╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Young & Beautiful

    Distribuiti

    Theiana.
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 21/08/2012

    Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Theiana. la data de Lun 17 Iun 2013 - 10:23

    Young & Beautiful
    Capitolul I


    Germania, 1995

    M-am intors incet pe calcaie si am inceput sa merg alene, cu mainile in buzunar, uitandu-ma peste tot numai nu inainte, blocand orice semn de ratiune sau realism sa ma doboare. Era o noapte cetoasa, destul de racoroasa pentru sfarsitul lui iunie, asupra careia domnea o semiluna palida, laptoasa, inconjurata de o armata de cenusa mahonie, nesalsand pe nimeni sa vegheze asupra magnificului astru. O liniste inmormantala, o tacere imperturbabila inconjurata de o ceata obscura, stranie, forma un peisaj usor sinitru, conturat atent in inima padurii. Nici urma de viata pe o raza de cativa metrii, nici macar vreun greiere insomniac sau un licurici ratacit.
    Un buhait artagos si incomod de bufnita se auzi de undeva din departare, facandu-mi impresia ca sunetul imi urmarea cu indarjire fiecare pas.
    Priveam inapoi curios, scrutand intinericul atent, doua pupile adanci, inconjurate de niste inele de foc aurii, ma strapungeau aproape dureros. Am marit vizibil pasul, intrezarind deja silueta incompleta a cabanei.
    Am inghitit in sec avand aceasi presimtire ciudata, o tulburare interioara fortandu-mi picioarele sa se miste intr-un mod aproape inuman. Am tras salbatic de clanta, din nou si din nou fara nici un rezultat . M-am ridicat pe varfuri, prinzandu-ma sigur de pervazul mic si vechi, aruncand rapid o privire inauntru. Cheia era vizibil intoarsa in broasca, scoasa doar pe jumatate .
    Am dat un pumn sanatos usii, sprijinindu-ma apoi cu spatele de ea in incercarea usor esuata de a ma calma.

    - Ce dra*u?!

    Respiram neregulat. Ce dra*u inseamna asta? Deja vorbea vinovatia din mine, adusa la suprafata de soc, frica, nesiguranta si vulnerabilitate. Pentru ca asa suntem toti, vulnerabili in fata tuturor, indiferent ca suntem constienti de asta sau nu, daca ne ascundem de adevar sau daca purtam masca de „Sti ceva , chiar nu imi pasa!”. Totul este fals, si eu si vinovatia.  De ce? Pentru ca se poate face orice cu noi, pentru ca ne impotrivim si tot pierdem, pentru ca luptam si suntem infranti. De ce? Pentru a ne implini destinul. Naiba sa il ia! Pe el si pe toti care i se supun.

    - Ce cauti aici?

    Pentru cateva momente inchid ochii.Poate fi prea tarziu pentru a cere iertare, pentru a indrepta totul si simt ca si cum ai vrea sa dispar, sa cad in pamantul fara fund si sa imi gasesc sfarsitul in adevar. Macar atat as mai putea face! Ma gandeam asa, acum, ce i-am facut eu vietii, cui i-am gresit atat de tare incat sa ma pedepseasca asa? Cu fiecare propozitie, cuvant, litera ce mi se intiparea clar in minte ma simteam mai pierdut . Imi era deja rau de la atata durere . Si eu care credeam ca totul se va termina din momentul in care m-am resemnat cu situatia  ei, in momentul in care m-am convins ca nu e totul pierdut … Proasta deductie !
    Nu stiu cata dreptate aveam, nici nu ma intereseaza . Nu imi pasa ca sunt pueril, poate exagerez, dramatizez pana in panzele albe. Dar daca e asa, inseamna ca si sentimentele mele fac acelasi lucru. Puteau trece secunde, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole si tot asa ramaneam daca nu ma intrerupea cineva :

    - Rapunde-mi la intrebare ... Ce dra*u cauti aici?!
    -Tocmai plecam. Nu trebuie sa ne certam ...
    - Tsk, plecai?! Atunci poti sa-mi spui ce mai cauti aici! Dispari!
    -Sa ai o seara placuta ....




    ***



    Am deschis calculat cartea pe genunchi, aprofundand treptat studiile care imi luau acum mare parte din timp. Paginile parca fugeau de mine intr-un ritm alert desi eu eram cel care le controla . Termeni, definitii si rezolvari ma trageau incet catre ele, punand o mana ferma in jurul atentiei mele distributive .
    Insa nu imi permiteam luxul sa raman singur pentru o vesinie si, inevitabil, la un moment dat a inceput agitatia. Sunetele se inteteau, le ignoram, pasii se apropiau, ii trimiteam undeva, dar deveneau apasati si nerabdatori si se invarteau animalic in jurul meu.
    - Stai jos si spune ! I-am zis aparent calm, inchizand cartea de psihologie si aruncand-o pe jos cu un zgomot subtil .
    - Ce?! Am primit ca raspuns imediat, urmat de sunetul picioarelor sale impleticindu-se prin parchet. Sa stau jos?! Practic ... ai inebunit. Stii cat de fragila este situatia, Ce o sa ne facem?!
    - Plecam in Londra.
    - Cum?! Ce ai spus? Nu pot sa cred, cum poti fii atat de calm. Spui doar ca plecam in Londra, ea este intr/o stare fragila. Nu putem pleca! Stii foarte bine... eu o iubesc.
    - Uite ... este pentru binele nostru. Si nu o vom lasa pe ea sa strice tot, ne-am inteles. O sa plecam maine dis de dimineata. Sa ai un somn placut.

    Nu stiam daca este bine ce fac, dar stiam doar un singur lucru, nici unul dintre noi nu merita asta, iar ea nu o sa strice nimic.

    Cu siguranta mixul de senzaţii ce mă controlau se numea hotarare, incapatanare si frica incurajatoare presarate cu un nisip dur si rezistent numit adrenalina. Simţeam usoara nevoie sa zambesc in fata noii perspective ce imi acapara simturile si imi controla miscarile, eram energizata de un amestec interzis de senzaţii pana la ultimul por.
    Telefonul imi alunecase flexibil direct in mana, iar numarul cauta lumina salvatore sub numele persoanei de care tocmai aveam nevoie. Dupa ce sunetul de apel se repeta de mult prea multe ori, vocea robotică si seacă a căsuţei vocale mă facu să tresar incomod. Mi-am apropiat încruntat sprancenele incercând inca o dată. După vreo patru apeluri prelungite de nerabdare imi raspunse o voce mult mai subtţire si adormita decat ma asteptam.

    - Trebuie sa vorbim.



    << Va urma >>





    EDIT: mai este postat pe un forum, este scris de mine

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 17 Iun 2013 - 11:08

    Bunăă! Mă bucur că-ţi citesc ficul. M-a atras cel mai mut faptul că acţiunea se petrece în Germania, apoi că ai folosit un font frumos. Ce pot zice? Ai evoluat mult de la prima ta creaţie. Îmbini cuvintele atât de frumos încât îţi vine să memorezi paragrafe întregi. 
    Sunt foarte curioasă de ce se va întâmpla în viitoarele capitole, mai ales că ai oferit mult mister şi totu-i înceţoşat. Spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Theiana.
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 21/08/2012

    Re: Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Theiana. la data de Vin 21 Iun 2013 - 17:09

    Capitolul II



    Sakura’s point of view

    Am sters indiferenta si fugitiv butucul de praf, batandu-l energic de vreo doua ori in capatul opus. Tigara statea acum partial lipita intre buzele mele uscate, iar fumul era expirat intr-un mod agresiv odata cu aerul. Am zgariat accidental cu unghia fata laterala a butucului si automat, un strop de rasina vascoasa si lipicioasa imi picura pe detegul mijlociu. Am icnic dezgustata si m-am sters rapid de o frunza asezata strategic in stanga mea. Strategic era de fapt tot frunzisul ce ne inconjura;  mare, des si de un verde enervant de constant. Probabil ca natura nu a fost niciodata ceva demn de placut pentru mine , prea doua culori spalacite si comune, haotic imprastiate pe vaste terenuri menite ca omul sa le foloseasca. O frunza aici, una acolo, destul cat sa respiram, nu-i nevoie de mai mult … , am punctat in treacat, tragand din plin aroma amaruie a tigarii in piept. Imi simteam acum muschii relaxati, iar puterile se revigorau de la sine în pulsatii revelatoare. Am oftat safisfacuta asezandu-ma lenesa pe butuc, continuand sa trag fumuri prelungi si nesatule din foicica impaturita in jurul prafului de nicotina.
     

    - Ajunge! Este randul meu acum.

    Zambesc in sinea mea, si ii imanez tigara bunei mele prietene.   Aerul racoros de afara imi permise sa reactionez coerent,  sa asimilez rapid si sa actionez. Nu mai era vremea de reactii intarziate sau de cautarea solutiei permanent si irevocabil favorabile. Aveam incredere in mama ! … si în tata … sau poate nu …Nu ! Mi-am frecat apasat fruntea pana ce mintea imi deveni mai rationala, eu avand controlul aproape total. Mi-am ignorat total comportamentul idiot, lasand imediat insctintul – pe care nu prea stiam unde il aveam stocat – sa ma ghideze, macar acum cand nu eram total contienta de actiunile mele ciudate, atipice si in neconformitate cu negativismul meu infernal caracteristic.Un fosnet scurt imi atrase atentia catre ramurile scortoase ale unui copac gros si inalt, frunzele se miscau tremurate, zgaltaite parca de la radacini. Am inghitit in sec  si m-am intors complet cu fata spre partea intunecoasa. Cu fiecare pas zgomotul devenea mai imperceptibil , iar vigilenta mea mai accentuată.
     
     

    - Karin ... Poate ar trebuii sa  plecam, se face tarziu.
    - Tsk, ti-e frica?

    - Frica?! Nu, nu, dar se face tarziu si vine ora inchiderii!
    - Nu-ti face griji in privinta asta, un var de-al meu locuieste nu foarte departe de aici.
    - Dar ce va avea sa spuna domnisoara Bolton despre asta. Stii foarte bine ce parere are despre cele care dispar seara si revin dimineata.
    - Ah! Esti eneravanta! Daca iti este asa de frica, dispari!
    - Karin .. nu am vrut sa te supar, suntem prietene decand lumea, nu trebuie sa ne certam dintr-un motiv atat de banal, okay, raman cu tine.
    - Sakura, Sakura ... n-ai sa te schimbi niciodata.


    Amadoua radeam ca doua idioate. Asa functiona prietenia noastra. M-a ajutat sa ma ridic, apoi am pornit intr-o liniste mortala sper casa varului ei.  Drumul nu a fost foarte lung, dar cand am ajuns se intunecase deja.  Casa era uriasa, nu o intelegeam pe Karin. De ce ar sta intr-un internat cu niste maicute, cand ar putea locuii
    intr-o casa, mai mare de cat un palat.  Bate la usa, dar din pacate nu raspunde nimeni, Karin in continuare insista, in fata noastra apre un barbat in varsta de aproximativ, douazeci si trei-douazeci si patru de ani, roscat, cu un trunchi solid. Acest var al lui Karin, chiar daca nu imi place sa recunosc, arata bine.

     

    - Huh, Karin ... ce cauti tu aici?
    - Buna seara si tie, vere. Nu avem de gand sa stam mult aici, stii foarte bine ca nu imi face placere.  Ea este Sakura, o prietena buna,  o sa inoptam aici, iar tu nu o sa ai nimic in potria, asa-i?

    - Daca spui tu, intrati. Facati-va comode. Apropo, eu sunt Sasori.
     
    Mana lui o atinsese pe a mea, rosisem ca un rac, nu intelegem de ce a facut asta, s-a prezentat, dar de ce a trbuit sa ma atinga.
     
    - Mdea, nu o interezeaza, vere.  Aici se seveste cina?
    - Tsk, ai ramas la fel Karin. Si referitor la intrebarea ta, da, se serveste cina.
     
     
    Mi-a dat deumul la mana. Am decis a ii las pe cei doi discutand depre ale lor. Am ramas inlemnita langa fereastra, chinuindu-ma sa blochez macar pentru cateva clipe avalansa de framantari si analize critice, chiar fanatice. Abia rasuflam acum evitand alte miscari mai complicate sau deranjant , de frica sa nu-mi recapat simtirea si rationamentul complet lucid, sau ceva apropiat macar … Am suierat silentios, dupa care un clipit rapid si ostil imi agita ochii, desi practic nu erau deranjati de nimic exterior care le putea declansa reactia automata de autoconservare. Mi-am pus din reflex mana la ochi, indepartand orice senzatie usturatoare.

    - Mmm, Sakura ... te simti bine?

    Am tresarit la auzul vocii lui Sasori, isi puse mana pe umarul meu. Nu suportam sa vad cum ma atinge. Ma simteam al naibii de rau.

    - D-da, asa cred.
    - Nu pari cam sigura de asta


    De data aceasta imi mangaia parul. Era jenant, chiar si pentru mine.  I-am luat mana de pe par si m-am ridicat de pe  scaun. Am urcat la etaj, si am intrat direct in camera de oaspeti. Mi-am încrusisat picioarele ezitanta si am indeartat o suvita din ochi, asezand-o in siguranta dupa ureche. Am suierat apoi scurt inchizandu-mi infrigurata ochii.

    ***

    - Mm, Karin ... sunt putin ingrijorata ... crezi ca cei de la scola si-au dat seama de absenta noastra?
    - Oh, va-ti intors deja, credeam ca o sa ramaneti acolo pe vecie.

    - Buna ziua si tie, Hinata. Imi pare rau sa te dejamgesc, dar am revenit cat de repede am putut.
    - Oh! Dar nu era nevoie,  nimeni nu v-a simtit lipsa. Ah, domnul Bingley si domnisora Bolton  sunt foarte furiosi, inca de aseara cand s-a facut stigerea.
    - Unde bati, Hinata?
    - Oh, oh, draga mea Sakura. Din cate am auzit, s-ar putea ca amndoua sa fiti „ suspendate” pe parcusul indregului an. Ce pacat, asa-i?
    - Ce?! Suspendate? Nu poate fi posibil, Hinata, spune-mi ca este o minciuna.
    - Oh, imi pare atat de rau, dar eu nu mint. Sa aveti o dupa-amiaza placuta, fetelor.
     
    Inchit sec, si ma intor cu capul spre Karin

    - Pana aici ne-a fost.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 25 Iun 2013 - 21:40

    Devine şi mai interesant pe parcurs! Îmi aduce aminte de Eve de Anna Carey şi de şcolile din timpul nazismului - în Germania - şi comunismului. Ai avut mai multe greşeli de tastare ca de obicei. Hinata, în ficul tău, îmi provoacă greaţă. De abia aştept să văd ce se întâmplă! Spor la treabă!

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mier 3 Iul 2013 - 12:39

    Aaaah, ce capitolele superbe.
    Totul e mai frumos si ma atrage si mai mult cu fiecare rand pe care-l citesc.
    Si uuuu, descriere! Love it Iubesc descrierea, si tu ai si aerul ala misterios care il ador Love 
    M-a atras totul, titlul, inceputul, felul tau de a scrie si nu stiu daca ai greseli de tastare pentru ca eram prea ocupata cititind decat sa ma uit dupa ele Laugh 
    Ce idee originala, ma atrage, mai ales comportamentele personajelor.
    Te rog sa pui repede next-ul si sa ma anunti, Xo.Xo. Kiss 

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Young & Beautiful

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:18

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

      Acum este: Sam 21 Ian 2017 - 6:22