╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    O vacanta ciudata

    Distribuiti

    Piticania Ta Dulce<3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 49

    Data de înscriere : 03/05/2013

    O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Piticania Ta Dulce<3 la data de Dum 26 Mai 2013 - 9:33

    Viata mea din totdeauna s-a dovedit a fi una
    plictisitoare.In primul rand aveam multe teme si nu puteam face fata la toate.Un
    cosmar mai groaznic decat cel de dinainte.Eram o fiinta silitoare,de
    obicei.Parintii divortasera acum 2 luni,ramas ca eu sa fiu in custodia mamei,o
    femeie extraordinara.Desi lucra la coafor,mare castig nu isi lua,dar facea tot
    ce putea ca sa ma stie bine.O iubeam prea mult ca sa ii pot rani
    sentimentele.Tata...ei bine nu pot spune nimic de bine in privinta lui.Mama a
    suportat timp de 7 ani violenta tatei.Eu tot timpul picam la mijloc cea ce ma
    enerva la culme.Nu stiau ce sa mai faca in privinta mea.Devenisem atat de rece
    si nepasatoare cu scoala incat a fost nevoie sa vorbeasca mama cu directorul
    scolii sa imi dea sanse pentru a-mi reveni la vechea mea personalitate.Desi
    aveam 16 ani,nu se cunostea.Eu ma ocupam de magazinul care il construisem in
    curte ca sa mai aduc si eu bani casei.Eu faceam treburile casnice.Eu faceam de
    mancare cand nu mai exista nimic in frigider.Mama avea sa imi promita ca imi va
    lua o masina ca sa pot pleca la scoala dar si noul serviciu care il faceam la un
    magazin de fite din mall.Era foarte solicitant sa muncesti asa mult,si totusi
    pentru un minor,nu era usor.Desi nu aveam sora,nu aveam frate,ce mai aveam era
    un bichon,o fata pe nume Rossie.O luam cu mine peste tot,la scoala,chiar si la
    munca.
    M-am uitat cu atentie in jur inainte sa imi iau ghiozdanul si sa plec
    la scoala.Clasa a zecea era un horror.Desi se apropia vacanta de iarna cu pasi
    repezi,eu nu aveam pe unde pleca.Mi-am scuturat capul de gandurile astea si m-am
    urcat in masina mamei si am pornit spre scoala.Nu aveam permis de conducere,dar
    nu ma oprea nimeni sa conduc de capul meu.Am condus spre vest pana la magazin sa
    imi cumpar un baton de cereale.Aveam un obicei de a sari peste micul dejun.Mama
    intotdeauna era ingrijorata ca eram prea slaba,dar eu ma multumeam cum eram.Eram
    ca baietoasa uneori.Purtam tricouri negre,asta cand mi se punea pata sa am un
    stil mai rock.Mai purtam si rochii inflorate drepte,gogosar.Adoram in special
    pantofii rosii cu toc asortati cu rochie la fel de rosie si mulata,parul meu
    auriu sa fie lasat desprins si drept.Pentru o fata ca mine,avem diferite
    toane:de rock si stilul meu vesel de fata cu fuste lungi,medii si scurte.In timp
    ce conduceam,am zarit scoala si am parcat in fatra portii.
    Era un liceu
    destul de mare.Ma uitam in curtea scolii si imi aduceam aminte cu amuzament de
    Balul Bobocilor,momentul cand asa zisul iubitul meu,Nate,ma invitase la dans.Era
    un baiat atat de energic si amuzant.Semana cu mine,blond,cu ochii albastrii.Lui
    ii placea sa aiba parul tepos.Anul asta si-a lasat parul sa creasca si il
    prindea cu un elastic.Pentru un baiat de 16 ani,era musculos,desi nu se ducea la
    sala.
    Am deschis poarta si mii de saluturi m-au asaltat.Asa se intamola in
    fiecare zi.,Aveam multi admiratori,dar eu ii lasam in pace,ii salutam,vorbeam cu
    ei,dar nu flirtam.Nu eram genul de fata sa stea la gagicarit cu baietii.Bleah!Nu
    era de mine asta.Dar exista in liceul asta cineva de genul acela.Lily era foarte
    populara printre baieti.Era tipul de fata care se imbraca numai in roz,exact ca
    Barbie,parul blond.rujata cu roz,cu catelul ala care puteam sa jur ca semana cu
    un sobolan.Se uita la mine cu niste ochi plini de venini.Ii placea sa imi faca
    atat de mult in ciuda,dar in fine,eu o ignoram,ca un anume cineva care nu
    exista.M-am apropiat de usa baii cand am vazut niste haine aruncate pe jos.De ce si-ar lasa cineva hainele pe jos.Am
    ramas socata.M-am intors tremurand ca varga.Era asa de ciudat sa-ti arunci
    hainele in baie si sa le lasi acolo.Mikaela statea intr-un colt si se uita
    nedumerita la mine.Se apropie usor ca sa nu ma sperie.M-am uitat la randul meu
    la ea.Era ingrijorata.Puteam citi asta pe fata ei parca sculptata.Avea o piele
    alba ca hartia,parul pana la umar negru ca smoala,buzele rosii ca sangele,ochii
    verzi ca smaraldul.Era o fire prietenoasa,amuzanta si de asemenea
    insistenta.Peste 2 luni aveam sa-mi aniversez cei 17 ani care urma sa-i am
    insotiti de o petrecere care Mikaela vru sa faca pentru mine.Uram surprizele de
    cand eram mica.Anul asta imi propusesem ca nu vreau atentie de ziua mea,dar
    nimeni,evident nu ma asculta.Toata scoala vru sa stie de "minunata
    petrecere".Nate la randul lui,era foarte entuziasmat de ideea de a avea o
    petrecere la care sa se duca.Ziua mea trecu foarte greu.Prima ora se dovedi a fi
    plictisitoare pentru ca nu venise profu nostru de Mate,si aproape ma lua
    somnul.M-am trezit imediat dupa ce am primit un pumn zdravan in spate de la
    Emily,colega mea de banca.Emily era o tipa goth.Avea parul lung pana la
    talie,purta o fusta scurta neagra,un pulover in dungi cu alb-negru,ruj rosu si
    niste bocanci negri si luciosi.Era prietenoasa,lucru care nu ii caracteriza
    lookul deloc.Imi zambi dulce dupa care imi spuse:
    -Hei,ai grija cu
    adormitul,avem camere acum in clasa.
    Am sarit ca arsa.Cum naiba?Cand ne-au
    pus camere?Asta e groaznic!Si de cadeam in amorteala aia de monstru?M-am trezit
    brusc fara sa imi dau seama,ca din greseala am lovito in cot pe Emily.
    Am
    balmajit niste scuze si am iesit in pauza dupa Mikaela.Era cu Bill.Ei erau
    impreuna de 3 ani.Dupa despartirea mea de Michael,viata a fost foarte urata
    pentru mine.Simteam o gaura in piept de cate ori ii auzeam numele si incepu sa
    creasca din ce in ce mai mare.Mi-am dus o inima la piept si simteam cum imi
    bubui inima atat de tare ca imi spargea pieptul.Doua lacrimi,ca mergele mi-au
    curs neindemanatice pe obrajii mei moi.M-am scuturat de sentimentele astea si
    mi-am revenit la normal.
    -Inca mai suferi dupa el,spuse Nate.
    Nu am
    raspuns.Eram sigura la ce se gandise.Avea dreptate.Michael imi ranise
    sentimentele cand a plecat cu familia lui in Italia.I-am promis ca nu voi suferi
    si ca nu voi face vreo prostie ca sa imi pun in pericol sentimentele.Nate se
    uita la mine cu o expresie trista.Nu voiam sa ii ranesc si lui sentimentele cu
    atutiudinea mea rece.Il placeam pe Nate,dar nu voiam sa fiu iubita lui,imi era
    ca un frate si asa am vrut sa fie mereu.Dar daca o sa se schimbe totul intre
    noi?Nu,nu!Trebuia sa imi revin la realitate.Era o blasfemie sa ma gandesc la
    asta.Acum un an,Nate ma salvase de niste tipi care vroiau sa ia informatii de la
    mine despre Michael,iar nu vroiam sa le dau,ca sa nu il pn in pericol.

    -Jess,te inteleg ca suferi,dar nu te mai gandi atata le el.O sa suferi mai
    rau.Uite,iti spun astea pentru ca tin la tine si vreau sa te stiu in
    siguranta.Tot ce vreau sa stiu,veni spre mine si imi puse o mana pe fata si ma
    mangaie,ca nu vei mai suferi de pe urma ranilor tale.
    Nu m-am putut abtine
    si i-am pus si eu o mana pe fata si i-am spus:
    -Michael a insemnat totul
    pentru mine,Nate,l-am iubit atat de mult.Mi-a promis ca va sta cu mine pana voi
    satura eu de el,dar se pare ca lucrurile s-au inversat,el nu ma mai suporta pe
    mine.
    -Tocmai de aia iti si spun sa il uiti Jess,te-a ranit atat de tare
    incat te-ai schimbat.Ai devenit foarte singuratica si rece.Te vreau ca inainte
    sa-l fi cunoscut pe el.
    M-a luat intr-o imbratisare ca de urs,si l-am strans
    si eu in brate.Ceva era ciudat.Pielea ii ardea ca si cum ar fi fost in
    cuptor.Dar ca sa nu deschis subiectul,am continuat sa stau in bratele lui.Sincer
    ma simteam mai bine.imi incalzea fiecare particica inghetata din corpul meu.
    -Nate? 
    -Da?intreba el 
    -Nu pot sa respir! 
    Balmaji niste scuze si imi zambi atat de dulce,incat nu puteam sa nu imi reprim si eu un ranjet. 
    Ziua asta ma marcase foarte mult.Nate chiar tinea la mine si mie nu imi pasa deloc.Incepeam sa devin mai rau decat ma stiam acum.Asta nu era bine.Nate avea dreptate,trebuia sa scap de toate amintirile alea despre rani.Nu mai aveau sens.Ma gandeam degeaba la ele.Nu il mai puteam ierta pe Michael.Dar totusi ceva trebuia sa aflu.De ce era asa fierbinte pielea lui Nate?Oare avea febra?Trebuia sa aflu asta cumva.


    Ultima editare efectuata de catre Sakura_Pinky16 in Mar 2 Iul 2013 - 16:53, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 30 Iun 2013 - 15:57

     Bună! Cum titlul m-a atras -doar suntem în vacanţă-, am zis să citesc. Ultima parte ţi-a ieşit cel mai bine după părerea mea. Am putut simţi că Nate o iubeşte protector, că o vrea fericită. Foarte frumos. Aştept capitolele următoare, spor la scris şi multă inspiraţie! :-*

    Piticania Ta Dulce<3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 49

    Data de înscriere : 03/05/2013

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Piticania Ta Dulce<3 la data de Mar 2 Iul 2013 - 16:56

    Nu ar fi fost o idee excelenta sa ii zic mamei despre pielea fierbinte a lui Nate.Asta era ceva ce trebuia sa aflu singura.Desi inca ma sperie ideea.Daca avea febra in halul asta ar fi putut lesina sau muri.Ma simteam foarte vinovata in situatia de fata.Nu faceam altceva decat sa stau si sa ma gandesc la lucrurile grave care urmau sa se intample. 
    Trezirea Jess!Nu poate muri.Stia sa isi poarte de grija si singur.Eram o lasa si recunoasteam asta.M-am ridicat din pat si respirand greu.Ma uitam la mine in oglinda si eram asa de palida.Am tresarit cand am simtit cum imi tremurau mainile.Tremuram din toate incheieturile. 
    Mi-am luat un tricou negru,niste blugi cam lalai jos,o jacheta si adidasi si am coborat scarile in fuga catre usa. 
    -Scumpo,unde te duci?ma intreba mama ingrijorata.Dumnezeule mare,esti asa palida.Scumpo,iesi la o plimbare pe afara.Poate iti revii. 
    Mama era ingrijoara.Puteam citi asta pe fata ei. 
    -E in regula mama,voi fi bine.... 
    Am luat ca de obicei masina mamei si am condus pana la Nate acasa.Mama lui murise anul trecut si suferise foarte mult.Nu mi-am putut reprima o stare de mila pentru el.Era cel mai bun prieten al meu inca de la gradinita.Eram de nedespartit.Il iubeam ca pe un frate mai mare.Eu cum nu aveam frati sau surori,era cam aiurea.Dar cu el nu ma simteam aiurea.Era fratele care mi l-am dorit intotdeauna.Am cotit la dreapta si am intrat pe o strada lunga si ingusta.L-am vazut acasa si am parcat.Era in garaj.Isi repara motocicleta veche.Deja se vedea praful care ridicase ca un norisor intunecat.Era la fel de musculos cum il stiam si cu zambetul ala de ingeras care il iubeam. 
    -Jeeess!striga el fericit 
    Am fugit catre el si ma lua in tipica lui imbratisare de urs care imi incalzea tot trupul si ma facea sa ma simt ca un copil mic. 
    Eram prea fericiti ca sa mai stam cuminti. 
    -Cum mai merge cu motocicleta? 
    -Ah,perfect!Ma bucur mult ca ai mai trecut pe aici.E ca in vremurile vechi. 
    -O sa te saturi de mine,am spus,o sa vin pana te saturi. 
    -Imi place cum suna.O sa am companie frumoasa. 
    Dar sa imi spui cand te sacai,nu vreau sa devin enervanta. 
    -Asta nu o sa fie o problema.Ma bucur ca ai venit si bine ai facut.De la un timp ma simteam cam singur. 
    Am ras.Asta sigur era un motiv bun de a sta cu el.Tot timpul ii placea sa ma faca sa rad cand eram prost dispusa. 
    -Poti sa vii oricand,esti binevenita,spuse el cu un zambet dulceag,dar sa ma si suni,ok? 
    -Bine,Nate!am raspuns eu rosie la fata 
    -Jess,ce s-a intamplat?Pari foarte ingrijorata. 
    -N-am nimic,Nate,ma simt slabita doar,dar nu are de-a face cu starea mea.Ma simt perfect. 
    -Stii ca esti minunata,nu?ma tachina el.Poate iti dau doi ani in plus,ca sa fii majora. 
    -Mersi,Nate.Tie trei ani,ca sa fii mai mare decat mine,am toastat eu cu o cutie de suc inceputa. 
    -Trei ani sa fie,toasta si el razand. 
    Ma simteam plina de viata cu el.Ma atasasem tare de el.Am stat pe o cutie si il priveam cum isi repara motocicleta.Era un mecanic foarte priceput.As fi vrut sa am si eu masina mea.Nu una foarte luxoasa,doar sa ma pot plimba cu ea pe unde vroiam eu.Era convenabil pentru mine.Dar inca munceam ca sa imi pot face rost de bani.Nate s-a gandit bine sa imi dea doi ani in plus pentru asta.Ca sa nu stric momentul l-am intrebat: 
    -Ce mai face Andrew? 
    -E bine!Inca imi pare rau ca sufera. 
    Andrew era tatal lui Nate.Era pe un scaun cu rotile.A avut un accident acum cativa ani.El si mama erau foarte buni prieteni,chiar si acum.Cand imi aduceam aminte de ei,ma vedeam pe mine cu Nate in momentul asta.Era un lucru evident bun.M-am dat jos de pe cutie si m-am dus sa-l imbratisez.Ma stranse si el in brate. 
    -Imi pare rau pentru asta! 
    -Termina cu scuzele.Nu ai de ce sa te scuzi. 
    Mi-a dat drumul m-am uitat la el .I-am pus o mana pe obraz si l-am mangaiat.Ardea asa de tare.Simteam ca si cum as fi bagat mana in cuptor.Se uita la mine ingrijorat si imi puse o mana pe fata si spuse: 
    -Jess,te voi proteja mereu,ai incredere in mine.Nu te voi lasa sa patesti ceva.Nu vreau sa mori... 
    -Stiu ca vei face asta.. 
    Ma lua de mana si mangaie si cu cealalta mana pe brat. 
    -iti promit,totul va fi bine.O sa lupt pentru orice ca sa te vad in siguranta,Jess... 
    M-am ridicat pe varfuri si l-am pupat pe obraz. 
    -Totul o sa fie bine,Nate....Iti promit...

                                                                                    ~~
    Inceputul unei noi saptamani de scoala.Ma simt din nou ca un monstru.Oare cat o sa mai rezist asa? 
    Am ramas cu privirea in gol. 
    -Heeei!Alooo! 
    Am sarit din nou speriata si am si tipat.Ma uitam la Emily si avea o urma de ingrijorare intiparita pe fata. 
    -Ce s-a intamplat,Emily? 
    Nu raspunse.Doar se holba la mine,ceea ce ma enerva la culme. 
    -Poti sa incetezi sa te mai holbezi?am intrebat eu enervata 
    -Jess,arati ca un monstru!spuse ea speriata 
    -Eu sunt monstru de mai mult timp,am zis aspru. 
    Tacu din gura.Se pare ca furia mea functiona pentru a face lumea sa nu se mai holbeze asa la mine.Ora aceasta fu foarte grea.Nu am inteles mai nimic. 
    Nu mai eram eu.Eram altcineva.Oricine altcineva dar nu eu. 
    Poate si din cauza vremii.Vremea a fost foarte urata si mohorata.Norii cenusii era adunati toti pe cer formand o ploaie destul de violenta. 
    Ora care a urmat a fost foarte interesanta dar si scarboasa.Ar fi trebuit sa disecam o broasca.Bleaah!Dar nu inainte de a-i ura bun venit noului nostru coleg. 
    Il chema Erik.Avea parul negru ca carbunele,ochii verzi ca smaraldele,pielea alba ca laptele si de asemenea parea foarte solid.Nu era foarte sociabil.S-a pus langa mine.Nici macar nu am indraznit sa ii adresez vreo intrebare sau sa il privesc in ochi.Simteam oarecum o teama,nu stiam de ce,dar nu eram sigura ca ar fi trebuit sa fac asta. 
    El parea sa treaga o privire in timp ce ma apucasem sa disec broasca.Am simtit cum mi se face rau.Nu mai puteam respira.
    -Hei,Jess,esti bine?intreba baiatul de langa mine 
    Mi-a vorbit?Ce ciudat...El nu parea sociabil.M-am uitat banuitoare la el.Ceva nu era in regula.Simteam asta.Avea o anumita itensitate cand ma privea in ochi.Eu am ramas hipnotizata si fara sa imi dau seama,ma holbasem la el,cum se holbase Emily la mine. 
    -Mi-e doar rau,atata tot,am zis eu inca pierduta,nu imi plac disecarile. 
    Dupa aceea nu imi mai zise nimic.Era clar dubios tipul asta.Nu imi placea sa ma holbez la el,dar tot era ciudat.Mi-am scuturat capul si m-am sus la domnul profesor sa imi dea voie sa ma duc la infirmiera. 
    -O aduc eu,domnule profesor,zise o voce care o recunoscusem,era a noului coleg,Erik. 
    -Nu e nevoie,ma descurc si singura,am zis eu indiferenta. 
    Se ridicase in picioare si ma luase pe hol in brate ca o papusa usoara. 
    -Stii,chiar nu ar fi trebuit sa faci asta,am spus eu severa. 
    -Poti sa incerci sa nu mai fi asa o pacoste,nu imi place,zise el serios. 
    Am tacut pana la cabinet. 
    -Mersi ca m-ai ajutat. 
    -Cu placere,spuse el inca serios.Te simti bine? 
    -Doar ametita... 
    Ma lasa jos pe o banca in fata cabinetului,in timp ce el batea la usa. 
    Nu era nimeni. 
    -Vrei sa te duc acasa?intreba el oarecum iritat 
    -Nu,am masina mamei,eram asa de sumbra cand o spuneam. 
    -Nu are nimic,te duc eu prima data,si pe urma ma intorc sa imi iau masina,e bine asa?intreba el insistent 
    Nu am putut spune nimic,cred ca visam. 
    -Bine,am marait eu. 
    -Mersi de intelegere,spuse el afisand un zambet strengaresc dezvelindu-i dintii albii ca si creta,foarte ascutiti. 
    M-am uitat la el in timp ce conducea vechea masina a mamei. 
    -Masina ta merge greu,spuse el dupa un cateva momente de tacere. 
    -Masina mea nu are nimic,daca nu iti covine,condu-ti propria masina.A mea are personalitate. 
    Pufni in ras. 
    -Stii ca uneori poti fii amuzanta cand esti nervoasa. 
    -Serios?Nu stiam,am spus eu sarcastica,ar fi trebuit sa aflu mai demult. 
    Erik sa dadu jos din masina si imi spuse: 
    -Ti-o zic eu acuma,zise el serios acum s pleca. 
    Am ramas in masina gandindu-ma ce as fi putut sa fac in momentul de fata.Sa ies din masina sa alerg dupa el si ii cer iertare pentru urata mea comportare sau sa intru frumos in casa si sa uit ce s-a intamplat azi,spunand ca totul a fost doar un vis? 
    Clar in seara asta am avut cosmaruri.M-am trezit tipand si mi-am innabusit un alt tipat cu palma peste gura.Am avut o presimtire ca si cu cum las fi vazut in coltul camerei mele micute.Eram transpirata toata si tremuram din toate incheieturile.Sa fie un semn prost?Oare baiatul asta este chiar ciudat cum crezusem eu?Trebuia sa sa aflu despre el cat de curand puteam si sigur nu as putea pacali-o pe mama cu tipatul mei si sa ii fi spus ca era in imaginatia ei ca eu am tipat asa strident. 
    M-am dus la laptopul meu si l-am deschis cu grija.Aveam un mail foarte lung de la tata.Ii era foarte dor de mine.El statea acum in Cardiff.Eu stateam in Birmingham. 
    As fi putut lua masina mamei si sa ii fac o vizita tatei,dar nu imi permiteam sa-l vad din nou violent asa ca am refuzat.I-am spus in schimb,ca totul e bine si ma inteleg perfect cu mama,si cu noii colegi. 
    Dupa ce am recitit mailul l-am trimis sigura ca nu isi va mai face atatea griji cu privire la mine.Mi-am inchis cu grija laptopul si m-am pus din nou in pat. 
    Visasem ca eu si frumosul meu coleg ne plimbam intr-o poiana si si steam in fata lui,iar el era in spatele meu.M-am intors cu fata la el.Rasarise soarele iar el nu avea tricou pe el.Pielea ii era asa de alba si sclipea asa de frumos ca razele stralucitoare a soarelui care se rasfrangeau din pielea lui intr-o mie de curcubeie de parca ar fi fost facut din cristal.Am ramas uimita.M-am apropiat de el incet si am incercat sa ii ating pielea sclipitoare.Era asa de superb si un contrast cu ochii lui rosii.Ma pierdeam in ei cu cativa ani in urma.Ochii erau asa de profunzi,desi erau de un rosu stacojiu.

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mier 3 Iul 2013 - 12:43

    Ah, ce-mi place ideea ta. 
    Ador tot ce tine de vacanta Laugh Deci titlul e superb dupa parerea mea Love it 
    Sunt foarte, foarte, foarte bucuroasa ca ti-am citit ficul. Ultima parte din primul post a fost... n-am cuvinte, mi-a placut mult. 
    Si faci capitolele destul de maricele, imi place asta Love 
    Si desi cateodata mi se pare ca exagerezi cu dialogul, imi place fic-ul. 
    Abia astept next-ul sa ma anunti te rog cand il pui. 

    Spor la scris si inspiratie!

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 3 Iul 2013 - 19:41

     Acţiunea evoluează şi-mi place, totuşi, te inspiri prea mult din Twilight, ceea ce mie nu-mi prea place, vreau să citesc ceva cât mai original. Erik ăsta e prea ciudat, parcă mă trec fiorii când recitesc ultima parte din capitol. Voiam să-ţi spun că ai făcut progrese mari, bravo! Aştept next-ul, spor la scris şi multă inspiraţie!:-*

    Piticania Ta Dulce<3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 49

    Data de înscriere : 03/05/2013

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Piticania Ta Dulce<3 la data de Joi 11 Iul 2013 - 16:06

    M-am trezit din nou tipand si m-am uitat la ceas.Era 06:30.M-a cuprins o teama de imi tremura tot corpul.Nu era usor sa nu iti fie teama.Nu se putea ca Erik sa fi avut ochii rosii si sa ii sclipeasca pielea aia de frumos de parca ar fi fost facut din cristal sau diamante.Era asa frumos si ochii aia rosii ca sangele.Mi-am pus o mana la piept.Inima imi bubuia de sa-mi sparga pieptul.Azi era weekend din nou?Dar ceva nu era in regula.Cand a venit asa de repede weekendul? 
    Am tras o privire pe fereastra.Mii de stele luceau pe cer formand o inima si o sageata.Nu!Asta era in imaginatia mea. 
    Era asa de frumos,incat am tras un halat pe mine si am iesit pe balcon sa ma uit. 
    M-am uitat pe cer si imi imaginam ca stelele jucause formau un chip la fel de frumos ca cel din vis.M-am uitat spre padure.Ce ar fi daca m-as duce chiar acum in padure si sa cut minunata poiana."Jess,era doar un vis!" 
    Nu se putea sa existe si o piana acolo.Ba da!Si eu nu stiam de asta. 
    Am incercat in liniste sa imi caut niste haine perfecte pentru drumetii si niste bocanci buni.Mi-am tras niste blugi mai vechi si ponositi,un tricou lalai simplu si un hanorac mov si gros.M-am mai dus un pic pe balcon.Vantul se mai potolise,desi inca era racoare,m-am decis sa imi iau vechea sapca de baseball a tatei. 
    Am coborat scarile in liniste fara sa o trezesc pe mama.Am facut pasi mici catre bucatarie si cautam un baton de cereale.La naiba!Nu mai aveam niciun baton. 
    Mi-am luat doua mere si le-am indesat in rucsac.Am mai tras o ultima privire in casa si am plecat. 
    Cand m-am pregatit sa intru in masina am auzit o voce care sigur am recunoscut-o: 
    -Ai de gand sa pleci singura?intreba el batjocoritor 
    -Da,am de gand sa plec singura!am spus eu enervata 
    -Hooo,usureeel! 
    Se puse in calea ma si nu puteam sa trec. 
    -Da-te,am marait eu 
    -Nu,nu,nu!sopti el 
    -De ce?am marait din nou 
    -Nu vreau sa te am pe constinta. 
    -Nu a zis nimeni ca trebuie sa ma ai pe constinta,am soptit eu uimita de privirea lui. 
    In privirea lui se putea citi uor durerea.Nu ar fi trebuit sa fiu asa dura cu el. 
    -In regula,am zis eu intr-un sfarsit.Vii cu mine in padure? 
    M-am uitat in ochii lui.Erau la fel de verzi ca atunci cand l-am privit pentru prima data. 
    Se urca in locul soferului sa ma lasa pe mine in locul pasagerului. 
    -Esti bine?ma intreba el pe ton care ma facu sa tresar 
    -Nu,evident,nu!am spus eu incercand sa ma relaxez 
    -Imi pare rau ca m-am rastit la tine,spuse sincer.Sunt un idiot! 
    -Nu!Nu esti idiot!Te iert! 
    -Esti prea moale uneori,nu meritam asta. 
    Incepea sa ma intepe inima,de parca m-ar fi injunghiat cineva.Mi se facu o mila de el si i-am pus o mana pe fata. 
    -Nu da vina pe tine. 
    Avea fata ca de marmura.Era atat de tare ca piatra.Imi luase mana si mi-o mangaie. 
    -Sincer,nu merit bunatatea ta.... 
    Am stat tacuti un moment dupa care mi-am dat seama ca ajusensem in fata padurii. 
    -Cand am ajuns prea repede?Doar nu ai condus ca un maniac? 
    El rase aspru. 
    -Bine,nu am talentul tau de a conduce ca melcul. 
    M-am strambat la el,dar nu paru sa sa ma priveasca spre mine,ci spre padure. 
    -Hai sa coboram...O sa facem o plimbare... 
    M-am dat jos din masina.M-am uitat catre padure.Imi imaginam drumul spre poiana. 
    Am luat-o spre multimea de ferigi cu el in fata mea.Daca se oprea ca in vis?Asta ma nelinisti.Ma uitam la el pierduta.M-am sprijinit cu mana de copac si am simitit cu mi se taie respiratia.Am cazut in genunchi ametita si tremurand.Am luptat cu atepte foarte curand. 
    "E de rau!De foarte rau!".Nu!Imaginatia imi juca feste intr-una. 
    Am revenit cu gandul la drumul nostru foarte enervant. 
    M-am oprit din nou cand l-am vazut ca se intoarcea in fata mea cu o fata inca plina de durere.Ma uitam derutata la el.Am privit in ochii lui de un rosu sangeriu,atat de profunzi.M-am indepartat cativa pasi.Deci visul se adeverise.Ar fi trebuit sa ma astept la asta.Am luptat cu gandurile de a nu crede ca puteam vedea in fata ochilor.Era real! 
    Si cu pielea stralucitoare formata din cristale?Nu se putea sa nu existe asta.Era imposibil!Trebuia sa o vad si pe asta! 
    Am stat pur si simplu in fata mea si imi spuse: 
    -Cred ca ai banuit ce sunt,nu?intreba el increzator 
    -Esti.....un.....vampir!Am spus eu innecandu-ma cu cuvantul.Niciodata nu ai venit cand era insorit,ci veneai numai cand era innorat.Mi-am dat seama,nu a fost greu,si oare visul care l-am avut despre tine e real? 
    -Depinde cum ai visat asta,spuse sec. 
    -Nu mi-e frica de tine,sa stii...Am incredere in tine.Nu mi-e frica de ceea ce esti,Erik.
    -Serios?intreba el 
    -Da,foarte serios..... 
    Se uita la mine ingrijorat si imi puse o mana pe obraz si ma mangaie. 
    -O sa fie bine,nu o sa permit sa iti faca cineva vreun rau,Jess. 
    -Stiu,Erik...... 
    Ma uitam la el si observam un soi de furie cu ingrijorare.M-am aruncat in bratele lui si l-am strans cat am putut de tare. 
    El isi ingropa fata in parul meu si imi mangaie crestetul capului. 
    -Nu mi-e frica de tine,am spus eu cat de curajoasa am putut,nu imi pasa daca esti.....vampir,pentru mine conteaza ca esti tu.... 
    -Jess,daca as fi cu tine,te-as pune in pericol... 
    -Pe mine nu ma deranjeaza,te vreau langa mine,nu imi pasa de pericol. 
    Nu imi placea sa negociez,dar daca asta era singura cale sa fiu cu el,era sa fiu ca el,un vampir. 
    -Nu vreau sa iti iau sufletul,intelege-ma si pe mine... 
    -Iami sufletul,fa ce vrei,eu te vreau,te iubesc,recunosc ca te-am urat la inceput,am fost o idioata,dar nu am spus ca nu tin la tine. 
    Lacrimile astea idioate incepeau sa imi curga si nu puteam sa le retin.Am lasat-o balta si le-am lasat sa curga. 
    -Te rog,nu plange...Esti bine? 
    -Cum Dumnezeu sa fiu bine,Erik?Tu nu ma vrei? 
    -Ba da,te vreau,Jess dar nu te vreau in pericol.... 
    -Nu o sa fiu in pericol cat esti tu cu mine,m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat. 
    Inima imi batea de sa-mi sparga pieptul,incat sigur o auzea. 
    -Jess,nu vreau sa aud cum inima ta nu mai bate.Iubesc bataile inimii tale,pot sa simt exact ce simti pentru mine. 
    Lacrimile mele ca doua margele curgeau neindemanatice pe obrajii mei rosii stacojii. 
    -Chiar iti pasa de sufletul meu asa mult. 
    Nu mai puteam sa aud cum sufera atata,l-am strans din nou in brate.Ma stranse si el si ma pupa pe frunte. 
    -Tu chiar ma iubesti?intreba el din nou ranjind vesel de data asta. 
    -Da,te iubesc,i-am zambit si eu la randul meu. 
    Ne-am asezat pe iarba si am stat culati uitandu-ne la cerul insorit tinandu-ne de mana.Am mai tras o privire spre el.Imi zambi ca un ingeras,ca am ras ca o proasta uitandu-ma la el. 
    El rase de reactia mea.Nici eu nu am reusit sa nu rad.Rasul lui era asa vesel. 
    -Ar fi bine sa ne intoarcem,zise el,mama ta o isi faca griji de tine. 
    -I-am promis mamei ca o sa ma duc la Nate,un vechi prieten de familie. 
    -Aha,facu el. 
    -Erik,s-a intamplat ceva rau?am intrebat eu ingrijorata in drum spre masina. 
    -Conduc eu,zise el 
    -Pe cat e ziua ta?intreba el curios 
    -in martie,adica luna viitoare,pe data de 20.De ce? 
    -Ah nu,doar intrebam,eram curios... 
    El conduse cu grija de data asta.Eu steam cu mainile incrucisate la piept. 
    -Pe unde sta amicul tau,Nate,sau cum l-o chema?intreba Erik cam enervat 
    -La doua strazi apropiere,am spus eu monotona uitandu-ma inca la el cu o urma de speranta ca ii va trece. 
    Ajunsi in fata casei lui,am coborat din masina,nu inainte de a-l saruta din nou pe Erik,iubitul meu vampir. 
    Am ajuns in fata casei si am batut la usa. 
    -Nate? 
    M-am dat doi pasi in spate.Cel care deschise usa era chiar Nate,ranjind la vederea mea si luandu-ma in brate ca intotdeauna ca un urs.Dar ceva era schimbat.Era mai masiv si mai musculos. 
    -Wow!Ce imens esti!am exclamat eu 

    -De ce arzi,Nate? 
    -Jess...... 
    -Nate,ce se intampla,de ce esti asa speriat? 
    -Jess,buna mea prietena,trebuie sa stii ceva,ceva ce nu am spus la nimeni,in lucru de care nu pot fugi... 
    -Nate,spune-mi,va fi bine,o rezolvam noi cumva... 
    -Jess,asta nu se poate rezolva,e o condamnare pe viata.... 
    -E de rau.... 
    -Da,e de rau,e de foarte rau. 
    Ma uitam la maine lui.Tremurau, 
    -Nate,calmeazate... 
    El o lua la fuga si din el,aparu un lup imens blond,imens,chiar mai mare decat un lup normal.Mi-am pus doua maini la piept si am ramas cu suflarea taiata. 
    Nu am putut termina propozitia.Era infricosator.Inafara ca "iubitul"(inca nu era) era vampir,mai trebuia si cel mai bun prieten al meu sa fie un lup imens si blond. 
    Am cazut in genuchi incercand sa mai respir.Simteam ca aveam ceva pe gat care nu ma lasa sa inghit. 
    Lacrimile stea idioate incepura sa imi curga ca margele pe obrajii mei albi ca creta. 
    Lupul urias veni catre mine cu pasi usori in timp ce eu incercam cu grija sa ma apropii sa il mangai. 
    Lupul isi lasa capul aplecat sa il mangai.Se cuibari in poala mea si eu am inceput sa il scarpin pe blana mare si stufoasa.Isi ridica putin capul si se uita atent in ochii mei de parca ar fi incercat sa gaseasca o suspiciune.Isi apropie botul de obrazul meu,era ca si cum ai fi stat la un cuptor ,mai ales cand ii ardea pielea in halul ala.Dar pentru frigurile mele era perfect. 
    Adormi putin ii puteam simti respirand incet. 
    -Nate,totul o sa fie bine,am inceput sa ii vorbesc lupului ca si cum ar fi fost sub forma de om.Deja incepeam sa ma obisnuiesc cu el ca la un prieten,nu ca la un varcolac.Ma luase si pe mine somnul,si am adormit cu capul pe blana lui uriasa.Era ca o perna.Era minunat! 
    Deodata aud un fosnet care ma facu sa tresar speriata. 
    Nate statea cu fata la mine,om din nou. 
    -Nate..... 
    -Jess,imi pare atat de rau ca nu ti-am spus.M-am temut ca te voi pune in pericol. 
    -Nate,cum poti sa spui asa ceva?Esti cel mai bun prieten al meu,ca fratele care nu l-am avut niciodata.. 
    Ma luase de talie si ma impinse la pieptul lui. 
    -Multumesc,Jess,esti cea mai buna prietena a mea... 
    -Intotdeana voi fi cea mai buna prietena a ta. 
    -I-am pus o mana pe obraji si l-am mangaiat. 
    -Te temeai pentru viata mea,de aia nu mi-ai spus,nu?am intrebat eu bland 
    -In mare parte,da.... 
    -Nu ai de ce sa te mai temi,Nate,e in regula,totul o sa fie bine... 
    -Sa dea sfantul sa fie asa,chicoti usor si imi zambi. 
    Nu am putut sa ma abtin asa ca am zambit si eu. 
    -O sa mai vii pe aici?intreba el trist 
    -o sa incerc!am strigat eu ducandu-ma catre masina mamei. 
    Cate chestii ciudate!Iubit in devenire,vampir,cel mai bun prieten varcolac? 
    Mi-am scuturat capul si m-am dus spre casa. 
    Drumul era liber,ceea ce imi permitea sa conduc cu viteza. 
    Luna viitoare aveam sa implinesc 17 ani.O varsta matura pentru mine,eu ma simteam adulta si la varsta asta,cand multi alti se cred inca copii. 
    Mama dormea,asa ca am pasit in liniste spre scari si am intrat in camera mea.Era el!Erik! 
    -Cum Dumnezeu ai intrat aici?Daca te-a vazut cineva sau auzit? 
    Eram surprinsa.El rase de reactia mea de parca i s-ar fi parut ceva amuzant.M-am apropiat de el incet. 
    -Nu am putut rezista sa nu te mai vad.. 
    -Erik,nu e bine ca esti aici!am soptit eu speriata 
    El ma lua de mana si ma stranse in brate. 
    -Jess,postuto... 
    Am ras.Pentru el era ceva rar,se pare. 
    -Nu prea cred ca pot rezista singur,zise el zambind strengareste incat m-am pierdut in privirea lui. 
    Isi apropia fata de a mea si isi lipi buzele de ale mele tandru.Mi-am asezat bratele dupa gatul lui si m-am ridicat pe varfuri. 
    Ne-am sarutat cat mult ne-a permis suflarea.Se intinse pe pat si m-am asezat si eu la pieptul lui.M-am cuibarit usor in bratele lui.Era rece ca gheata asa ca ma inveli. 
    -Esti obosita, imi spuse el atigandu-mi cearcanele 
    -Nu sunt obostita,am mintit eu incercand sa par convingatoare. 
     mineata mea nu fu tocmai una fericita din cauza ploii si a cerului inorat. 
    Lenea ma cuprindea si uram asta.M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda.Aveam parul ciufulit,dus in toate directiile.Fata mea era palida.Azi era 29 apropape ca veni si aniversarea mea cu pasi repezi.Era o experienta sa ajung la varsta asta si sa nu ma comport ca alte adolescente,mai degraba o adulta m-as socoti. 
    Fara observ,un bilet era asezat sub perna mea favorita.Am deschis biletul si lam citit: 
    "Draga Jess,nu am mai putut sta,imi pare rau.Deja mi-e dor de tine,iubito.Te iubesc!". 
    Aproape mi-au dat lacrimile.Le-am sters repede.Ma simteam ca o fiinta sensibila,slaba,trebuia sa trec peste asta.Trebuia sa il vad din nou,sa il simt,sa il sarut.Era o senzatie ciudata:ingrijoare,tristete.Cum puteam trece peste asta?M-am dus la geam si m-am uitat dupa el. 
    O sa vina el inapoi.Sigur o sa vina! 
    -Jess.... 
    Auzeam o voce cunoscuta.O voce catifelata,moale care imi imi taia respiratia.Era Erik! 
    M-am intors cu fata la el si m-am apropiat incet de el.El isi puse bratele pe talia mea si ma mangaie.Mi-am pus din nou bratele dupa gatul lui si l-am sarutat. 
    -Esti bine?l-am intrebat printre saruturi 
    -Da,nu iti face griji pentru mine,spuse el si ma mai saruta ridicandu-ma cu grija. 
    -Esti trist.... 
    -Oarecum da.... 
    -De ce?am intrebat eu ingrijorata 
    -Jess,tu chiar ma iubesti?intreba el abia zambind 
    -Prostutule,normal ca te iubesc.Sti cum sa simt cand nu te vad?Gandeste-te putin la asta,am spus jucandu-ma cu firele lui par. 
    Ma mai saruta odata cu pasiune si ma aseza in pat.Am stat ca seara trecuta,cu capul pe pieptul lui rece si tare ca piatra. 
    -Mama ta stie ca sunt aici? 
    -Nu,nu are cum,Erik,a plecat la bunici mai devreme.Ma duc pana jos sa verific. 
    -Bine,spuse el indiferent. 
    Am coborat scarile cu grija catre camera mamei,nu era acolo.M-am dus la bucatarie,in sufragerie,in baie.Nicio urma! 
    Am iesit afara.Masina nu era acolo.Deci a plecat? 
    Am intrat in casa si pe frigider era un bilet de la ea in care scria:"Scumpo,m-am adus la bunici,stau trei zile acolo si seri,asa ca ai grija de casa,te rog.Te pup,scumpa mea fiica." 
    Am luat-o repede pe scari spre camera mea.El era inca acolo,asteptandu-ma. 
    M-am asezat langa el si mi-am asezat capul din nou pe pieptul lui. 
    -Deci?intreba el 
    -A plecat la bunici. 
    Nu era atent la partea asta.Se juca cu parul meu.M-am apropiat de el cat de tare am putut si i-am cautat buzele.Sarutul asta ma topea de tot.Nu mai puteam respira. 
    -Nu pot sa mai respir am spus eu fara suflare 
    El rase. 
    -Imi pare rau!Esti bine? 
    -Acum da.... 
    Isi lipi usor buzele de gatul meu si ma saruta.M-am ridicat sarutandu-l din nou.Oare cat mai puteam continua asa.Eu sincer pana la infinit.Nu vroiam sa opresc sarutul asta.Imi simteam fluturii in stomac. 
    M-a indepartat usor de el. 
    -Ce s-a intamplat?Ce nu am facut bine? 
    El rase usor de reactia mea. 
    -Nu,dar pierd eu controlul. 
    -Oh,am inteles.E-n regula. 
    Desigur,prostuto.Daca nu te-as fi iubit nu ti-as fi spus sentimentele mele si ce sunt.Isi puse degetele sub barbia mea si mi-o ridica pentru a se uita in ochii mei. 
    Mi-am arucat bratele dupa gatul lui si l-am sarutat cu cata pasiune am putut.Vorbele lui erau ca o ciococlata delicioasa pentru mine. 
    Mi-am indepartat putin buzele de ale lui ca sa pot respira din nou. 
    -Imi pierd si eu controlul... 
    El rase puternic amuzat de vorbele mele. 
    -Nu e amuzant,am marait eu. 
    I-am tras un pumn in spate copilareste.De abia asteptam sa trec si de cei 17 ani sa ajung oficial adulta.Nici n-o puteam parasi pe mama,dar vroiam si eu o casa a mea unde stau doar eu si Erik,ca doi porumbei. 
    -Cum ar fi sa ai o casa doar a ta?Sau a noastra? ma intreb el.Adica sa putem fi doar noi,fara sa ne intrerupa nimeni.As vrea sa fim numai noi doi. 
    Era la fel de visator ca mine.Si el isi dorea acelasi lucru ca mine.Sa traim amandoi in liniste,sa avem intimitate. 
    -Stii ca e greu,am spus eu,cu mama aici o sa imi fie greu,trebuie sa o ajut.N-o pot parasi oricum,am spus eu cu jucandu-ma cu firele lui.El se ridica din pat si se duse spre usa camerei.M-am uitat trista la el. 
    -Pleci?am intrebat eu smiorcandu-ma 
    Rase puternic. 
    -Nu scumpo,o sa iti fac o surpriza,stai aici,ma intorc imediat. 
    Imi facu cu ochiul si zambi strengareste dupa care iesi. 
    Am stat unpic si atipisem fara sa imi dau seama. 
    Un peisaj frumos imi aparu in ochi.Un alar era in fata mea.Nu se putea asa ceva.Eram deja matura?Nu credeam!Era pre devreme sa ma casatoresc la 17 ani. 
    Un preot statea in fata mea si in fata lui mai era o persoana intr-un costum negru,camasa alba si un papion negru si o floare la piept.Era cu parul ridicat si avea zambetul strengar care imi alunga fiecare tristete.Era Erik al meu,sotul meu,iar eu eram mireasa. 
    Aveam parul strans intrun coc impletit,o rochie vaporoasa cu corset,pielea mea alba ca latele si cu buzele mele rosii ca sangele. 
    Ma lua de mana si ma ridica. 
    -Sa nu ma lasi sa cad,te rog,am spus uitandu-ma visatoare la frumusetea intruchipata din fata mea. 
    Preotul nostru ne-a dat binecuvantarea dupa care a urmat un mult asteptatul saru lung ca intre sot si sotie.Eram noi doi.Preotul disparu ca intr-o ceata si ne-a lasat pe amandoi sa ne bucuram de moment. 
    Cineva ma trezi din minunatul meu vis care nu il puteam decat mi-l aminti ca un vis de neuitat su chiar poate viitoul. 
    -Iubito,ti-am adus micul dejun... 
    M-am trezit somnoroasa si mi-am savurat mancarea formata din doua ochiuri foarte bine prajite de iubitul meu vampir,Erik. 
    -Ce visai?intreba el zambind dulce 
    -Nunta noastra,se poate spune asa. 
    -Frumos.... 
    M-am uitat cu niste ochi mari la el.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 18 Iul 2013 - 15:41

     Bună! Um, cam grăbeşti lucrurile între ei. Deja a aflat care cum e şi visează la nuntă. Toate într-un singur capitol. Voiam să te felicit pentru faptul că ai evoluat, iar capitolele tale sunt din ce în ce mai bune. S-o ţii tot aşa! Aştept capitolul următor, spor la scris, multă inspiraţie!

    Piticania Ta Dulce<3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 49

    Data de înscriere : 03/05/2013

    Re: O vacanta ciudata

    Mesaj Scris de Piticania Ta Dulce<3 la data de Mier 7 Aug 2013 - 13:56

    M-am  ridicat  incet din  pat. Ma  simteam aiurea. Ce o  fi fost cu mine?
    -Jess,esti bine?ma intreba Erik.
    -E  totul  bine,am spus  eu.  Sunt doar ametita.
    Ma uitam  pe geam. Masina mamei nu  era acasa. Deci avea ceva timp  sa stea  la bunici. Nu  era un  lucru rau. Aveam mai mult timp sa stau cu Erik,iubitul meu. Eram  fericita. Aveam tot ce imi doream.
    Pe el! Numai el!
    M-am apropiat mai  mult  de el  si  l-am sarutat. Mi-am  infafusarat bratele dupa gatul lui si m-am ridicat pe varfuri.
    -Ce s-a  intamplat? Ce nu am facut bine? am intrebat ingrijorata.
    -Ma gandeam  la frumosul tau vis,spuse el  razand.
    -Ce e cu  el? am  vrut sa stiu.
    -Chiar asta este ce iti doresti? ma intreba el chicotind.
    M-am uitat la el cu  o privire ucigatoare.
    El  rase  si apoi  intreba:
    -Chiar iti  doresti sa iti traiest viata pentru totdeauna cu un vampire ca mine?
    -Pe mine nu ma deranjeaza deloc.
    -Stiu,spuse el cu o voce ca  de  catifea.
    Da,vroiam sa imi  traiesc toata viata cu el pana la etermitate,sa nu  ne desparta nimic. Nu aveam de gand sa-l parasesc. Il iubeam prea mult. Vroiam  sa fiuca el,un  vampir,fara sa se scuze ca sunt prea fragile pentru el. Vroiam sa fiu  frumoasa,dar mai mult de atat,vroiam sa fiu puternica. Nu  aveam de gand sa il las niciodata sa se sacrifice pentru mine. Vroiam sa fiu eu cea care il  protejeaza pe el.
    Eram  o  fata simpla,sensibila si  slaba.  Eram inutila! Ma  simteam ca o papusa de portelan  care  se putea sparge  imediat si de la o singura lovitura.
    Maine  official aveam  sa implinesc  17 ani. Pentru  mine varsta era un fleac. Eram pregatita sa traiesc  o eternitate cu Erik.
    Pentru totdeauna!
    Mama nu avea  de  ce  sa supere,imi  stia foarte bine hotararea.
    -Voi fi cu  tine  cat  iti  doresti tu..
    -Pentru totdeauna? am  intrebat eu cu  un strop  de speranta in glas.
    -Pentru  o  eternitate.
    L-am  sarutat cu  cata pasiune am  putut.  Nimic nu ma mai  putea opri. Mi  se indeplinise dorinta. 
    -Iti bate inima mai  tare decat  de obicei,ma inunta el ranjind.
    -Si asta e un  lucru rau? l-am  tachinat eu.
    Simteam cum mi se urca sangele in obraji. El imi  mangaie obrazul cu varful  degetelor.  Ranji  cand imi vazu expresia. Clar I  se paru ceva  amuzant.
    -Ce  e asa amuzant?
    -Esti asa rosie,spuse el chicotind.  Esti adorabila cand  esti asa.
    M-am strambat,iar  el rase de  mine. Nu  m-am putut abtine si am ras si eu cu el.
    -Firar,trebuie  sa ma duc sa  bag la  spalat,am  spus eu enervata si plictisita
    Am  facut  pasi zgomotosi si  m-am dus  sa strang hainele mamei si  ale mele si  le-am bagat  in masina,celealate  la imuiat.
    De foame,m-am dus  sa imi fac  doua oua  si am taiaat  niste rosii.

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:59