╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    ●The game of destiny.●

    Distribuiti

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Irene. la data de Sam 15 Iun 2013 - 21:19


    •·Chapter 1·•

     





        - La dracu`! Nu poti decide asta fara acordul meu!
     

        Ducele statea la biroul masiv din lemn sculptat ocupat sa raspunda la una din scrisorile lui, neimportante in acea clipa. Statea drept, iar trupul sau zvelt nu ii trada varsta de cincizeci si cinci de ani. Parul alb statea neglijent iar ochelarii stateau cazuti pe varful nasului. Batranul duce Raymond nu avea nici un drept sa se bage in viata lui. Nu are nici o putere asupra lui, in special cand este vorba de viata lui. Trebuia sa stie ca acest aranjament nu trebuia facut. Nu va face asta. Nu vrea asta.

        Ducele lasa jos scrisoarea si se indrepta catre fereastra privind in negura. Stia ca fiul sau, singurul sau mostenitor, avea sa refuze una din cerintele impuse de el. De mic acesta s-a impotrivit alegerilor sale iar acum nu putea spera ca totul se va schimba, pentru ca nu e asa. Fiul lui nu arata nici un interes pentru titlul nobiliar sau pentru sangele familiei. Nu este incantat de fiul lui. Frumosul marchiz de Arden a fost prea mult rasfatat. Trebuia sa-l convinga pe Sas`ke sa accepte afacerea asta. Marchizul era recunoscut pentru succesul lui la femei.

        Se enerva vazand tacerea tatalui sau. Oare chiar credea ca se va casatori ca ii spune el? Nu! Va fi ultimul lucru pe care il face.

        -Pe coltii Diavolului! Doar nu vrei sa ma obligi sa ma casatoresc cu fata aia!

        -Ba da. Te oblig. O pot face iar tu ma vei asculta! Asta daca mai vrei bani pe care sa-i cheltuiesti in cluburi si prin bordeluri! Atata timp cat iti trebuie banii mei vei face tot ce iti cer eu!

        -Nu pot sa ma casatoresc cu ea! Nu vreau! Refuz! Iar tu nu ma poti obliga. Pe toti dracii!

        Nervos, Sas`ke iesi din incapere trantind in urma lui us.

        Dupa iesirea zgomotoasa marchizului, Lady Josephine intra si se duse sa-si imbratiseze sotul. Isi puse incet capul pe umarul sau iar mainile ii cazura dupa gatul acestuia. Auzise toata discutia si nu era prea incantata de ceea ce s-a intamplat. Cei doi barbati nu se mai inteleg de ani buni, cand unul vrea ceva celalalt refuza. Sunt diferiti cu toate ca au acelasi sange.


        -Raymond, spuse ea bland iar tonul avea un usor accent scotian, nu crezi ca ai fost prea dur? Sas`ke este un barbat tanar, inca nu si-a gasit jumatatea. Nu vreau sa sufere in urma acestei casatorii. Este un barbat pasional, la fel ca tine, si nu mi-asi ierta-o daca va fi nefericit.

        Ducele inca privea pe fereastra ingandurat. Nici macar sarutul pe obraz al sotiei sale nu il facu sa tresara, sa se miste, sa arate un sentiment. Statea acolo cu o expresie neutra inca privind in intuneric.

        -Va fi viitorul duce si trebuia sa invete mai de mult despre responsabilitati. A venit timpul sa invete cum este cand detii un titlu nobiliar si ce inseamna asta. Nu trebuia sa-l rasfatam asa, acum uite ce se intampla. Si-a luat-o in cap iar eu trebuie sa-i arat calea.

        Ducele isi indrepta privirea catre minunata lui sotie. Desi avea patruzeci si trei de ani, Josephine arata mult mai tanara. Buclele negre precum abisul cadeau libere pe spate. Ochii blanzi caprui il fixau privindu-l atent. Ii iubea si nu putea sa-i vada certati. Era prea dureros. El stia asta dar nu putea face nimic in privinta asta.


        -Dar te-ai gandit ca poate el este indragostit? Cand respinge cu tarie aceasta casatorie trebuie sa existe ceva sau mai bine spus, cineva, la care nu poate renunta si ar pierde datorita acestei decizi. Cunoscandu-l, nu va fi de acord cu asta. Iar la cum te stiu eu pe tine, nu-l vei lasa in pace pana nu primesti ceea ce vrei. Ma tem ca de data asta sa nu mergeti prea departe. Ti-ai pierdut o data fiul, nu ti-l pierde si de data asta!

        -Josephine, decizia mea este luata. Marchizul se va casatori cu aceasta fata si am incheiat discutia!

     

    ░░▒▓██████▓▒░░


        Auzi la el, il putea obliga sa faca asta. Cine se crede? Ce conteaza ca este tatal lui? Este barbat, nu-i poate spune ce sa faca. Se va casatori cu cine vrea el, cand vrea el. Si nu se va casatori cu cineva impus de tatal lui. Niciodata.

        Ahile se indrepta incet pe straduta inghesuit si intunecata. Copitele lui loveau asfaltul facand zgomot, fiind singurul lucru ce se auzea in acea mare de liniste. Acesta se opri in fata unei case mari unde erau aprinse luminile. Este bine ca nu doarme la ora asta. Ar fi inebunit daca dormea. Are nevoie de alinare, de intelegere. Are nevoie de ascultare. Aici va gasi tot ce isi doreste.





    ~~~
    Buna (:
    Acesta este un fic in colaborare cu Like an American.
    Speram sa va placa! *hug*
    Anumele marchizului Arden este din cartea "Mireasa fara voie" de Jo Beverly, una din cartile mele preferate care m-a insirat putin pentru acest fic. Smile
    Va asteptam parerile :o3


    Ultima editare efectuata de catre •Kira™ in Lun 24 Iun 2013 - 22:29, editata de 2 ori

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Sam 15 Iun 2013 - 23:45

    Nu imi vine sa cred! Adica tatal lui sa il oblige sa se marite? Hmm! Si oare de ce s-a enervate atat de rau? Deoarece este prea devreme pentru el sa se casatoreasca sau chiar iubste pe cineva? A cui era casa in care se duce? Oricum, mai am multe intrebari de pus dar mai bine te las sa aduci nextul si sper sa ma anunti.

    Spor la scris si multa inspiratie!

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 17 Iun 2013 - 11:18

    Neaţa, dragelor! Mă bucur mult să văd că aveţi un fic în colaborare, deoaree stilurile voastre se potrivesc de minune. Sunt foarte încântată de primul capitol, deschide multe intrigi şi te face să reflectezi asupra capitolelor ce vor urma. Îmi place conturul nedefinit al lui Sasuke, e genul de haiduc după care domniţele ar sta în limbă. Cred că mama marchizului a intuit motivul pentru care fiul ei refuză o posibilă căsătorie.
    Aştept capitolul următor, spor la scris!

    Aneta Blanche
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 32

    Data de înscriere : 21/08/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Aneta Blanche la data de Lun 24 Iun 2013 - 18:33


    • Voi copilele Maicii Domnului cum puteti sa fiti atat de diabolice incat sa ma omorati cu un capitol? Este un fic foarte interesant care, chiar merita continuat, asa ca una dintre voi sa puna mana pe tastatura si sa scrie un capitol perfectionist si fara 'mi-e lene' sau 'pe mai tarziu', pana maine poimaine il vreau ! Glumeam, dar acum pe bune cand aduce-ti urmatorul capitol ? Aveti grija sa nu devin o babuta cand il aduceti:))))). Spor la scris, va pupacesc !


    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Lun 24 Iun 2013 - 22:37

    •·Chapter 2·•




     
        O cămașă bărbătească îi acoperea goliciunea, trupul ei perfect. Mâinile ei subțiri, delicate, aranjau așternutul de catifea, alb, imaculat. Intrase și lăsase ușa deschisă, probabil așteptând o surpriză, sau un miracol care i-ar fi înfrumusețat ziua. Auzi brusc ușa camerei deschizându-se. Nu așteptase o invitație, nu așteptase vreo permisiune ca să intre. Adora acest lucru la el, la personalitatea lui. Zâmbi când îl auzi apropiindu-se, cu pași înceți, greu auzibili. Brațele lui îi înconjurară talia subțire și o trăgeau spre el, posesiv. Simți cum spatele ei se lipi de abdomenul lui perfect, puternic. Îi simțea căldura corpului prin cămașa subțire, și un sărut pe pielea gâtului o luă prin surprindere. Mâinile lui urcau, exprimându-și dorința de a cunoaște. Nasul îi era afundat în părul ei mătăsos, lung, adulmecând mirosul plăcut, delicat de trandafir. Ea închise ochii. Mâinile lui urcau ghidate de dorința de a cunoaște mai bine, cea dreaptă atinse nasturele cămășii subțiri. Degetul arătător se rotea jucăuș în jurul lui, până când se descheie singur. Îi sărută delicat și scurt umărul stâng. Ea își simțea brațele tot mai grele, picioarele i se înmuiaseră. Deja devenea excitată datorită atingerilor lui. Erau atât de lente și jucăușe, perverse și curioase să atingă orice. Răutatea cu care o lăsa să fiarbă era enervantă, delicios de enervantă. Cămașa ei era deschisă acum până la buric. El își trecea mâna peste tot, fără rețineri și fără jenă, de parcă ar fi avut tot dreptul.  Mâna lui coborî din nou, explorând, îi atinse marginea elastică a bikinilor trăgând jucăuș în jos, până când reuși să o treacă peste șold. Ea încercă să se relaxeze, privind cum mâna lui se strecura în bikini coborând răbdător. Și acum atingea. Acel triunghi umed, moale. Își plimbă mâna pe pielea delicată, atingând și explorând, simțind umezeala printre degetele subțiri, aspre. Ea gemu stins. Odată cu atingerea lui, simți cum i se formează un gol în stomac, o senzație de furnicare care i se formă în vârful abdomenului.  Își mușcă buza de jos, simțea mâna lui atingând-o în acel loc, tresărind la fiecare mișcare a degetelor. O apucă de braț și o întoarse, sărutând-o înfometat. Drept răspuns, ea între-deschise buzele. Limba lui ascuțită trecu nerăbdătoare prin deschizătură, atingându-i cerul gurii, dinții, limba. Ea își ridică mâinile poziționându-le pe pieptul lui, mângâind atentă. Gurile lor se desprinseră, a lui năpustindu-se asupra gâtului ei, mușcând, lingând sălbatic. Ea gemea șoptit, încântându-l. Devenea atât de nerăbdătoare. Plină de dorințe, îi atinse nasturii cămășii, descheind unul câte unul. Își mușcă buza de jos în momentul în care ajunse la ultimul nasture. Brusc, simți sub spate așternutul moale, ordonat; acum era întinsă pe pat, el se întinse deasupra ei, păstrând între corpurile lor o distanță abia vizibilă. Respira greoi, căldura se adunase în interior, creând disconfort. Privi în jos, spre pantalonii de călărie, strâmți pe coapsele puternice. Își urcă din nou privirea plimbând-o pe abdomenul lui. Ridică degetul și, cu vârful unghiei, făcu conturul pătrățelelor bine definite. El continua, continua să îi sărute trupul, să-i atingă părțile intime și să o mângâie pofticios. Toate astea, fără măcar să-i adreseze un cuvânt.  Fără ca ea să aibă timp să facă ceva, mâinile lui îi îndepărtară bikini. Ea îl privi printre gene, zâmbind. Ochii lui treceau peste corpul ei perfect, făcând-o să tresară subtil. Era atât de frumoasă. Îi mai sărută o dată abdomenul și îngenunche între pulpele ei, coborând capul. Ea închise ochii, concentrându-se să simtă orice mică atingere. Gura lui produse un șuvoi de senzații, cum nu mai cunoscuse niciodată, decât la el. Își răsucea capul pe pernă încercând zadarnic să tragă aer în piept. Era cuprinsă de extaz, închisă în spatele gratiilor pasiunii. Își arcuia elegant spatele, cum doar ea ar fi putut și gemea lung, totuși încercând să se abțină. La un moment dat, fără să vrea, îi strigă numele.
       
      - Așa, iubita mea, spuse el, îndepărtându-și capul dintre pulpele ei.

    O privi; transpirația îi acoperise corpul cu un strat fin și subțire, strălucitor. El zâmbi și se întinse deasupra ei, cu un spațiu de câțiva centimetri între corpurile lor înfierbântate. Ea deschise ochii dilatați și își coborî mâinile tremurânde, atingând într-un final la nasturele de fier al pantalonilor. Umblă până când șlițul lui era complet deschis. El se ridică în capul oaselor, ea făcu la fel, așezându-se în brațele lui. Gurile lor se lipiră din nou, jucând jocuri perverse. El îi apucă blând genunchiul, ridicându-l de pe pulpa lui, și o pătrunse rapid, fără avertizare. Ea scoase un icnet scurt, dându-și capul pe spate și închizând ochii. Era cald, tare ca de fier și totuși catifelat. Rămaseră așa, câteva secunde, el dezmierdându-i gâtul, umerii. Ea gemea mișcându-și singură șoldurile. Era strâmtă, mică, umedă, bărbăția lui îi atingea pereții sexului.  Mâinile lui cercetătoare o întinseră din nou, preluând conducerea, începu să împingă de nenumărate ori, făcând-o să geamă pe un ton tare. El gemea rar, șoptit.
       
      - Și când mă gândesc că va trebui să renunț la toate astea.. spuse oprindu-se pentru două secunde, sărutând-o tandru.
       
      - La.. la ce te referi? șopti ea, privindu-l cu ochii dilatați.

    Nu o mai lăsă să spună ceva, se împinse puternic în ea făcând-o să scoată un icnet puternic, aproape un strigăt plăcut. Căsătoria cu acea femeie necunoscută îi invadase mintea. La ce se putea aștepta? O fată cu fițe și toane, căreia nu-i convenea nimic; urâtă sau bătrână, greu de suportat. Își încleștă maxilarul. O privi obosit; era atât de frumoasă. Îi sărută gâtul de nenumărate ori, umplând-o, golind-o, tandru, blând, pasional, dar câteodată aspru și sălbatic.
        

    - Isabelle... îi rosti el numele,  răsuflând scandat, obosit.

     
    *

        O sărută din nou, zâmbindu-i pervers, mângâindu-i spatele pe sub rochița de noapte. Îl făcea să o vrea din nou. Își strecură capul în scobitura gâtului ei, mușcând ușor pielea gâtului și adulmecând parfumul subtil, atât de plăcut. Îi mângâia abdomenul, brațele, spatele și șoldurile. Obrajii ei aveau o culoare rozalie, atrăgătoare, ce îl făcea să zâmbească. Îi ridică ușor rochița.
       
      - Termina! Te porți de parca aș fi o ușuratică! spuse dându-i precaută mâna la o parte.

    El pufni și afișă un zâmbet pervers, satisfăcut.
       
      - Crede-mă, dacă ai fi o ușuratică, acum ai țipa de plăcere, spuse seducător, trecându-și mâna prin părul ei mătăsos. 

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Irene. la data de Lun 24 Iun 2013 - 22:37

    Asibfghjkl!
    Tu! Panda constipat! Surioara mea :o3
    Mi-ai facut seara atat de buna, crede-ma ca dansez de fericire, si eu nu dansez :-w Ai tu un efect asupra mea ;-w
    Ti-am mai spus cat de mult imi place cum scrii? :o3 Dada, iti zic si aici si pe mess. ^^
    Deci nu-mi vine sa cred cat de bine a iesit acest capitol! <3 La dr**u`! In vacanta asta vei citii la carti ... :>
    Deci, geniule, perverso, panda constipat cu fundița la codița. :o3 Vin-o aici sa te sufoc! *hug* Clar, toate scenele astea vor fi scrise de tine!
    Capitolul este superb! <3
    Aa, veeezi? Primaa :-L
    Nu cred ca mai am ce zice, nu vreau sa stric ideea ((:
    Pe tine lenea te-a lasat. Ce i-ai facut? Ca acum am intrat eu in lene cronica :-s Dracu fie cu mine! Amin! (:
    Va multumim de comuri si ne bucuram ca va place ficul! *kiss*
    In curand -sper- sa pot aduce si eu next-ul ^^




    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 25 Iun 2013 - 21:28

    Ă, o problemă. Kira nu scrie cu diacritice, iar Debb` le foloseşte. Arată mult mai bine cu ele, însă consider că ori ar trebui folosite în capitolele amândurora, ori deloc. E părerea mea ca simplu cititor.
    Deci Sasuke este îndrăgostit şi chiar întreţine relaţii intime cu respectiva. Debb`, mă faci să cred că ştii ca pe Tatăl Nostru pasajele erotice ale Sandrei Brown -> doar la ea am găsit expresii ca "triunghiul dintre picioare". Ţi-a ieşit superb capitolul şi mi-a plăcut. Ai vut o greşeală mai gravă -> intredeschis | DEX  O întrebare: cât citeşti şi ce anume? Aş pune pariu că citeşti mult!
    Aştept capitolul următor. Spor la treabă, Kira! Big Hug

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 27 Iun 2013 - 16:37

    Awww, fetelor, cred ca e cel mai bun fic pe care l-am citit. Biiine, recunosc, nu ma mai stresati atat, imi plac aerele misterioase si familiile nobile Laugh Tocmai de asta, mereu exista probleme si cum voi mai descrieti si genial ficul iese superb iar eu mor pe aici de nerabdare sa citesc next-ul.
    Sorry de intarziere, doar ca zilele astea am fost plecata si inainte chiar n-aveam chef de citit, deci am intaarziat de lene si n-am nicio scuza, ma puteti da in puii lui Onew.
    Pe mine una nu ma reanjeaza ca una scrie cu diacritice si cealalata nu, dar Reeah are dreptate, ar trebui sa va hotarati: cu sau fara.

    Deci, deci... deci... e asa nasol ca e obligat sa se marite de propriul lui tata si ca relatia tata-fiu nu e prea grozava. Simt eu ca ideile voastre (pentru care as face crima numai sa le aflu mai repede) vor fi mai bune decat ceea ce ma astept. Oricum, deci trebuie pus next-ul repede si va rog sa ma anuntati pentru ca sunt pierduta prin cosmos si cine stie cand as descoperi de una singura. 

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Irene. la data de Joi 27 Iun 2013 - 20:09


    ●•·Chapter 2·•●



        -Dragul meu, te vad ingandurat, spune-mi, ce te deranjeaza?


        Ingrijorata, isi drecu mana fina pe fata lui, dezmierdandu-l. El isi inchise incet ochii si se lasa mangaiat. Mana ei fina, fragila ii atingea incet si delicat buzele uscate. Ea se apleca si ii atinse buzele cu ale ei, trecandu-si limba incet si senzual peste ele. El isi trecu bratele puternice peste talia ei, urcand-o deasupra lui. Isi deschise ochii intunecati, in ei oglinidindu-se dorinta de a o avea din nou, iar si iar. Toata viata. O saruta adanc, pasional si posesiv. Mainile lui ii atingeau spatele si cu miscari rapide ii datu jos bretelele de pe umeri. Ii saruta incet si delicat pielea gatului coborand cu saruturile pana la sani. O ridica si o intinse pe asternut, punandu-se peste ea. Picioarele ei lungi se incolacira in jurul lui, mainile explorandu-i spatele, trasand mici cerculete. Ii saruta sanii rotunzi, plini. Isi trecu incet, delicat si posesiv limba peste unul din sfarcuri, carnea intarindu-se. Il prinse cu dinti facand-o sa tipe de placere, exact asa cum ii spusese. Se arcui sub el dorind mai mult. La gestul ei, zambi satisfacut si isi continua treaba. O tortura incet, senzual, facand-o sa il doreasca, sa se zvarcoleasca sub el, sa-l implore sa o posede. Ar fi atat de fericit daca ar auzi-o Isabelle rugandu-l, implorandu-l.

        Este cea mai mandra si incapatanata femeie pe care o cunoaste. Niciodata nu a implorat, niciodata nu a cerut. La dracu`! Ar fi atat de fericit daca i-ar cere ceve, orice iar el ii va da. Reuseste sa-l scoata din minti doar cu un gest, o privire. Majoritatea noptiilor le petrece alaturi de ea, tachinand-o cu saruturi fierbinti, darunidu-i cele mai pretioase diamante, privnd-o cum zambeste, cum rade, cum repeta pentru scenete. Isi doreste sa o vada in fiecare zi, sa o vada fericita, sa-i vada zambetul senzual, chipul ingeresc . Sa o priveasca tot timpul pentru ca, la dracu`, este una din cele mai bune si faimoase actrite, si este doar a lui!

        -Dragul meu, ce s-a intamplat?

        Isi datu seama ca sta acolo ca prostul, fara sa profite de timpul care le-a mai ramas. Ultimele nopti in care se pot vedea si in care pot fi impeuna. Ultimele nopti de pasiune,ultimele lui nopti de fericire. Pentru ca o data ce se va casatori, va fi legat pe viata de femeia aia. Oare ce fel de persoana este? O poate inlocui pe superba lui Isabelle? Nu! Nici o femeie nu-i poate lua locul! Nici o femeie nu se poate compara cu ingeul lui. Nici o femeie nu e atat de buna. Nici o femeie nu ii poate intrece bunatatea, frumusetea, inteligenta, naturaletea. In special viitoare lui nevasta pe care nu o cunoaste si pentru care nu simte nimic, dar este obligat sa se casatoreasca cu ea. Sa traiasca pentru toata viata cu ea, sa o asculta cum se plange de servitori,ca vrea bijuterii noi sau ca va trebui sa imparta patul cu ea. Numai gandul acesta il inspaimanta. In fiecare seara sa doarma langa o necunoscuta care , pe toti draci, poate fi batrana, urata, mofturoasa! Cu ce monstru se va casatori?!

        -La dracu`!

        Furios, se tranti pe cealalta jumatate a patului, acoperindu-si ochii cu bratul. Femeia asta deja il distruge psihic. Nici nu a vazut-o , si spera sa nu o vada niciodata, ca deja se gandeste la ea.

        -Dragul meu, ce te necajeste? Spune-mi, voi intelege, te voi ajuta! Vorbeste-mi!

        O privi atent, chipul ei fiind scaldat in durere, se putea observa in ochii ei inlacrimati. Ei chiar ii pasa de el. Totul intre ei este o relatie de prietenie, o vede ca o sora mai mica. O sora mai mica cu care , la dracu, isi satisface poftele! Trebuia sa-si dea seama ca pentru ea toate astea vor insemna ceva. Este tanara, frumoasa si toate lucrurile frumoase facute, toate soaptele dulci rostite la ureche o vor face sa se indragosteasca de el. Prost! Cum nu si-a putut da seama? Cat de prost este?

        O lua in brate, barbia lui odihnindu-se pe crestetul capului ei, inspirand mirosul delicat de trandafir. Mirosul ei placut, senzual, inocent. Cat ii va lipsi! Cum sa fie despartit de ea? De trupul ei divin, de tipetele ei senzuale, de noptile pline de pasiune? Cum? Cum sa traiasca fara asta?

        Ii simti buzele pline pe pieptul lui, mana fina jucandu-se in buclele negre de pe piept. Nu!

        -Ma casatoresc.

        Sarutul inceta, mainile ei stand inca pe pieptul lui. Nu se misca, nu-i auzi rasuflarea.Ce facuse?!

        O apuca brusc de talie si o rasuci desupra lui. Simti pe piept ceva umed. Ii privi chipul umed. Lacrimile ei curgeau incet pe chip, ochii fiind mari, inexpresivi. Buzele pline intredeschise tremurand usor.Pe toti dracii! O ranise!

        O zgudui dar corpul ei nu reactiona. Continua sa stea ca o stana de piatra, lacrimile fiind singurele ce o diferentiau de o statuie. Isi puse palma mare pe obrazul ei, cu degetul mare stergandu-i lacrima ce urma sa cada.

        -Te rog, nu mai plange!

        Isabelle isi inchise ochii si se lasa dezmierdata de mana lui. O va parasi. O va parasi pentru alta femeie. Stia ca intr-o zi se va intampla asta, dar nici chiar atat de repde. Nu acum cand il iubeste. Relatia lor dureaza de doi ani, doi ani minunati in care au trait clipe de vis, doi ani in care s-a simtit atat de fericita! In tot acest timp a invatat ce este iubirea. Sas`ke a invatat-o caci ea uitase. El o invatase sa se bucure de atingerile unui barbat, el fiind singurul din viata ei. El este universul ei.

        -Te ... casatoresti?

        Isi deschise ochii ca sa-l poata privi, ochii lui negri neputand sa o priveasca. Se va casatori! Se datu de pe el, intorcandu-se cu spatele. Era distrusa!

        Il simti pe partea cealalta a patului cum se ridica. Nu-i adresa nici un cuvant. Il auzi cum se imbraca. Se stapani impulsului de a se intoarce cu fata la el, de a-i privi trupul sculptat de zei, de a sari pe el si de a face din nou dragoste, incet, pasional. Din nou, iar si iar.

        Il iubea iar el o parasea. Se va casatori cu alta femeie, probabil mai buna ca ea, care-i va oferi copii, fiericire, clipe tandre si pasionale. Saruturi dulci si nu vor fi nevoiti sa se ascunda. Iar el la randul lui ii va oferi iubire, dupa care ea tanjea, ar fi facut orice. Orice!

        Ii simti buzele catifelate strivindu-se de pielea fina a gatului. Nu reactiona, nu se intoarse. Lasa frau liber lacrimilor ce cadeau ca o cascada de cristal pe chipul ei. Mainile lui mari, reci ii prinsera parul lung si drept pe care il puse pe partea cu sarutul. Isi trecu degetele peste pielea ei fina si alba, un lantisor din argint cu diamante lila aparand la gat. Isi puse incet mainile pe diamant, strangandu-l usor.

        -Un ultima cadou de despartire, dragul meu?

        El nu raspunse, ii simti vocea tremurandu-i plina de durere. Nu putea sa-i spuna ceva, pur si simplu, cuvintele nu-i ieseau. Ar fi vrut ca totul sa nu se termine, nu asa. O ranise, o facuse sa planga. Ea niciodata nu plangea! Mereu o vedeai zambind. Fericita, ironica, nervoasa. Niciodaat trista. Niciodata! Se pare ca el, dracu sa-l i-a, reusise sa o intristeze, sa o faca sa planga!

        Se indrepta spre usa, se intoarse si arunca o ultima privire la ea. Nu il privea, statea tot cu spatele, plangand. Isi inchise ochii si rasufla adanc, dispretuitor. Se dispretuia pentru ca o facuse sa sufere. De ce trebuia sa se casatoreasca? De ce? De ce dracu tocmai acum?

        Incaleca pe Ahile, aruncand o ultima privire la casa, la fereastra luminata. Nu-si dorise ca aventura lor sa se termine. Nu-si dorise sa se termine in felul asta. Dar, faptul este consumat. Trebuie sa o uite, trebuie sa-si continue viata alaturi de monstrul ce ii va fi curand sotie. Trebuie sa mearga mai departe, la fel si ea. Trebuie sa-l uite, trebuie sa-si continue viata, sa-si intemeieze o familie cu un barbat demn de ea. Sa fie fericita, dar nu alaturi de el. Pentru ca el ii va aduce numai necazuri si tristete, iar relatia nu poate continua. Sunt mult prea multe diferente intre ei.

        Il intoarse pe Ahile cand un tipat scurt,puternic si feminin il oprira. Se uita inapoi catre casa si o vazu. Statea in prag, cu mainile in jurul corpului acoperit doar de un material subtire si transparent, lila. Chipul ii era uscat, buzele crapate si ochii inlacrimati. O privi cum pasea catre el, incet. Desculta, calca pe pietrele taioase vrand sa ajunga la el.

        Sari de pe Ahile si se indrepta repede catre ea, bratele lui tragad-o catre el. Trupurile lor stateau lipite in bataia vantului neinduplecator. Bratele ei lungi, slabe si delicate se asezara dupa gatul lui, palmele prizandu-i parul dezordonat. Chipurile lor erau apropiate, privindu-se in ochi. Ea se inclina si ii gusta infometata buzele, sarutul devenind pasional. Bratele lui o stransera mai aproape de el, dorind sa se uneasca devenind unul si acelasi. Buzele lui frematau peste ale ei, muscandu-le, gustandu-le, savurandu-le, tachinadu-le. Ultimul sarut.

        Se oprira cu greu si se privira in ochi. Ea afisa un zambet inocent, plin de iubire si tristete.

        -Sper sa fi fericit, dragul meu! Te iubesc! Ii spoti incet la ureche si se desprinse din imbratisarea lui.

        Se indrepta repede catre usa fara a intoarce privirea. Stia ce el o priveste. Ii era frica ca daca se uita la el, nu l-ar mai fi lasat sa plece. L-ar fi tinut prizonier, alaturi de ea, pentru totdeauna. Pentru totdeauna al ei. Ce gand frumos!



    ~*~*~
    Buna! (:
    Ei bine am venit cu next-ul ^^
    Sper sa va placa.
    Deea, eu nu am diacritice, Debb are. Fiecare scrie cum poate si cu ce are ... Poate o se ne hotaram ...
    Lecura placuta! ^^
    Vedeti ce harnica sunt? :o3


    Ultima editare efectuata de catre •Kira™ in Vin 28 Iun 2013 - 7:58, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 27 Iun 2013 - 20:10

    Aoleu... Cum poate rămâne omul fără cuvinte... Deci... trebuie să mă adun de pe podea şi să pot fi în stare să dau un comentariu. E... superb. Foarte frumos... mă simţeam ca la teatru şi mi se făcuse pielea de găină... Sasuke e prost. Din context am înţeles că fusese primul bărbat din viaţa ei. Nu se face aşa ceva... mai ales dacă ţii la ea ca la o soră...
    Aştept next-ul, spor la scris, Debb`!

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 28 Iun 2013 - 2:47

    O doamne! O doamne! A fost prea frumos... totul. Ma rog, defap trist dar scena a fost descrisa minunat. 
    Sasuke a fost putin rau, daca nu tine la ea in sensul ala.. poate mai bine nu se ma intalneau, desi a fost asa trist, sincer m-am bucurat ca s-au despartit Angel.  Cateodatachiar ma intreb cum puneti " vraja" asta intotdeauna, dar cred ca asta e intrebarea din categoria " mai bine fara raspuns"
    ps: Mersi Kira, ca m-ai anuntat. Dar chiar si asa, am intarziat putintel ( mai mult ). Spor la scris Debb.

    Theiana.
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 17

    Data de înscriere : 21/08/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Theiana. la data de Vin 28 Iun 2013 - 16:59

    OMFG! OMFG! Eu tocmai acum dau de fan ficul vostru! :O Este genial. O my god, Sasuke este obligat sa se insoare cu o fata pe care nici macar nu o cunoste. Oare cine este aceasta fata misterioasa? Hm? Ah, sper ca urmatorul capitol sa ajunga repeeeede, va roog! Anuntati-ma si pe mine de next. Smile Bafta la scris in continuare. Kiss, kiss Big Hug Agrement

    Aneta Blanche
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 32

    Data de înscriere : 21/08/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Aneta Blanche la data de Vin 28 Iun 2013 - 19:14


    • Capitolele astea doua au fost atat de profunde, misterioase, iar al doilea capitol m-a surprins cu perversitatea si amorul ce-i unea pe cei doi. Pe Sasuke il mananca creierul la cat de curios este in legatura cu viitoarea sotie, huh? Da, s-au despartit insfarsit! Chiar daca imi pare rau de fata, soarta baby, iti gasesti alt fraier plin de bani, nu:)))))), glumeam...De ce am impresia ca fata cu, care brunetul se va casatori este Saku? Pai daca este, ar fi tare ca sa aiba un iubit pe care sa moara subit (impuscat de tatal ei). Bine asta chiar ar fi tare, dar este ficul vostru si ideile voastre. Multumesc mult pentr mp-uri si I'm sorry pentru intarziere. Kisses.

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Lun 1 Iul 2013 - 0:52

    Nu imi vine sa cred. Si eu care imi faceam aluzii desarte cum ca Sasuke s-ar duce la Sakura. Oricum. Scuze ca nu am trecut pe aici dar am fost la mare in Bulgaria si nu imi ardea mie sa dau bani in plus.


     Deci sa inteleg sa se casatoreste cu Sakura? Hmm...sunt total confuza What? . Nu-I nimic o sa inteleg eu cred ca cu urmatorul capitol.


    Pana la urma. De ce se mai culca cu Isabelle daca pentru el ea era doar ca o sora? Din nou chestia asta ma pune pe ganduri. Pe de alta parte mi-au placut ultimele doua capitol. Sper sa il aduci pe urmatorul cat mai repede si sa ma anunti daca se poate.

    Spor la scris si multa inspiratie!

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Lun 29 Iul 2013 - 19:15

    ●•·Chapter 4·•●

      

         - Dar, tată.. 
         - Niciun dar ! Ești singura care mi-a mai rămas, se răsti la ea, o să te măriți și o să-mi faci nepoți.
     
      Să se mărite cu un necunoscut era ultimul lucru pe care l-ar fi putut dori. Nu era ca și cum tatăl ei ar fi ascultat-o. Este femeie, ele nu-și aleg singure destinul. Mulți i-au spus asta și ea nu a dat ascultare; era ceva de neconceput. Ea, fiica contelui de Athlone, obligată să se mărite? Nu suna chiar atât de ciudat, dar în mintea ei era ceva imposibil. Încerca doar să vadă viitorul, să se gândească ce fel de monstru va avea. Ea, să ajungă sclava unui bărbat? Niciodată. Tatăl ei îi analizase frumusețea cu mare atenție, și se gândise că putea profita de asta, că putea ajunge mai puternic dacă legăturile familiei lui ar fi atât de strâns legate de cele ale ducelui. 
    Fiica lui era o femeie puternică, nu avea de gând să se lase învinsă atât de ușor, dar el hotăra când și cu cine să se căsătorească.   
     
      Tânăra își privi șocată tatăl. Mereu își imaginase că își va duce existența independentă, puternică. Își dorea averi, moșii, sate, cavaleri. Putea deveni stareță la mănăstire; bărbați și femei i-ar fi căutat înțelepciunea, deși ea nu fusese crescută cu o educație deosebit de religioasă, ea găsea acest drum, departe de căsătorie sau bărbați; doar ea, independentă, singură și puternică.  Iar acum? Să devină supusă unui bărbat? Să poarte o mască falsă de femeie îndrăgostită toată viața? Să plângă când soțul i-ar cere dragoste și să crească niște copii făcuți fără iubire? Suna ca un coșmar de-al ei. 
     
         - Nu o să mă căsătoresc ! spuse tăios. 
     
      Ridicase tonul și aici probabil fusese cea mai mare greșeală a ei. 
      Palma venise ca un fulger. Tot corpul i se cutremură și picioarele îi amorțiseră; căzu pe podea. Își duse mâna la obrazul lovit, roșu și își privi uimită tatăl. Era conștientă că tatăl ei este un bărbat dur, dar niciodată nu o lovise, nu ridicase mâna la ea. Nicio femeie nu-i sfidase vreodată tatăl, iar acum, tocmai ea ridicase tonul? Sânge din sângele lui. Era uluit de reacția fiicei sale. Se încruntă și îi întoarse spatele, plecând. Tânăra privi cum se îndepărtează și iese din încăpere, ușa se trântise cu zgomot. Abia atunci scoase primul suspin, urmat de al doilea, și încă câteva până când lacrimile curgeau șiroaie pe chipul ei de porțelan. Își strânse genunchii la piept și își ascunse fața în aceștia acoperind suspinele. Nici nu îl cunoștea, nu voia sa fie legat de un bărbat în fața lui Dumnezeu, să jure fidelitate și dragoste pentru un necunoscut, în fața Domnului să spună o așa minciună? Își umezi buzele uscate și își închise ochii înlăcrimați în încercarea de a se liniști. Voia să vadă doar partea bună, tatăl ei va avea multe de câștigat dacă va face nepoți cu fiul ducelui, va fi mult mai respectat în societate și familia ei va avea o importanță mai mare, și totuși ea nu avea nimic de câștigat. Auzise de marchiz că își petrecuse nopțile cu o anumită fată, o actriță cunoscută în Londra, foarte frumoasă căreia i se spunea Isabelle, ceea ce nu prea îi convenea. I-ar fi fost frică să-i dea marchizului ordine,în caz că s-ar fi căsătorit, i-ar fi fost teamă să trăiască cu grija cum că soțul ei a avut altă femeie. Dacă ar fi fost căsătoriți nu ar fi putut nici să-i atragă atenția. Cine ar fi fost ea să facă asta? Soția lui? Da, dar oarecum nu. Soția lui din interes, doar ca urmașii familiei să aibă ”sânge albastru”.
     
         - Scumpa mea ! se auzi un glas subțire, feminin. 
     
      Tânăra ridică capul întâlnind ochii triști, blânzi ai mamei, ai lui Lady Jeanette. Suspină încă o dată și o îmbrățișă. Avea nevoie de alinare, de fiecare dată femeia era alături de ea, protejând-o.  Începu să plângă la umărul ei repetând de nenumărate ori că nu vrea să se mărite, cerând ajutor, îndurare. Dar femeia nu o putea ajuta, nu își putea sfida soțul, nu îl putea jigni și nici nu-și putea da cu părerea nici măcar când era vorba de fiica lor, a amândurora. 
     
         - Va fi bine, iubita mea, îți promit, va fi bine. 
     
     Dar avea nevoie de fapte, nu de cuvinte. Nu avea pe cine să dea vina că tatăl ei nu poate fi înduplecat. Lady Jeanette îi șterse lacrimile, privind-o cu tristețe, milă. Și-ar fi dorit ca fiica lor să fie fericită, dacă nu singură, atunci alături de un bărbat care o putea iubi cu adevărat, cu care își putea crea o frumoasă poveste de dragoste. Și ea fusese de asemenea obligată de tatăl ei să se mărite cu contele de Athlone, iar acum fiica sa avea aceiași soartă. Măcar de data asta, o singură dată, daca ea nu a putut fi fericită, măcar fiica ei să aibă acest privilegiu, dar oricât ar fi vrut, nu i-l putea dărui.
     
         - Nu e drept ! strigă tânăra, înecată în lacrimi.
         - Îmi pare atât de rău, dar suntem femei, scumpa mea, nimic nu e drept când e vorba de noi, șopti femeia, îmbrățișându-și fiica. 
     
     Îi părea rău, dar  nu putea face nimic. Pentru ea asta nu însemna mare lucru. Femeia se ridică aruncându-i o ultimă privire tinerei. Nu avea ce să îi mai spună, nu își putea îndupleca soțul, iar în momentul acesta, tot ce putea să facă era să lase timpul să treacă, să-i vindece și să-i provoace rănile. Se întoarse și, cu greu, părăsi încăperea. 
     
      Își șterse lacrimile și se ridică de pe podeaua rece, sprijinindu-se de perete. Dacă să fi femeie înseamnă să stai la picioarele unui bărbat care nu te apreciază, atunci cu siguranță este un blestem. Ieși obosită din camera ei, coborî elegant scările și ieși afară. Soarele îi lumină chipul scăldat în lacrimi. Își roti ochii în jurul ei privind florile colorate, fluturii albi ce se așezau rareori pe petalele catifelate ale florilor. 
    Oftă. Privi spre alee și înaintă, știind precis unde vrea să meargă. Mersul deveni un alergat încet, ținându-și poalele rochiei ridicate. Intră în grajd și privi animalul care o înțelegea mereu când era tristă și niciodată nu o critica. Nu făcea asta pentru că nu putea, dar tânăra voia să creadă că pur și simplu este mereu de acord cu dânsa. Se apropie de iapa ce o privea liniștită. Perfect albă, cu coama blondă, lungă și tânără, puternică; se putea spune că se asemănau, dar nu și la înfățișare, bineînțeles. Se apropie de ea și începu să-i mângâie protector gâtul și spatele.  
     
         - Crezi că marchizul mă va plăcea, Anabelle? 


    Ultima editare efectuata de catre LOL? in Lun 29 Iul 2013 - 19:45, editata de 2 ori

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Irene. la data de Lun 29 Iul 2013 - 19:17

    Asdfgtijkl!!
    Tu! Capra bolnava! Pardon. Panda obsedat de Damon!
    Ti-am zis ca m-am indragotit de tot ce scrii. :o3 Esti una din scriitoarele mele preferate.
    Capitolul, foarte tare! <3
    Imi pare rau pentru ea. Ce tot zic? Nu-mi pare. *hehe* Doar e vina mea ca mi-a venit ideea asta. *hehe*
    Capitolul este scurt. [-( Eu cred ca mai am de scris o pagina, numai daca am chef cum am avut acu` cateva ore. *hehe*
    Scena asta, nici eu nu o puteam scrie mai bine. :o3 Deasta mi-am ales eu prima idee. *hehe*
    Si da, si eu dau com, sunt prima la toate capitolele ei. ^^ Deoarece le ador. :x
    Sa te apuci de scris scena 3. *hehe*


    Ultima editare efectuata de catre •Kira™ in Lun 29 Iul 2013 - 19:26, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 29 Iul 2013 - 19:19

    edit
    Tuuuu, Kira (d), voiam sa fiu prima! (d). Nu e drept *cry2*, iti zic, nu e! Viata e cruda! Crying Adio primul loc!
    Party fratilor 
    Ah, voi, tu, criminala jmenita care ai scris scena, si tu, cealalta maniaca jmenita care ai venit cu ideea, o sa ma omorati! Sad Rose o sa faca coliva si voi o sa mancati (d) in cinstea mea.   Joooo! Pacatoaso, ai scris prea putin! De ce? De ce? La Tabu au fost 4 pagini, mureai daca faceai si aici? Dar tu batman, batman, sa ne lasi mai mult in suspans, parca ma iubeai! Hmm! vad ce ma iubesti Sad (d). 
    Asa, deci taticul care nu accepta "nu" ca raspuns face d-astea. Ce pacatos, pe asta nu-l iert. Eu chiar sunt pornita pe chestiile astea cu femeile inferioare, ah, numai daca as putea i-as da si eu o palma! 
    "(...) o sa-mi faci nepoti." Laughing Mintea mea bolnava s-a gandit la actul prin care se fac nepoteii ;Wink Angel  Dar si asta, nu are de cine sa mai aibe grija acum la batranete? Sa se duca cu plozii lui in ce baltoci de apa de ploaie o vrea. ...  Copii, auzi la el, grrr, cred ca defapt e el in calduri si nu stie cum sa spuna Angel .
    Si daaa, saracuta are dreptate, o femeie trebuie sa fie independenta, nu sclava unui barbat! O sustin! Agrement Imi vine sa spun "Asa se faceeee, baby", dar ea nu poate sa faca fapte, decat sa gandeasca asta... uff! Ce comunitate nasoala aveau astia din istorie Down  Jos cu ei. Down .
    Deci faza in care spune taios "Nu o sa ma casatoresc" si apoi vine Gicu de tacso si ii da o palma... am crezut ca fac infarct (sau cum s-o scrie). Very Angry Very Angry Very Angry E inadmisibil! Nu, nu, nu! De ce? Ah, cretinul, nu era nevoie de asta, mai ales ca nu a mai ridicat niciodata mana la ea! Ce conteaza ca nu s-au mai luat altele de el, intotdeauna e nevoie ca cineva sa fie primul  . O sa-i port pica in jur de 7 minute. 
    Asa, si apoi apare, evident, mamuca. O ia in brate, odoodododo, o consoleaza, odododo din nou, si spune "Va fi bine, iubita mea, iti promit, va fi bine." -> (3 minute mai tarziu, dupa ce am vomitat de la atatea dulcegarii) Acum ma-sa ... adica, o inteleg, daca ea nu a fost fericita macar copilul ei sa fie Think Hmm. Bine ca ii parea rau, pe mine una nu m-ar incalzii cu nimic ... ca daca nu poate face ceva e inutila. Ma rog, si-a consolat fiica Trist , a ajutat, dar fara fapte... nu e mare lucru. Zic. Angel 
    Si acum, la sfarsitul capitolului, ce vad? CAI! Ooo da, darlings, adica o iapa, dar ce mai conteaza Love it Iubesc caii (e o iapa, dar asta este) Love . Pe care o cheama Anabelle Laughing  genial, genial spun Laughing . 
    Deci cat poate sa-mi placa de ea, adica ma rog, mai toate fetele din trecut pentru ca sunt asa gratioase (nu stiu de ce am spus asta) si mai ales ca le plac caii Love 
    Ah, tu, Jo... si tu, Kira, VOI! De ce, de ce a trebuit sa-mi placa asa de mult? Viata nu e corecta, e ciudat sa ma indragostesc de un fic Think E macar legal? Think M-am apucat de chestii ilegale b-) like an american  
    Ecuatii, Pitagora.. asa, deci la rand ar cam fii Kira, nu? Ok, my dear Kira *goo* am auzit ca astazi ai scris ceva ;Wink *goo* O sa fie gata curand, da? Sper si eu.  Angel Daaa? (zi da, zi da, zi da). Si o sa fiu prima data viitoare, nu stiu cum fac pe dracu' in patru si eu o sa fiu prima  . 
    ps: Jo, nu mai bocii atata ca am terminat, vezi? Angel 


     


    Ultima editare efectuata de catre ♣Cocktaiℓ in Mar 30 Iul 2013 - 2:18, editata de 3 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 29 Iul 2013 - 21:01

     Ehm, două minţi geniale, doamnelor şi domnişoarelor. ^^ Începutul, acea replică a tatălui ei, au fost ca o brioşă amară. Se adresa fiicei lui de parcă ar fi o maşină de făcut plozi pe bandă rulantă. 
     Ideea cu inegalitatea între bărbat şi femeie este chiar foarte bună. Nici nu-mi amintesc să fi citit vreodată un fic cu o asemenea idee briliantă. Capitolul a fost pe cât se poate de briliant, dar, mereu există câte un dar. Ai avut câteva fraze care m-au scos din acţiune, iar asta, de obicei, nu mi se întâmplă în cazul tău. Acel... paragraf cu mănăstirea şi cu dorinţa ei de a fi puternică, de a nu fi supusă în faţa unui bărbat din cauza societăţii, a fost cel mai genial posibil. În esenţă, mi-a plăcut mult cum ai reuşit să conturezi sentimentele unei adolescente care este obligată să se căsătorească. Tatăl ei mi s-a părut foarte dur. Adică sunt sigură că şi lui poate i-a picat greu să se însoare cu mama  Sakurei - presupun că este Sakura. Ori, prin absurd, Athlone era îndrăgostit de dânsa şi a contribuit la constrângerea nefericitei pentru a-i căpăta mâna. Mi-a plăcut să citesc acea neputinţă în dialogul celor două femei. ^^
    Se pare că relaţia marchizului este destul de cunoscută dacă personajul nostru ştie de ea, însă, mă rog, cum se face că n-a ajuns încă la urechile familiei sale? Nu mama lui se întreba dacă nu cumva are pe cineva? În concluzie, nu avea garanţia că această teorie a ei este şi adevărată. Sau, altă variantă, taică-su ştia şi chiar asta îl convinsese să-l oblige să se căsătorească cu o femeie de sânge albastru. Probabil nici Isabella n-are o reputaţie tocmai bună.
    La sfârşitul capitolului parcă s-a resemnat prea repede, adică nu cred că este aşa uşor să treci peste sentimentele acelea negativiste. Deja îi spunea calului dacă marchizul o să o placă sau nu. Eu sper că da şi de abia aştept ca cei doi să se întâlnească. Kira, spor la scris şi multă inspiraţie! :-*

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Mar 30 Iul 2013 - 21:58

    Foarte tare capitolul! Mai ales comportamentul independent al Sakurei. Imi este atat de mila de ea desi poate o sa ajunga mai rau cine stie? Poate Sasuke o sa o urasca...hmm...sunt curioasa ce se intampla. Oare Sasuke o sa o viziteze pe Isabelle in continuare? Tot ce stiu este ca tatal Sakurei este un tiran fara creier. Adica, ce om intreg la minte si cu scrupule are face asa ceva?, ca doar biata fata nu este sclava lui sa faca ce vrea el cand vrea el. Cred ca daca as fi acolo I-a spune vreo doua + o bataie zdravana sa se invete minte magarul!


    Deabia astept sa se intalneasca cei doi. O sa se lase cu scantei pun pariu! Spor la scris si multa inspiratie si daca poti sa ma anunti si pe mine.

    *Alexia*
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 12

    Data de înscriere : 12/10/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de *Alexia* la data de Lun 4 Noi 2013 - 17:57

    Buna!
    Am trecut si eu pe la ficul vostru. Mi se pare superb, genial!Smile M-am indragostit de el inca din primul capitol. Ideea este brilianta, si sincer nu am mai intalnit-o vreodata. In primul capitol am crezut ca Sakura este Isabella, dupa descrierea frumoasa. Imi pare rau pentru Sakura, trebuie sa se casatoreasca
    cu un necunoscut. Sper sa postezi repede next-ul. Ati putea sa ma anunti cand il puneti? Multumesc anticipat. Spor la scris si la idei. Va pup!Kiss

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Dum 15 Dec 2013 - 22:58

    Să începem cu începutul!
    Primul capitol a fost wooow! Nici nu mă așteptam la altceva. Când ai zis de marchizul de Arden, mi-am adus aminte de cartea 'Mireasă fără voie', am citit-o vara trecută, e preferată mea  Heart
    Până și prima replică 'La dracu!' m-a dus cu gândul la carte.
    Sasuke e îndrăgostit?!!!!!!!!!!!!!!  Confuz  Sărăcuțu'  de el Sad
    A lovit-o? Cum a îndrăznit ?! Într-o femeie nu se dă! Să nu se mai repete! Bici
    Hm... am uitat ce voiam să zic  Think
    Gata știu ce voiam să zic: UNDE-I CONTINUARE dragă mea, Kira?

    -Kira: Bună. Mă bucur că-i place. Îmi cer scuze că dau edit la comentariul tău dar nu văd rostul unui nou comentariu din partea mea. Nextul va venii repede - sper. Deja am scris jumătate din el. Nici nu ştii cât mă bucur că ai citit acea minunată carte. Este una din preferatele mele. Ador aceste genuri de cărţi şi da, numele sunt inspirate din eroii cărţilor citite de mine. Îi ador, îi venerez, îi visez. Sunt obsedaă de ei. ((: Cartea a fost inspiraţia mea dar te asigur că nu va fi la fel nimic. Nici noi nu prea ştim. Avem ideea dar trebuie să o şlefuim bine şi poate vor exista anumite modificări. Expresia o găseşti peste tot, chiar şi la colţul străzii, nu văd de ce ţi-ar aduce aminte de carte. Dar din câte-mi amintesc din ea, marchizul era impulsiv şi nu m-ar mira dacă ar folosi expresia. Nu-mi mai aduc aminte lucruri mici ca acestea. Întrebare cu unde-i nextul ... Nextul este în pc - Sper. Doamne, ajută! - dar trebuie continuat şi lenea este mare. Plus că trebuie să mă apuc de seria Cântec de gheaţă şi foc - foarte frumoasă - pe care o voi primi marţi ca si cadou de Crăciun. :3 Mărturisesc că sunt extrem de fericită. :3

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Irene. la data de Joi 2 Ian 2014 - 19:38


    ·Chapter 4·




        Ajunse în cameră şi se aruncă pe pat. Îşi îngropă chipul umed în perna pe care el a stat, înca simţindu-se mirosul lui. A fost ... ultima lor noapte de dragoste, ultima.

        O strânse în braţe, atât de tare încat degetele i s-au albit. Lăsă lacrimile să-i cada pe chip. Îşi dorea sa moară, să se termine toată suferinta asta.

        Stătea întinsă cu perna in braţe uitandu-se la tavan. Îşi puse mâna la diamantul pe care îl duse încet la buze, plantând încet un sărut.

        -Aici îmi îngrop sentimentele pentru tine, Sasuke!

        Nu era pregătită să renunţe la el. El se va căsători, va merge înainte. Va avea o soţie frumoasă, se vor iubi, vor avea copiii. Va uita de ea. Va ajunge acasă şi îşi va strânge în braţe copii apoi îşi va săruta pasional soţia. Îi va spune că o iubeste, că este singura femeie din viata lui. O va îngropa in bijuterii si iubire. Vor fi fericiţi împreună, până la sfârşit.

        Nu este drept. Asta ar fi trebuit să fie viaţa ei. Visase la aceste momente de când îl cunoscuse. Nu era corect ceea ce se întâmpla. Fericirea ei dispărea încet datorită acestei femei necunoscute. Dumnezeule, deja o ura!

        Ea va suferi dupa el, îl va aştepta în fiecare seară în patul gol şi rece. Imaginea lui intrând în cameră, sărutând-o şi făcând dragoste nebuneşte va fi singura amintire de care are nevoie. În serile pustii şi reci, îl va visa pe el, va visa toate momentele petrecute alături de acesta, de clipele frumoase în care se iubeau. Amintirea lui va rămâne pentru totdeauna în inima ei. Dragostea ce o poartă va arde veşnic devenind tot mai puternică. L-a pierdut, pentru totdeauna, datorită unei femei necunoscute ce ii va fi soţie. Una frumoasă, onorabilă, ascultătoare şi iubitoare. O femeie atât de diferită de ea. O soţie model ce îi va dărui o multime de băieti. O femeie ce nu este ea. Iar ea, va rămâne o urmă în trecut. Nu îşi va reaminti de ea, de ‚Îngerul’ ce o dată strălucea pe scena vestitului teatru din Londra. Si totul datorită lui. El, cel care i-a dăruit fericire, si tot el, cel care o făce să sufere acum. Dar va continua, indiferent de rănile pe care le poartă în suflet. Va continua cu teatrul, va continua să fie cea mai buna actriţă din Londra. Mulţi bărbaţi o vor dori acum că el a plecat, dar nici unul nu o va avea, pentru că ea aparţine trup şi suflet lui.
     
    *
     
        Rochia albă îi contura formele bine definite, sânii mari, rotunzi erau împinşi în sus datorită corsetului.Talia subţire şi picioarele lungi, părul lung până la şolduri era o mare de valuri. Ochii mari, gene lungi, frumos arcuite, sprancene subţiri, nas mic, buze bline, seducătoare si obraji trandafirii. Era considerată una din fiicele Afroditei, frumuseţea ei fiind neegalată.

        -Isa?! Aici erai!
        -Arăt bine?
        -Scumpo, arăţi fantastic! Toată populaţia masculină din încăpere va cădea la picioarele tale! O îndemnă el.
        -Dacă nu se va întâmpla asta? Dacă voi greşii replicile sau le voi uita? Dacă mă voi trezi acolo, în mijlocul scenei uitând toate replicile? Ce mă fac?
        -Isabelle, uită-te la mine! Fata se întoarse asculătoare către el, chipul ei fiind cuprins de panică, inima bătându-i nebuneşte. Eşti cea mai bună actriţă a momentului. Oamenii aceia au venit astăzi aici pentru a te vedea pe tine, în nici un caz pe mine, un moş trecut de patruzci şi cinci de ani! Eşti frumoasă, talentată, ambiţioasă şi pui suflet în tot ceea ce faci. Ai un talent nemaiîntâlnit! Eşti puternică!
        -Da,dar ...
        -Nici un ‚dar’! Tu eşti ‚Îngerul’, minunata actriţă ce a cucerit inimile publicului doar cu un zâmbet! Nu ai egal. Te vei duce acolo şi le vei arăta tuturor din ce eşti făcută. Nu mă dezamăgi!

        Ochii ei sclipeau, obrajii prinzând culoare. Domnul Eden ştia mereu cum să-i vorbească. Astfel de momente nu s-au mai întâmplat decât la începutul carierei iar el a fost acolo şi a încurajat-o. Ştia situaţia Isabellei. În ciuda diferenţei de vârstă, cei doi se înţelegeau destul de bine, el fiind capabil să citească sufletul persoanelor. Ştia că starul lui nu mai era la fel ca acum două săptămâni. Zâmbetul şi fericirea de pe chipul ei era doar o mască ce ascundea tristeţea. Tânăra era o fiinţă unică, sensibilă dar puternică cu un minunat simţ al umorului. Reuşea să aducă o strălucire teatrului său, scăpându-l de faliment. I se zicea ‚Îngerul’ datorită sufletului său mare şi înfăţişării dumnezeieşti. Faptul că ea se afla într-o asemenea condiţie era de necrezut. Bineînţeles, ştia cauza.

        -Îmi tremură braţele, inimia-mi bate nebuneşte, am senzaţia că-mi va ieşi din piept. Oare de ce mă simt aşa?
        -Îngeraş, ai emoţii. Chiar mă gândeam când te voi mai vedea aşa. Crede-mă, arăţi adorabilă!

        Eden rânji.

        -Nu râde de mine! Nu cred că pot face asta. Am încercat, crede-mă, am încercat atât de mult ...
        -Stai, stop! Îmi spui că renunţi?

        Dătu încet din cap.

        -Să fiu al dracu’ dacă te las! Dacă trebuie, te târăsc acolo legată. Ah, ce mă fac cu tine?  Ştiu că doare, ştiu cum te simţi dar, draga mea, viaţa merge mai departe. Dacă el se lasă târât într-o căsătorie aranjată de părinţi nu ai cum să-l opreşti. Este alegerea lui. Tu trebuie să fii puternică şi să nu le arăţi acelor oameni îngânfaţi că suferi. Iubirea este trecătoare, darling.     -Ştiu, dar ...
        -Să nu îndrăzneşti să plângi! A luat-o în braţe. Dacă aş putea lua toată durerea ta crede-mă că aş face-o fără să stau pe gânduri.  Dar, vezi darling, nu pot.  Fiecare om are încercările lui.
        -Gata. Îmi pare rău! Nu ştiu ce mi-a venit. Mă voi duce acolo şi voi fii cea mai bună. Poţi conta pe mine, te voi face mândru.
        Îl sărută încet pe obraz şi îi aruncă un zâmbet fugar înainte de a-şi ridica poalele rochiei şi a merge câtre scenă.


    Decii, cam asta a fost în capitolul ăsta. Mic - ştiu,ştiu - Nu prea am mai avut chef să scriu la el având în vedere că m-am holbat toată ziua la nişte bunăciuni din jocuri. (Be my princess şi Pirates in love) Debb, nici la Tentaţia seducţiei nu am scris. :-s Sper să vă placă cât de cât având în vedere că a fost scris de ceva timp ( cam de când am postat capitolul 2, sfârşitul l-am scris aseară. xD )

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 2 Ian 2014 - 20:16

    Edit. Prima ! b-)
     Aproape imi pare rau ca nu am dat editul mai devreme, dar pc-ul meu a fost stricat. Hmm. 
    Un capitol super O.O :3 Mi-a placut mult. Si, in ciuda spatilor alora care nu isi prea au rostu' si ma cam derutau, am citit cu fata lipita de ecran fiecare cuvintel. A fost atat de... O.O Awesome. 
    Biata de ea, exact asa ma gandeam la inceput, cand era descrierea aia -care ma ducea in cu totul si cu totul alte parti, numai in camera mea nu - adica, el se casatoreste cu alta si ea zice ca apartine trup si suflet tot lui, prea crud. 
    Si apoi am vazut ceva ... nu ma asteptam de la tine. De la altii da, dar de la tine nu O.O Greseala fatala. Crima. Te condamn la 100 de ani fara chipsuri pentru asta. "Sani bine definiti" -> exact asta scriu si dubioasele alea care sunt la inceput, in fiecare fic al unui incepator exista cuvintele astea. Ah. Nu zic ca nu suna bine si nu ar fi corect sau nu da bine, dar chiar cred ca incep sa dezvolt o alergie, ceva fobie, nu stiu, pentru exprimarile incepatorilor. Oh, chiar nu ma asteptam. *nu lua in seama chestia asta, e doar un detaliu. Nu e o carte, deci aici nu conteaza fiecare detaliu, mai ales unul care e cam minor, desi se spune ca detalile fac diferenta* (nu stiu daca stii cum e ca atunci cand citesti sa intalnesti ceva in text care te face sa iesi din starea provocata de cuvintele autorului)
    Dupa aia, totul a fost magnific. O.O Fantastic, tra la la. Daca va mai aparea vreodata un capitol la acest fic -Cu totii stim ca Debb s-a lasat de scris-, chiar il voi citi cu placere maxima. 


    Ultima editare efectuata de catre Zieliński in Dum 5 Ian 2014 - 13:54, editata de 2 ori

    *Alexia*
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 12

    Data de înscriere : 12/10/2012

    Re: ●The game of destiny.●

    Mesaj Scris de *Alexia* la data de Vin 3 Ian 2014 - 15:08

    Buna, draga mea! Ai scris un capitol superb, asa cum ma asteptam! Singurul lucru care nu mi-a placut a fost lungimea capitolului, mi s-a parut prea scurt. In rest, totul a fost bine si ai avut o descriere frumoasa. Nu stiu ce sa iti mai spun, poate in capitolul viiotr Sasuke si Sakura se vor intalni pentru prima data. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l peimesc si data viitoare. Spor la scris si la inspiratie! Kissez! Kiss

      Acum este: Mar 6 Dec 2016 - 14:09