerc sa-mi amintesc visul. Ma strofocam sa refac momentele visului insa fara rezultat. Imi aminteam doar lumina orbitoare provenita de la blitul unui telefon. In rest, ceata. Pe cand mai aveam umpic pana la destinatie, deschid un subiect umpic mai delicat cu Sakura. Stiam ca sigur o va intreba pe Iasmina despre parintii ei, trecut si asa mai departe, asa ca am vorbit cu ea la modul cel mai serios ca ar fi de preferat sa nu aduca in discutie istoria familiei asa zisei mele foste prietene sub pretextul ca inca se simte rau si sufera, ca vreau ca macar de data asta, daca tot am iesit tustrei la cina, sa mancam si sa vorbim linistiti fara a ne mai aminti de griji.

    Ajunsi acolo intram in restaurant si incepem sa aruncam un ochi dupa o masa libera. Zarim una de 3 personae aproape in capatul restaurantului. Ne asezam la masa, chelnerul salutandu-ne politicos, noi facand la fel apoi el ne da meniul. Arunc o privire fugara prin el si incerc sa ma hotarasc de pe acum ce voi manca pentru a nu sta prea mult pe ganduri cand toata “gasca” se va aduna. Dupa aproximativ 10 minute apare si Iasmina. Ii fac semn cu mana pentru a ne vedea, iar acesta se indreapta cu pasi senzuali si bine calculati spre noi. Era intr-o rochie rosie cu volanase, lunga pana la glezne, cu un picior descoperit incepand de la genunchi, lasand sa i se puna in evidenta picioarele ei albe si fine. In maini purta niste manusi lungi pana la cot de aceeasi culoare ca rochia ce completau intreaga tinuta. As minti daca as spune ca nu arata bine. Cine stie ce plan are. Pot spune ca am cateva emotii insa incerc sa ma linistesc, parca avand vaga impresie ca totul o sa mearga bine. Intr-un final, ajunge in capatul culoarului si face stanga spre masa noastra, reusind sa atraga privirile multor clienti ai restaurantului.

    Totul merge bine… deocamdata. Ma ridic frumusel de pe scaun, o salut si eu si Sakura, ii pup mana apoi o invit sa ia un loc. Nu mi-a facut prea mare placere, insa in viata nu faci numai ce-ti place. Am inceput dialogul cu obisnuitul “Ce faci?” dupa care am chemat din nou chelnerul pentru a mai aduce un meniu si a ne hotari ce vom manca. Imi venea sa ma bag in pamant cand am vazut ce “critici constructive” ii da Iasmina chelnerului despre felurile de mancare din meniu. Off… mai copilaroasa de atat nu poate fi si Iasmina, adica sa fim seriosi, cum sa comentezi la fiecare-n parte cate kilocalorii au? E o cauza pierduta…

    Intr-un final eu imi comand o friptura de pui cu cartofi, Sakura niste chiftelute in sos, iar Iasmina peste la cuptor cu lamaie. Cat timp asteptam sa ne vina comanda, ceea ce m-a impresionat este ca, vorbeam despre studii si viitor. Sakura o intreaba pe Iasmina unde lucreaza, iar acesta raspunde ca deocamdata la un magazin alimentar. Mai multe intrebari ies din partea ambelor tabere, pana cand cina ne este servita. In timp ce mancam, pot observa cum Iasmina era foarte grijulie cum taie pestele, luand lamaia si storcand peste el zeama si odata cu ea toata vlaga din fruct, in acelasi timp uitandu-se cu un zambet smecher catre mine. Tot o perversa a ramas.

    Sunt putin ingrijorat, Iasmina, in ultimele 10 minute se tot uita insistent la mine si Sakura. Parca incerca sa gaseasca un defect la unul dintre noi si nu reuseste. Deodata Sakura o intreaba pe Iasmina:
    - Daca nu te deranjeaza ca te intreb, insa ai avut un iubit care sa te sustina in zilele astea mai negre? Zice Sakura schitand o fata serioasa si totusi blanda. Doamne! Ce a putut intreba? I-am zis sa nu aduca aminte de asta… pfoaa, nu pot sa cred. Adevarul e ca am zis sa nu pomeneasca de familie si trecut, insa daca stam mai bine sa ne gandim si asta s-ar incadra cate umpic din fiecare. Off, cine stie ce-i va raspunde. Un nod insuportabil in gat mi se pune si simt picaturile sarate de lichid ce se preling incet, dar sigur pe fruntea-mi incruntata.

    - Da… am avut, insa ne-am despartit. Credeam ca imi este alaturi, insa s-a dovedit a fi cea mai mare greseala. Urasc ziua in care l-am cunoscut, iar acum cand il vad pe strada imi vine sa-l scuip pe acel nenorocit care a facut si mai mult rau decat era si m-a facut sa adun si mai multa amaraciune in suflet, zice ea pe un ton scazut si cu o urma de ezitare.
    - Aaa, scuza-ma. Nu doream sa sa te fac sa…
    - Ah, nu nu! Nu imi mai pasa de acel individ, si plus de asta, am trecut peste, o intrerupe Iasmina pe Sakura.
    - Am inteles, de ce v-ati despartit? Intreaba Sakura, eu inghiontind-o putin cu cotul, mai sa tresara la gestul meu. Doamne, cand am cunoscuta era asa misterioasa timida ca nu scotea nici un sunet, acum si-a dat drumul la fermuarul de la gura.
    - M-a inselat. Infidelitatea este ceva ce nu pot ierta si nici nu o voi face. Esti norocoasa ca il ai pe Sasuke alaturi de tine. Cu siguranta te va face sa zambesti atunci cand simti ca nu mai ai de ce s-o faci sau te va face sa razi cand erai aproape sigura ca nimic nu mai are sens. Pe mine una m-a facut sa trec mai usor peste zilele in care am fost cum am fost… zice ea cu o slaba urma de tristete in voce, cu capul putin lasat. Cand am auzit acea mega, ultra, hecta minciuna pe care a scos-o pe gura aia “mica” si “inocenta” a ei imi venea sa o ciufulesc rau de tot. M-am lasat cu spatele pe spatarul scaunului pentru a nu ma vedea Sakura cum ma incrunt si incep sa scot fum pe nari de nervi.

    Cum poate mintii cu atata nerusinare? Asta m-a facut sa-mi ies din fire. In acest moment imi vina sparg si sa distrug tot ce-mi iese la mana. Ma simt de parca si-ar bate joc de mine, ca sa nu mai zic ca ea e cea infidela, nu eu. Ma face sa-mi doresc, ca in visul acela in care se presupunea ca eu sunt intr-o calatorie cu ea in balonul cu aer cald, sa fi cazut din el. N-as simti nici umpic de vinovatie pentru cele intamplate, cu atat mai putin mila. Iasmina, cand totul se va termina, vei regreta.
    - Scuzati-ma pentru un moment, ne anunta Sakura cu vocea ei suava, apoi pleaca spre baie, trezindu-ma pe mine din visare. Ahh, parca m-am mai linistit, insa nu suficient. Acum ca tot a plecat Sakura e timpul sa am o discutie cu Iasmina. Trebuie sa o fac sa inteleaga neaaparat ca nu-mi plac jocurile ei si ca nu ma impresioneaza cu nimic.

    Deodata Iasmina ma opreste din mai scoate vreo vorba, punandu-mi degetul pe buze si imi spune:
    - Sasuke… M-am gandit mai bine si, avand in vedere ca nu are rost sa mai incerc sa te conving sa te intorci din nou la mine, iar in acelasi timp sa ma mai si iubesti ca si inainte, m-am gandit un felul urmator: desi mi-e greu sa accept aceasta relatie, am sa va las pe voi doi in pace dupa aceasta cina si nu-i voi zice nimic Sakurei, insa…
    - Insa ce? Mai ai curaj sa-mi mai ceri ceva in schimb? Zic eu dandu-i degetul la o parte de langa gura mea.
    - Dragul meu Sasuke, punand in calcul ca amenintarea cu o bataie buna in schimbul tacerii este cea mai buna alegere a ta de a ma face sa-mi tin gura este una care nici macar nu am bagat-o de seama, stii bine ca mie nu-mi pasa daca mor pe patul de spital, daca-mi fixez in minte ceva, fac tot posibilul sa-l obtin, zice ea pe un ton superior si enervant
    - Si ce anume vrei? Intreb eu curios.
    - O noapte, raspunde ea inchinzandu-si ochii punandu-si cotul mainii stangi pe masa cu mana la falca.
    - Poftim? Cred ca am asurzit, ii raspund eu, nefiind sigur daca mai aud bine.
    - Acum te prefaci ca nu mai auzi? O noapte vreau in schimbul tacerii mele, imi spune ea mandra.
    - Stii foarte bine ca un asemenea targ e imposibil de respectat, ma rastesc eu la intr-un mod discret pentru a nu atrage prea mult atentia asupra noastra.
    - Nu exista “imposibil”. Exista “nu vreau”. Gandeste-te bine. Daca refuzi, eu imi deschid gura, iar toata fericirea ta se duce odata cu acea fata, pe cand daca accepti, timp de o noapte, vei fi al meu si eu a ta, insa ea te va avea cel mai probabil pana i se acreste de tine. Tu alegi ceea ce vrei sa se intample. Tu iti creezi in acest moment viitorul, este totul sau nimic…

    ___________________________________________
    Haha.. sper ca va placut Tongue:
    Uitati poza capitolului: Sasuke si Sakura gata de plecare:
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 3 Sept 2012 - 22:37

    Buna Big Hug
    Multumesc mult pentru dedicatie, inseamna foarte mult pentru mine :x
    Nu-mi vine sa cred cat dde nesimtita poate fi Iasmina, ii cere cee lui Sasuke? O.o
    Nesatulo, ma crezi ca-mi vine sa te arunc de pe un bloc de zece etaje? (D) Esti o scorpie, lasa-l in pace pe Sasuke, nemernico, dupa ce l-ai inselat mai ai si tupeul asta infect sa il privesti. (D)
    Astept urmatorul capitol, spor la scris :x

    Continut sponsorizat

    Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mier 26 Apr 2017 - 22:43