Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Demoni, demonologie...

    Distribuiti
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Demoni, demonologie...

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 13 Iun 2013 - 21:23

    NU! Nu m-am putut abtine sa nu-i pun Cred ca ma atrage prea mult demonologia.

    În religii şi mitologie, ocultism şi folclor, un demon este o fiinţă supranaturală care este descrisă ca un spirit malefic. Interesant e faptul că, la început, cuvântul “demon”, ce provine din grecescul “daimon” nu avea conotaţii negative, ci însemna “spirit”, “putere divină”. Oricum, sensul actual al cuvântului “demon” este clar: fiinţă malefică.


    1) Belial (sau Baalial, Beliar, Belias , Beliall, Beliel, Bilael, Belu, Matanbuchus, Mechembuchus, Meterbuchus)


    Etimiologia cuvântului este necunoscută, dar cei mai mulţi traduc acest cuvânt ca “fără valoare”. Într-un apocrif ebraic intitulat”Cartea Jubileelor“, cei necircumscrişi sunt numiţi “fiii lui Belial”. În scriptura islamică, se spune că demonul Belial ar fi petrecut la un ospăţ al unui sărac, şi l-ar fi hrănit pe un om bogat cu resturile vomate. Atunci când cel bogat n-a mai avut nevoie de el, a fost trimis în lumea subterană pentru a-l servi pe însuşi Satan.

    Într-o carte de practici de evocare a demonilor, se spune că Belial este un rege puternic, ce conduce peste 50 de legiuni de demoni, şi a fost creat imediat după Lucifer. Belial apare şi în Biblie, ca în următorul pasaj:
    Cor.II (6:15): “Şi ce învoire este între Hristos şi Beliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?”

    Celebrul vizionar Edgar Cayce, vorbind despre existenţa Atlantidei, afirma că societatea atlantidică era divizată în două fracţiuni: una bună, denumită “fiii legii” şi alta malefică denumită “fiii lui Belial”.


    2) Beelzebub (sau Ba‘al Zebûb, Baal-Zebub)


    Ba‘al Zebûb înseamnă “Stăpânul lui Zebûb” şi se referă la un loc necunoscut denumit “Zebûb”, sau mai semnifică “Stăpânul muştelor” (ba’al este cuvântul evreiesc pentru “stăpân”, iar “zebûb” înseamnă “muscă” tot în ebraică).Acest nume de demon apare pentru prima dată în Biblie, atunci când regele Ohazia al Israelui, rănindu-se după ce a căzut dintr-un foişor, trimite nişte mesageri pentru a-l întreba pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, când se va vindeca: Regi IV (1:2): “Iar Ohozia, căzând printre gratiile foişorului său cel din Samaria, s-a îmbolnăvit şi a trimis soli şi le-a zis: “Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoşi eu oare din boala aceasta?” şi aceştia s-au dus să întrebe. Profetul Ilie îi spuen regelui Ohozia să moară, căci, în loc să-l întrebe pe Dumnezeu când se va vindeca, el a vrut să-l întrebe pe demonul Baal-Zebub.

    Baal-Tebub apare şi în Noul Testament, ca nume alternativ pentru Satana: Matei (12:26-27): “Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători”.

    Conform ocultistului din secolulul al XVI-lea, Johann Weyer, Beelzebub a condus o revoltă de succes împotriva lui Satan, şi este locotenentul şef al lui Lucifer, împăratul Iadului. Exorcistul din scolul al XVII-lea, Sebastien Michaelis, îl plasa pe Beelzebub în rândul celor 3 îngeri căzuţi, alături de Lucifer şi Leviathan.


    3) Astaroth


    În demonologie, Astaroth este considerat a fi “prinţul Iadului”, un demon foarte puternic, ce are înfăţişarea unui bărbat nud, cu aripi, ce ţine un şarpe într-o mână şi călăreşte o bestie ce are aripi de dragon şi coadă de şarpe. Acest demon ispiteşte oamenii prin lene, vanitate şi filozofii raţionale; adversarul său este Sf. Bartolomeu. Pe de altă parte, Astaroth poate să-i facă pe oameni invizibili şi-i conduce către comori ascunse.

    Conform altui autor, Francis Barrett, Astaroth este prinţul acuzatorilor şi inchizitorilor. Se spune că el are putere mai mare de atac asupra oamenilor în luna august.


    4) Leviathan


    Conform demonologiei, este unul din cei şapte prinţi ai Iadului, având înfăţişarea unui monstru marin.

    Cuvântul “leviathan” în ebraică înseamnă “cel care îl adună pe el însuşi” sau “cel care este scos afară”. Există multă confuzie despre traducerea cuvântului în contextul lui biblic; oricum, se pare că se referă la un animal imens, cu siguranţă legat de apă. Unii traducători cred că acest cuvântul poate face referire la un crocodil, alţii la o balenă, sau chiar şi un vas mare.

    Conform legendei, Leviathan a fost o creatură care sufla foc, de asemenea dimensiunea imensă, acele puncte de fierbere pe mare când înota acesta la suprafaţă. Cu cruzime şi fără frică, guvernează peste toate făpturile mării. Pielea lui Leviathan este ca o cămaşă de zale dublă care se suprapune cu scări din ce în ce mai mari pe măsură ce se ajungea în spatele acestuia. Săbiile şi harpoanele nu vor avea efect asupra acestei protecţii. Scoate fum pe orificiile nazale şi flăcări pe gură. Aripile de peşte iradiază sclipitoare, luminoase, şi ochii lui sunt că zorii dimineţii.


    5) Belphegor


    Belphegor este un demon al descoperirilor şi invenţiilor. Seduce bărbaţii apărând în ochii lor ca femeie, ceea ce, să recunoaştem, e încă bine, şi oferindu-le bogăţii, ceea ce, pentru unii, e şi mai bine. Moabiţii, care îl numeau Baalphegor, i se închinau pe muntele Phegor. Rabinii spuneau că zeul era omagiat în timp ce se stătea pe closet - dacă cei de pe atunci or fi avut closete - şi că i se oferea mizerabilul reziduu al digestiei.

    Alţi autori pretind că acestui demon i se ofereau victime omeneşti, a căror carne o mâncau preoţii lui. Belphegor stă tot timpul cu gura deschisă, observaţie care, fără îndoială, se bazează pe numele Phegor, care înseamnă crăpătură, crevasă, pentru că i se aruncau ofrande în peşteri, printr-o răsuflătoare.


    6) Baal


    Câţiva demonologi îl consideră comandantul suprem al armatelor infernale. Era divinizat de caldeeni, de babilonieni şi de sidonieni, uneori chiar şi de izraeliţi. Cei care i se închinau nu ştiau dacă e bărbat sau femeie. Mahomedanii povestesc că Abraham, cunoscându-l pe adevăratul Dumnezeu, a pândit momentul când tatăl lui era plecat, a sfărâmat statuile idolilor, cu excepţia celei a lui Baal, la gâtul căreia a atârnat securea cu care le-a sfărâmat pe celelalte. Când tatăl lui s-a întors, Abraham i-a spus că idolii s-au certat între ei din cauza unei ofrande de grâu, şi că Baal, cel mai puternic, i-a distrus pe ceilalţi. Pentru această ispravă, adaugă unii cercetători, regele Nemrod a fost cât pe ce să-l ardă pe Abraham.


    7) Lucifer


    Lucifer este un nume deseori dat Satanei în credinţa creştină. Această asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger căzut vine dintr-o interpretaţie particulară a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbeşte despre cineva care primeşte numele “steaua zilei” sau “steaua dimineţii” (în latină, Lucifer) care semnifică un om căzut din Rai. Acelaşi cuvânt latin este folosit ca stea în Petru 1:19 şi oriunde altundeva fără legătură cu Satana. Totuşi, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvântul latin a fost folosit ca un nume care îl desemnează pe Satana. Aceastaă semnificaţie a lui Lucifer = Satana a fost raspândit ăcu ajutorul unor lucrări precum Infernul lui Dante Alighieri şi Paradisul Pierdut al lui John Milton.

    În Biblia satanică din 1969, Lucifer este văzut ca unul dintre cei patru prinţi ai iadului, reprezentând “luceafărul, aducătorul de lumină, iluminarea”

    Poze cu ei n-am gasit. Poate gasiti voi. Mi-ar placea sa-i vad. Sa nu cumva sa visati vreunul la noapte si sa nu ma anuntati si pe mine. Heei, nu ma judecati. Altora le plac vampirii, na! Mie imi plac demonii.

      Acum este: Mar 23 Mai 2017 - 11:45